Protectia sociala a victimelor rezultate din violenta domestica

Protectia sociala a victimelor rezultate din violenta domestica

Informatiile privind fenomenul raspandirii violentei familiale in Romania sunt foarte sumare si nu suficient de concludente pentru a avea o imagine de ansamblu asupra evolutiei acestuia, in scopul abordarii strategiilor celor mai eficiente. In acest sens, un rol insemnat l-au avut Institutul National pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii din cadrul Inspectoratului General al Politiei, precum si diferitele institute stiintifice si organizatii neguvernamentale care, printr-o serie de actiuni concertate, au propus o serie de masuri de asistenta si prevenire. Eficienta acestor luari de pozitie trebuie sa tina seama atat de structurile sociale, cat si de mentalitatile culturale existente in societate care pot intretine, intr-o anumita masura, violenta familiala. Aceasta din urma mai poate fi influentata si de normele juridice care o incrimineaza, de relatiile dintre sexe, de raporturile stabilite intre generatii, de nivelul de dezvoltare economica, de gradul de cultura si civilizatie, de modul de viata al unei familii, si nu in ultima instanta de trasaturile de personalitate. De cele mai multe ori, factorii amintiti se interconditioneaza reciproc.

Dupa cum sesiza un cunoscut psiholog roman, societatea contemporana este "bolnava de violenta". Referindu-se la familie, acelasi autor arata ca "relatiile de familie ascund un paradox". Considerata spatiul celor mai profunde relatii afective, refugiul din calea adversitatilor, familia este si cel mai activ centru de agresivitate, poate si pentru faptul ca in familie fiecare isi poate dezvalui adevarata fata a personalitatii sale. Se pare ca aici agresivitatea este extrem de puternica, mai puternica decat in oricare alta comunitate. Dar, spre deosebire de alte situatii, violenta familiala constituie un secret de grup, foarte bine pazit si de cele mai multe ori mistificat din cauza solidaritatii in pastrarea unei imagini sacrosancte a institutiei.

Este binecunoscut ca in toate societatile bazate pe reguli si principii democratice legile protejeaza familia fata de interventiile din afara, intrucat familia este considerata un spatiu privat. Pe de o parte, reglementarile juridice interzic autoritatilor sa intervina in viata de familie; pe de alta parte victimele actelor de violenta familiala trebuie protejate prin norme distincte. De toate aceste aspecte trebuie sa se tina seama in momentul elaborarii unor masuri mai severe si mai ferme pentru diminuarea si prevenirea violentei familiale. Familiile in care se comit acte de violenta trebuie supuse controlului social, dar intr-un mod discret si mai putin coercitiv, mai ales atunci cand viata sau drepturile unuia sau altuia dintre membri sunt amenintate.

Promovarea unor masuri legislative mai ferme de sanctionare a agresorilor, interventia mai hotarata a organelor de politie in detensionarea conflictelor familiale, multiplicarea actiunilor de asistenta sociala sunt printre cele mai adecvate modalitati de diminuare si prevenire a acestui fenomen social. Acestora trebuie sa li se asocieze masuri, printre care prevenirea izolarii familiei de societate, sprijinul acordat familiilor defavorizate. In acelasi timp este de remarcat ca nici o masura de natura a preveni sau diminua violenta familiala nu va avea eficienta atata timp cat nu este inlaturata violenta ce se manifesta la nivelul intregii societati.

Definirea termenului de violenta domestica. Delimitari conceptuale.

Violenta in familie reprezinta orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material.

Constituie, de asemenea, violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale. (Legea nr. 217 din 22 mai 2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie).

Violenta domestica este inclusa in fenomenul mai amplu al violentei in familie.

Violenta domestica reprezinta o serie de comportamente sistematic repetate, de atac fizic, agresivitate verbala si psihologica, sexuala si economica, pe care un partener le manifesta asupra celuilalt, in cadrul oficializat al familiei, sau in relatia de convietuire in acelasi spatiu.

Violenta domestica se manifesta intotdeauna in relatiile intime, in spatiul restrans si privat.

Desi violenta domestica e un fenomen care a insotit dintotdeauna construirea si dinamica familiei, intrarea ei in atentia stiintelor juridice si sociale este de data recenta. Doar in ultimii 20 de ani stiintele sociale si reglementarile legale internationale fac referinta la violenta domestica.

Dictionarul enciclopedic roman defineste violenta ca fiind "un viciu de consintamant, care consta in constrangerea exercitata pe cale psihica asupra unei persoane, spre a o determina sa faca un anumit act juridic". Pe langa aceasta se aminteste si de o teorie a violentei - teorie sociologica a violentei - potrivit careia inegalitatea sociala isi are izvorul in folosirea, pe o anumita treapta a dezvoltarii sociale, a violentei de catre unii oameni impotriva altora.

