TOXICOLOGIE BIOTEHNOLOGICA ALIMENTARA - "PROPRIETATI FIZICE , CHIMICE SI BIOLOGICE ALE PRIONILOR SI PATOGENEZA BOLILOR "

 

TOXICOLOGIE BIOTEHNOLOGICA ALIMENTARA

PROPRIETATI FIZICE , CHIMICE SI BIOLOGICE ALE PRIONILOR SI PATOGENEZA BOLILOR "

1.Prionii

Prima atestare documentara are loc in anul 1732 si are loc in germania . Abia dupa 200 de ani de la atestarea doccumentara a bolii se certifica dupa indelungi cercetari ca aceasta este transmisibila.Boala este cunoscuta la animale cum ar fi oaie ( scrapia) , nurca ( encefalopatie spongiforma transmisibila ( E.S.T) a nurcilor ) , bovine (E.S.T.l bovine), pisica( E.S.T. feline), om ( Boala Alzheimer , Creutzfieldt-Jackob, Boala Kuru, Scleroza multipla , Hemoragia cerebrala ereditara cu amiloidoza , Boala Alper , Noua varianta a Bolii Creutzfieldt-Jackob )

Prionii se definesc ca fiind Prioni (Engl- Proteinaceus infectious particles= particule proteice infectioase)si constituie izoforma patologica a unei proteine normale - proteina prionica - codificata de organismul gazda .In anumite conditii proteina normala sufera o modificare post translationala a structurii sale secundare ceea ce ii confera noi proprietati ca si rezistenta neobisnuita la actiunea factorilor fizici si chimici si transmisibilitate similara agentilor infectiosi .(1)

Cea mai cunoscuta maladie dintre encefalopatiile respective este boala vacii nebune, al carei agent patogen este periculos in anumite conditii si pentru om.

Primul caz de BSE (encefalopatie spongiforma bovina) a fost descoperit la o vaca apartinand unei ferme din Kent, in 1985, fiind urmat apoi de mai multe cazuri asemanatoare. Fiind o boala foarte rara, a fost greu de diagnosticat de catre medicii veterinari, astfel ca initial s-a crezut ca este de natura toxica, intre cauzele posibile fiind mentionata si expunerea la unele pesticide. Cu toate acestea, prin 1987, aparuse deja o epidemie in randul vacilor, iar studiile de caz au condus la gasirea unei legaturi intre aceasta epidemie si suplimentele alimentare cu care animalele fusesera hranite, furaje obtinute prin prelucrarea carnii si oaselor vacilor si oilor decedate din diverse cauze. Ca urmare, in iulie 1988, acest tip de furaj a fost interzis in Marea Britanie, dar deja carnea de vita de provenienta britanica nu mai putea fi exportata aproape nicaieri in lume.

In februarie 1990, au aparut primele rezultate ale unor studii care demonstrau transmisibilitatea bolii de la o vaca la alta prin injectii intravenoase sau intracerebrale (direct in creier) cu extracte de creier recoltat de la animale bolnave. Cam in aceeasi perioada au aparut si vreo 40 de cazuri de pisici de casa infectate cu o boalasimilara, numita FSE (encefalopatia spongiforma felina) si care s-ar fi datorat hranirii cu produse obtinute din vaci infectate. 

Numarul de cazuri de BSE a continuat sa creasca, astfel ca, in iulie 1993, se inregistrau in Anglia un numar de 100 000 de vaci bolnave. Cand a atins nivelul maxim, BSE afectase aproximativ 0,3% din totalul vacilor din Anglia.

Ulterior, cand numarul cazurilor incepuse sa scada, in 1995 a aparut un caz foarte ciudat de CJD (boala Creutzfeldt-Jacob, echivalentul bolii BSE la oameni). CJD nu era o noutate, boala fiind intalnita spontan, dar cu o frecventa foarte scazuta, la persoane in varsta. Insa in acest caz, noua forma a CJD avea multe caracteristici si simptome diferite si, in plus, aparuse la o persoana mult mai tanara. Dupa aceea, inca doi adolescenti au decedat, ca urmare a acestei noi boli, numita 'noua varianta de CJD' sau vCJD.

