ATASAMENTUL MAMA-COPIL

PREMISE: Din ce in ce mai multi copii esueaza in a se atasa de ,, ingrijitorii lor" iubitori si protectori. Sunt coplesiti in copilarie de o sumedenie de probleme (emotionale, comportamentale, sociale, cognitive, morale sau de dezvoltare) si, crescand, le perpetueaza la propriii copii. Unii cred ca tulburarile de atasament sunt rare, dovezile insa ii contrazic. Cercetarile au aratat ca 80% din familiile cu risc crescut (saracie, consum de droguri, violenta domestica, depresie si alte tulburari psihice ale parintilor) genereaza patternuri dezorganizate la copii.

ATASAMENTUL- este o legatura adanca si durabila ce se stabileste intre copil si ingrijitorul sau in primii ani de viata. Influenteaza considerabil fiecare componenta a conditiei umane: minte, corp, emotii, relatii, valori. Este acel ceva creat de copil si parinte impreuna intr-o relatie reciproca si continua. Omul are un instinct de a se atasa: copiii cauta instinctiv siguranta la ingrijitorii lor iar parintii isi protejeaza si hranesc instinctiv copiii.

Atasamentul este un fenomen fiziologic, emotional, cognitiv si social. Comportamentul de atasament instinctiv la copiii mici este activat de anumite indicii sexuale date de ingrijitor. Deci, atasamentul functioneaza ca un "sistem reglator mutual" in care copilul si ingrijitorul se influenteaza reciproc.

Functia si rolul de baza: asigurarea securitatii si protectiei copilului vulnerabil.

Alte roluri:

• Invatarea increderii si reciprocitatii ( ca baza a viitoarelor relatii emotionale)
• Explorarea mediului inconjurator in conditii de siguranta, care duce la o dezvoltare cognitiva si sociala sanatoasa
• Dezvoltarea capacitatii de autocontrol- gestionarea propriilor impulsuri si emotii
• Crearea unei baze pentru formarea identitatii (competenta, utilitate, echilibru intre dependenta si autonomie)
• Stabilirea unui cadrul moral care sa cuprinda sentimente de empatie, compasiune, constiinta
• Dezvoltarea capacitatii de a face fata stresului si traumei

Toate acestea se realizeaza prin mai multi factori:

• Atingere (forta securizanta)
• Contact vizual( nou nascutul: 25-30cm)
• Zambet, atitudine pozitiva
• Implinirea nevoilor, care duce la increderea in ingrijitor si in autoritate, valorizarea propriilor nevoie

John Bowlby, fondatorul teoriei atasamentului, considera ca relatia mama-copil este cruciala pentru dezvoltarea psihologica si sociala sanatoasa. Studiind copiii cu comportament antisocial, Bowlby a ajuns la concluzia ca acesti copii lipsiti de afectiune au ajuns la tulburari de comportament si fapte penale datorita privarii emotionale timpurii ( prin pierderi traumatice si depresie). Parintii lor au prezentat de asemenea tulburari atitudinale si de stil parental.

In 1951, Bowlby a inceput o ampla campanie pentru intelegerea atasamentului. El a fost primul care a atras atentia asupra faptului ca privarea afectiva timpurie duce la probleme severe:

• Lipsa de empatie
• Tulburari de comportament
• Incapacitate de a oferi si primi afectiune
• Deficite de atentie.

El a avertizat de asemenea ca aceste probleme se transmit intergenerational.

Concluziile lui Bowlby:

• Copiii mici au comportamente instinctive de apropiere de mama (supt, agatat, plans, zambet)
• Zambetul e un " declansator social" atat pentru mama cat si pentru copil: declanseaza grija materna, iar zambetul mamei este securizant
• Teama, boala amplifica toate conduitele de atasament, nevoia de contact, de apropiere;
• Separarea sau privarea de mama sunt traumatizante( impiedica implinirea nevoilor)
• Pierderea obiectului atasamentului duce la " jale" patologica- dezvoltare defectuoasa, detasare emotionala, incapacitate de dragoste si incredere, depresie.