2. Tipologia abuzului domestic

Violenta fizica este cea mai frecventa forma de abuz impotriva unei femei. Include lovire cu pumnul, cu piciorul, palmuire, tras de par, muscat, ars, incercari de strangulare, vatamari interne. S-a constatat ca la o durata mai mare a relatiei de cuplu creste si gravitatea abuzului.

O femeie abuzata fizic prezinta urmatoarele semne:

contuzii, julituri, zgarieturi, fracturi si luxatii

leziuni la nivelul capului, gatului, pieptului, sanilor si abdomenului

urme ale unor rani mai vechi.

Violenta sexuala este una din formele de violenta domestica greu de abordat in discutiile cu o persoana abuzata. Include actul sexual fara acordul celeilalte persoane si umilire sexuala. Multe femei nu au conceptul de alegere in ceea ce priveste relatia sexuala cu partenerul si de aceea nu pot descrie abuzul sexual ca viol. Femeile insele se pot impotrivi ideii ca partenerii lor sunt violatori, dar descriu in mod frecvent si cu claritate abuzuri sexuale care, din punct de vedere clinic, sunt considerate violuri.

Violenta sexuala poate sa fie asociata cu violenta fizica sau nu. In unele cazuri, agresorii impun forme de intimidate, in timp ce femeia inca sufera in urma unor violente fizice.

Aceasta forma de violenta include:

constrangerea femeii la acte sexuale impotriva vointei ei;

ranirea in zonele sexuale ale corpului;

tratarea femeii ca pe un obiect sexual;

comentarii sau glume degradante si umilitoare, cu referinte sexuale.

O femeie abuzata sexual prezinta:

probleme ginecologice;

infectii urinare si vaginale;

dispareunie;

dureri in zona pelviana.

Violenta psihologica se refera la folosirea amenintarilor si a oricaror comportamente menite sa produca teama: ridicarea vocii, tacere prelungita, cuvinte si actiuni care distrug imaginea de sine a femeii si a increderii in sine.

Violenta psihologica este strans legata de celelalte forme de violenta domestica. Problemele emotionale cronice pe care le prezinta femeile agresate sunt o reactie normala la acest tratament. Odata ce teama de agresiune s-a instalat, amenintarile sunt suficiente pentru a mentine atmosfera de teama constanta. Femeia traieste in teroare si teama permanenta.

Comportamentele violente psihologic includ cuvinte jignitoare, in public sau in spatiul privat, acuze de infidelitate, invinovatirea pentru tot ceea ce se intampla. Agresorul manifesta control asupra partenerei prin schimbarea dispozitiei, de la agresiune la cainta, prin gelozie posesiva care se transforma in timp intr-o restrictie a propriei libertati, chestionarea permanenta despre ce a facut, pe cine a vazut, unde a fost.

Abuzul psihologic este devastator. A fost comparat cu tortura ostaticilor care sunt in mod similar privati de libertate si de somn, fara a sti cand se vor manifesta din nou violentele.

Femeile abuzate psihologic acuza simptome legate de stres, cum ar fi insomnii, pierderea sau luarea in greutate, ulcer, nervozitate, iritabilitate, ganduri suicidare. Depresia si anxietatea sunt comune tuturor cazurilor de abuz si fac mai dificila plecarea femeii din mediul agresiv, in timp ce imaginea de sine este alterata, atata timp cat violentele psihologice se manifesta.

Violenta economica manifestata asupra femeii limiteaza accesul la finantele familiei, devenind astfel dependenta de partener. Controlul financiar genereaza dependenta, izolare si neputinta de a alege, de a lua decizii si de a-si pastra stima de sine. Adesea, nevoile familiei sunt nesatisfacute in cazurile in care partenerul abuziv detine controlul financiar.

Aceasta forma de violenta include:

lipsa de acces a femeii la resursele financiare;

interzicerea de munci;

vanzarea bunurilor familiei de catre agresor;

justificarea fiecarei cheltuieli;

neglijarea nevoilor familiei in schimbul satisfacerii celor ale agresorului (consum de alcool, droguri, jocuri de noroc, etc.).

O femeie care este supusa violentelor economice are o tinuta vestimentara neadecvata, in unele situatii nu munceste (ii este interzis de catre partener), imprumuta bani pentru plata cheltuielilor familiei sau pentru hrana.

Violenta sociala include izolarea sociala fortata sau controlul contactelor sociale pe care le are femeia, controlarea stricta a contactelor sociale cu prieteni si/sau rude, restrictionari ale activitatilor partenerei, cu cine se intalneste, ce citeste, unde merge, etc. Violenta sociala este una dintre cauzele cele mai frecvente care duc la izolarea victimei si incapacitatea ei de a iesi din situatia de violenta.