Se presupune ca intre cazurile de BSE la vaci si vCJD la oameni ar exista o legatura. Acest fapt a amplificat teama in ceea ce priveste pericolul consumului carnii de vaca bolnava. Profesorul Collinge, autor la doua dintre articole, profetea ca am putea fi in fata 'unui dezastru de dimensiuni biblice', in care o intreaga generatie va fi afectata. Se intrevedeau pericole din partea tuturor produselor bazate pe derivate de vaca, inclusiv gelatina din bomboane sau medicamente.(2)

Bolile prionice ale animalelor si ale omului sunt consecinta acumularii in siste,mul nervos central a izoformei patologice a proteinei prionice .

Bolile prionice sunt caracterizate prin:

• Perioada de incubatie lunga de ordinul lunilor, cel mai adesea anilor;
• Simptomatologie exclusive nervoasa si evolutie clinica lent ace dureaza saptamani , cel mai adesea luni, uneori ani, dar intotdeauna cu final letal;
• Leziuni degenerative ale sistemului nervos central , reprezentate prin vacuolizari la nivelul creierului;
• Transmisibillitatea pe cale parenterala sau digestive la aceiasi specie si alte specii in momentul in care se foloseste ca mnterial infectant tesutul nervios si alte tesuturi recoltate din cazuri de boala ;
• Absenta oricarui raspuns imun specific fata de agentul transmisibil, desi gazda isi pastreaza competenta imunologica fata de antigene .

Fig 1 Replicarea proteinei prionice(sursa 4)

Pentru aceste entitati nosologice s-au folosit in trecut denumirea de "viroze lente" , "viroze nonconventionale" , " encefalopatii spongiforme subacute" , "amiloidoze transmisibile". In trezent pentru caracterizarea lor morfoclinica si epidemiologica s-a incetatenit termenul de " encefalopatii spongiforme transmisibile" (E.S.T).

Definirea conceptului theoretic de "boala" in sensul formularii cat mai complete ( cuprinzaatoare) a unei carcterizari generale a acesteia in opozitie cu starea de sanatate a constituit un bun subiect de controverse in lumea stiintifica medicala.

In general starea de boala este considerate fie ca o reactie a organismului fata de caracterul nociv a unor factori din mediul ambient .

2.Bariera de specie

Incercarile de transmitere experimentala a agentilor de scrapie si a altor boli prionice la specii diferite de cea de origine au relevant existenta unei "bariere de specie" exprimata fie prin lipsa totala de receptivitate , fie printr-o perioada de incubaie prelungita la primul pasaj la noua gazda . Aceasta perioada se scurteaza si se stabilizeaza in pasajele urmatoare .

Revenirea la gazda de origine este , de asemenea , insotita de o perioada prelungita de incubatiela primul pasaj , fenomen ce mimeaza procesul de "adaptare" a agentului patogen la noua gazda .

Bariera de specie este exprimata si prin eficacitatea caii de infectie utilizata . Cea mai severa cale este calea intracerebrala , urmata in ordine descrescatoare de caile intraperitoneala , subcutanata si digestive . Astfel in cazul infectiei hamsterilor cu agentul scrapie , dozele eficiente in infectie pe caile parenterala si digestive sunt de 10x5 si respective 10x9 ori mai mari decat doza pe cale intracerebrala .

Bariera de specie poate fi explicate prin carcaterul relative specific al prionilor produsi de fiecare specie .Eficienta cu care un prion produs de o specie va induce transformarea PrPc alei alte specii depinde de apropierea secventei de aminoacizi PrP, respective apropierea bazelor genei pro-n a celor doua specii.Diferentele dintre cele 2 secvente , cu cat sunt mai mari, vor fi exprimate prin prelyngirea perioadei de incubatie la primul pasaj'prin receptivitate doar la inocularea intracerebrala sau prin absenta totala a receptivitatii.

