Integrarea sociala si profesionala a persoanelor cu handicap mintal

Integrarea sociala si profesionala a persoanelor cu handicap mintal

Particularitatile integrarii sociale si profesionale a persoanelor cu handicap mintal Republica Moldova

La etapa actuala se vorbeste mult despre integrarea sociala si mai putin profesionala a persoanelor cu handicap mintal. Integrarea ca proces psihologic de element (impuls, semnal, operatie, informatie) de catre un alt element se realizeaza prin sinteza-simbolizare. Aceasta nu se poate realiza singura, ci in corelare cu integrarea sociala care este un proces de incorporare, de asimilare a individului in unitati si sisteme sociale (familie, grup, clase, colectiv, societate), prin moderare conform datelor si cerintelor sociale. Integrarea semnifica faptul ca relatiile dintre indivizi sunt bazate pe o recunoastere a integrarii lor, a valorilor si drepturilor comune ce le poseda. Cind lipseste recunoasterea acestor valori, se instaureaza alienarea si segregarea intre grupurile sociale.[1]

B. Nirje spunea ca integrarea insemna sa ti se permita sa fii capabil, sa fii tu insuti printre ceilalti . Integrarea se refera la relatia care se instaureaza intre individ si societate. Ea se realizeaza pe mai multe niveluri, de la simplu la compus. Aceste niveluri sunt urmatoarele:

integrare fizica,

integrare functionala,

integrare sociala,

integrare personala,

integrare in societate,

integrare organizationala.

Integrarea fizica permite persoanelor cu un anumit handicap satisfacerea nevoilor de baza ale existentei si realizarea ritmurilor existentei. Prin integrare fizica se asigura construirea locuintelor in zone rezidentiale, organizarea claselor si grupurilor in scoli obisnuite, profesionalizarea in domenii diverse, unele mici locuri de munca rezervate persoanelor cu handicap) si petrecerea timpului liber in conditii obisnuite.

Integrarea functionala se afla in prelungirea celei fizice. Ea se refera la asigurarea functionarii persoanei in mediul inconjurator prin folosirea tuturor facilitatilor si serviciilor, pe care acestea le ofera de exemplu: folosirea mijloacelor de transport in comun, restaurante, cantine, etc.).

Integrarea sociala se refera la ansamblu relatiilor sociale dintre persoanele cu handicap, atit fizic cit si mintal, si a persoanelor normale, indivizi sau grupuri sociale cu care acestea se intersecteaza vecini, colegi de serviciu, membri ai comunitatii). Aceste relatii sunt influentate de atitudinile de respect si stima, pe care trebuie sa se bazeze si de ansamblul manierelor de interactiune intre persoanele normale si persoanele cu handicap mintal.

Integrarea personala este legata de dezvoltarea relatiilor de interactiune cu persoane semnificative in diverse perioade ale vietii. Aici sunt incluse categorii de relatii diverse, in functie de virsta subiectului. De exemplu, pentru un copil relatiile cu parinti, rude, prieteni; pentru un adult relatiile cu rude, prieteni, sot/sotie si copii. Un copil mutat din familie de aparenta este traumatizat prin segregare si pierde elementele esentiale ale integrarii personale. Un adult care nu se poate muta din casa parintilor si nu poate duce o existenta independenta conform virstei, pierde aspecte esentiale legate de integrarea personala. Pentru o integrare eficienta se impun anumite conditii: pentru un copil - existenta unor relatii cit mai apropiate cu familia, iar pentru un adult - asigurarea unei existente demne, cu relatii diverse in cadrul grupurilor sociale in comunitate.

Integrarea in societate se refera la asigurarea de drepturi egale si respectarea autodeterminarii individului cu handicap mintal.

Adesea, grupurile de persoane cu handicap mintal sunt tratate diferit fata de ceilalti cetateni, integrarea lor nefiind respectata. Programele si deciziile persoanelor cu handicap mintal trebuie sa le apartina in totalitate. Posibilitatile de exprimare la nivel de grup trebuie respectate, la fel cu cele ale celorlalte grupuri sociale.

Integrarea organizationala se refera la formele si structurile organizatorice care sprijina integrarea. Se recomanda ca serviciile publice generale sa fie organizate in asa fel incat sa raspunda nevoilor tuturor indivizilor din societate .

In concluzie transpunerea in practica a integrarii necesita desfasurarea unui sistem de actiuni inchegat din diverse domenii: psihologie, pedagogie, sociologie, asistenta sociala, organizatoric, juridic si politic. Actiunile respective trebuie desfasurate incepind de la nivelul individual pina la cel social, urmarindu-se in final, schimbarea societatii pe ansamblu si transformarea ei intr-o societate capabila sa asigure integrarea persoanelor cu cerinte speciale in interiorul ei. Cele doua tipuri de integrare sociala si profesionala) nu elimina sau nu substituie celelalte tipuri de integrare de care vorbim zilnic: integrarea scolara, colectiva, individuala, afectiva, emotionala etc.

Integrarea presupune egalitatea de participare sociala si egalitatea de sanse in realizarea accesului la educatie. Printre valorile actuale si de perspectiva ale integrarii societatii democratice din lume le considera dominante pe urmatoarele:

acceptarea tuturor diferentelor;

respectul diversitatii si alteritatii;

solidaritatea umana si mai ales cu persoane diferite ;

lupta impotriva excluderii si marginalizarii;

lupta impotriva inegalitatii sociale.

