CONSILIERE IN ASISTENTA SOCIALA

 

CONSILIERE IN ASISTENTA SOCIALA

NECESITATEA CONSILIERII

PERSOANELOR AFLATE IN DIFICULTATE

Ajutorarea persoanelor aflate in dificultate, in baza valorilor solidaritatii umane si crestine, este o constanta a vietii comunitare. Evolutia formelor de asistenta sociala, de la actiuni caritabile pana la activitati profesionalizate, fundamentate stiintific, a fost conditionata de contextul istoric in care acestea au aparut si s-au dezvoltat. Societatea contemporana presupune o reevaluare a strategiilor asistentiale, a rolului asistentului social si a statutului sau in cadrul comunitatilor. Astazi, operam cu urmatorul concept de asistenta sociala: " un ansamblu de institutii, programe, masuri, activitati profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor si comunitatilor cu probleme speciale, aflate temporar in dificultate, care. nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace si eforturi proprii un mod normal, decent de viata."(1).

Asistenta sociala a persoanelor aflate in dificultate reprezinta o componenta fundamentala a asistentei generale acordate acestor persoane cu cerinte speciale.

Scopul fundamental al asistentei sociale este acela de a restaura capacitatea de functionare sociala normala a clientilor, mobilizand in acest sens resursele umane, materiale si institutionale existente in societate.

Ca activitate propriu-zisa, asistenta sociala consta in aplicarea profesionala a cunostintelor, valorilor, principiilor si tehnicilor in vederea:

- ajutorarii unor populatii pentru a avea acces la unele servicii,

- consilierii si terapiei unor indivizi, familii sau grupuri,

- ajutorarii unor comunitati sau grupuri in vederea optimizarii sociale,

- participarii la procesele relevante de reglementare sociala,

Consilierea poate fi definita ca fiind procesul de orientare( invatare), oferire de suport clientilor aflati in nevoie sau care trec printr-o situatie de criza existentiala, de adaptare la o situatie de viata nesteptata. Consilierea ofera sustinere acestor persoane care se confrunta cu anumite probleme ce nu suporta amanare si care fac apel la aceasta metoda pentru rezolvarea lor. F.C. Thorne (apud C. Enachescu, definea consilierea ca fiind " o forma de sustinere psihologica, similara psihoterapiei, pentru persoanele normale cu probleme de viata" (2).

Clientul apeleaza la consiliere independent, voluntar, pentru a cere ajutor/ sprijin in vederea depasirii unor crize/ situatii problematice aparute in viata personala. Consilierea poate fi oferita de mai multe categorii de specialisti din domeniul socio-uman: consiliere profesionala si ocupationala oferita de pedagogi, consiliere psihologica oferita de psihologi, consiliere psihosociala, sociala oferita de asistentii sociali, consiliere medicala oferita de medici, consiliere juridica oferita de juristi, consiliere pastorala acordata de preoti, consiliere in afaceri acordata de consultanti manageri s.a

Consilierea este o relatie umana, care implica empatie, respect si adevar. Consilierea ca relatie de ajutor este un proces care inseamna parcurgerea mai multor etape de timp. Consilierea se poate desfasura intr-un interval de timp bine delimitat. Consilierul are in vedere sprijinirea clientului in a lua o decizie in cunostinta de cauza, puterea de decizie apartinand clientului in totalitate. Consilierul ofera sprijin, suport emotional pentru situatiile de criza, are un rol de facilitor al introspectiei si analizei pe care o face clientul, acesta primind suport pentru adaptarea si schimbarea din mediul sau de viata. Consilierul trebuie sa respecte in timpul consilierii dreptul clientului la autodeterminare, autonomia clientului fiind definitorie.

