Nutritia. Nevoile nutritive

Alimentatia si nutritia au o importanta majora - uneori subapreciata- pentru mentinerea sanatatii, mai ales in prima perioada de viata, cea a copilariei.

Cea mai critica si vulnerabila perioada a vietii este cea de sugar, tinand cont de asa zisa discrepanta intre cererea marcata de factori nutritivi si toleranta limitata de imaturitatea organelor cu rol metabolic cum ar fi : ficat, rinichi, glande endocrine si stadiul de dezvoltare si maturare a SNC.

Spre deosebire de adult, care din punct de vedere nutritional are nevoie de un aport de intretinere, sugarul trebuie sa creasca si sa se maturizeze.

Alimentatia influenteaza nu numai cresterea parametrilor antropometrici (talie, greutate, perimetre), dar si arborizarea dentritica si mielinizarea SNC.

Nutritia defectuoasa poate avea efecte de lunga durata : in afara de dezvoltare defectuoasa a creierului, este afectata dezvoltarea fizica si imunocompetenta. Obezitatea infantila si a adultului, arteroscleroza, hiperetnsiunea arteriala asa zisa idiopatica, si alergiile alimentare isi au originea in nutritia defectuoasa.

Nevoile nutritive

Stabilirea nevoilor nutritive ale copilului s-a facut in baza studiilor epidemologice efectuate la grupuri de populatie infantila, metodei bilanturilor prin analiza valorilor ingerate si excretate, analiza compozitiei corpului si functiilor la diferite varste si metodelor factoriale. Fiecare metoda are coeficientul de eroare, valoarea este limitata de deosebirile individuale. Totusi, aceste metode au permis formulare aproximativa a nevoilor si evaluarea efectului produs de abaterile de la aporturile recomandate.

Nevoile energetice

Toate procesele vitale din organism se efectueaza cu cheltuiala de energie. Nevoile energetice ale copilului s-au stabilit in baza analizei energiei ingerate, energiei excretate si a cheltuielilor energetice in diferite perioade de varsta, in conditii de mediu diferite

( temperatura, umiditate) si de activitate fizica.

Energia ingerata sub forma de lipide, glucide si proteine difera dupa varsta copilului si nu prezinta modificari seculare. Sugarul isi asigura energia din arderea proteinelor in proportie de 9 %, a lipidelor de 48% si a glucidelor de 43 %, in timp ce la adolescent energia este asigurata din proteine in proportie de 15%, din lipide 35% si din glucide 50%.

Energia metabolizabila reprezinta energia absorbita de copil. Ea se masoara prin metoda empirica si metoda factoriala. Metoda empirica apreciaza grosolan diferenta dintre energia ingerata si excretata. Metoda factoriala analizeaza energia proteinelor, lipidelor si glucidelor ingerate in contextul interventiei fibrelor alimentare in absorbtie si a fermentatiei din colon, pe care o raporteaza la excretia fiecarui principiu nutritiv.

Valoarea energetica a alimentelor se exprima in kilocalorii( kcal) sau in kilojouli (kj). O kilocalorie este echivalenta cu 4,184 kj.

Energia furnizata de metabolizarea principiilor nutritive este urmatoarea :

1 g de proteine ofera 4 kcal sau 16,736 kj;

1 g de lipide elibereaza 9 kcal sau 37,656 kj, din care acizii grasi cu lant scurt dau 5,3 kcal sau 22,117 kj, cei cu lant mediu 8,3 kcal sau 34,727 kj si cei cu lant lung 9 kcal sau 38,911 kj.

1 g de monozaharide furnizeaza 4,2 kcal sau 17,573 kj, iar 1 g de polizaharide ofera 3,77 kcal sau 15,774 kj.

Nevoile energetice ale copilului trebuie sa acopere cheltuielile pentru metabolismul de intretinere, crestere, termoreglare si activitatea fizica.

Nevoile de intretinere

Nevoile de intretinere ale organismului cuprind nevoile pentru metabolismul bazal si nevoile de functionare.

a. Metabolismul bazal reprezinta totalitatea cheltuielilor energetice ale organismului aflat in repaus complet fizic si psihic. Actualmente, la sugar metabolismul bazal se masoara in cursul somnului linistit iar peste vartsa de un an in timpul odihnei cu copilul culcat privind televizorul si fara restrictii alimentare.

Rata metabolica bazala creste in primele 3 luni de viata si apoi scade pana la varsta de 3 ani. Metabolismul bazal creste la scaderea temperaturii ambiante. Temperatura ambianta si imbracamintea copilului se reflecta in consumul de energie.

Plansul si febra maresc cheltuielile metabolice bazale.

b. Nevoile de functionare ale copilului se refera la necesitatile pentru actiunea dinamica specifica a alimentelor si acoperirea pierderilor prin excretie.

Actiunea dinamica specifica a alimentelor reprezinta caloriile cheltuite pentru digestia si utilizarea alimentelor. Cheltuielile energetice sunt mai mari dupa ingestia de proteine, catabolizarea aminoacizilor, sinteza ureei si glucogeneza necesita o cantitate mare de energie.

Pierderile energetice prin excretie sunt mari in alimentatia artificiala, mai ales cu formule hiperosmolare si in diaree.

Nevoile de crestere

Nevoile de crestere reprezinta energia necesara pentru sinteza tesuturilor si depunerilor de grasimi.

Nevoile pentru termoreglare

Nevoile pentru termoreglare sunt mari pentru a combate pierderile de caldura prin suprafata tegumentara mare, compensarea izolatiei termice nesatisfacatoare a tesutului adipos redus si adapatera la temperatura mediului ambiant. Asigurarea unui mediu ambiant de neutralitate termica, in care oscilatiile temperaturii corporale nu depasesc 1⁰C in decurs de 24 ore, limiteaza considerabil cheltuielile energetice pentru termoreglare.