Nivelurile integrarii se afla in relatie de interactiune, se influenteaza si se imbogatesc reciproc creind astfel ansamblul de conditii necesar pentru schimbarea societatii si transformarea intr-o societate capabila sa asigure integrarea persoanelor cu handicap mintal in interiorul ei. Accesul la integrare este valabil pentru toate persoanele, inclusiv pentru cele cu un handicap, indiferent de handicapul si gravitatea acestuia. In acest sens nu ar trebui sa existe nici o restrictie. Persoanele cu un anumit handicap si mai ales cu un handicap mintal sunt oameni cit se poate de obisnuiti, oameni cu vise, sperante, aspiratii, dar cu mai multe dureri si mai multe obstacole cu care se confrunta. Succesul integrarii persoanelor cu handicap mintal depinde de cooperarea dintre toate institutiile comunitare care au in responsabilitate educatia speciala, protectia sociala si protectia juridica care sa asigure realizarea tuturor drepturilor lor, prevazute de Conventiile internationale ratificate de Republica Moldova.

Integrarea sociala nu poate fi separata de integrarea scolara, ea nu este doar post-scolara, ci se construieste treptat, pe masura devenirii copilului prin educatie, ca adult "fiinta sociala" scoala fiind insasi o parte a vietii sociale, ca atare progresul in directia dobindirii autonomiei, "competente" sociale trebuie sa constituie la fel ca si dezvoltarea intelectuala, o finalitate educationala.[2]

Integrarea profesionala este o alta forma particulara a integrarii foarte importanta daca exista aspiratia spre autonomie si independenta sociala.

Daca in privinta calificarii diversitatea de abordari este foarte mare, in ceea ce priveste integrarea profesionala, propriu zisa se pot desemna in principiu doua strategii:

• una caracterizata de obligativitatea prin legea integrarii;

• alta ca ar pune accentul pe stimularea agentilor economici integratorii.

Obtinerea profesiei de catre absolventii institutiei speciale este o problema nu mai putin dificila decit cea a obtinerii studiilor. Este, astfel, evidenta necesitatea urgenta a elaborarii continutului si metodelor de pregatire catre activitatea de munca si orientarea profesionala cu nevoi speciale in solutionarea problemelor de plasare in campul muncii a absolventilor.

Adaptarea sociala si profesionala a tineretului cu handicap mintal, fizic se confrunta cu probleme deosebite din cauza lipsei de utilaj special, mijloace tehnice de cercetare a handicapului, etc.

Unul din obiectivele de baza a fiecarei institutii educative este necesitatea de a-i pregati pe tineri pentru integrarea ca adulti in comunitate si cultura. Nimeni nu constata faptul ca scopul final al instruirii speciale ale persoanelor cu handicap mintal este integrarea deplina in societate ce le ofera posibilitatea de a se bucura de toate bucuriile si privilegiile accesibile celorlalti cetateni.[3] Acesta este stimulat si in cadrul juridic al diferitelor state, inclusiv in Rusia (Legea Invatamintului din FR 1992; Legea Despre protectia sociala a invalizilor 1995 etc.)

Persoana cu handicap mintal e mai libera atunci cind se afla intr-o societate decit cind se afla intr-o institutie. Si persoana cu handicap mintal face parte din societate. Aceasta demonstreaza ca societatea are o responsabilitate fata de aceste persoane. Societatea face cunostinta cu persoana cu handicap mintal si o trateaza ca pe un cetatean normal. Persoanele cu handicap mintal nu sint bolnavi, nu au un defect. Ele au anumite disfunctii. Persoana cu handicap mintal trebuie sa se bucure de unele posibilitati ca anume handicapul ii limiteaza activitatea, ramine pentru totdeauna, este important sa cream pentru el posibilitati optimale si sa-i dam din nou sanse de integrare. De aceea noi nu atragem atentia la ceea ce persoana nu poate face, ci la ceea ce ea poate face. Vizitind mai multe familii care aveau in ingrijire un copil cu handicap mintal multe din cele ce s-a spus mai sus s-au adeverit cu cele aflate in familia respectiva. Un CAZ a fost si cea a unui baiat de 12 ani care s-a nascut cu boala Dawn, diagnoza data de medici la nasterea acestuia. Fiind unicul copil in familie parintii au incercat sa faca pentru el chiar si imposibilul trecind pragurile mai multor institutii si a mai multor specialisti atit din tara cit si peste hotarele ei, incercind sa schimbe spre bine viata si viitorul feciorului lor. La virsta de 7 ani au incercat sa-l dea la o scoala speciala pentru a vedea reactia copilului la aceasta, macar ca ei si-ar fi dorit ca copilul lor sa mearga la o scoala normala. Insa la citeva saptamini baiatul a fost adus acasa pentru ca devenise foarte agitat si strica tot cei cadea in cale. In urma acestea parintii au ajuns la concluzia ca tatal sa-si gaseasca inca un serviciu pentru a sustine financiar familia, dar mama sa petreaca cit mai mult timp cu baiatul. Timp de 5 ani baiatul cu ajutorul mamei a incercat sa invete cifrele si sa numere, incetul cu incetul sa invete si literele pentru a citi - dar de toate acestea era nevoie de foarte multa rabdare si timp ca baiatul sa se obisnuiasca si sa inteleaga tot ce i se spunea. Special pentru copil a fost cumparata o masa scolareasca si un rugzac unde copilul isi punea carti, caiete, creioane tot de ceea ce are nevoie un elev, toate acestea fiind procurate si cadonate de parinti si rude. Coltisorul unde erau situate toate acestea ei il numeau Cancelaria lui Mihai. El este un copil foarte linistit, prietenos si foarte atasabil. In caz ca cineva din familie este trist sau plinge Mihai poate sa vina s-o imbratiseze, s-o sarute si chiar sa-i stearga lacrimile de pe obraz persoanei date. Parintii il mai numesc pe baiat si om anti-violent pentru ca nu suporta ca cei cel inconjoara sa se certe si in cel mai rau caz sa se loveasca (vecini, rude, intr-o emisiune de la televizor, etc.). Mama incercind sa-l integreze cite putin in societate, in micile plimbari pe care le faceau lua si rugzacul punindu-l in spate la Mihai, trecind pe linga o scoala din apropiere. Baiatul vazind ca multi copii au ce are si el se bucura foarte mult. Baiatul a mai invatat impreuna cu mama sa stee corect la masa, sa manince de sine statator, sa vorbeasca corect si clar, sa se imbrace si sa se dezbrace singur, sa gospodareasca cu mama prin gospodarie, etc. Familia incearca multe posibilitati pentru ca Mihai sa se integreze la tot ce se petrece in societate. Bunicii la fel au contribuit la cresterea si educarea lui. Mihai de cite ori pleca la bunici ii placea foarte mult cum bunicul impleteste din lozie, bunelul promitindu-i ca cind va creste mai mare il va invata acest mestesug. Printre ultimile vizite facute la aceasta familie, parintii se pregateau pentru alte praguri care trebuie sa le treaca impreuna cu baiatul pe viitor si anume sa-i gaseasca o ocupatie ca apoi cind va implini virsta de 18-20 ani sa incerce sa lucreze undeva. La ultima vizita facuta la aceasta familie la plecare ultimile cuvinte rostite de parinti au fost "noi avem incredere in baiatul nostru si el incearca si poate va incerca sa invete toate povetele cite le-am invatat cu toti impreuna si il vom srijini in orice situatie".

