Reglementari actuale privind protectia tinerilor care parasesc sistemul de protectie a copilului

Reglementari actuale privind protectia tinerilor care parasesc sistemul de protectie a copilului

Sistemul de integrare a tinerilor in societate si in viata activa, precum si folosirea optima a potentialului lor reprezinta elemente esentiale pentru reducerea riscului excluziunii sociale si pentru atingerea obiectivului de crestere durabila a oricarei societati. Tinerii care parasesc sistemul de protectie a copilului reprezinta o categorie sociala cu probleme si greutati specifice, impunandu-se in etapa actuala de dezvoltare a societatii romanesti ca o prioritate a sistemului general de asistenta si protectie sociala, necesitand o interventie etatista imediata. In acest scop, in primavara anului 2006, a fost adoptata Strategia Nationala de incluziune a tinerilor care parasesc sistemul de protectie a copilului.

Ea se fundamenteaza pe valorile si principiile de baza ale politicilor sociale si vizeaza, pe termen mediu si lung, stimularea responsabilitatii si solidaritatii mediului comunitar menit sa sustina incluziunea sociala a acestora.

Astfel, principiile care stau la baza Strategiei sunt: respectarea demnitatii umane, egalitatea de sanse si nediscriminarea, solidaritatea sociala, principiul parteneriatului, transparentei si responsabilitatii publice, subsidiaritatii, suportului social personalizat, abordarii multidisciplinare, participarii si responsabilizarii, libertatii de a alege.

Strategia are ca scop principal constituirea unui cadru legal si institutional in vederea sustinerii integrarii sociale si profesionale a tinerilor care parasesc sistemul de protectie a copilului, precum si implementarea politicilor si programelor de asistenta sociala destinate asigurarii dreptului acestora la o viata independenta si demna.

Grupul-tinta al Strategiei este reprezentat de tinerii care provin din sistemul de protectie a copilului, tineri care la implinirea varstei de 18 ani se afla intr-un centru de reeducare si in penitenciare pentru minori, tinerii fara adapost la implinirea varstei de 18 ani.

Obiectivele generale ale Strategiei sunt: crearea unui sistem coerent si coordonat de masuri si actiuni care sa asigure incluziunea sociala a tinerilor din aceasta categorie, reducerea riscului de marginalizare si excluziune sociala a lor, integrarea si participarea activa in comunitate a tinerilor care provin din sistemul de protectie a copilului.

Acesti tineri sunt o categorie vulnerabila, expusa riscului excluderii sociale si marginalitarii, deoarece nu au locuinta si nici posibilitati de inchiriere sau de cumparare, intampina greutati la angajare, fiind expusi somajului, nu au mijloace proprii de subzistenta si cad adesea victime ale criminalitatii. (L. Onica-Chipea, Aspecte socio-juridice privind protectia drepturilor copilului, Ed. Expert, Buc. 2007, p. 201)

1 Educatie si integrare sociala

Dupa 1990, au aparut modificari in spectrul legislativ, economic si de protectie sociala, fapt ce determina necesitatea unei abordarii speciale a copiilor cu privire la educatie si integrare sociala. Tot mai putine familii pot oferi solutii alternative copilului si tanarului, ele gasind abandonul sau institutionalizarea cea mai usoara si rapida solutie, rapindu-i-se astfel copilului dreptul la o viata normala in cadrul familiei naturale.
Conform actualei legislatii, odata cu terminarea instruirii scolare si profesionale, tinerii ocrotiti in centrele de plasament sunt nevoiti, sa paraseasca institutia si sa-si gaseasca singuri propriul drum in viata. Din pacate, ei nu sunt pregatiti pentru a face acest pas catre independenta. In contextul actual, datorita situatiilor socio-economice ale familiei si a modului de organizare a sistemului de protectie sociala, dezideratul integrarii este dificil de realizat in cazul tinerilor postinstitutionalizati.

Din momentul in care a parasit institutia, tanarul postintitutionalizat constientizeaza dificultatile de integrare in grupuri, organizatii sau colectivitati formate din persoane cu familie. Inhibitia in fata unor actiuni sau decizii majore care ii vor influenta cursul vietii isi afla originea in faptul ca institutia decidea pentru individ, ii propunea scopuri, iar acesta le executa.

Singur in drumul sau spre independenta, tanarul se confrunta cu stari de depresie, apatie, absenta initiativelor, disparitia responsabilitatii.

Integrare profesionala

Integrarea profesionala este foarte importanta pentru tanarul care aspira la autonomie si independenta sociala. Din pacate, ei nu au pregatirea necesara pentru a face fata cerintelor profesionale actuale - limbi straine, informatica, abilitati de comunicare etc. Dificultatile de a gasi si pastra un loc de munca sunt generate si de faptul ca nu au o locuinta.

In aceste conditii, tanarul se vede aruncat intr-un cerc vicios, din care nu poate iesi decat cu sprijinul si implicarea celorlalti. Penduland intre aceste puncte ale dilemei, de cele mai multe ori renunta, abandonandu-se hazardului si indiferentei.