Aceasta din urma poate fi depasita doar daca , in prealabil , agentul infectant este trecut pe o specie heteroloaga receptive si genetic apropiata sub raportul PrP de cele 2 specii

Este de presiupus ca bariera de specie sa fie mai putin exprimata pe ,asura ce prionii infectati provin de la o specie filogenetic mai apropiata de specia supusa infectiei . Aceasta propunere nu se comfirma intotdeauna .

O explicatie a acestor date poate fi conferita in compararea PrPc la diferite specii.Secventionalizarea acesteia s-a realizat pana in present doar la un numar limitat de specii , rezultatele obtinute demonstreaza ca gena prp-n nu este un indicator fidel al inrudirii filogenetice.Unele specii apropiaate dupa caracterele controlate de totalitatea genomului pot prezenta diferente remarcabile in ce priveste gena prp-n . Pe de alta parte , cu cat doua specii sunt mai apropiate sub raportul acestei gene , cu atat mai usor va fi traversata bariera de specie dintre ele.(3,1)

3.Rezistenta prionilor la factorii fizici si chimici

Inca din anii 50' s-a constatat rezistenta neobisnuita a agentilor EST la factorii de mediu . astfel infectivitatea s-a pastrat cel putin 2 ani in creierul conservat la temperature camerei .Ulterior , s-a demonstrate rezistenta neobisnuita a prionilor la actiunea mai multor agenti care inactiveaza complet virusurile cunoscute ; alcolul etilic, aldehida formica, glutar aldehida, eterul ,cloroformul, acetilenimina, etilen-oxidul, peroxidul de hydrogen, iodoforii, acidul pracetic, fenolii, urea,etc.

Infectivitatea suspensiilor de tesut nervos nu este afectata de tratamentul cu dezoxiribonucleaza , ribonucleaza , proteinaza K si nici de doze mari de raze ultraviolete sau gama .

Lucrarile care au folosit suspensii de creier infectat sau extracte purificate din acestea , uscate prin liofilizare , au demonstrate ca infectivitatea acestora era redusa cu 3-5log10 , darn u era abolita dupa autoclabarea la 134de grade timp de 30 de minute .Tratamentul suspensiilor cu aldehida formica 20%nu modifica semnificativ infectivitatea , dar creste rezistenta fata de actiunea ulterioara a autoclavarii.Cel mai surprinzator rezultat este acela ca infectivitatea suspensiilor liofilizate s-a pastrat la un titru minim , chiar si dupa expunerea timp de 60 de minute la caldura uscata de 360 de grade C.Alte studii au dovedit ca infectivitatea se mentine dupa expunerea timp de o ora la 180 de grade C dar este complet inactivata la 200 de grade C dupa acelasi interval de timp.

O substanta cu puternic effect incativant asupra BSE este acidul formic.Acesta este active fata de materialul infectant ca atare dar si asupra celui fixat in aldehida formica.El este in special recomandat pentru tratarea lamelor cu secxiuni histologice , care raman infectate in urma tehnicilor uzuale de prelucrare si colorare.Acidul formic are avantajul ca nu afecteaaza structurile tiulare si celulare.

Dintre substantele dezinfectante , cele mai active fata de agentii prionici sunt hidroxidul de sodium 1-2M si substantele puternic oxidante ca hipocloritul de sodium 2,3% si bioxidul de clor.

Rezistenta fata de actiunea factorilor fizici si chimici poate varia in functie de tulpina de agenti prionici . Astfel o solutie 2,3% hipoclorit de sodium , este active pentru agentul acrapie darn u inactiveaza complet o tulpina izolata de la un caz de BCJ . Diferente similare intre tulpini de origini diferite se constata si in cazul rezistentei la autoclavare .

Standardul britanic pentru decontaminare in cazul BCJ este autoclavarea la 134-138 de grade C timp de minim 18 minute.

3.1.Proprietati fizice

Rezistenta la caldura

Este cu mult mai mare decat a virusurilor clasice , fiind variabila in functie de temperatura , susa, prezenta ( influenta) facytorilor exteriori ( presiune substante organice sau anorganice ) si de titrul infectios initial.