Persoana cu handicap mintal intimpina dificultati in formarea deprinderilor de munca atit in perioada scolarizarii, cit si in procesul muncii dupa integrarea in productie. Aceste dificultati sunt legate de organizarea propriei activitati, se ritmul, viteza, calitatea lucrurilor efectuate. Diminuarea din punct de vedere cantitativ si calitativ al eficientei muncii produce dificultati in procesul integrarii socio-profesionale a persoanei cu handicap mintal.[4]

Invatamintul special in Republica Moldova are drept obiective valorificarea a potentialelor biologice si psihice, stimularea si corectarea dezvoltarii fizice si intelectuale a persoanei cu handicap mintal, pregatirea pentru viata de sine statatoare si pentru integrarea socio-profesionala. Prin valorificarea maxima a persoanei cu handicap mintal, in limitele dezvoltarii sale, intelegem formarea la persoane a tuturor treptelor cunoasterii, incepind cu cel motric si incheind cu cele afective, volitive si de personalitate in ansamblu. Educatia tehnologica in scoala auxiliara ocupa unul din locurile prioritare in sistemul general instructiv-educativ si imbina rezolvarea obiectivelor inaintate invatamintului special. Instruirea prin munca contine o gama enorma de posibilitati in procesul de corectie a neajunsurilor persoanelor cu handicap mintal. Existenta unor atare posibilitati este confirmata nu numai de practica scolara si lucrari psihopedagogice, dar si de investigatiile fiziologice, care au stabilit din punct de vedere experimental imbunatatirea functionala a proceselor nervoase corticale atit la copii cit si la maturi cu handicap mintal sub influienta activitatii de munca.

Un pas progresiv in oligofrenopedagogie, un punct comun pentru defectologi este recunoasterea a importantei muncii in lucrul cu copii cu handicap mintal. Nu intimplator inca in anul 1910 renumitul defectolog A.Pabst afirma: Meritul recunoasterii importantei pedagogice a muncii manuale ii apartine scolii auxiliare, adica scolii care are de-a face cu tineri cu handicap mintal. Aici curind a fost observat ca dificultatile in dezvoltarea sistemului nervos si a organelor corpului pot fi inlaturate doar prin exercitii energice. Toate functiile motorii si nervoase, dezvoltate la copilul normal pina la intrarea lui in scoala prin intermediul jocurilor si a ocupasiilor alese de sine statator, la copii cu handicap mintal sunt nedesavirsite. De aceea scoala trebuie sa recupereze ceea ce la copilul in norma s-a dezvoltat inca pina la intrarea in scoala

O atitudine principial noua referitor la problema instruirii prin munca a persoanelor cu dificultati in dezvoltarea fizica si intelectuala a avut-o renumitul savant Lev Vagotski (1930) care spunea ca excluderea acestor persoane din sfera de productie inseamna evidentierea si agravarea neajunsurilor in dezvoltare, iar pregatirea si inserarea copiilor anormali in munca obsteasca contribuie la compensarea acestor neajunsuri.

Munca pentru acest tip de persoane indeplineste doua sarcini importante: in primul rind, este un mijloc de corectie si educatie de mare valoare in procesul infruntarii deficientelor in dezvoltare si formare a personalitatii, in al doilea rind, este conditia de baza pentru pregatirea persoanelor cu handicap mintal in dezvoltarea psihofizica catre viata in societate.

Activitatea de munca a persoanelor cu handicap mintal este un proces specific, de importanta enorma in dezvoltarea multilaterala a acestor categorii de persoane.

Cunoasterea variabilitatii individual-tipologice a persoanelor cu handicap mintal, a particularitatilor de planificare, de organizare, de autocontrolul al muncii, pe de o parte, si a particularitatilor sistemului nervos, motoricii, capacitatii muncii, pe de alta parte, ne ofera posibilitatea crearii conditiilor favorabile de corectie si dezvoltare diferentiata, ce contribuie la sporirea eficientei educatiei tehnologice in scoala auxiliara. Toate acestea constituie o conditie optima in adaptarea si integrarea socio-profesionala a acestei categorii de persoane.

Integrarea sociala a persoanelor cu handicap mintal este necesara si actuala. In perioada tranzitiei la economia de piata, problemele sociale sunt mai acute, scot in relief toata complexitatea unui sistem care a educat oameni dependenti de toti si de toate. Persoana cu handicap mintal a fost intotdeauna "invizibila". Perioada actuala creeaza si posibilitati de afirmare, de integrare. Gradul de activitate se amplifica de la deprinderea de locuitor la responsabilitatea de cetatean. Societatea necesita personalitati care sa scuture banalitatea ostila si sa implementeze modalitati prospere, salvatoare. Un criteriu important si actual este schimbarea mentalitatii societatii fata de persoanele cu handicap mintal si schimbarea mentalitatii acestor persoane fata de ele, fata de pozitia lor in societate si tendinta de afirmare la nivelul profesional pe care il poseda.