In Dictionarul de politici sociale, Luana Miruna Pop da urmatoarea definitie consilierii: "Termenul de consiliere este adesea confundat si, ca atare, impropriu folosit, interschimbabil cu termenul de psihoterapie. In contextul teoriilor psihosociale, termenul de consiliere se refera la suportul imediat acordat indivizilor intr-o situatie de criza sau intr-un moment de schimbare care necesita o adaptare a individului la conditii de viata cu care nu este familiarizat". (3 Consilierul este confundat uneori cu un sfatuitor, insa acesta nu ofera sfaturi, ci prezinta alternativele pe care le are clientul, stimuland initiativa acestuia de a alege cea mai buna solutie/ alternativa, raspunderea personala si asumarea acesteia revenindu-i clientului. Consilierul trebuie sa se centreze pe resursele personale ale clientului precum si pe resursele sistemelor cu care clientul interactioneaza. Eficienta procesului de consiliere trebuie judecata dupa performantele pe care clientul le are in propriul mediu de viata. Din acest motiv, consilierul trebuie sa aiba clar intelegerea efectelor factorilor de mediu asupra clientului sau, consilierea fiind centrata pe potentialul uman, pe resursele disponibile ale clientului. Consilierul il ajuta pe client sa-si foloseasca si sa-si dezvolte capacitatile necesare solutionarii problemelor.

Consilierul trebuie sa ajute clientul sa-si identifice/ constientizeze problemele pe care le are, trebuie sa-l convinga ca problemele exista si sa-l motiveze pentru a face eforturi de a se schimba, pentru depasirea situatiei problematice cu care acesta se confrunta. Pentru ca o consiliere sa fie eficienta, clientul trebuie sa recunoasc faptul ca problema sa este una neobisnuita. Consilierea va avea succes numai daca clientul urmareste indeplinirea sarcinilor primite conform planului de strategii stabilit impreuna cu consilierul. " Clientul trebuie sa-si asume raspunderea realizarii celor mai multe sarcini pentru imbunatatirea situatiei proprii, in functie de capacitatea sa de a le duce la indeplinire. In cazul in care clientul nu-si respecta angajamentele si nu realizeaza lucrarile planificate, acesta nu este pedepsit, insa poate fi transferat altui specialist. Daca schimbarea constructiva este apta pentru a fi indelungata sau permanenta, clientul trebuie sa traga concluzia ca a ales alternativa cea mai viabila, iar efortul depus si timpul investit a meritat". (4)

I. ISTORICUL CAZULUI:

Mama - C. P. s-a prezentat la sediul Complexului de Servicii Comunitare solicitand o masura de protectie pentru fiii sai, acestia fiind in pericol prin lipsa unei locuinte, deoarece a fost data afara de cateva zile din casa impreuna cu cei doi copii S. D. in varsta de 3 ani si C. A. respectiv, 5 ani.

Copilul S. D. este rezultat din relatia actuala de concubinaj a mamei C. P. cu numitul S. V., recunoscut de tata.

Dintr-o relatie anterioara de scurta durata a mamei C. P. a rezultat copilul C. A., nerecunoscut de tata.

Mama C. P. locuia impreuna cu copiii si concubinul S. V. in comuna M., satul L. P., nr. 84, judetul W, in imobilul proprietate al bunicilor paterni.

Din cauza unor conflicte in familie, acestia au alungat-o pe susnumita din imobil impreuna cu cei doi copii, concubinul fiind plecat in momentul respectiv la munca (zilier) in alta localitate.

De la data alungarii din imobil, mama si copiii au locuit tolerati in spatiu cateva zile de catre vecini, insa ultimele 2 nopti au dormit pe canapelele din sala de asteptare a garii din localitate. Copiii sunt bolnavi, nemancati, nespalati, cu hainele murdare, fara altele de schimb.

Mama nu beneficiaza de ajutor social, singurul venit stabil fiind reprezentat de alocatiile de stat pentru cei doi copii minori.