Include izolarea prin denigrare in fata prietenilor si familiei, ceea ce o duce la evitarea contactelor sociale pentru a nu-si infuria sotul; incuierea sa in casa sau in afara casei, interzicerea accesului la telefon, interzicerea folosirii masinii, interzicerea contactelor cu familia, interzicerea tratamentelor medicale in urma abuzurilor.

Femeile supuse violentelor sociale de catre partener sunt izolate social, marginalizate sau auto-marginalizate, dependente financiar de agresor, vulnerabile in fata agresorului. Se simt lipsite de ajutor si de sustinere din partea familiei si a prietenilor, contactele sociale sunt practic inexistente sau doar sporadice.

3. Particularitatile violentei domestice

Violenta domestica, comparativ cu alte tipuri de violenta, are aspectele ei specifice, incriminate prin lege. Acestea sunt:

accesul permanent al agresorului la victima - in spatiul privat al caminului nu exista locuri sigure, de "adapostire" si tocmai de aceea agresorul are control total asupra victimei sau victimelor. Se evidentiaza aici un aspect de terorizare si de neputinta a victimelor.

desfasurarea previzibila a evenimentelor de violenta, in forma ciclica, cu episoade multiple, inevitabile si tot mai frecvente si severe in timp.

angrenarea intregului sistem al familiei - toti membrii familiei violente devin victime directe si indirecte ale agresorului.

in cazul violentei domestice apar modificari de structura a personalitatii tuturor celor implicati - victima isi va pierde incet stima de sine si va dezvolta indezirabile mecanisme defensive prin care va incerca sa faca fata situatiei. Riscul de a ceda intr-un anumit moment creste pe masura ce situatia se cronicizeaza. El poate ajunge un somer cronic, un alcoolic pastrand relatii cu mediul social din afara familiei doar in grupuri selectate din mediile marginale, cu tulburari de integritate sociala. Cat despre modificarile de personalitate ale copiilor sub influenta atmosferei de violenta in familie statisticile care arata o trecere a comportamentelor violente de la o generatie la alta in proportie de 75% sunt probabil cea mai convingatoare si cruda marturie.

relatiile emotionale dintre cei doi poli ai conflictului sunt un alt specific al violentei domestice - poate ca cea mai devianta manifestare emotionala in relatia agresor - victima e sindromul Stockholm. Sindromul, descris in situatii de teroare in care victimele ajung sa se simta legate emotional de agresor, sa fie de partea acestuia in cazul cand s-ar lua masuri din afara impotriva lui, e o manifestare patologica a atasamentului. Regulile dupa care se instaureaza aceasta traire sunt: amenintarea vietii si intercalarea unor momente de slabire a amenintarii sau chiar de ingaduinta si intelegere, in cursul amenintarii. De asemenea, tinand seama de anormalul acestor trairi, explicatiile amuzante ce se fac auzite adeseori in randul "gardienilor absenti": "sta pentru ca ii place, daca nu i-ar placea ar pleca" sau "nu ma amestec, pentru ca daca o fac ea va fi cea care ma va blama ca am intervenit si il va apara pe agresor" sunt inacceptabile.

caracterul secret, privat care face ca victima sa aiba un acces mai mic la surse de sprijin, apare invariabil in cazul violentei in familie - daca la inceput, victimele suprinse de agresor ar avea intentia de a cauta ajutor, de a spune celor apropiati, in timp ele nu o mai pot face, deoarece se supun unui ordin mai mult sau mai putin explicit al agresorului, acela de a-si indeparta familia si prietenii, cei la care ar putea sa recurga in momentele dificile.

ne-interventionismul - reprezinta tendinta celorlalti de a trece sub tacere astfel de manifestari si e un specific consemnat de toata literatura din domeniu. Acest specific al violentei domestice l-a condus pe Felson la o descriere triunghiulara a ei, avand urmatoarele puncte de sprijin: agresor, victima si "gardianul absent".

aspectele de tortura ale femeii victima sunt cvasiprezente in violenta domestica.

violenta domestica are un registru larg de manifestari: psihice, fizice, sexuale si sociale. Ele se pot combina intr-un amalgam infernal si cu anumite consecinte evidente, de suprafata, dar si de profunzime asupra victimelor. Femei care isi pierd increderea si bucuria vietii, copii care cresc invatand violenta ca pe o metoda de schimb in relatiile cu ceilalti sunt dramaticele dovezi ale modificarilor profunde ce apar in cazul victimelor violentei domestice.

4. Factori cauzali si favorizanti

Perceptia la nivelul publicului asupra fenomenului violentei domestice, insuficienta informatiilor, dificultatile de intelegere a fenomenului, de recunoastere si de acceptare a existentei lui intr-o societate in general, si intr-o familie in particular, au generat o serie de mituri si de prejudecati privitor la factorii cauzali si cei favorizanti.