Macanismul de actiune al caldurii asupra moleculelor de prioni ar fi urmatorul : daca temperature este inferioara punctului de dezlegare al moleculei , caldura face sa creasca energia cinetica a atomilor, sufficient de mult pentru a rupe legaturile relative slabe ( de hidrohen, hodrofobe si necovalente) ale acizilor nucleici si proteinelor , dezlegand structura tertiara a acestora .

Dupa un tratament la 100 de grade timp de 2 minute aproximativ 3% din susa initiala de agenti infectios ( susa 263K de prion al scrapiei) ramane inactiva, in timp ce autoclavarea la 120 de grade C timp de 60 de minute face ca numai 0,000002% din concentratia initiala sa reziste .

Fierberea sau autoclavarea clasica nu sunt suficiente pentru sterilizarea materialului infectat cu proteina prionica .

La temperature mai ridicate (superioare celei de 100 de grade) tesutul cerebral este practice carbonizat.Adaugarea de pulbere de carbon la omogenizatul unui supernatant de creier de soarece atins de scrapie face ca autoclavarea la 115 grade timp de 20 de minute sa fie inneficace, in timp ce acelasi material supus aceluiasi tratament , dar fara adaugarea pulberei de carbon , permite inactivarea totala a agentului infectios (5) .

Tratamentul cu formaldehida inainte de autoclavare stabilizeaza puterea infectioasa a materialului contaminant .Deci utilizarea caldurii pentru sterilizarea pieselor histologice fixate in formol este contraindicata.(6)

De asemenea caldura uscata este mai putin eficace decat cea umeda ATNC rezistand la 360 de grade timp de o ora.

Rezistenta la frig

Este remarcabila.Agentul transmisibil nu este deloc alterat (modificat)de temperaturile scazute: esantioane conservate prin conglare timp de mai multi ani si-au pastrat n emodificata puterea infectanta , respective 2 ani la - 4 grade si mai multi ani la - 70 de grade .

Rezistenta la radiatiile ionizante

Este deasemenea extreme de mare. Utilizarea radiatiilor ultraviolete ( de la 256 la 265nm lungime de unda) permite inactivarea acizilor nucleici , dar fara a afecta capacitatea infectanta a materialului contaminat cu proteina prionica.

Agentii transmisibili neconventionali sunt rezistenti de asemenea la efectul ionizant al radiatiilor gama si la ultrasonicare .

3.2.Proprietati chimice

Prionii (ATNC) s-au dovedit a fi rezistenti la actiunea diverselor categorii de substante chimice ( baze , acizi , alcooli, detergenti, aniioni, catiioni, etc) ramanand nemodificati la PH cuprins intre 2 si 10 , dar putand fi totusi inactivati total sau partial de substante in concentratii mari.

O parte din proprietatile chimice ale prionilor , studiate pana in present sunt redate in tabelul 1

3.3.Proprietati biologice

Bolile produse de prioni se caracterizeaza printr-o perioada lunga de incubatie , evolutie clinica lenta( pprogresiva cronica ) absenta oricarui process inflamator , modificari histopatologice caracteristice si evolutie intotdeauna fatala .

Prezenta prionilor in organism nu determina nici un fel de reactie imunologica ( imuna sau automuna ) si nu provoaca in vreun fel alterarea functiilor celulare ale limfocitelor B si T nici "in vivo" nici "in vitro".

Sensibilitatea la actiunea proteinazei K a fost testate prin tratarea materialului continanad proteina prionica cu proteinaza K la conc de 100 pana la 500 Micrograme /ml timp de o ora la 37 de grade Celsius fara nici un effect asupra puterii sale infectante .Abia in urma unui tratament similar in urma cu 4 ore , s-a constatat o neutralizare parctiala a materialului inffectios si abia dupa un tratament enzymatic cu proteinaza K timp de 16 ore s-a obtinut inactivarea totala a materialului infectant . astfel se dovedeste ca structura agentului transmisibil al EST are nevoie de structura proteica pentru asi exprima puterea infectantga si ca aceasta structura este extreme de rezistenta la digestia enzimatica cu proteinaza K in comparative cu majoritatea proteinelor celulare .Proteina prionica are aceleasi proprietati si fata de actiunea tripsinei . Rezistenta la actiynea nucleazelor a fost demonstrate prin tratarea unui lizat cellular , dupa o proteoliza prealabila cu proteinaza K cu dezoxiribonucleaza , ribonucleaza si nucleaza specifica hibrizilor AND si ARN fara ca puterea infectanta a materialului analizat sa fie diminuata in vreun fel . In urma acestor experimente se desprind 2 concluzii:

a.)    Fie ca agentul transmisibil al EST nu contine acid nucleic sau

b.)    Daca poseda ( contine ) acid nucleic , faptul ca este atat de rezistent la actiunea enzimelor specifice demonstreaza ca acest genom este cuplat ( complexat) cu alte molecule care il protejeaza , sau eventual ar putea avea o structura neobisnuita care sa ii comfere rezistenta la actiunea nucleazelor

In tabelul 2 sunt date unele proprietati biologice ale prionilor ATNC

Primele simptome ale dezvoltariifost descrise de Wells in 1987. Astfel, vacile, care anterior erau sanatoase, deveneau agitate si isi pierdeau capacitatea de coordonare a miscarilor. Din punct de vedere temperamental, deveneau fie agresive, lovind necontrolat cu picioarele, fie dimpotriva erau foarte speriate, astfel ca la zgomote puternice sareau sau cadeau pe spate. In ultimele faze, lipsa de coordonare devenea atat de evidenta, incat vaca se impiedica tot timpul, de parca ar fi fost beata. In cele din urma, comportarea animalului devenea imprevizibila, cu atacuri temporare de furie, pana cand survenea imposibilitatea miscarii sau lipsa dorintei de a se misca.

Intrucat exista si alte boli cu manifestari similare, pentru a pune diagnosticul de BSE este necesara examinarea histopatologica a creierului. Studiile microscopice ale tesutului cerebral au pus in evidenta prezenta unor gauri sau vacuole spongioase, caracteristice bolilor prionice, fapt care a determinat si denumirea de BSE (encefalopatia spongiforma bovina).

5.Posibile cauze ale bolilor prionice (de tip BSE)

Teoria prionilor infectiosi. BSE este una din bolile din grupulbolilor prionice sau TSE. Aceasta teorie a proteinei prionice infectante a fost postulata, in 1982, de catre Stanley Prusiner, care ulterior a primit Premiul Nobel pentru acest lucru, chiar daca multi oameni de stiinta nu au fost si nu sunt de acord cu ea. Prusiner a sugerat ca aceste boli nu sunt cauzate nici de bacterii si nici de virusuri, ci de un agent infectios care actioneaza complet diferit.

In teoria 'prionilor infectiosi' un fragment de proteina prionica normala isi modifica structura(tertiara) spatiala. Aceasta modificare a formei conduce la modificarea proprietatilor normale ale proteinei. Mai mult, o data ce structura s-a modificat, este imposibil sa revina la forma initiala. Proteina prionica devine rezistenta la actiunea proteazelor, enzime care in mod normal scindeaza moleculele proteice, si devine si mult mai putin solubila. Aceste efecte sunt responsabile, cel putin in parte, de aparitia depozitelor de proteine prionice sub forma de placi sau fascicule, care sunt adesea caracteristica definitorie a acestor boli ale creierului uman sau animal. 

Se crede ca, in animalul infectat, proteina prionica induce modificari similare de structura/forma la nivelul tuturor celorlalte molecule de proteine prionice normale. In acest fel, un prion cu structura modificata incepe sa 'infecteze' toate celelalte proteine similare din organism (mai ales in creier, unde ele sunt preponderente), iar creierul devine spongios, ca urmare a gaurilor care apar in el - de unde si numele de encefalopatie spongiforma. Treptat, toate proteinele prionice din creier si maduva spinarii capata structura anormala, iar creierul degenereaza intr-atat incat animalul nu mai poate functiona normal. Animalul devine dezorientat, pierde capacitatea de miscare normala a membrelor, cu tot mai dese atacuri de dementa, pana cand survine moartea. Acelasi comportament se oBSErva atat in cazul scrapiei la oi, cat si la vacile cu BSE sau la oamenii afectati de CJD.