Nevoile pentru activitatea fizica

Activitatea fizica sau travaliul muscular necesita o cheltuiala de energie variabila, in functie de intensitatea si durata efortului depus. Ea cuprinde miscarile spontane, activitatea ocupationala legata de stilul de viata si gimnastica.

1. NUTRITIA

Particularitati ale metabolismului copilului:

Procesele metabolice sunt mai intense, anabolismul predominand, ca la orice organism in crestere,asupra catabolismului;

Procesele metabolice sunt extrem de labile (cu cat copilul este mai mic);

Orice factor nociv, agresiune, chiar de mica intensitate, se repercuta asupra organismului, putand duce la stari patologice.

Datorita acestor particularitati, cu cat copilul este mai mic, nevoile calitative si cele cantitative ale ratiei alimentare, vor fi mai crescute.

Ratia alimentara zilnica, se defineste ca totalul hranei si a apei primite de un copil in 24 ore.

Din punct de vedere didactic, mai ales, ratia zilnica se compune din : a) ratia cantitativa si b) ratia calitativa.

a)Ratia cantitativa (calorica : reprezinta totalul caloriilor primite de un copil in 24 ore si se raporteaza de regula la 1 kg. de greutate corporala.

In alcatuirea unei ratii cantitative, trebuie sa se tina cont de asigurarea caloriilor suficiente pentru acoperirea unor necesitati. Astfel, aportul energetic pentru un sugar cuprinde:

pentru metabolismul bazal = 55 kcal. / kilocorp / zi

pentru activitate      = 10-25 kcal / kilocorp / zi

pentru crestere      = 35 kcal /k ilocorp / zi

Total      = 100 - 115 kcal / kilocorp / zi.

In practica medicala se vorbeste de "ratia de intretinere clinica ", care este de 60-70 kcal/kilocorp/zi si care asigura la sugar functiile vitale fara insa a asigura cresterea

(curba ponderala stationara). Aceasta ratie de intretinere clinica trebuie asigurata obligatoriu la orice sugar, in orice imprejurare, pentru ca sub 30 kcal/kilocorp/zi organismul lui intra in autoconsumptie.

Sub ratia de intretinere clinica (ca si exceptie) se poate cobori doar pe durata scurta de timp (24-36 ore) la inceputul starilor de deshidratare acuta si a alimentarii malnutritiilor gravi.

Pe langa ratia de intretinere trebuie asigurate caloriile necesare cresterii, 2-3 kcal pentru 1 g. greutate.

Ratia cantitativa, variaza in functie de mai multi factori, prin care si cu felul de alimentatie.

Astfel, in alaptarea exclusiva, necesitatile calorice sunt:

in trimestrul I de viata : 100-110 kcal / kilocorp / zi

in trimestrul II de viata : 90-100 kcal / kilocorp / zi

in trimestrul III de viata: 80-90 kcal / kilocorp / zi.

In cazul alaptarii partiale si cu substituente de lapte matern, necesitatile sunt mai mari cu 10 kcal. fata de alaptarea exclusiva.

Ratia cantitativa, variaza si cu varsta, astfel:

sugar = 100-115 kcal / kilocorp / zi.

1-3 ani = 80-90 kcal / kilocorp / zi.

3-6 ani = 70-80 kcal / kilocorp / zi.

16 ani = 50 kcal / kilocorp / zi.

adult = 40 kcal / kilocorp / zi.

In afara factorilor de varsta si fel de alimentatie, ratia cantitativa variaza cu:

Temperatura mediului (la frig, consumul este marit)

Activitatea motorie (la copii agitati, uneori nevoile sunt crescute cu 100 %)

Starea de boala (toleranta mai scazuta impune un regim hipocaloric)

Constitutia (ratia are un caracter individual, de aceea variatiile de ⁺- 10 - 20% fata de caloriile expuse mai sus, sunt admise).

b) Ratia calitativa, se defineste ca totalitatea principiilor nutritive care alcatuiesc ratia cantitativa, si cuprinde : trofinele alimentare (proteine, lipide, glucide), fibre alimentare , apa, minerale si vitamine.

Asigurarea tuturor acestor principii alimentare in ratia zilnica este impusa de rolul principal pe care- l joaca fiecare principiu in parte. Astfel, proteinele si mineralele au rol plastic, glucidele si lipidele rol energetic, iar fibrele alimentare, unele minerale, vitaminele si apa ioaca un rol bioreglator.

Ratia calitativa, suporta influenta acelorasi factori ca si ratia cantitativa (calorica). In practica medicala se tine cont in mod special sa se asigure un raport echilibrat intre trofine, raport care se modifica in functie de varsta.

Astfel, necesitatiile optime in trofine, exprimate in g./kilocorp/ zi sunt urmatoarele:

Tabel I. Necesitaile optime de trofine

In concluzie, ratia alimentara zilnica cuprinde o ratie cantitativa (calorica) si una calitativa. Pentru a alcatui o ratie zilnica optima este nevoie de :

a asigura calorii suficiente pentru intretinere si crestere

sa existe un echilibru intre principiile alimentare

sa se tina cont de factorii care influenteaza ratia alimentara.

1.1 PROTEINELE

Sunt substante cuaternare formate din N, C, O, H, unele si S, P si reprezinta 16-18 % din greutatea corporala a copilului.