Factori cauzali

Exista o unica explicatie si cauza reala a violentei domestice. Aceasta este functionarea dominatiei barbatului asupra femeii, in societatile patriarhale. In virtutea traditiei care trece de la o generatie la alta, se invata rolurile sexuale de dominator - barbatul si supus - femeia. Aceste roluri se contureaza la varste foarte fragede, chiar intre doi ani si jumatate si trei ani si jumatate, se confirma si rafineaza de-a lungul intregii vieti, in toate instantele sociale.

Putem defini din punct de vedere sociologic patriarhatul ca un sistem de autoritate in familie, in cadrul caruia loialitatea datorata "sefului" se bazeaza pe puterea lui de a dispune de bunuri, inclusiv de femeie si copii si pe mentalitatea ca aceste relatii personale de dependenta sunt la fel de naturale, de legitime, ca insasi viata. Asadar, pe langa loialitate personala, patriarhatul mai depinde si de respectarea traditiei. Traditia, reprezentata istoric prin institutii, alaturi de citeva limitari legale impune singurele constrangeri sistemului de dominare masculina.

De asemenea, ceea ce asigura perpetuarea violentei domestice de la o generatie la alta, mentinerea acestui fenomen, este toleranta sociala crescuta fata de acesta. Atata timp cat se transmite transgenerational, violenta domestica este vazuta ca un lucru normal, inerent oricarei familii. Si de ce am schimba aceasta normalitate cu care ne-am obisnuit? De ce am considera violenta domestica un fapt care ar trebui incriminat? Exista o "complicitate" intre agresor si restul societatii, pentru ca primul ramane nepedepsit datorita tolerantei si acceptantei manifestata de cel de-al doilea.

Factori favorizanti

Ultima cercetare nationala asupra violentei in familie, si singura de altfel, demonstreaza aceeasi confuzie intre factorii cauzali si cei favorizanti. Astfel, pentru marea majoritate a populatiei, fenomene precum saracia, consumul de alcool si droguri, stresul vietii cotidiene, bolile psihice stau la baza aparitiei violentei in mediul familial.

Este usor de presupus in asemenea conditii ca eliminand elementele respective, eliminam si violenta domestica. Din pacate, practica arata ca violenta domestica este prezenta si in familiile in care nu exista astfel de probleme.

Asadar, este necesara distinctia intre factorii favorizanti si cei cauzali pentru ca astfel, politicile sociale si masurile de prevenire si combatere a violentei domestice pot fi orientate in directia corecta.

5. Ciclul violentei - Teoria violentei a lui Lenore Walker

Faza I - Pasul 1

batai minore;

negarea furiei ajuta victima sa faca fata situatiei, care spera cu disperare ca se va schimba;

victima invinovateste factorii exteriori; isi asuma vina pentru incident; aparenta acceptare pasiva declanseaza comportamentul violent, iar agresorul nu mai are control.

Faza I - Pasul 2

agresorul nu vrea sa faca public comportamentul lui, fiindu-i teama ca victima va spune ceva, devine tot mai agresiv;

agresorul tine victima captiva cu forta;

la victima apare sindromul neputintei invatate.

Faza I - Pasul 3

pe masura ce faza I evolueaza bataile se indesesc, furia escaladeaza, victima isi da seama ca va urma faza II si incearca sa controleze factorii externi: fara telefoane, fara galagie din partea copiilor;

in curand incercarile de a face fata vor esua.

Faza I - Pasul 4

agresorul creste controlul treptat si brutal; victima devine tot mai incapabila sa se protejeze impotriva durerii si suferintei;

victima devine tot mai inchisa in sine; agresorul devine din ce in ce mai opresiv;

apar tensiuni de nesuportat;

cateodata victima declanseaza faza II pentru a pune capat tensiunilor, numai pentru ca "sa se termine odata".

Faza II

lipsa controlului;

lipsa anticiparii;

batai crunte cu efecte distructive;

dureaza de obicei intre 2 si 24 ore, uneori chiar o saptamana sau mai mult;

numai agresorul poate pune capat acestei faze;

riscul de aparitie al crimelor, iar victimele considera scaparea ca inutila;

victima are un colaps emotional intre 22 si 48 de ore dupa bataie. Cauta izolarea, de aceea doctorul nu o vede decat dupa ce s-a vindecat;

poate aparea si abuzul sexual.

Faza III

o perioada neobisnuita de calm;

agresorul este extrem de afectuos, dragut si chinuit de remuscari;

isi cere scuze si promite ca nu se va mai intampla;

agresorul crede ca-si poate pastra controlul;

crede ca victima a invatat o lectie asa ca nu va mai trebui sa o bata din nou;

promite ca va renunta la bautura;

convinge victima ca "a cerut-o", o face sa se simta vinovata ca a plecat, o face sa se simta responsabila;

agresorul promite ca va cauta ajutor numai daca victima ramane langa el;

victima vede ca agresorul este sincer si iubitor. Incepe sa creada ca asa sunt ei cu adevarat, este ceea ce au cautat intr-un partener. Victima crede ca daca il va ajuta, partenerul se va schimba. Apare o simbioza intre parteneri: fiecare e dependent de celalalt. In timpul fazei III, cand dragostea este intensa, se naste o legatura sufleteasca intre parteneri.