Persoanele cu probleme de sanatate sint divizate in dependenta de handicapul fizic, senzorial, mintal, intelectual. Severitatea handicapului si mai ale cel mintal determina si pozitia omului in societate.

Toti cetatenii unei comunitati sunt/trebuie sa fie de folos societatii pe care o reprezinta. Numarul persoanelor cu handicap este impunator - 10% in populatia SUA, pana la 22-25% in tarile cu un nivel jos de dezvoltare. In majoritatea cazurilor societatea le ofera niste posibilitati standard: pensie, asistenta medicala. La prima vedere pare totul normal si echitabil. Atentia sporita ori limitata fata de persoanele cu handicap mintal duce la dezvoltarea unui climat psihosocial foarte incordat pentru persoanele cu probleme de sanatate. Saracia ii ofera si-i transforma in persoane supuse vitregiei sortii. Un alt CAZ a fost a unei fete care la moment are virsta de 18 ani si care pina la aceasta virsta nu s-a produs nici o schimbare in viata ei si respectiv a familiei sale si toate acestea din cauza lipsei banilor in casa si chiar a saraciei, fiind o familie monoparentala. Fata s-a nascut cu un handicap mintal, medicii punindu-i diagnoza de paralizie cerebrala infantila (PCI). La inceput mama a incercat sa faca ceva pentru fiica ei dar din lipsa banilor c-am nu s-a putut face ceea ce isi dorea ea sa faca pentru fata. Imprumutind niste bani fata a fost dusa la casa-internat pentru copii cu handicap mintal din or. Hincesti dar dupa 2 ani a fost dat un telefon de la casa-internat spunindu-i doamnei sa vina sa-si ia fiica de la internat pentru ca este bolnava si sa nu fie molipsiti si ceilalti copii din internat. Mama iarasi a imprumutat citiva lei pentru a pleca la Hincesti vazindu-si fiica intr-o stare foarte deplorabila, fiind plina de bube si de padichi. Fata adusa acasa a fost lecuita aducind-o intr-o stare mai buna, si dupa un timp a fost data la o scoala speciala din oras mai aproate de casa, dar si aici fara mari succese. Fata este o fire foarte linistita, nu prea comunicabila si chiar daca si vorbeste ceva o face numai cu mama ei. Un timp fata si-a petrecut timpul la un centru din Bacioi. Ultimile vizite facute la aceasta familie s-a observat ca fata isi petrece mai mult timp fiind in casa alaturi de mama ei, mama neavind un serviciu stabil. Din relatarile mamei pe viitor au de gind sa plece la tara definitiv pentru ai ajuta la muncile agricole pe bunicii fetei si la multe alte lucruri gospodaresti, pentru ca in oras nu au nici un viitor atit ea cit si fetita. O societate bine indestulata marginalizeaza persoanele cu handicap si mai ales cei ce au un handicap mintal care vor nu numai sa traiasca asigurat material, dar si sa contribuie real la construirea si dirijarea societatii in convietuire armonioasa cu semenii lor fiindca este om si toti oamenii sunt egali.

Handicapul mintal impune conditii drastice de existenta, limitind multe posibilitati, face ca omul cu probleme de sanatate sa se acomodeze la situatia reala, sa se impace cu soarta ori sa devina un luptator, un invingator al destinului crud, o personalitate. La violenta si discriminare sunt supuse persoanele cu handicap mintal fiind puse sa cerseasca, sa se milogeasca, in loc sa le fie creata posibilitatea de a munci, sa fie sustinuta pozitia activa in viata de om demn si independent. De la persoana cu handicap mintal se cere multa rabdare, intelegere si tact. Un moment important este sa sesizeze perfect cine este si in care mediu se poate lansa, fara a expune capricii neintemeiate, nemultumiri nu justificate, fiindca cel mai greu ii vine sa apeleze la sustinerea celor din jur, dar ei nu sunt principalii vinovati pe care trebuie de varsat tot amarul si neputinta. Multi ii socot pe aceste persoane vinovate de situatia in care sunt cei din jur fiecare motivind si distantindu-se de unele situatii in care trebuie sa fii cit mai aproape de aceste persoane acordindu-le sprijin si ajutor in unele momente ale vietii. Astfel s-a intimplat si in CAZ-ul unei fetite care la citeva luni de la nasterea sa tatal a plecat peste hotare pentru a cistiga citiva lei pentru a intretine familia si pentru a plati tratamentele care urma sa le faca copilul nascindu-se cu un handicap mintal, insa dupa citiva ani mama fetitei si-a dat seama ca acesta a fost un pretext din partea tatalui pentru a pleca din aceasta familie, pentru a nu participa la cresterea si educarea acestui copil si poate nedorind sa aiba un copil care are un handicap si mai ales un handicap mintal, medicii anuntind familia ca acest copil s-a nascut cu sindromul Dawn. Dupa o anumita perioada mama intrind in unele datorii care la inceput le mai achita avind un serviciu stabil, ocupindu-se mai mult timp de cresterea copilului si petrecind mai multe zile din saptamina cu fetita a ajuns sa fie concediata de la locul de munca stind o perioada de vreo 6 luni cu fetita numai acasa. Fetita cind a implinit 3 anisori mama a hotarit sa plece si ea peste hotare pentru a plati datoriile care le avea la apartament, pentru a intoarce datoriiile care le avea de la rude si cunoscuti, lasind-o pe fetita in grija unei cumnate de a ei. Timp de jumatate de an mama a tinut legatura cu cei de acasa trimitindu-le unele sume de bani care trebuiau sa fie achitate datoriile ce le avea, fetita primind unele mici cadouri din partea mamei. Insa dupa citeva luni cei de acasa au primit o telegrama in care spunea ca mama nu doreste sa se intoarca acasa, ca ea incearca sa-si intemeieze o familie si daca cei din familie unde creste fetita doresc s-o creasca ca pe propria fiica ea nu are nimic impotriva, daca nu pot s-o dea la o casa de copii din republica. Fetita insa a ramas in familie si a fost crescuta si educata de noua sa familie si unde a fost ingrijita de mica. Cu ajutorul acestei familii astazi fetita are 15 ani si incearca sa se integreze cite putin si sa primeasca sprijinul ce il da familia si anume: la virsta de 7-8 ani a fost data la o scoala speciala din oras, incercind sa invete cele necesare unui copil la aceasta virsta, pe linga aceasta ocupindu-se cu ea si actuala ei mama invatind-o fiind mai mare unele treburi casnice. Familia s-a atasat foarte mult de acest copil, fiind socotita ca si copilul lor natural. Din discutia ce am avut-o cu fetita am observat ca este o fire deschisa, comunicabila, incearca si ii place foarte mult ceea ce face la scoala, este foarte ascultatoare la ceea ce ii spun parintii, tine mult la familie si le multumeste pentru ceea ce fac pentru ea si pentru viitorul ei. Din spusele mamei am inteles ca parintii adevarati ai fetei au fost prea slabi de fire pentru a creste un asa copil, ca anume pentru cresterea unui copil cu un astfel de handicap este nevoie de foarte multa dragoste din partea celui cel sustine pe acest copil, de multa intelegere, de rabdare si de stima fata de acest copil care nu este el vinovatul ca s-a nascut cu acest handicap si ca nu se ajung unele surse financiare pentru cresterea lui.