Copiii lipsiti de ingrijirea mamei, care au trecut prin grija mai multor familii (domicilii diferite) au avut ulterior probleme de atasament la parintii adoptivi. Acesti copii au avut tulburari de conduita (minciuna, agresivitate, furt) au fost furiosi, pretentiosi, incapabili de afectiune adevarata.

Loretta Bender a descris la acesti copii intarziere in vorbire si in dezvoltarea comportamentului social, lipsa de discriminare in manifestarea afectiunii: tot ei erau abuzivi cu cei apropiati prezentand frecvent crize de isterie si deficite atentionale.

James Robertson a descris 3 stadii- tipuri de reactii emotionale la separarea si pierderea parintilor;

protest- teama, confuzie, cautarea anxioasa a mamei;

disperare- pierderea sperantei, depresie, dezinteres;

detasare- indiferenta sa grija materna; pare adaptat la viata de institutie.

Ainsworth a descris 5 faze ale atasamentului:

nediscriminatorie: copiii se ataseaza de oricine

raspuns diferentiat- copilul isi cunoaste si prefera mama;

anxietatea de separare- copilul plange cand pleaca mama ti se calmeaza cand ea se intoarce;

initiere activa- copilul protesteaza cand e separat de mama si o urmareste activ

anxietate fata de straini- intre 6-8 luni copilul nu se simte confortabil in prezenta strainilor.

S-a constat ca exista trei patternuri distincte de atasament:

securizant

evitant

ambivalent.

S-a pus intrebarea daca aceste 3 patternuri sunt dependente de temperamentul innascut al copilului sau de factori de mediu. S-au aplicat mamelor 4 scale ( de acceptare, de cooperare, de sensibilitate si de disponibilitate): Rezultatele au aratat ca :

mamele copiilor cu pattern securizant au avut scoruri inalte la toate cele 4 scale

mamele copiilor cu pattern anxios erau mai putin cooperante si deschise la nevoile copiilor in mod constant;

mamele copiilor cu pattern ambivalent erau inconsecvente si imprevizibile.

In concluzie, stilul parental influenteaza diferentele individuale la copii.

STUDII DE DEZVOLTARE

Copiii au fost evaluati la 12 si la 18 luni din punct de vedere al aspectelor psihosociale. S-a descoperit astfel un al patrulea pattern de atasament- cel dezorganizat sau dezorientat, prezent la unii copii cu pattern evitant si ambivalent (ambele). Ei cautau apropierea de mama intr-un mod bizar. S-a dovedit ca acestia au fost abuzati, iar mamele lor au suferit in trecut traume si pierderi in propria lor viata de familie (nerezolvate). Astfel, teama si anxietatea lor era transmisa copilului.

Patternul creat timpuriu de copil creeaza la randul sau un mode- o schima interna- o reflectare mentala si emotionala a relatiilor de atasament care determina perceptia de sine, de altii si de lume. Aceasta schema influenteaza ulterior nu doar comportamentul si emotiile ci si atentia, memoria si limbajul.

S-a facut un experiment in care unor copii de 6 ani li s-au aratat fotografii ale unor copii separati de parinti, iar reactiile lor au fost semnificativ diferite:

copiii cu pattern securizant au discutat despre opinia lor privind separarea, despre adaptare- intr-un mod foarte serios dar nu erau stresati sau nelinistiti;

copiii cu pattern ambivalent au reactionat intr-un mod contradictoriu ( la fel ca la varsta de 1 an) : manie amestecata cu asteptare

copiii cu pattern evitant au devenit nelinistiti si nu au reusit sa dea sugestii de adaptare;

copiii cu pattern dezorganizat erau speriati , au dat raspunsuri confuze si agresive.

De asemenea s-au observat relatiile copiilor cu parintii:

prima categorie- relatie relaxata, prietenoasa, calda, naturala;

a doua categorie- relatie contradictorie de apropiere dar si de ostilitate

a treia categorie- relatie distanta, de respingere, de evitare a apropierii

a patra categorie- tendinta dominanta de control.

Toate patternurile insecurizante (2,3,4) s-au format ca raspuns, strategie la neglijenta, respingerea sau inconsecventa materna. Ei cauta cu disperare atentia mamei si sunt permanent anxiosi la reactia ei, se inchid in ei.