In faza III apar toate avantajele unei casnicii sau unui cuplu, victimei fiindu-i foarte greu sa plece sau sa puna capat relatiei.

Atitudinea calma si iubitoare lasa loc incidentelor marunte, din nou. Faza I reapare si un nou ciclu al violentei reincepe.

Multe femei batute - si copiii lor - recunosc pattern-ul comportamental al partenerului lor si incearca variate mecanisme de a face fata episodului violent si de a descreste intensitatea acestuia. De obicei, indiferent de ce face o femeie, aceasta tot este batuta. Multe femei abuzate se tem de represalii, se simt vinovate sau isi fac griji pentru situatia lor economica daca si-ar parasi partenerul. Familia este prinsa in aceasta spirala a ciclului violentei. Membrii familiei sunt izolati, imobilizati, speriati si defensivi. Toti se iluzioneaza ca totul se va schimba, dar nu fac nimic in mod real.

Acest model al ciclului violentei prezinta anumite diferente, de la o situatie la alta:

desi ciclul violentei apare in majoritatea relatiilor violente, perioada dintre doua episoade violente poate varia de la zile, la saptamani sau luni;

nu toate femeile traiesc experienta violentei in acest fel; unele pot sa nu experimenteze faza "lunii de miere";

ciclul violentei face referire doar la incidentul violent in sine si nu ia in considerare comportamentul dominant care se manifesta tot timpul;

nu ia in considerare toate formele de abuz, cum ar fi cel sexual, verbal, psihologic, spiritual, economic sau social;

conduce la un model de interventie in care abuzatorul este invatat sa-si controleze comportamentul violent prin managementul furiei, care nu ia in considerare si atitudinile si credintele despre statutul femeii.

Efectele violentei domestice

Efectele asupra femeilor

In functie de tipul de abuz exercitat asupra lor, femeile prezinta anumite efecte la nivel psihic, fizic si social. Acestea au fost identificate prin contactele directe cu victimele, prin inregistrarea comportamentului lor.

Efectele psihologice

Au fost identificate ca apartinand sindromului femeii batute, tratat ca si categorie separata in DSMIII (Manualul pentru diagnosticul si statistica tulburarilor mentale DSM-III, editat de Asociatia Psihiatrilor Americani, 1981) sub numele de stres posttraumatic.

Stresorul care produce acest sindrom poate fi extrem de dureros pentru aproape oricine si de regula este experimentat cu o frica intensa, teroare si neajutorare. Cele mai comune traume implica o amenintare serioasa, fie a vietii, fie a integritatii corporale proprii, sau o amenintare si vatamare serioasa a propriilor copii. Unii stresori produc frecvent tulburarea, pe cand altii o produc numai ocazional.

Evenimentul traumatic poate fi reexperimentat intr-o varietate de moduri. De regula persoana are amintiri recurente si intruzive ale evenimentului, sau vise terifiante recurente in timpul carora evenimentul este retrait.

In afara de reexperimentarea traumei, exista o evitare permanenta a stimulilor asociati cu ea sau o diminuare a reactivitatii generale care nu era prezenta inainte de trauma. Diminuarea reactivitatii la lumea exterioara, denumita "insensibilitate psihica" sau "anestezie emotionala" incepe, de regula, curand dupa evenimentul traumatic. Persoana se poate plange de faptul ca se simte detasata sau instrainata de ceilalti oameni, ca si-a pierdut capacitatea de a mai fi interesata de activitatile placute anterior, sau ca i-a scazut considerabil capacitatea de a simti emotii de orice tip, in special pe cele asociate cu intimitatea, tandretea si sexualitatea.

Simptomele persistente de alerta crescuta care nu erau prezente inaintea traumei includ dificultatile de adormire, sau in a ramane adormit (cosmaruri recurente in cursul carora evenimentul este retrait, sunt acompaniate uneori de tulburari de somn mediane sau terminale), hipervigilenta si reactie de alarma exagerata. Unele victime se plang de dificultate in concentrare sau in realizarea sarcinilor.

Asociate acestui sindrom sunt simptomele de depresie si anxietate, iar in unele cazuri pot fi suficient de severe pentru a fi diagnosticate ca tulburare anxioasa sau tulburare depresiva. Pot exista simptome de tulburare mentala organica, ca de exemplu scaderea memoriei, dificultate de concentrare, labilitate emotionala, cefalee si vertij.