Acest tip de 'infectie' apare in aBSEnta oricarui mesaj codificat in ADN, deoarece moleculele prionice nu contin ADN. Conform cunostintelor anterioare, o boala transmisibila implica prezenta materialului genetic, compus din acid nucleic (ADN sau ARN). Chiar si virusurile, cele mai simple microorganisme, au acizi nucleici care coordoneaza sinteza proteinelor necesare supravietuirii si multiplicarii. De aceea, teoria lui Prusiner nu parea, la inceput, deloc credibila. El a sugerat si, ulterior, a demonstrat ca exista niste 'particule proteice infectioase', prescurtat denumite 'prioni', carepot produce atat encefalopatii mostenite, cat si transmisibili.

Teoria nutreturilor infectioase. Cand a aparut boala BSE s-a pus, in mod logic, intrebarea de unde au 'luat' vacile aceasta boala rara. Asa a aparut teoria nutreturilor infectioase si apoi o multitudine de alte variante ale acestei teorii.

Teoria nutreturilor infectioase s-a raspandit foarte repede ca posibila explicatie a BSE. Ea pleaca de la premisa ca un animal consuma nutreturi contaminate cu prioni, ca urmare a incorporarii in suplimentele alimentare a materiei organice provenite de la animale purtatoare ale bolii, care au fost reciclate si transformate in hrana pentru animale. Proteina prionica ingerata ajunge inclusiv in creierul animalului, unde 'infecteaza' toate celelalte proteine normale, finalul fiind moartea animalului respectiv. Daca si acest animal este ulterior reciclat, sunt generate si mai multe proteine prionice, care vor infecta alte animale.

In conformitate cu aceasta teorie, BSE ar fi aparut in momentul in care Marea Britanie a hotarat, prin anii '70, sa modifice metoda de introducere in nutreturi a proteinelor de origine animala. Inainte, chiar daca se practica de multa vreme transformarea vacilor si oilor moarte in proteina pentru alimentatia altor animale, temperatura folosita era mult mai ridicata. De asemenea, alte procese, precum extractia cu solventi a grasimilor aveau si ele un rol in eliminarea potentialilor agenti infectiosi. Prin reducerea temperaturii de extractie si diminuarea extractiei grasimilor, proteinele prionice nu au mai fost inactivate, astfel ca, fie oile infectate cu scrapie, fie vacile purtatoare nesimptomatice de BSE au fost transformate in nutreturi si au condus la izbucnirea epidemiei.

Aceasta teorie a produs panica in randul populatiei, deoarece nu numai ca prionii erau aproape indestructibili, dar insemna ca o cantitate infima, de ordinul gramelor, din suplimentul alimentar infectat, este de ajuns pentru a produce boala la animale. In plus, perioada de incubare fiind lunga (3-4 ani la vaci), aceasta insemna ca de fapt infectia se produce cu mult inainte ca simptomele sa devina observabile.

Teoria organofosfatilor. Prima persoana care a sugerat ca exista o legatura intre BSE si pesticidele organofosforice (OP) a fost fermierul Mark Purdey.

Folosirea acestora, cu precadere a Phosmet-ului, a fost impusa chiar de guvern, intre anii 1970 si 1980, pentru protejarea vacilor contra unei insecte care afecta pielea animalelor prin depunerea larvelor in pliurile acesteia.

Organofosfatii sunt compusi cu structura moleculara similara celei a unor gaze toxice de lupta care afecteaza sistemul nervos, care au si fost folosite de altfel in unele conflicte armate. Aceste substante produc o gama de simptome asemanatoare cu cele ale bolilor prionice; inclusiv la nivelul tesuturilor cerebrale s-au observat vacuole similare cu cele din encefalopatiile spongiforme.

Cu toate acestea, cercetarile in acest domeniu au fost foarte restranse si nu se poate afirma cu siguranta ca exista o cauza de natura toxicologica a bolilor prionice.