Sursa : lapte, carne, oua, branza, leguminoase, fainuri. In tubul digestiv prin actiunea enzimelor, protidele se descompun pana la aminoacizi, care trec prin mucoasa intestinala (sistemul port) la ficat de unde circulatia sistemica ajunge la tesuturi.

La nivelul tesuturilor se formeaza proteina " proprie", oseina in tesutul osos, miozina in muschi, colagenul in tesutul conjunctiv, etc.

Din cei 24 aminoacizi identificati, 20 sunt aminoacizi majori, fiind implicati in sintezele proteice. Dintre acestia, 9 aminoacizi, se numesc esentiali, fiind dovedit ca organismul uman nu-I poate sintetiza, trebuind sa-i primeasca din exterior (fenilalanina, histidina, izoleucina,leucina, lizina, metionina, treonina, triptofanul, valina).

Intrucat proteinele de origine animala sunt bogate in aminoacizi esentiali, ²/₃ - din totalul proteinelor trebuie sa fie asigurate de proteine de origine animala, organismul neputand sintetiza aminoacizi esentiali din cei neesentiali.

Rolul proteinelor. Au rol plastic, formator, luand parte la regenerarea tuturor tesuturilor. Luand parte la sinteza moleculara, aminoacizii constituind ARN si AND, reprezinta baza materiei vii, asigurand cresterea si multiplicarea celulara.

Sub forma aminoacizilor intra in compozitia: enzimelor, coenzimelor, catecolaminelor, hormonilor, in structura fermentilor digestivi, a elemetelor sanguine, a anticorpilor, in mentinerea echilibrului coloid - osmotic, in transportulpigmentilor, a unor ioni (Fe, Cu, Ca, Co, Zn, I).

Proteinele au si rol energetic (4 kcal / 1g) dar, reprezinta o sursa neeconomicoasa de energie pentru organism, deoarece necesita actiune dinamic specifica ridicata. De altfel, organismul recurge la arderea proteinelor doar in lipsa glucidelor si a lipidelor.

Echilibrul azotat. Proteinele sunt singura sursa de azot pentru organism. Un organism sanatos are u echilibru azotat, adica exista un echilibru intre aportul si echilibrarea de azot. (2 g proteina produc 0,30g azot).

Cand aportul este mai mic decat eliminarea, exista un bilant azotat negativ si invers, cand aportul este mai mare decat eliminarea , organismul retine azot si bilantul azotat este pozitiv.

La copil, fiind vorba de un organism in crestere, bilantul azotat trebuie sa fie pozitiv.

Pentru a se realiza un bun echilibru azotat este nevoie de :

proteine animale pentru aportul de aminoacizi esentiali si pentru ca au un coeficient de utilizare crescut (75-100%);

un raport intre aminoacizii esentiali si neesentiali (cu toate ca proteinele de origine vegetala au un coeficient de utilizare doar de 40 % prin bogatia lor in aminoacizi neesentiali, cruta aminoacizi esentiali);

lipide si glucide in cantitati suficiente (asigura un echilibru azotat cu un aport proteic mai redus);

un raport optim intre proteinele acidifiante (carne, ou, branza, leguminoase) si alcalinizante(lapte) .

Minim proteic. Se apreciaza 2 g / kg / zi minimum proteic, fara care nu se pot asigura functiile vitale, fiind absolut necesar pentru inlocuirea protoplasmei uzate.

Organismul neavand practic rezerve de proteine, lipsa aportului acestora de 48 ore duce la decesul sugarului. ( In primele 48 ore utilizeaza asa zisa " rezerva mobila", absolut insuficienta ).

Excesul de proteine in ratia alimentara poate duce la diaree de putrefactie si la fenomene toxice.

La nou-nascutul care a primit un preparat insuficient diluat sau i se administreaza lapte prea mult timp fiert sau asezat la marginea sobei, se produce febra ("febra proteica").

Carenta de proteine duce la oprirea cresterii, malnutritie proteica (distrofiere), aparitia edemelor carentiale, anemie si scade rezistenta la infectii.

Tabel II. Nivelul optim de proteine si aportul indispensabil de aminoacizi la sugar si copil

1.2 LIPIDELE

Sunt substante ternare, formate din : C, O, H si existand sub forma de grasimi simple (neutre) sau lipoide (fosfolipide, glicolipide, cerine, sterine etc.).

Lipidele componente ale organismului uman, in mare, sunt formate din : acizi grasi, trigliceride, fosfatide, sfingolipide, colesterol si lipoproteine(fractiuni lipidice insolubile in apa si care in circulatia sanguina se intalnesc combinate cu proteine).

Lipidele reprezinta 12-15 % din greutatea corpului sugarului, ca la adult sa varieze larg ( 5-50 % ).

Sursa de lipide este asigurata de grasimile alimentare precum si sinteza lor in organism din proteine si glucide ( fie cele proprii, fie din cele alimentare).

Rolul in organism este in principal energetic (9 kcal/1g) si mai putin au rol plastic. Astfel :

sunt o sursa concentrata de energie (ca sursa energetica, pot fi inlocuite, dar in mod neeconomicos);

protejare fizica (pentru nervi, vase, organe);

izolare termica;

vehicul pentru absobtia vitaminelor liposolubile ( A, D, E, K)

structura membranelor celulare si a nucleilor;

structura S.R.H., anticorpilor, hormonilor, stroma eritrocitelor, etc.

Acizii grasi si trigliceridele reprezinta principala sursa si rezerva de energie. In functie de pozitia dublei legaturi, acizii grasi si nesaturati au functii biologice distincte. Trigliceridele cu lanturi medii - MCT -(C: 8 si C:10) sunt principala forma de depozit a lipidelor si se absorb direct in circulatia portala.