Dupa incheierea pregatirii profesionale, integrarea profesionala a tinerilor cu familie poate fi facilitata chiar de familia extinsa, de sistemul de relatii de rudenie, pe cand tinerii orfani sau abandonati ar putea fi sprijiniti prin implicarea agentilor economici si prin interventia comunitatii (biserica, autoritati, organizatii, voluntari).

3 Servicii

Serviciile actuale oferite pentru aceasta categorie de varsta trebuie regandite pentru a fi capabile sa ofere posibilitatea unei integrari sociale corespunzatoare. Se impune necesitatea elaborarii unor strategii coerente, care sa se aplice inca din perioada de institutionalizare pentru a le permite tinerilor adaptarea la cerintele unei vieti independente si pentru a le atenua astfel socul dezinstitutionalizarii. De asemenea, ar trebui gasite solutii alternative pentru institutionalizare sau, in cazul in care aceasta este inevitabila, ar trebui limitata in timp pe cat posibil.

Practica dovedeste ca alternativele la institutionalizare (adoptia, incredintarea, asistentii maternali) sunt, in general, o solutie pentru copiii de pana la 10 ani. Tinerii adolescenti continua insa sa reprezinte categoria cea mai vulnerabila. Multi dintre acestia si-au petrecut cea mai mare parte a vietii in institutie. Adeseori, legatura lor cu familia s-a pierdut. Lumea de dincolo de centrul de plasament ii sperie. La 18 ani ei trebuie sa paraseasca institutia, fara a avea un minimum de conditii si abilitatile necesare unui trai independent.

In aceste conditii, integrarea sociala a copiilor institutionalizati continua sa constituie una din cele mai delicate probleme careia societatea romaneasca nu reuseste sa-i gaseasca un raspuns adecvat.

Deprinderi pentru o viata independenta - solutia pentru dezinstitutionalizare

Astazi in Romania traiesc aproximativ 5.000.000 de copii, cu varste cuprinse intre 0 si 18 ani, din care un procent de 2,2% se afla in evidenta Serviciilor Publice Specializate pentru Protectia Copilului. Conform datelor oferite de catre Autoritatea Nationala pentru Protectia Copilului si Adoptie (iunie 2004), numarul copiilor aflati in centrele de plasament se ridica la 34.262 si constituie 41,41% din totalul copiilor aflati in evidenta serviciilor publice specializate.

Dintre acesti 34.262 de copii un numar de 13.496 sunt copii cu varste cuprinse intre 14 si 17 ani, care, in concordanta cu prevederile legii, vor trebui sa paraseasca centrul de plasament la implinirea varstei de 18 ani, sau la terminarea cursurilor, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 26 de ani.

Sentimentul de dependenta pe care il creeaza institutionalizarea de lunga durata, precum si o insuficienta cunoastere a aptitudinilor, o autoevaluare gresita, de cele mai multe ori cu tendinte de subapreciere sunt premizele favorabile care duc la o integrare socio-profesionala greioaie a tinerilor ce provin din centrele de plasament, sau uneori chiar la esec social. 

Situatia descrisa obliga la actiuni menite sa pregateasca si sa sprijine tinerii adolescenti pentru momentul parasirii institutiei, urmarindu-se insertia sociala a acestora

Strategia Nationala de Protectie a Drepturilor Copilului statueaza ca obiectiv fundamental pentru perioada 2001 - 2004 dezinstitutionalizarea copiilor. Un accent deosebit se pune pe integrarea copilului in familie. Strategia Nationala de Protectie a Drepturilor Copilului statueaza ca obiectiv fundamental pentru perioada 2001-2004 dezinstitutionalizarea copiilor. Un accent deosebit se pune pe integrarea copilului in familie (naturala sau substitut). Practica dovedeste ca alternativele la institutionalizare (adoptia, incredintarea, asistentii maternali) sunt o solutie pentru copiii de pana la 10 ani. Tinerii adolescenti continua insa sa reprezinte categoria cea mai vulnerabila. Multi dintre acestia si-au petrecut cea mai mare parte a vietii in institutie. Adeseori legatura lor cu familia s-a pierdut. Lumea de dincolo de centrul de plasament ii sperie. La 18 ani ei trebuie sa paraseasca institutia, fara a avea un minimum de conditii si abilitatile necesare pentru un trai independent.

Pe fondul deprecierii continue a situatiei economice, cresterea somajului afecteaza cu prioritate tinerii. Pentru tinerii din institutii lipsa unei calificari sau slaba calificare fac extrem de dificila gasirea unui loc de munca.

In aceste conditii integrarea sociala a copiilor institutionalizati continua sa constituie una dintre cele mai delicate probleme careia societatea romaneasca nu reuseste sa-i gaseasca un raspuns adecvat.

Proiectul Deprinderi de viata indepdendenta - Solutia pentru Dezinstitutionalizare are ca principal obiectiv sa asigure conditiile optime pentru dezinstitutionalizare, pentru crearea si dezvoltarea unor aptitudini pentru o viata independenta si pentru integrarea profesionala a copiilor si a tinerilor.