Teoria raspunsului autoimun. Bolile prionice se manifesta dupa mai multi ani de la aparitia cauzei generatoare. De aceea, s-a presupus ca ele s-ar putea datora si sistemului imunitar dereglat, care nu mai ataca doar proteinele straine (din bacteriile patogene, de exemplu), ci si propriile tesuturi, asa cum se intampla in cazul encefalomielitelor alergice. Desi intre aceste boli exista unele diferente, se observa si multe asemanari: necoordonarea miscarilor, slabiciune, paralizie, tremor si coma. In plus, proteina prionica nu este singura care aproape nu poate fi distrusa prin tratamente obisnuite de sterilizare (temperaturi inalte, dezinfectanti); acesta este si cazul proteinei MBP (Myelin Basic Protein), cea care cauzeaza raspunsul gresit al sistemului imunitar in encefalopatiile autoimune.

5.5.Alte Teorii

Alte teorii. Teoria medicamentelor, in special a celor pe baza de extracte cerebrale bovine, pleaca de la premisa ca in acestea a putut exista o contaminare, fie cu prioni de la animale bolnave, fie cu tesuturi cerebrale normale, care au determinat un raspuns autoimun. Este, de asemenea, posibil ca un lot din multele vaccinuri pe care vacile trebuie sa le faca pe parcursul vietii sa fi fost contaminat cu tesut cerebral, inducand astfel producerea a unei boli umane.

Totusi, din cauza diferitelor simptome in diversele boli prionice, este posibil ca acestea de fapt sa nu aiba o cauza comuna, asa cum se incearca sa se demonstreze. Este posibil ca encefalopatiile diferitelor animale si inclusiv cele umane sa aiba etiologii diferite. De aceea este mai corect ca fiecare caz sa fie studiat in parte, mai ales manifestarile bolilor prionice care afecteaza omul.

6.Concluzii

Desi cunoscute de sute de ani, maladiile prionice reprezinta inca un domeniu putin cunoscut din punct de vedere biologic si medical fiind necesare, inca, numeroase studii si cercetari pentru stabilirea cu exactitate a cauzelor si a mecanismului care determina aparitia acestor boli. Faptul ca exista numeroase variante ale acestor boli, si ca pot fi de natura diferita, reprezinta o bariera in realizarea acestui obiectiv.

Ipotezele formulate pentru descifrarea mecanismului acestor boli arata ca acesta este comun atat la om cat si la animale si ca la baza lui se afla procesul de conversie a PrP^c in PrP^Sc.

Acest proces de conversie poate fi indus de o serie de factori, atat endogeni cat si exogeni, si consta in schimbarea conformationala a proteinei normale (conversia structurilor a-helix in b-pliate) fara a afecta in nici un fel compozitia chimica a acestor proteine.

Un rol important in acest proces il au mutatiile de la nivelul genei care codifica proteina normala; acestea au loc in pozitii fixe si sunt corelate cu anumite fenotipuri.

Desi PrP este implicata in procesul neurodegenerativ, ramane neclar daca neurotoxicitatea PrP^Sc sau pierderea functiei PrP^c (de exemplu activitatea superoxid dismutazica), este determinantul major al manifestarilor clinice.

Exista multe intrebari la care nu s-au gasit inca raspunsuri in ceea ce priveste relatia dintre structura si functia acestei proteine prionice.

Bibliografie

1. Lucrare de diploma "Studiu morfologic privin proteinele prionice " Dimon Paula USAMV 2008
2. Guiroi D.C. , Wiliams E.S., Yanagihara R.,Gajdusek D.C.1991 Acta Neuropatological.
3. Taylor D.M.,1991 Decontamination of scrapie-like agents in Sub -Acute Spongiform Encefalopathies.
4. Brown P.,1990 Infection Disease

Abrevieri

EST- Encefalopatii spongiforme Transmisibile

BCJ- Boala Creutzfieldt Jackob

ATNC-Agenti Transmisibili NonConventionali

PrP-ProteiNa Prionica

SNC- Sistem Nervos Central

ESB-Encefalopatie Spongiforma Bovina

PrPC- Proteina Prionica Normala a Creierului

ADN- Acid DezoxiriboNucleic

ARN-AcidRiboNucleic