MCT sunt constituenti indispensabili ai produselor dietetice pentru sugari, indicati in tulburari de absorbtie intestinala.

Acizii grasi esentiali : (EFA: essential fatty acids) saturati si nesaturati

(esterificati si neesterificati) nu pot fi sintetizati in organism, de aceea trebuie sa se gaseasca obligatoriu in sursa de alimente.

Este vorba de acidul linoleic, linolinic si facultativ acidul arahidonic (se poate sintetiza din acid linoleic). Acidul linoleic din formulele de lapte trebuie sa asigure 3 % din calorii (300 mg/kcal).

Acizii grasi nesaturati (PUFA; poliunsaturated fatty acids) sunt componente majore ale lipidelor, cu rol in functionalitatea membranelor celulare in a caror compozitie intra. PUFA au rol in transportul transmembranar, permeabilitatea si afinitatea receptorilor membranelor celulare. Insuficienta lor creste susceptibilitatea la infectii.

Acizi grasi nesaturati cu catena lunga ( long chain polynesasaturated fatty acids; LCP) sunt componente ale membranelor celulare carora le asigura permeabilitatea si activitatea enzimelor legate de membrana. LCP au rol particular in dezvoltarea creierului fatului si sugarului mic. Cele mai noi formule pentru alimentatia nou-nascutilor si prematurilor (formule de ultima generatie) contin LCP.

Colesterolul este precursorul hormonilor de natura sterolica cu rol in formarea membranelor celulare. Se sintetizeaza in cantitate mica in ficat, de aceea formulele de lapte vor contine 5 mg/dl pentru a promova un ritm optim de crestere.

Necesarul lipidic in alimentatie este egal cu cantitatea de lipide care sa asigure prin ardere 35-40 % din totalul ratiei calorice.

Minimul lipidic este de 1,5 g/kg/zi. Organismul are rezerve de grasimi pentru trei saptamani, dar sugarul nu rezista la lipsa totala de lipide din alimentatie decat 7 zile.

Toleranta la lipide difera in functie de constitutie si varsta, dar mai ales scade in conditii de boala. Unii copii prematuri si malnutriti au toleranta scazuta chiar si la lipidele provenite din laptele de mama.

Grasimile din laptele de vaca sunt si mai prost tolerate, avand un indice de utilizare a lor doar de 60 %.

Sugarul utilizeaza mai bine lipidele din grasimile vegetale (coeficient de utilizare de 75 %) de aceea de la 3 - 3 luni se poate adauga in ratia alimentara 2% ulei de porumb, in cazul alaptarii partiale.

Dupa 6 luni sugarul treptat primeste grasimi in unt, galbenus de ou, din carne, smantana, etc. Tot mai bine tolerate.

Excesul de lipide, prelungit, duce la steatoza hepatica, mai ales daca lipsesc colina si metionina (proteine liposolubile).

Excesul mai poate duce la scaune diareice, steatoreice.

Lipsa de lipide produce o distrofie speciala, numita adipogenetica, cu oprirea cresterii si tulburari care tin de carenta vitaminelor liposolubile si a acizilor grasi nesaturati.

1.3 GLUCIDELE

Sunt substante ternare, formate din C, O, H si reprezinta 1 % din greutate corporala.

Sursa laptele, legumele, fructele, cerealele sau produse industrializate (gris, faina, orez, amidon, malt, etc.)

Din punct de vedere biochimic, sursa de glucide este asigurata de mono, di si polizaharide .

Monozaharidele sunt glucoza, fructoza, galactoza.

Dizaharidele sunt zaharoza (glucoza si fructoza); lactoza (glucoza si galactoza); maltoza (glucoza+ glucoza).

Polizaharidele sunt glucogenul (polimer animal de glucoza), celuloza si amidonul

( polimeri vegetali).

Astfel, sursele de mono si dizaharide provin din fructe, lactoza din lapte, iar zaharoza din zaharul industrial. Amidonul si celuloza provin din legume si fructe sau diverse produse industriale ale acestora. Produsele din malt, prin procesele de germinare, contin maltoza care provine din amidonul transformat mai intai in dextrine. ( Acestea au moleculele mai mici ca cele de amidon).

Rolul principal este cel energetic ( 4 kcal/1g), glucoza fiind substratul energetic al tuturor celulelor organismului.

Au rolul de a cruta arderea proteinelor si favorizeaza arderea lipidelor, fara formare de corpi cetonici. Glucidele favorizeaza si retinerea apei extracelular (proteinele intracelular ), avand efect diuretic.

Rolul plastic este mult mai redus, el participand la formarea cerebrozidelor, intra in structura nucleoproteinelor, a tesutului conjunctiv, etc.

Necesarul de glucide este egal cu cantitatea care asigura 40-50 % din nevoile calorice ale copilului. Un regim hipoglucidic ( sub 15 % din nevoile calorice ) conduce la cetoza de foame, iar un exces de hidrati de carbon conduce la obezitate.

Minimum necesar este de 3g/kilocorp/zi.

Toleranta la glucide este buna in intreaga copilarie, dar pentru o ratie optima alimentara trebuie sa existe un echilibru optim intre diversele glucide. Celuloza nu se digera, dar este importanta ca lest pentru peristaltica; pentozele ( riboza, arabinoza, etc) dau prea putina energie; amidonul nu fermenteaza ci chiar are proprietati antifermentescibile asupra zaharozei.

Toleranta la glucide este mai buna in prezenta vitaminei A si a vitaminelor din complexul B.