Deteriorarea pe care o implica acest sindrom poate fi usoara sau severa si afecteaza aproape fiecare aspect al vietii. Labilitatea emotionala, depresia si culpa pot conduce la un comportament autodestructiv, sau la actiuni suicidare.

Se dezvolta o hipersenzitivitate la violenta potentiala si femeia daca nu gaseste modalitati de aparare atunci, adopta mecanisme prin care sa faca fata si sa mentina potentialul violentei la un nivel minim. Dar unele femei se simt incapabile de a face acest lucru si atunci adopta o atitudine pasiva, de neajutorare. Acest comportament este numit "neputinta invatata". Acest concept a fost folosit pentru a explica reactiile femeii abuzate, sau mai degraba lipsa de reactii la repetatele abuzuri fizice, psihice si sexuale. Femeile declara ca se simt coplesite de aceste acte violente si de aceea le este dificil sa reactioneze altfel decat asteptand sa treaca "furtuna". Unele victime renunta la orice aparare si se asteapta oricand sa moara. Multe dintre ele insa se adapteaza la ceea ce se intampla in viata lor si isi schimba modul de a gandi, de a simti si de a rectiona pentru a fi cat mai in siguranta.

La nivel fizic, victimele pot prezenta

rani;

leziuni;

fracturi;

probleme de auz;

probleme ginecologice;

dinti sparti;

vaginism;

amenoree;

tulburari de alimentatie;

palpitatii.

La nivel social in ceea ce priveste munca si sarcinile cotidiene

probleme de concentrare a atentiei;

multe zile de concediu medical;

senzatia ca nu poate face fata;

gandul ca nu ar trebui sa lucreze;

minciuna;

izolare;

dificultati in a se scula din pat, a se spala, a se imbraca, a manca, a face cumparaturi.

In relatia cu partenerul apar urmatoarele manifestari:

sunt foarte atente la schimbarile de dispozitie;

dau intotdeauna dreptate partenerului pentru a se proteja;

ascund lucrurile de el;

incep sa minta pentru a se proteja pe sine si copiii;

devin distante;

isi pierd interesul sexual;

fac sex cu el ca sa ii schimbe dispozitia.

Comportamentul lor in societate si familie are urmatoarele caracteristici:

inhibare;

simt ca au dezamagit pe toata lumea;

le este frica sa nu afle ceilalti si sa fie judecate;

pot pierde familia si prietenii;

nu mai au dispozitie pentru socializare.

Si relatia cu copiii are de suferit:

se simt inadecvate ca mame, neajutorate si vinovate;

au fost etichetate ca mame rele;

se simt judecate;

se simt vinovate pentru ca nu pot pleca;

nu i-a putut controla;

a devenit agresiva cu ei.

Intr-un studiu facut pe femeile victime ale violentei domestice 25% au declarat ca si-au abuzat copiii in timpul convieturii cu agresorul. Acest procent s-a redus cu 5% cand femeile convietuiau cu un partener non-violent.

Ca urmare a agresiunilor, victimele dezvolta anumite modele comportamentale, dupa cum urmeaza:

sindromul Stockholm

Victimele violentei domestice au un comportament asemanator cu cel al ostaticilor. Sindromul Stockholm apare in urmatoarele conditii:

viata victimei este in pericol;

victima nu poate scapa sau crede ca nu are scapare;

abuzatorul este prietenos la un moment dat;

victima este izolata de lumea de afara.

Modelul comportamental corespunzator acestui sindrom consta in preluarea de catre victima a perspectivei abuzatorului, se identifica cu acesta si ajunge chiar sa ii ia partea, distorsionarea perceptiei victimei.

atasament traumatic;

ca rezultat al izolarii si cresterii dependentei, victimele adera tot mai mult catre singura relatie pe care o au: aceea cu abuzatorul. Sub impactul acestui "atasament traumatic", propriile interese ale femeilor, nevoile si parerile lor ajung sa fie influentate si controlate de agresor. Supunerea victimei poate fi atat de puternica incat dorintele lor pot fi anihilate. Doar (amenintarea cu) violenta asupra copiilor va induce in femeie dorinta de a lupta. Oricum, daca abuzul continua o perioada mai lunga cele mai multe femei nu-si vor mai putea proteja pentru mult timp copiii. Complet demoralizate, vor renunta. Unele pot avea tentative de suicid.

Strategii de confruntare si de a face fata violentei

In dorinta de a-si asigura supravietuirea si de a preveni actele violente tot mai grave, victimele dezvolta un numar de strategii axate pe incercarea unei schimbari de situatie.

Aceste strategii de coping ar putea fi centrate pe problema sau centrate pe emotii.

strategiile centrate pe problema urmaresc schimbarea practica a situatiei (ex. separarea) si luarea in considerare a faptelor.

strategiile centrate pe emotii incearca adaptarea la situatie la nivel interior.