Un caracter dificil naste conflicte, indiferent cui apartine el, de aceea un climat favorabil il pot forma in comun, avind la baza principii morale si de etica. O familie armonioasa creeaza toate conditiile pentru persoane cu handicap, ii ofera posibilitati de afirmare. De la o familie armonioasa la o societate echilibrata unde sunt omise obstacolele si atmosfera binevoitoare lanseaza personalitati, indiferent de statutul lor social. Persoana cu handicap si mai ales mintal trebuie sa-si cunoasca drepturile si sa lupte pentru respectarea lor, iar oamenii sa faca tot posibilul ca semeni din societate sa se simta egali si necesari.

Experientele din Occident in integrarea sociala a persoanelor cu handicap mintal este o scoala demna de urmat. In Republica Moldova exista un cadru bine conturat, dar masurile prevazute in el sunt tergiversate.

Reteaua de servicii sociale privind suportul oferit persoanelor cu handicap mintal in Republica Moldova

La etapa actuala reteaua de servicii sociale unde este incadrata educarea si instruirea copiilor cu nevoi speciale se efectuiaza in cadrul mai multor ministere si anume:

Ministerul Muncii, Protectiei Sociale si Familiei;

Ministerul Sanatatii;

Ministerul Invatamintului;

In subordinea Ministerului Muncii, Protectiei Sociale si Familiei pentru institutionalizarea copiilor cu handicap mintal, copii cu handicap locomotor, in virsta de la 4 ani functioneaza 2 case pentru copii cu handicap mintal (Orhei si Hincesti) cu 720 locuri.

Contingentul tutelatilor:

Paralizie cerebrala infantila;

Retardare mintala de toate categoriile;

Dereglari organice;

Epilepsie;

Schizofrenie;

Polihandicap;

In sistemul ocrotirii sanatatii activeaza 3 case de copii la Tiraspol. In casele de copii din Chisinau si Balti sint educati copii in virsta de la 0 pina la 4-6 ani. Pentru copii de 3-6 ani cu deficiente usoare si moderate functioneaza gradinite speciale, grupuri speciale pe linga gradinitele generale.

Pentru copiii de virsta scolara in sistemul Ministerului Invatamintului la momentul actual functioneaza 65 de institutii de tip internat pentru copii cu diverse anomalii in dezvoltarea fizica si psihica, maladii neuropsihice, cit si copii care fac parte din categoria celor aflati in situatii dificile (copii orfani, copii ramasi fara ingrijirea parintilor, copii cu devieri de comportament etc.)

3 case de copii cu un contingent de 153 de copii;

5 scoli-internat de tip general pentru copii orfani si copii ramasi fara ingrijirea parinteasca cu un contingent de 1856 copii;

9 scoli-internat de tip general cu un contingent de 3915 copii;

32 de scoli ajutatoare pentru copii cu handicap mintal cu un efectiv de 4146 copii (2 scoli sint pentru copiii orfani);

O categorie de copii care necesita protectia statului sint cei cu nevoi speciale. Sarcina acestor institutii este de a trata maladiile de care sufera acesti copii si de a-i instrui. Statul protejeaza acesti copii prin organizarea gratuita a intretinerii, instruirii si asigurarii cu aparataj special.

Copii care fac parte din categoria ce au un anumit handicap nu pot fi integrati in scolile generale din cauza necesitatii organizarii atit a instruirii dupa programe si manuale speciale pe parcursul intregii perioade a invatamintului obligatoriu de 11-12 ani, cit si a unor programe deosebite in activitatea corectionala si de reabilitare sociala.

O categorie de copii in numar de 4146 sunt copii cu handicap mintal. Ei sunt instruiti in 32 de scoli auxiliare. Majoritatea copiilor din aceste institutii sunt din familii socialmente vulnerabile. Intretinerea lor in scoli se efectuiaza gratuit. Minorii se afla in institutii pina la terminarea invatamintului obligatoriu de 8 clase.