Excesul de glucide duce la aparitia obezitaii, a diabetului ( prin epuizare insulinica), malnutritie ( distrofie prin fainose), scaune diareice de fermentatie.

Carenta de glucide duce la oprirea cresterii, tulburari in metabolismul apei si aparitia acidocetozei, malnutritie ( distrofia laptelui de vaca).

Intrucat celula umana nu poate trai fara glucoza mai mult de 20 ore, nounascutii

( mai ales prematurii si dismaturii) sunt periclitati de hipoglicemie, care poate duce repede la deces in cazul ca nu se asigura un aport rapid de glucoza. Hipoglicemia se produce mai rapid la acesti copii deoarece pe langa rezerva mica si greu mobilizata de glucide au si o glicogeneza insuficienta.

1.4 FIBRELE ALIMENTARE

Din 1976, fibrele alimentare se adauga la ceea ce se cunostea pana atunci ca principii nutritive a hranei zilnice.

Prin fibre alimentare se intelege: " polizaharidele din plante si lignina care sunt rezistente la hidroliza prin enzimele digestive ale omului."

In cadrul fibrelor intra pe langa lignina si celulozice, vaselina, ceara, azot inutilizabil, zinc, magneziu si probabil unele enzime si saruri minerale existente in peretele celulelor vegetale intr-o forma neabsorbabila.

Aceste fibre, nu sunt digestibile in intestin si nu se resorb. La adult nevoia zilnica este apreciata la 15-20 g/zi . Actiunea lor se desfasoara in principal in colon, avand proprietati absorbante, de retinere a apei si schimbatoare de ioni.

Prin efectele lor asupra activitatii bacteriene, fibrele decid daca metabolitii sunt excretati in fecale ori sunt conservanti, fiind returnati in vena porta.

Un rol important au asupra metabolismului cecal. Fibrele cresc volumul scaunului la dublu. Acest scaun abundent va duce la eliminarea odata cu scaunul si a unor metale, fitotoxine, virusuri, derivati de acizi biliari si probabil a unor substanet cancerigene.

Regimurile lipsite de fibre alimentare favorizeaza constipatia, hernia hiatala, varicele si hemoroizii. La fel, apendicita, diverticuloza si polipoza colonului, cancerul de colon si de rect.

O serie de boli de nutritie ca obezitatea, diabetul, ateromatoza si cardiopatia ischemica, par sa fie asociate de o dieta saraca in fibre alimentare.

Trebuie sa consideram ca aceste fibre au facut parte totdeauna din alimentatia omului si numai tehnologia moderna nutritionala a dus la eliminarea lor aproape totala din hrana populatiei.

De exemplu, faina integrala de grau avea 10 % material celulozic, pe cand astazi, faina alba are de 10 ori mai putin.

Remediul pare mai usor in sensul folosirii painii negre, a legumelor si fructelor in detrimentul produselor "rafinate."

Consideratii semiologice. Despre excesul sau carenta trofinelor precum si modificarea absorbtiei lor ne dam seama dupa caracteristicile scaunelor.

Daca in colon predomina procesul de putrefactie, scaunele sunt diareice, maronii, lipicioase, cu miros putrid, fetid( scaune de putrefactie).

In cazul tulburarilor absorbtiei ne putem da seama ce trofina predomina in scaun, doar dupa doua elemente : mirosul si reactia scaunelor, astfel:

Tabel III. Mirosul si reactia scaunelor in tulburarile de absorbtie

Se constata ca desi avem 3 trofine, totusi semiologic intrepretam 2 tipuri de scaune

( fermentatie, putrefactie).

Acest fapt se datoreste rolului jucat de catre lipide, care au rol diferit asupra descompunerii bacteriene din colon, in functie de pH-ul din lumenul intestina( pe care il accentueaza).

Astfel, daca pH-ul este acid, lipidele prin acizii grasi pe care ii pun in libertate , avantajeaza fermentatia; daca chimul intestinal are un pH alcalin, prin sapunurile alcaline pe care le formeaza , favorizeaza putrefactia.

Excesul moderat al fiecarei tofine in parte, ca si al diferitelor combinatii intre ele, produc diaree cu o singura exceptie, asocierea proteinelor si lipidelor in exces care duc la constipatie.

1.5 MINERALELE

Sunt substante indispensabile vietii si nefiind sintetizabile in organism, aportul lor exogen este obligatoriu. Ele reprezinta cca 5% din greutatea corporala a copilului.

Pricipalul rol in organism este biocatalitic si plastic:

intra in structura celulelor si umorilor

mentin presiunea osmotica si echilibrul acido- bazic;

asigura functionarea normala a SN, muschilor, miocardului

sinteza hemoglobinei ( Fe+Cu+Co)

formarea osului( Ca+P)

coagularea sangelui( Ca, numit factor IV)

Unele minerale au si rol energetic. Hidrogenul, prin transferul sau continuu pe oxigen reprezinta cea mai mare sursa de energie pentru celula, iar fosforul este sursa energetica a metabolismului glico-lipidic.

Sursa de minerale o constituie alimentele si apa.

Carenea, ouale, cerealele, aduc minerale cu radicali acizi, iar legumele si fructele radicali alcalini. Ultimii trebuie sa predomine in periodada de crestere. O alimentatie corecta asigura si necesarul de minerale, cu exceptia prematurilor, unde un aport suplimentar de minerale este necesar deoarece ei se nasc inaintea terminarii maturatiei osoase care se produce in ultimele luni ale sarcinii. De aceea, ei sunt mai predispusi de a face rahitism si anemie.

Eliminarea mineralelor se face pe cale digestiva, urinara si cutanata.