Copiii cu atasament securizant se descurca mult mai bine in viata: isi fac prieteni, se simt bine in propria lor piele, rezolva cu mai multa competenta sarcinile sau problemele; primesc mai mult feed-back pozitiv de la cei din jur, sunt mai independenti.

Copii cu atasament insecurizant sunt mai dependenti mai " tulburati" emotional, incompetenti social.

2. INFLUENTA TEMPERAMENTULUI

J. Kagan subliniaza importanta temperamentului ( factor innascut). El a observat ca, copiii tematori vor deveni adulti introvertiti, prudenti, psihologic dependenti de partenerii lor. Concluzia a fost ca temperamentul poate prezice mai bin comportamentul la varsta adulta decat influentele familiale timpurii. Kagan a descris 2 tipuri temperamentale la copii:

a)      inhibati- sunt mai timizi in prezenta necunoscutilor, le zambesc mai putin, se relaxeaza mai greu in situatii neobisnuite, au o memorie deficitara post.stres, asi asuma mai putine riscuri, se tem de mai multe lucruri, sunt mai tensionati.

b)      Dezinhibati- opusul primilor.

Teoria lui Kagan a fost sustinuta si de observatii practice: exemplu s-au descris numeroase trasaturi similare ( deci innascute, predeterminate genetic( la 120 de perechi de gemeni separati. De asemenea, copiii adaptati aveau trasaturi temperamentale diferite de cele ale fratilor vitregi.

Alte evaluari au aratat ca acei copii care s-au nascut cu un temperament dificil au prezentat ulterior tulburari emotionale si comportamentale si peste 70% au perpetuat acele tulburari si la varsta adulta.

Totusi cercetatorii nu au afirmat categoric ca mediul nu influenteaza dezvoltarea ulterioara. Din contra, ei au sustinut ca un nou-nascut cu un temperament dificil va beneficia de un feed-back negativ de la cei din jur. De asemenea, este important si gradul in care temperamentul copilului este compatibil cu cel al parintilor.

RADACINILE ATASAMENTULUI

Atasamentul dintre copil si parinte are radacini biologice. In cursul evolutiei, anumite comportamente au intrat in bagajul biologic al speciei. Aceste adaptari universale apar in toate culturile si cuprind: dezvoltarea complexitatii limbajului, casatoria- uniunea, grija pentru copii si atasamentul copil-parinte.

Toate acestea duc la supravietuirea copiilor si deci a speciei. Oamenii sunt programati genetic pentru comportamente de atasament si viata de familie. Dintre toate speciile, mamiferele sunt neajutorate si dependente in perioada copilariei, necesitand grija si protectie pentru a supravietui. Dintre toate fiintele oamenii au nevoie de cea mai lunga perioada de timp pentru toate acestea.

FAMILIA- Istoricul relatiilor interumane

Oamenii au evoluat de la statutul de culegator izolat la cel de " ceata de vanatori". Femeile erau cele mai expuse pericolelor dar necesitau si cea mai mare grija- atentie pentru ca asigurau perpetuare a speciei. Femeile difera de barbati pentru ca au fost expuse la provocari adaptative diferite in filogeneza.

Initial oamenii au avut doar relatii privind procurarea hranei- care ulterior au evoluat in relatii de cooperare, comunicare, rezolvare colectiva de probleme. S-au impartit sarcinile in grupuri, pe sexe. Dezvoltarea perechilor monogame a dat cadrul perfect de ingrijire a urmasilor dar si de " specializarea " rolurilor: femeia casnica, gospodina, barbatul care asigura nevoile familiei.

Evolutia emotionala a insotit aceasta specializare a rolurilor, aparand asa- numitele reguli sociale, care includ loialitatea si fidelitatea la scopurile comune si atasamentul emotional (afectiv). Acestea au marit sentimentul de siguranta atat la barbat cat si la femeie. Asa a luat nastere familia ca sistem natural, in care functioneaza atat individualitatea cat si comuniunea. In familie mai functioneaza:

Reciprocitatea- intre membrii ei si intre membrii sistemului social largit

Diferentierea sinelui- individualizarea in cadrul sistemului ( fiecare gandeste, simte si se comporta in acord cu propria sa persoana):