Delimitǎri conceptuale - familia

Delimitǎri conceptuale - familia

Desi nu este atat de accentuat ca in cazul altor termeni din domeniul stiintelor umane, cum ar fi "valori", "interese", "grup", "democratie", termenul de "familie" nu are un continut si o sferǎ notionalǎ bine circumscrise. El stǎ sub semnul a ceea ce se poate numi notiune "inconjuratǎ de o zonǎ de penumbrire" (Georgescu-Roegen, 1979). O analizǎ a limbajului cotidian si a textelor relevǎ o varietate de continut a termenului, mergand de la intelesuri mai vagi atribuite de simtul comun panǎ la definitii mai exacte definite de specialisti. Orice incercare de definitie a familiei lasǎ pe dinafarǎ nu numai cateva exceptii, ci o multitudine de cazuri ce se gǎsesc in viata socialǎ realǎ.

Definitia datǎ de G. Murdock (1949), de exemplu, pare destul de completǎ. El aratǎ cǎ familia este un grup social caracterizat prin rezidentǎ comunǎ, cooperare economicǎ si reproductie. Ea include adulti de ambele sexe, dintre care cel putin doi au relatii sexuale recunoscute (aprobate) social si unul sau mai multi copii, proprii sau adoptati, pe care ii cresc si ingrijesc. C Levi-Strauss defineste familia ca fiind un grup social ce isi are originea in cǎsǎtorie, constand din sot, sotie si copii sau alte rude, grup unit prin drepturi si obligatii morale, juridice, economice, religioase si sociale (incuzandu-le pe cele sexuale).

V. Stǎnoiu si M. Voinea (1983) trecand in revistǎ mai multe definitii si comentandu-le, oferǎ propria variantǎ: "Familia este un grup social realizat prin cǎsǎtorie, alcǎtuit din persoane care trǎiesc impreunǎ, au gospodǎrie casnicǎ comunǎ, sunt legate prin anumite relatii natural-biologice, psihologice, morale si juridice si rǎspund una pentru alta in fata societǎtii.

Familia nuclearǎ, reprezentativǎ pentru societatea contemporanǎ, este caracterizatǎ de alegerea partenerului pe bazǎ de afectiune si libertatea optiunii, scopul sǎu fiind fericirea mutualǎ a indivizilor. Cuplul modern este profound marcat de libertatea alegerii, avand drept criteriu central iubirea si exercitandu-si dreptul la autodezvoltare. In cazul in care criteriul central - iubirea - dispare, uniunea cojugalǎ isi pierde ratiunea de a fi (Iolanda Mitrofan, N. Mitrofan, 1991). Majoritatea cercetǎtorilor considerǎ cǎ principalul motiv al ratei crescande a divortialitǎtii ce caracterizeazǎ societatea contemporanǎ este tocmai alegarea partenerului de cǎsǎtorie dupǎ un criteriu preponderent, si anume, cel al afectiunii si al dragostei romantice.

Specificul familiei nucleare moderne rezidǎ in aparitia unui stil de viatǎ caracterizat prin concentrare afectivǎ, comunicationalǎ si actionalǎ a cuplului conjugal, a cǎrui treptatǎ separare de intreaga ramificatie de rudenie ii conferǎ o independentǎ proprie cu o marcantǎ posibilitate de autoconducere si autodezvoltare.

Prin opozitie cu familia modernǎ de tip democratic, incepand din anii '50, familia autoritarǎ patriarhalǎ, familia traditionalǎ mic-burgezǎ, definitǎ printr-o imagine ideologicǎ globalǎ si consideratǎ a fi intalnitǎ in societatea modernǎ, indiferent de sistemul social politic ce caracterizeazǎ aceea societate, a fost profund criticatǎ. Trǎsǎturile distinctive ale familiei traditionale sunt urmǎtoarele: cǎsǎtoria monogamǎ impusǎ, fidelitatea conjugalǎ, dependenta socialǎ, functia reproductivǎ a femeii, supunerea completǎ a copiilor, educatia antisexualǎ. Unul dintre cei mai vehemeti critici ai familiei patriarhale autoritare a fost psihologul de orientare psihanaliticǎ Wilhelm Reich. El propune familia naturalǎ prin opozitie cu familia patriarhalǎ autoritarǎ. Familia naturalǎ in conceptia lui Reich, presupune dezvoltarea, apǎrarea si practicarea urmǎtoarelor principii:

egalitatea tuturor membrilor grupului familial;

restabilirea sexualitǎtii si a puterii orgasmice in relatiile din interiorul cuplului;

libertatea si autonomia sexualitǎtii infantile, pe baza unui consimtǎmant deschis si sincer si nu doar printr-o tolerantǎ pasivǎ;

recunoasterea exigentelor sexuale ale adolescentilor, cu implicatiile lor practice;

confruntarea deschisǎ si rationalǎ, militantǎ a grupului familial cu lumea exterioarǎ, respectiv cu organizatiile, institutiile si instantele ce detin sau revendicǎ puterea, ce exploateazǎ si intretin alienǎrile, care impun ideologii si exercitǎ violenta (W. Reich, 1995).

Fiind ea insǎsi o unitate socialǎ, familia urmǎreste sǎ asigure satisfacerea unei foarte complexe game de trebuinte si aspiratii ale membrilor care o constituie. Dacǎ, sub aspectul mentionat, ea are caractere comune cu alte asociatii sau grupuri umane, familia se distinge de acestea prin unele trǎsǎturi care ii sunt absolut proprii si ii dau o semnificatie de incontestabilǎ originalitate:

este unicul grup social caracterizat de determinǎri naturale si biologice, singurul in care legǎturile de dragoste si consangvinitate capǎtǎ o importantǎ primordialǎ;

este singurul grup intemeiat esential pe afectiune, conditiile juridice si normele practice mutuale acceptate neintervenind decat pentru a consolida legǎturile reciproce de intelegere rezultate din unitatea de aspiratii si scopuri;

constituie cea mai micǎ societate umanǎ, unitatea elementarǎ si totodatǎ cea mai naturalǎ si mai necesarǎ, anterioarǎ statului si oricǎrui alt grup social in perspectivǎ logicǎ si cronologicǎ;

se intemeiazǎ in mod esential pe valori de intimitate, armonie si bunǎvointǎ, pure si imediate;

se afirmǎ, printre alte asociatii, ca cea mai aptǎ sǎ asigure membrilor care o compun o dezvoltare de bazǎ multilateralǎ armonioasǎ;

impacǎ in modul cel mai fericit respectul fatǎ de traditie cu deschiderea spre viitor; pe de o parte, ea transmite celor tineri un tezaur de experiente mostenite, iar pe de altǎ parte, amplificǎ si prelucreazǎ aceste experiente proiectand in viitor planuri, sperante si aspiratii.

Taxonomia poate lua o varietate impresionantǎ de forme pentru familie. C. Enachescu, V. Dragomirescu, Iolanda Mitrofan si Nicolae Mitrofan fac o clasificare a familiei actuale normale, delimitand sase grupe structurale:

familia nucleara care este formata din cuplul marital, la care se adauga copiii naturali ai acestora;

familia nucleara cu copii adoptati, formata din cuplul marital, copiii naturali, la care se adauga copii adoptati;

familia nucleara largita este reprezentata de un grup familial largit, format din nucleul de baza al familiei nucleare la care se ataseaza rude ale acestora sau prieteni;

familia nucleara in curs de dezorganizare este reprezentata de acel grup familial in care relatiile afective au un caracter contradictoriu, de tensiune intrafamiliala, alimentand acte de violenta si permanente animozitati. Evolutia acestor relatii conduce la necesitatea despartirii partenerilor, prin abandon sau divort, ceea ce are ca urmare dezorganizarea familiei;

familia dezorganizata este grupul familial incomplet structurat prin absenta unui parinte (prin abandon, deces, divort). Este constituita din parintele ramas si copii, uneori largindu-se cu rude sau prieteni;

concubinajul este reprezentat de un grup de indivizi cu sau fara copii, care duc o existenta comuna, nelegiferata, prin intelegere mutuala, dar lipsita de consistenta, si care poate duce oricand la dezorganizare.