Conform datelor unor investigatii efectuate de diferite tari procentul copiilor cu handicap mintal, in raport cu copii scolarizati in scolile generale este in Franta - 3,5%, Japonia - 2,5%, Ungaria - 2,2%. In Repulica Moldova 1% din copii il constituie cei cu un handicap mintal, dar numai 0,7% - din numarul total de copii de virsta scolara. Prin urmare, nu tuturor copiilor cu handicap mintal din republica le sunt create conditii speciale pentru instruire, educatie si recuperare.

Faptul ca contingentul respectiv de copii se afla in scolile de invatamint general provoaca discomfort psihologic atit pentru copii cu deficiente, care nu sint inclusi in procesul de instruire, ei avind nevoie de invatamint special, cit si pentru copii din anturajul acestora. Multi copii din aceasta categorie abandoneaza scoala. Fiind usor influientati de minorii cu comportament deviant, ei, neavind deprinderi minimale de orientare in viata, devin deseori infractori.

Problema fundamentala a scolilor auxiliare este corectia si compensarea anomaliilor in dezvoltare, care se realizeaza dupa un continut special, precum si pregatirea elevilor pentru integrarea sociala si indeplinirea diferitor activitati caracteristice pentru familie, pentru al invata pe copil sa gospodareasca.

Atit copii cu nevoi sociale, cit si cei cu nevoi speciale pe parcursul ultimilor ani au fost protejati de un sir de acte legislative si normative din Republica Moldova.

Continutul instruirii, planurilor de invatamint, programele, materialele didactice, realizarea masurilor medicale se intemeiaza pe atitudinea individuala si diferentiata ce trebuie sa corespunda defectelor primare si secundare, specificului activitatilor cognitive si practice ale copiilor cu dizabilitati, pentru a raspunde cit mai adecvat nevoilor speciale.

Invatamintul special trebuie sa fie recunoscut ca responsabilitate a tuturor celor care lucreaza in acest sistem flexibil si centrat copilului, cu un continut care sa se concentreze pe problemele de viata, de integrare socio-profesionala a absolventilor. Statul trebuie sa promoveze o politica si o strategie nationala pentru copii cu cerinte educationale speciale.

Criza economica din republica a creat probleme dificile in organizarea procesului instructiv-educativ-recuperatoriu al copiilor in asezaminte de tip internat.[5] In eforturile de reasezare pe noi baze ale societatii invatamintului special pentru copiii cu handicapuri fizice sau mintale a inregistrat actiuni si incercari accentuate de racordare la standartele mondiale ale invatamintului special, parte integranta a sistemului general de invatamint. Realizarile in acest domeniu nu epuizeaza toate problemele aparute in sistemul invatamintului special in legatura cu reorganizarea social-economica in societate. Mai persita o multime de contradictii si imperfectiuni ce frineaza procesul activ de antrenare in viata sociala a persoanelor cu handicap;

sistemul de coordonare intre specialisti: pedagogi, psihologi, medici, sociologi, juristi, asistenti sociali, care sint responsabili pentru rezolvarea problemelor persoanelor cu nevoi speciale;

sistemul de asigurare cu asistenta pedagogica, medicala, sociala a handicapului adecvat deficientei, pornindu-se de la structura deficitului;

depistarea si diagnosticarea timpurie a gradului de dezvoltare a copiilor cu nevoi speciale, elaborarea programelor de stimulare si educatie si instruire speciala a copiilor cu nevoi speciale;

lipsa principiilor, formelor si metodelor de integrare a copiilor cu anomalii nepronuntate in dezvoltare in sistemul scolilor de cultura generala si baza tehnico-materiala corespunzatoare;

neincadrarea multor copii cu deficiente in procesul de educatie in institutiile prescolare si scolile speciale;

lipsa unor institutii de invatamint pentru copii cu deficiente asociate;

In Republica Moldova de pina la 1990 s-au inradacinat profund traditiile institutionalizarii persoanelor cu handicap. In prezent insa se caut intens alternative ale integrarii lor in mediul social. Conform experientei statelor occidentale, credem ca alternativa optima o constituie Centrele de Zi si Centrele de Activitati instituite pe principiile normalizarii ce poate fi realizat atunci cind persoanele cu handicap traiesc intr-un cadru cultural-normativ, comunica cu persoane de aceeasi virsta, folosesc serviciile sociale obisnuite, traiesc in conditii asemanatoare cu acele ale cetatenilor sanatosi. Adica, este nevoie ca persoanele cu handicap sa traiasca in instututii mai mici, implicate organic in viata comunitara, statul renuntind la institutiile mari in care copii cu handicap se instraineaza si nu se bucura de o existenta sociala normala. In vederea acestui obiectiv specialistii din Republica Moldova opteaza pentru problema crearii unor institutii specializate pe principiile asistentei sociale si conform planului national de recuperare a persoanelor dizabilitate. Conform opiniilor psihopedagogicilor in aceste Centre trebuie sa se recurga la antrenarea capacitatilor de afirmare, invatare si munca ale persoanelor dizabilitate in limita posibilitatilor lor intelectuale si/sau fizice prin masuri complexe complementare: medicale, economice, pedagogice, psihologice, sociale, aceste persoane aflindu-se intr-un mediu de viata obisnuit.

In subordinea fiecarui minister se afla un anumit numar de institutii sociale, care acestea la rindul sau indeplinesc anumite sarcini si obligatiuni care trebuie indeplinite.