In cele mai multe cazuri, victima va incerca adoptarea ambelor strategii, simultan sau succesiv. Daca abuzatorul exercita o putere totala asupra victimei, aceasta, intr-o prima faza, se va centra pe emotii, dorind o adaptare la situatie (isi va pune intrebari de genul "cum as putea sa nu-l bag in seama"), pregatindu-se pentru o schimbare de situatie.

contraatacul;

daca femeile sunt cu adevarat speriate de amenintarile asupra vietii lor sau a copiilor lor, ar putea sa foloseasca contraatacul fizic. Daca ajung sa raneasca agresorul, risca o intensificare a violentei din partea lui, sau ca acesta sa raspunda cu o chemare in judecata. Cateodata se intampla ca femeia sa-l raneasca mortal pe agresor, conform studiilor americane acesta fiind un semn al lipsei de interventie din afara.

Efectele asupra copiilor

Copiii care traiesc intr-o familie violenta ajung sa dezvolte aceleasi comportamente ca si parintii lor. Indiferent de varsta, copiii sunt invatati ca violenta este o metoda eficienta de a controla alti oameni. Studiile au aratat ca adolescentii care traiesc intr-un mediu violent sunt urmatoarea generatie de agresori si victime.

Copiii din familiile violente invata ca:

este acceptabil ca un barbat sa loveasca o femeie;

violenta este modul de a obtine ceea ce vrei;

oamenii mari au o putere pe care nu o folosesc cum trebuie;

barbatii care pedepsesc femeile si copiii sunt masculi adevarati;

exprimarea sentimentelor inseamna slabiciune;

nu vorbi despre violenta!

nu avea incredere!

nu simti!

Copiii care traiesc intr-un mediu violent sunt martori ai amenintarilor verbale, aruncarii obiectelor, batailor, amenintarilor cu arme, torturarii sexuale, incercarilor de sinucidere, crimelor. Copiii nu sunt numai martori, ci pot fi si victime in timpul acestor incidente.

Studiindu-se copiii care au ajuns in adaposturile pentru victimele violentei domestice, au fost observate urmatoarele efecte ale violentei, in functie de stadiul de dezvoltare, indiferent daca un copil este martor sau victima a agresiunilor.

sugarii reactioneaza la mediul din jurul lor; cand sunt suparati plang, refuza mancarea sau se inchid in sine si sunt foarte susceptibili fata de deprivarea emotionala. Sunt foarte vulnerabili.

copii anteprescolari incep sa dezvolte incercari primare de a relationa cauzele de emotii; prezinta probleme de comportament cum ar fi imbolnaviri frecvente, timiditate profunda, stima de sine scazuta si probleme sociale la gradinita cum ar fi loviri, muscari sau contraziceri. La acest stadiu apar diferentele de gen.

la varsta prescolara, copiii cred ca tot se invarte in jurul lor si este provocat de ei. Daca sunt martori ai violentelor sau abuzului, pot crede ca ei le-au provocat. Unele studii au aratat ca baietii prescolari au cele mai mari rate ale agresivitatii si cele mai multe probleme somatice, fata de alte grupe de varsta.

copiii de scoala primara, in special in stadiul tarziu, incep sa invete ca violenta este calea cea mai potrivita pentru a rezolva conflictele intr-o relatie. Deseori au probleme la teme, iar la fetele din aceasta grupa de varsta au fost identificate cele mai ridicate nivele de agresivitate si depresie.

adolescentii vad violenta ca o problema a parintilor lor si deseori considera victima ca fiind vinovata. Conflictele dintre parinti au o influenta profunda asupra dezvoltarii adolescentilor si a comportamentului lor ca adulti si este cel mai puternic predictor al delincventei violente.

Exista numeroase efecte principale la copiii martori ai violentei domestice si unele efecte subtile. Cel mai bine documentate si notabile efecte sunt cresterea agitatiei si comportament agresiv, ca si depresia si anxietatea.

comportament agresiv si neobedient

Copiii care au fost martori ai violentei in familie deseori devin agresivi cu colegii, prietenii si profesorii. Ei tind sa fie neobedienti, iritabili si usor de infuriat. Copiii care distrug obiectele si au tendinta de a se implica in conflicte, pot dezvolta o personalitate delincventa in adolescenta. Aceste comportamente sunt mai pronuntate la baieti, dar au fost identificate in numar semnificativ si la fete.

emotii si conflicte interioare

Problemele emotionale interioare, cum ar fi anxietatea, depresia, stima de sine scazuta, inchiderea in sine si letargia, au fost identificate la copiii expusi la violenta domestica. Alti copii prezinta afectiuni somatice (suferinte corporale, dureri si imbolnaviri fara o cauza medicala). Aceste simptome apar pentru ca exista o tensiune interna acumulata, la copiii care nu gasesc moduri de rezolvare a unor probleme, care nu isi pot exprima conflictele sau nu pot cauta ajutor. Multi observatori au constatat ca interiorizarea problemelor, alaturi de nevoia de a se comporta exemplar si dorinta exagerata de a-si ajuta mama, sunt caracteristice fetelor care au fost martore ale abuzurilor in familie.