II. IDENTIFICAREA/ CONSTIENTIZAREA PROBLEMELOR IMPREUNA CU CONSILIERUL :

lipsa unui spatiu de locuit pentru mama si copii,

lipsa posibilitatilor materiale necesare cresterii si ingrijirii copiilor,

lipsa posibilitatilor financiare necesare intretinerii

lipsa altor rude care sa sprijine mama si copiii,

lipsa actelor de identitate,

III. STABILIREA OBIECTIVELOR IMPREUNA CU CONSILIERUL:

asistenta sociala - masura de protectie pentru copii,

consilierea mamei pentru acord plasament,

gasirea tatalui si consilierea lui pentru acord plasament,6

asigurarea nevoilor de subzistenta,

asistenta medicala,

obtinerea actelor de identitate,

identificarea motivului disputei familiale,

gasirea concubinului si consilierea lui pentru concilierea familiei,

identificarea altor rude in vederea reintegrarii copiilor in familie,

pregatirea copiilor pentru viata independenta,

reintegrarea in familia naturala.

IV. STABILIREA PLANULUI DE CONSILIERE SI STRATEGII. IDENTIFICAREA SOLUTIILOR VIABILE. MOTIVAREA PARINTILOR PENTRU REZOLVAREA PROBLEMELOR .SI MOBILIZAREA LOR PENTRU RESPECTAREA ANGAJAMENTELOR SI INDEPLINIREA SARCINILOR PLANIFICATE:

investigarea veridicitatii declaratiei mamei (ancheta sociala, discutii purtate cu bunicii paterni, vecini, concubin, medic de familie),

masura de protectie pentru copii ( plasament in regim de urgenta),

asigurarea nevoilor urgente pentru copii, internarea lor in spital,

identificarea unei persoane/ rude care sa o sprijine pe mama,

asigurarea nevoilor de subzistenta (ajutor social si/ sau alocatie monoparentala) pentru mama,

sprijinirea mamei in obtinerea actelor de identitate,

gasirea concubinului si investigarea motivului disputei familiale,

consilierea parintilor in vederea reconcilierii familiei,

consilierea concubinului in vederea reintegrarii copiilor,

consilierea mamei in vederea mentinerii relatiei cu copiii,

inscrierea copiilor in forma de invatamant adecvata varstei,

pregatirea copiilor pentru viata independenta si reintegrarea in familia naturala,

reevaluarea periodica a cazului in vederea reintegrarii copiilor in familia naturala.

V. EVALUAREA CAZULUI:

In cazul de fata, ambii parinti au hotarat sa-si imbunatateasca situatia, s-au impacat, respecta programul stabilit de vizite in centrul de plasament si mentin relatia cu al copiilor prin intalniri la fiecare sfarsit de saptamana, s-au implicat in rezolvarea problemelor si indeplinirea sarcinilor planificate. Tatal s-a angajat cu contract de munca pentru o perioada nedeterminata la o firma de paza din localitatea de domiciliu, iar mama lucreaza zilnic 4 ore dupa-amiaza, asigurand curatenia pe casa scarii Caminului de Nefamilisti (bloc de garsoniere) in care locuieste impreuna cu concubinul, cu chirie.

Ca urmare a cererii parintilor, dupa 6 luni de la internarea copiilor in centrul de plasament, Comisia Pentru Protectia Copilului a hotarat revocarea plasamentului si reintegrarea celor doi copii in familia naturala.

Pana la legalizarea relatiei de concubinaj mama beneficiaza de ajutor social, alocatie monoparentala si alocatii de stat pentru ambii copii.

In prezent, perioada de monitorizare a reintegrarii copiilor in familia naturala s-a incheiat, insa cazul este in atentia primariei pe raza caruia locuieste familia, pentru indeplinirea planului de servicii intocmit la dispozitia primarului.

8

BIBLIOGRAFIE

* Dumitrascu, Hanibal, Consiliere in asistenta sociala (suport de curs), Universitatea Bucuresti, 2008-2009

* Enachescu, Constantin, Tratat de psihanaliza si psihoterapie, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1998, p. 286

* Pop, Luana, Miruna, Dictionar de politici sociale, Bucuresti, Editura Expert, 2002     

* Zamfir, Catalin, Zamfir, Elena, (coord.), Politici Sociale. Romania in context european, Editura Alternative, Bucuresti, 1995, p.100