Institutiile sociale aflate sub jurisdictia Ministerului Muncii, Protectiei Sociale si Familiei sunt urmatoarele:

Casa-internat pentru copii cu deficiente mintale din s. Badani;

Casa-internat pentru copii cu deficiente mintale din or.Hincesti, jud.Lapusna;

Casa-internat pentru copii cu deficiente mintale din or. Orhei;

Internatul psihoneurologic din s. Brinzeni, jud. Edinet;

Internatul psihoneurologic din Cocieri, Dubasari, jud. Chisinau;

Internatul psihoneurologic din or. Bender (Tighina);

Internatul psihoneurologic din or. Tiraspol;

Internatul psihoneurologic din municipiul Balti;

Internatul psihoneurologic din com. Badiceni, jud. Soroca;

Institutiile speciale aflate sub jurisdictia Ministerului Sanatatii sunt:

Casa specializata pentru copii din or. Balti;

Casa specializata pentru copii din or.Chisinau;

Casa republicana pentru copii handicapati din or. Chisinau;

Institutiile de protectie si educatie speciale aflate in subordinea Ministerului Invatamintului se realizeaza printr-un tip de invatamint diferentiat pentru copii prescolari cu deficiente usoare si medii. Activitatea din aceste institutii se desfasoara conform programelor de invatamint special, aprobate de acest minister. In toate aceste institutii prescolare modul de ingrijire este de tip colectiv permanent, aplicind si atitudinea individuala fata de copil. Scopul acestor institutii este recuperarea medico-psiho-sociala a copilului cu handicap. Majoritatea institutiilor speciale dispun de tehnologii moderne pentru reabilitarea copiilor cu deficiente in scopul integrarii lor sociale. Aceste institutii sint:

Gradinita nr.74 pentru copii cu deficienta mintala, or.Chisinau;

Gradinita nr.76 pentru copii cu deficienta mintala, or.Chisinau;

Gradinita nr.77 pentru copii cu deficiente de limbaj, or. Chisinau;

Gradinita nr.175 pentru copii cu deficiente de limbaj,

or. Chisinau;

Gradinita nr.199, generala si grupe de copii cu deficiente ale aparatului locomotor, or.Chisinau;

Scoala-internat speciala de cultura generala pentru deficientii locomotori din Ialoveni;

Scoala-internat speciala de cultura generala pentru deficientii locomotori din or. Hincesti jud. Lapusna;

In subordenea Ministerului Invatamintului sint si scoli-internat ajutatoare din:

Albinetul Vechi, Falesti, jud. Balti;

Bulboaca, Anenii Noi, jud. Chisinau;

Crihana Veche, Cahul;

Corten, Taraclia;

Costesti, Riscani, jud. Balti;

Dubasarii Vechi, Criuleni, jud. Chisinau;

Calarasi, jud. Ungheni;

Nisporeni, jud.Ungheni;

Popeasca, Stefan-Voda, jud. Causeni;

Sarata-Galbena, Hincesti, jud. Lapusna;

Sarata-Noua, Leova, jud. Lapusna;

Telenesti, jud Orhei,

Visoca, Donduseni, jud. Edinet;

Ceadir-Lunga, jud.Comrat; etc.

Majoritatea statelor lumii, au recunoscut persoana cu drepturi si sanse egale, promovind politici sociale de protectie si servicii sociale, depasind cadrul ingrijirii rezidentiale.

Rolul organizatiilor neguvernamentale (ONG) in reintegrarea persoanei cu handicap este recunoscut si apreciat in mai multe state cu un sector nonguvernamental dezvoltat. Importanta acestuia in reconstituirea capacitatilor de baza a persoanei cu handicap si a factorilor de implicare capata amploare. Constientizarea problemelor cu care se confrunta persoana disabilitata si familiarizarea cu acestea a comunitatii reduce considerabil mecanismul de etichetare, marginalizare si excludere de la viata sociala a persoanelor disabilitate.

Crearea unei retele de servicii sociale cu participarea organizatiilor obstesti va contribui la descentralizarea serviciilor, ceea ce va face sa creasca numarul de institutii sociale, care, pe linga faptul ca vor deveni mai accesibile, vor reduce numarul de persoane in institutiile existente, identificind directia in care trebuie sa se indrepte reforma ingrijirilor institutionalizate, integrarea scolara si sociala eficienta.

Pornind de la schimbarile ce au loc in republica noastra in toate domeniile: politic, economic si social, acestea presupun remanieri esentiale si in sistemul de protectie a copiilor, tinerilor si adultilor cu disabilitati dar si de schimbarile ce tin de institutiile speciale in care sunt integrati cei cu un handicap sever. De aici si obiectivul principal - integrarea sociala a fiecaruia la nivelul potentialului persoanei cu handicap, tendinta de a gasi solutii individuale de recuperare si integrare pentru fiecare persoana disabilitata, de aceea eforturile societatii trebuie sa se conjuge cu ale parintilor pe care nu se cuvine sa-i indepartam de copii. Este nevoie sa ne intoarcem spre familie, sa includem copiii in activitati caracteristice comunitatii si traditiilor respective.     

Incheiere

Reactiile societatii fata de problematica persoanelor cu diverse handicapuri senzoriale, fizice ori mintale caracterizate de o mare difersitate, tind a fi sistematizate la nivelul reglamentarilor domeniul specific al politicilor sociale. De multe ori, sensurile conceptului de handicap fara a se preciza tipul sau gradul handicapului nu sunt intotdeauna suficient de bine precizate, ceea ce creaza posibilitatea confuziei acestuia.

Cu toate acestea se poate spune ca viata oamenilor obisnuiti cu cea a persoanelor ce au un handicap mintal decurge in mod diferit. In Republica Moldova pornind de la numarul crescind al persoanelor cu handicap ar trebui ca aceasta problema sa fie examinata cu deplina seriozitate, sub toate aspectele, conform statisticii riguros esalonate, ca familiile care au in ingrijire copii si tineri ce au un handicap mintal sa fie ajutate cum se cuvine in plan medical, pedagogic, social. Este trista insa viata adultilor ce au un handicap mintal si care au fost si sunt educati in institutiile de stat. Integrarea lor in societate este foarte anevoioasa, este complicat ca persoana ce are un handicap mintal sa-si gaseasca un loc de munca de astfel ca si gasirea locului de trai.