Proiectul se adreseaza unui numar de 300 de tineri din centre de plasament, cu varste intre 16 si 18 ani si se va desfasura in Bucuresti (sectorul 1) si in 5 judete, dupa cum urmeaza: Dambovita, Iasi, Galati, Neamt si Vaslui. Din totalul de 300 de beneficiari, aproximativ 5% sunt copii cu nevoi speciale si 20% din beneficiari sunt de etnie roma. Pentru a atinge obiectivul propus, Salvati Copiii va colabora cu Junior Achievement si Confederatia Nationala a Patronatului Roman. In cele 5 filiale se vor dezvolta parteneriate cu Directia Judeteana pentru Protectia Copilului (DJPDC) si Agentia Judeteana pentru Ocuparea Fortei de Munca (AJOFM).

5 Rezultate asteptate / Efecte anticipate

Crearea si dezvoltarea unor deprinderi pentru o viata independenta va duce la:

Cresterea gradului de integrare profesionala a 300 de tineri;

Cresterea probabilitatii ca acestia sa isi gaseasca o slujba;

Cresterea respectului de sine si a posibilitatilor de auto-evaluare;

Diminuarea ratei somajului printre tineri - se estimeaza ca 60 dintre beneficiari vor avea un loc de munca la sfarsitul proiectului;

Crearea unor parteneriate locale care sa poata sprijini integrarea socio-profesionala a tinerilor;

La sfarsitul proiectului, 60% dintre beneficiari vor parasi centrele de plasament, fapt care raspunde unui obiectiv strategic din reforma sistemului de protectie a  copilului, si anume  reducerea numarului de copii institutionalizati.

1. 6 Tipuri de servicii

Servicii pentru integrarea si reintegrarea sociala si ocupationala a copiilor cu varste intre 16 si 18 ani care urmeaza sa paraseasca centrele de plasamnet.

1. 7 Cursuri pentru o viata independenta

realizate de Salvati Copiii in partneriat cu Junior Achievement si centrele de plasament si vor oferi informatii pentru integrarea socio-profesionala (cum sa scrie un CV si o scrisoare de intentie, cum sa se prezinte la un interviu in vederea obtinerii unui loc de munca, managementul resurselor financiare personale, etc).Junior Achievement va asigura expertiza si traineri pentru 25 de module.

realizate de Salvati Copiii, care vor oferi informatii despre prepararea alimentelor, intretinerea locuintei, ingrijirea propriului corp, HIV/SIDA, boli cu transmitere sexuala, droguri,   tehnici de comunicare si negociere.

Cursuri pentru deprinderi profesionale - organizate de Salvati Copiii la nivel local ca traininguri vocationale, in parteneriat cu DJPC, AJOFM si Confederatia Nationala a Patronatului Roman. Conform studiilor oferite de AJOFM in locatiile incluse in proiect, exista disponibilitate pentru urmatoarele meserii: in constructii (timplar, muncitor zidar), turism si alimentatie publica (bucatar, chelner, cofetar, patiser), auto (mecanic, vopsitor, sofer), agricultura (zoo-tecnician, apicultor), servicii comunitare (macelar, electrician). 
Cursurile vor avea in vedere cererile si perspectivele de pe piata locurilor de munca, cat si optiunile personale ale beneficiarilor. Selectia tinerilor se va realiza pe baza unei fise care va include optiunile beneficiarilor. 

Servicii de informare si consiliere pe dezvoltarea unei cariere.

Vor fi realizate de psihologii in centre. Scopul cursurilor va fi sa creeze o imagine pozitiva despre sine a participantilor, sa le dezvolte respectul si increderea de sine, sa mobilizeze anumite deprinderi. Fiecare persoana va beneficia de consiliere individuala.

Relatia unu-la-unu cu un tanar voluntar

Contactul cu persoane din afara sistemului de institutionalizare poate sa arate tinerilor din centrele de plasament ca nu sunt diferente intre ei si ceilalti, ca au scopuri comune. Aceasta este o componenta importanta a programului care va creste capacitatea tinerilor de integrare in viata dinafara centrului de plasament.

Targul locurilor de munca va fi organizat de Salvati Copiii in parteneriat cu DJPDC si AJOFM in fiecare locatie, la sfarsitul fiecarui an, vreme de 3 zile. Tinerii absolventi ai cursurilor vor participa la targ pentru a intra in contact cu angajatorii si pentru a gasi cele mai profitabile slujbe.

Buletin electronic cu rol informativ, care va aparea la fiecare 3 luni si va contine informatii relevante privind piata muncii, strategiile aplicabile in cautarea unui loc de munca, prezentarea unor profesii, experiente de succes etc. (Zamfir, Elena,      Revista de asistenta sociala, nr.1/2002).

BIBLIOGRAFIE

1. L. Onica-Chipea, Aspecte socio-juridice privind protectia drepturilor copilului, Ed. Expert, Buc. 2007

2. Zamfir, Elena,      Revista de asistenta sociala, nr.1/2002;

3. Bonchis, Elena, Dezvoltarea umana, Editura Imprimeria de Vest, Oradea, 2000;

4. Dumitrana, Magdalena, Copilul institutionalizat, Editura Didactica si pedagogica, Bucuresti, 1998;