efecte la nivelul dezvoltarii sociale si educationale

Alte studii au aratat ca acei copii martori ai violentelor sunt influentati la nivelul dezvoltarii sociale si educationale. Copiii care sunt, sau au fost implicati in incidente familiale violente sunt preocupati de aceasta problema si nu se pot concentra asupra cerintelor educationale. Dezvoltarea lor sociala poate fi afectata pentru ca ei sunt foarte tristi, anxiosi sau prea preocupati ca sa se implice, sau tendinta lor de a folosi strategii violente in rezolvarea problemelor interpersonale ii fac nepopulari si se simt respinsi. Unii asistenti sociali au constatat ca femeile din grupuri imigrante, cu o cultura diferita, care au trait intr-un mediu violent isi neglijeaza educatia, lupta prin metode acceptate cultural de a parasi familia, cum ar fi casatoriile timpurii, luarea unei slujbe inainte de a fi definitivat studiile.

stresul post-traumatic (post-traumatic stress disorder - PTSD)

Studiile recente au demonstrat ca multi copii martori ai violentelor prezinta PTSD. Definitia tulburarii post-traumatice, gasita in DSM-IV explica: persoana care sufera de stres post-traumatic a fost expusa unei amenintari cu moartea, a unei raniri sau unei amenintari a integritatii sale fizice; raspunsul persoanei include frica intensa, neputinta sau oroarea; in cazul copiilor - comportament agitat sau dezorganizat. In plus, evenimentul este reexperimentat prin cosmaruri, amintiri recurente ale evenimentului, produse de anumite elemente sugestive, etc; exista o evitare continua a stimulilor care amintesc persoanei de incident; sunt prezente simptome ale unei permanente stari de trezie, cum ar fi dificultatile in adormire, iritabilitatea, izbucnirile de furie, dificultati de concentrare, hipervigilenta si o teama exagerata. Multi copii care au fost expusi la violente nu au cunoscut niciodata un mediu calm, pasnic, chiar din copilarie, si de aceea dezvoltarea si reactiile lor sunt afectate in mod diferit si cronic decat ale copiilor care nu au experimentat decat un singur eveniment traumatic intr-un mediu linistit si suportiv.

Simptome ascunse

In mod frecvent sunt si multe simptome ascunse la copiii expusi la violenta in familie, cum ar fi atitudinile improprii fata de folosirea violentei in rezolvarea conflictelor; atitudini improprii fata de folosirea violentelor impotriva femeilor; acceptarea violentelor in relatiile intime; hipersenzitivitate fata de problemele din mediul familial; sentimentul ca sunt vinovati pentru violente.

Trebuie accentuat faptul ca chiar daca nu exista dubiu ca copiii martori si/sau victime ale violentei domestice sunt afectati in plan comportamental, cognitiv si emotional, cercetarile nu sunt foarte concluzive in ceea ce priveste efectele definitive la nivelul sexului, varstei sau stadiului de dezvoltare. Inconsistentele sugereaza ca sunt multi factori care trebuie luati in considerare: durata si frecventa violentelor, rolul copilului in familie, numarul separarilor si mutarilor, dezavantajele sociale si economice.

Violenta domestica in cifre:

4.465 de femei au fost victime ale violentei domestice in primele trei trimestre ale anului 2007;

50 de femei au murit in aceasta perioada din aceasta cauza;

75 % din victime sunt femei;

56 % din victime provin din mediul urban;

50 de adaposturi la nivel national sunt disponibile pentru victime;

400 de locuri sunt disponibile in adaposturi pentru femeile abuzate si copiii lor;

37 de centre de consiliere pentru victime functioneaza la nivel national;

4 centre de consiliere pentru agresori, in intreaga tara;

2,6 miliarde lei au fost alocati de la bugetul statului in perioada 2006 - 2007 pentru proiecte privind violenta in familei, bani care nu au fost cheltuiti in totalitate;

5 - 10 mii de euro anual sunt necesari pentru infiintarea unui centru de consiliere;

60 de mii de euro sunt necesari pentru un centru care ofera adapost.

Adaposturi pentru victime:

Bucuresti - Casa Blu; Asociatia Diaconia;

Bacau - D.G.A.S.P.C.;

Cluj - D.G.A.S.P.C.;

Dolj - D.G.A.S.P.C.;

Iasi - D.G.A.S.P.C.;

Sibiu - Asociatia Casa de Femei Crestina Germana Estera;

Timisoara - Federatia Caritas a Diecezei.