La etapa actuala in Republica Moldova nu se face totul sau mai exact, se face prea putin pentru protectia persoanelor ce au un handicap mintal. Starea acestor persoane cu handicap grav, care locuiesc in internate psihoneurologice sau in aziluri este foarte jalnica. Cu situatia economica actuala se incearca sa se creeze diferite centre de zi si centre de activitati unde atit copiii cit si tinerii pot sa-si petreca timpul liber si sa nu fie socotiti a fi marginalizati si exclusi social, sa uite de eticheta care li s-a pus ca sunt fiinte slabe care au nevoie permanenta de asistenta si ajutor, ca sunt oameni inferiori de sortul doi, unii chiar ii numesc "rebutul societatii", este inuman sa te pronunti atit de dur impotriva acestor persoane care nu sunt absolut deloc vinovate de situatia lor si ca ei isi cer ca orice cetatean a unui stat dreptul la viata intima si ca au nevoie de conditii locative normale pentru ca vor sa se simta cu drepturi depline.

Umanizarea atitudinii societatii fata de persoanele cu handicap mintal, motric, senzorial si extinderea integrarii lor in toate sferele vietii sociale ne obliba sa recurgem la modificari esentiale in activitatea profesionala a specialistilor: psihologilor, pedagogilor, educatorilor, lucratorilor medicali, asistentilor sociali.

In societatea contemporana preocuparea pentru persoanele care au un handicap mintal se regaseste in domenii foarte variate si este analizata din perspective tot mai diverse. Multi specialisti ca medicul pediatru, psihologul, asistentii sociali, cadrele didactice din invatamintul de masa si din cel special, numerosi parinti etc., se regasesc in mod fregvent pusi in fata persoanei cu handicap mintal, trebuind sa rezolve, fiecare din punctul lor de vedere problemele uneori complexe si dificile. O persoana oricare i-ar fi handicapul trebuie sa stie ca alaturi sunt oameni afectuosi, el insusi prin aceasta se maturizeaza, isi formeaza capacitatea de independenta sigura, revigorindu-si fortele fizice si intelectuale, deprinderea sa invingind toate obstacolele vietii. Doar in asemenea conditii persoana cu handicap mintal se va integra usor in societate si se va simti membru cu drepturi si obligatii depline a societatii noastre.

Persoana ce dobindeste o deficienta si mai ales mintala se straduieste sa realizeze trecerea de la noul statut, sa optimizeze procesul tranzactilor cu ceilalti, pentru a inregistra eficacitate maximala a readaptarii sociale. O asemenea persoana porneste de la cele mai banale activitati cotidiene, cauta explicatii ale vietii sociale pentru a ajunge la adaptarea celor mai adecvate comportamente.

Handicapul se manifesta in dezavantaj in activitatile cotidiene de astfel obisnuite pentru membrii normali ai colectivitatii (comunicare, mobilitate, autoservire) punind persoana in situatia de a incerca sa gaseasca noi modalitati de adaptare.

Modul de viata a acestor persoane are drept componenta semnificativa prezenta suportului social (a protectiei speciale) prin care se creeaza posibilitatea conturarii diferitelor stiluri de viata. Evaluarea modurilor si stilurilor de viata ale persoanelor cu handicap mintal se bazeaza pe domeniul autonomiei/dependentei in satisfacerea trebuintelor umane.

Modelele de abordare a oricarui tip de handicap s-au asociat cu diferite obiective ale interventiilor: de la institutionalizare la ingrijire in comunitate. Caracteristica distinctiva a celor mai multe tipuri de interventie consta in instruirea unor prestatii "speciale" destinate sa reduca pe cit posibil dificultatile intimpinate de persoanele cu handicap mai ales cel mintal in diferite domenii ale vietii: sanatate, educatie, munca asigurarea veniturilor, etc.

De-a lungul timpului s-a conturat o mare varietate de drepturi si prestatii speciale instituite in favoarea persoanelor cu orice tip de handicap; unele sunt vizate de reglamentari speciale, altele de prevederi ale legislatiei obisnuite.

Multe sperante se leaga astazi de activitatile non-guvernamentale care cu ajutorul lor se incep a deschide diferite centre de zi si centre de activitati pentru persoanele cu handicap mintal, centre de reabilitare pentru copii la fel cu handicap mintal si initierea a mai multor proiecte, programe de suport pentru aceste persoane, diferite forme de intrajutorare toate aceste fiind in interesul persoanelor cu handicap mintal, unele din ele aparind drepturile si libertatile acestor persoane.

Ar fi bine daca in Republica Moldova s-ar deschide si unele ateliere de lucru pentru aceste persoane, unele din ele chiar daca si se deschid sunt pentru persoane ce au un handicap fizic sau oricare alt handicap. Aceste ateliere pot fi deschise pe linga biserici si manastiri pentru a fi integrate cit mai multe persoane cu handicap mintal si cit mai mult timp sa se petreaca in aceste mici locuri de munca.

Tot ce tine de noi si care sunt scopurile noastre este :

sa recunoastem si sa incurajam orice mod de comunicare a acestor persoane;

sa ajutam persoana cu handicap mintal sa devina cit mai independenta posibil;

sa oferim copilului cu handicap mintal de a se integra in societatea altor copii;

sa sustinem si sa ajutam parintii ce au in crestere un copil cu handicap mintal;

sa oferim unele sfaturi parintilor cum sa se comporte in cazul comportamentului dificil al copilului cu un astfel de handicap.

Bibliografie

Albu Adriana, Albu Constantin Asistenta psihopedagogica si medicala a copilului deficient fizic Editura Polirom, Iasi 2000.

Adronache N. Lichii V. (coard) Bazele metodologice ale psiho- pedagogie speciale Chisinau 1997.

Arcan P., Ciumageanu D. Copilul deficient mintal Ed.Faclia Timisoara 1980