In raport cu cantitatile continute in organism sunt macroelemente(Na, K,Ca,Mg,P,Cl,etc) si microelemente( Fe,I,Cu,F,Zan,Co, etc). Primele provin din alimente si au principalul rol in mentinerea homeostaziei generale (echilibrul hidroelectrolitic si cel acido-bazic). Astfel, in celule predomina K, Mg, fosfatii, iar in spatiul extracelular Na,Ca, Cl.

Microelementele provin din ratia hidrica indeplinind functii multiple ( unora nici astazi nu li se cunoste rolul ). Mn,Mo sunt componenti ai unor enzime si coenzime; I,Zn, etc,intra in constitutia hormonilor; Si are rol in troficitatea tegumentelor; F protejeaza smaltul dentar; Zan,Cr,Ni scad riscul arterosclerozei si a hipertensiunii arteriale , etc.

Mineralele in organism pot avea un sinergism de actiune (Cu-Fe sau Ca-Fe) ori sunt antagoniste ( K-Na sau K-Ca).

Astfel, tonusul neuro-vegetativ si excitabilitatea musculara tin de echilibrul dintre ionii excitanti ( K,Na) si cei calmanti ( Ca,Mg,) dupa formula excitabilitatii neuromusculare.

Na⁺ + K⁺ + OH^-

Ca⁺ + Mg⁺ + H⁺

Cresterea numaratorului duce la cresterea excitabilitatii, pe cand cresterea numitorului scade excitabilitatea.

Excesul de minerale produce edeme, mai ales la sugarii mici, prematuri si malnutriti.

Carenta de minerale prelungita sau lipsa lor duce la oprirea cresterii, iar carenta diferitelor minerale este resimtita de organism in functie de rolul jucat ( tulburari ale metabolismului hidromineral, al echilibrului acido- bazic, anemie, rahitism, carii dentare, hipotiroidism, etc).

Transmineralizarea. Na⁺ este electrolitul principal al sectorului extracelular, iar K⁺ al sectorului intracelular. Intrucat miscarile electrolitilor sunt insotite de miscarile apei se ajunge in unele stari patologice ( deshidratari acute) ca electrolitii sa-si paraseasca sectorul lor si prin patrunderea in alt sector ei devin nocivi, antrenand tulburari grave care pot duce la deces. ( de ex. Na⁺ trece in celule, iar K⁺ paraseste celulele).

Acest fenomen de parasire a sectorului propriu, prin schimb, poarta denumirea de transmineralizare.

Caracteristicile celor mai importante macro si microelemente

Sodiul(Na⁺) - principalul electolit al organismului.

Necesar 2.5 mmol/kg la nou-nascut

0.7 mmol/kg la copilul mare, adult.

Surse laptele de vaca ( 23 mmol/L), oua, sarea de bucatarie

N.B.( notati bine) !- aportul excesiv de sodiu in perioada de sugar predispune la HTA la maturitate.

Potasiul ( K⁺). Se gaseste in special la nivelul muschilor scheletici.

Necesarul este de 2.5 mmol/100 kcal.

Surse: carne, lapte, fructe, cartofi.

Calciu (Ca²⁺) - constituent al oaselor si dintilor.

Necesar : 600-700 mg/zi calciu intre 0-18 ani.

Surse: lapte de vaca, galbenus ou, carne, peste, branza.

Fosforul- constituent al oaselor si muschilor.

Necesar : 90-100 mg/zi

Surse : carne, ficat, peste, galbenus de ou, branza, lapte, legume verzi.

Magneziul(Mg)- intra in compozitia oaselor si tesuturilor moi, cofactor enzimatic al mitocondriilor si in mentinerea excitabilitatii neurimusculare.

Necesar : 60 mg/zi la sugar

300-400 mg/zi la adolescent

Surse: carne, lapte, legume uscate.

Fierul ( Fe)- constituent principal al hemoglobinei si mioglobinei. Cantitatea de Fe in momentul nasterii este de 250-300 mg, crescand treptat, ca la adult sa ajunga la 4 g.

Necesar: 6 mg/zi pentru primele 5 luni

10 mg/zi la vrsta de 1-10 ani

12-18 mg/ zi la adolsecent

Surse: lapte, vegetale, oua.

Zincul- constituent al unor metaloenzime si al unor depozite hepatice. Se gaseste in cantitate mare in colostru si mai putin in laptele matur. Continutul in Zn al laptelui uman este relativ mic, dar suficient pentru a preveni acrodermatita enteropatica.

Necesar : 5 mg/24 h la sugar

10 mg/ 24h la varsta de 1-10 ani

15 mg/24h la varsta de peste 10 ani

Cuprul - se gaseste depozitat hepatic in momentul nasterii in cantitate de 50 % din intreaga cantitate din organism.

Cuprul din laptele de mama, desi in cantitate mica are o buna biodisponibilitate.

Necesar: 0.4-0.7 mg/24 h la sugar

0.7-2 mg/24 h la varsta de 1-10 ani

1.5-2.5 mg/24 h la varsta de peste 10 ani.

Iodul - este necesar sintezei hormonilor tiroidieni.

Necesar: 40-50 mg/24 h la sugar

70-120 mg/24 h intre 1-10 ani

150 mg/24 h peste 10 ani.

Surse: legume, fructe, sarea iodata, animalele marine.

Tabel IV. Necesarul de oligoelemente / 24 h si pe grupe de varste

1.6 APA

Apa reprezinta 90% din greutate embrionului , 75% din greutatea copilului in primele saptamani de viata, 65 % din greutatea corpului la sugar, iar la copilul peste 1 an, adolescent si adult 60 %. Cresterea si metabolismul intens necesita mai multa apa.

Rolul apei:

suport celular al schimburilor

rol biocatalitic( este sub forma de solutii ionice si coloidale)

asigura schimburile nutritive

vehiculeaza substantele si elimina deseurile

intervine in termoreglare

Sursele de apa:

apa exogena ( apa de baut, alimente)      (90%)

apa endogena ( obtinuta din metabolismul intermediar prin oxidarea alimentelor; in general combustia a 100 kcal elibereaza 12 ml apa) (10 %)

Nevoile de apa trebuie sa acopere necesitatile bazale si de crestere, scazand odata cu varsta:

Tabel V. Nevoile de apa la copil

Necesitatile de apa variaza larg in functie de :

Mediul extern

Alimentatie

Starea de nutritie

Boala

Constitutia individuala

Pierderile de apa: se produc prin:

Fecale 3-10 %

Perspiratie, transpiratie 40-50 %

Rinichi 40-50 %

Repartitia si miscarile apei (circuitul apei):

In organism nu exista apa pura, ci apa legata de electroliti, forma sub care circula in intregul organism. Ectorul hidric al organismuli este impartit in doua sectoare separate de membranele celulare.

Avem astfel:

I.     Sectorul intracelular si

II.  II Sectorul extracelular

Prin membrana capilarelor sanguine, sectorul extracelular este si el separat ibn 2 compartimente:

compartimentul plasmatic

compartimentul interstitial

La un copil care are 60% din greutate corporala apa, distributia acesteia pe sectoare si compartimente este uramtoarea:

5 % compartimentul plasmatic

15 % compartimentul interstitial

40 % sectorul intracelular

Deci, sectorul extracelular ( cele 2 compartimente) contine 20 % apa.

Din cele de mai sus ar rezulta ca., continutul in apa este cu atat mai bogat cu cat greutatea corporala este mai mare. Se stie insa ca, metabolismul bazal, debitul cadiac si respiratia sunt 3 constante legate de suprafata corporala si nu de greutate. Privind astfel lucrurile, sugarul fata de adult, pe unitate de greutate are o suprafata dubla fata de cele 3 constante , si astfel "zestrea hidrica" este de 2 ori mai mica la sugar fata de adult.

"Saracia" relativa in apa a sugarului rezulta si mai bine urmarind miscarile apei.

Miscarea apei la sugar este de 3-4 ori mai rapida decat la adult, sugarul reinoindu-si apa extracelulara la 2 zile( decedeaza in 48 ore fara apa), pe cand adultul si-o reinoieste la7 zile.

Deci, sugarul are o " hidrobilitate fiziologica " suportand mai greu miscarile apei decat adultul.

Miscarea externa:

Aport( apa, alimente, apa metabolica)

Eliminare ( plamani, piele, intestin, rinichi).

Singura eliminare pe care o putem modifica (ajustabila) este cea renala (insuficienta pana la 3-6 luni). Pe de alta parte organismul copilului, in crestere, cu un metabolism mai intens, elibereaza mai multe deseuri ca la adult si astfel rinichiul are nevoie de mai multa apa.

Miscarea interna: . Intre sectorul intracelular (SIC) si cel extracelular (SEC) exista o miscare continua influentata de presiunea hidrostatica pe de o parte, oncotica si osmotica pe de alta parte.

Cel mai stabil etse compartimentul plasmatic. Cand aportul este insuficient se apeleaza la compartimentul interstitial, apoi intracelular. Daca nu se produce o compensare, apare hipovolemie si colaps.

Miscarile apei se insotesc de miscarile ionilor de Na+ si K+. Cand ionii isi parasesc sectoarele lor, patrunzand in altele se ajunge la transmineralizare si chiar la deces.

Bilantul apei depinde de : aport, proteine si minerale, concentratia excretiei renale, respiartie, metabolism.

Reglarea metabolismului apei : implica hipotalamusul, A.D.H. si aldosteronul care au drept scop mnetinerea volemiei si hidremiei.

Particularitati ale metabolismului:

la copil predomina deshidratarile ( la adult edemele- retentia de apa) datorita urmatoarelor cauze: sugarii, copii mici au depozite reduse de apa

pierderile sunt mai crescute ( varsaturi, diaree, diureze mari)

controlul neuro- umoral al metabolismului apei este mai slab

zona de siguranta pentru mentinerea volemiei si hidremiei este mai mica

Edemele: ( la copilul mare ca si la adult) sunt de origine renala, cardiaca, endocrina, alergica, metabolica( carentiala).

1.7 VITAMINELE

Actioneaza ca bioreglatori, dar spre deosebire de hormoni, pe care -i produce organismul, vitaminele provin din exterior.

Clasificare: ( dupa solubilitate):

Liposolubile: A,D,E,F,K

Hidrosolubile: ,C,PP, etc.

Actiune - Polivalenta- catalizeaza reactii enzimatice si de oxidoreducere;

intervine in metabolismul mineral si al apei

Fiziologica: - lipsa vitaminelor produce leziuni specifice, care dispar dupa administrarea vitaminei) in cazul ca leziunile nu sunt ireversibile).

Nevoile: Sunt mai crescute la copii fata de adult

Variaza cu compozitia si modul de preparare a hranei

Variaza cu starea de boala

Variaza cu posibilitatea de sinteza in organism

Carentele: Avitaminozele sunt rare la copii

Hipovitaminozele sunt relativ frecvente, dar majoritatea sunt inaparente clinic ( precarenta), fiind observate in caz de infectie sau alta boala

Alteori , observam doar consecintele, fara a mai putea intereveni: deformari rahitice, artropatiile scorbutice, xeroftalmina etc.

Excesul: este periculos si e mai frecvent la vitaminele A si D. Prin tulburarile produse asupra glandelor endocrine, influenteaza cresterea si dezvoltarea.

Echilibrul vitaminic si antivitamine. Intre vitamine trebuie sa existe un echilibru. Ex. Vit .A in exces favorizeaza hipovitaminoza C. Vit.A+B favorizeaza mai bine cresterea

( decat fiecare, singura).

Antivitamine: Dicumarolul pentru vitamina K

Aminopterina pentru ac. Folic , etc.

Surse: Majoritate sunt aduse de regnul begetal( legume si fructe).

Organismul copilului sintetizeaza (dar insuficient) doar vitamina D₃ in piele, K, acidul folic si B in intestin, sau transforma precursorii in vitamina activa( triptofanul in acid nicotinic, carotenul in vitamina A , ergosteronul in vitamina D, etc.).

Absorbtie- eliminare. Absorbtia este intestinala, cu exceptia vitaminei D( din piele). Absorbtia este tulburata in afectiuni hepatice, digestive, renale, etc.

Eliminarea- liposolubilele se elimina prin intestin

- hidrosolubilele se elimina prin rinichi.

Vitamina A

Lipsa vitaminei A produce: tulburari de vedere , xeroftalmie, keratomalacie, leziuni cutanat.

Nevoi: 450ug/zi la sugari sau 10ug/kg/zi = 30 UI/kg/zi Retinol

700 ug/zi la copil

Surse: zarzavat, fructe, ou, lapte, ficat, ulei de peste.

Vitamina D

Lipsa vitaminei D produce : rahitism carential, tetanie.

Nevoi: 400UI/zi(ug), la prematuri 800Ui/zi in anotimpul cald

si 800-1000 UI/zi in sezonul rece

1000-1500UI/zi in mediul poluant

Surse: - ulei de peste, lapte, ou, unt

- Razele UV determina tansformarea provitaminii D din piele in vitamina D.

Vitamina K

In intestin se produce forma liposolubila( preparatele sintetice sunt hidrosolubile)

Lipsa vitaminei K produce: sindrom hemoragipar( NN). Actioneaza in sinteza protrombinei, proconvertinei, si a altor factori ai coagularii: Excesul produce hemoliza intensa.

Nevoi: 1 mg/zi ( in exces produce anemie hemolitica)

Surse: legumele( frunzele verzi), si fructele, ficatul de porc.

Vitamina E

Este esentiala pentru crestere si dezvoltare. Are efect antioxidant.

Deficienta ei la prematuri duce la anemie hemolitica.

Nevoi: 3-4 mg la sugar

6-7 mg la copil

8-10 mg la varsta de peste 10 ani.

Vitamina B₁

Lipsa vitaminei B₁ : boala Beri-Beri, tulburari in metabolismul apei

Nevoi: 40ug/100 kcal(0.5-1 mg/zi)

Surse: drojdia de bere, carnea, cereale.

Vitamina B₂ ( riboflavina)

Are rol oxidoreducator

Deficienta vit.B₂ - tulburari trofice ale mucoaselor si tegumentelor

Nevoi: 100ug/100kcal( 0.4-0.5 mg/zi la sugar si 0.8-1.2 mg/zi la copilul 1-10 ani)

Surse: lapte , vegetale, carne.

Vitamina B₆ ( piridoxina)

Lipsa vitaminei B₆- exceptionala

Nevoi : 0.4 mg/zi la sugar

1.5-2 mg/zi la 2 ani

Surse: toate alimentele

Vitamina B₁₂ ( piridoxina)

Deficienta: anemie megaloblastica

Nevoi 0.3-0.5 ug/zi la sugar

2 ug/zi la adolescent.

Surse: organele glandulare ale animalelor, produsele solubile din carnea de peste , si mai puti, laptele, ouale, si carnea.

Vitamina PP

Lipsa vit.PP produce: pelagra, scade rezistenta organismului

Nevoi: 6-8 mg/zi sau 6.6 mg/1000 kcal.

Surse carne, cereale.

Vitamina C

Lipsa vit.C produce scorbut, scade rezistenta organismului.

Nevoi: 30-35mg/zi la sugar

40-45 mg/zi la copilul 1-10 ani

50-60 mg/zi la adolescent.

Surse: fructele( citricele), rosiile, vegetalele verzi.

Ac.Folic

Carenta acidului folic : anemie megaloblastica

Nevoi: 30-65 ug/zi ( 3-4 ug/kg/zi)

40 ug/1000kcal la copilul mare

Surse: ficat, legume verzi( spanac), branzeturi, banane.

Tabel VI. Necesarul de vitamine/24 h

In ceea ce priveste modul de folosire a vitaminelor este important de mentionat faptul ca la prematuri, malnutriti, sugarii mici, sugarii hraniti cu lapte de vaca este bine sa se administreze vit.C si vit.B1 . Ele nu produc stocaj, hipervitaminoza si plusul se elimina bine prin urina. Profilactic, se administreaza doar vit. D. La celelalte vitamine, este recomandabil sa avem putina rezerva pentru ca exista pericolul hipervitaminozei si, o alimentatie corecta, diversificarea si conditiile corecte de viata (igiena) fac sa nu fie necesare; iar din punct de vedere economic (costul banesc) le fac uneori nerentabile.

Aflati in fata unei hipovitaminoze trebuie sa ne gandim ca ele rareori se datoresc unui aport exogen insuficient. Cel mai frecvent in spatele lor sta o stare de boala, mai ales afectiuni ce tulbura absorbtia vitaminelor.