Sisteme de educare si ocrotire pentru copii cu handicap din Romania

Sisteme de educare si ocrotire pentru copii cu handicap din Romania

Exista doua forme de asistenta sociala pentru persoanele cu handicap si anume: formele institutionalizate si formele neinstitutionalizate. In cadrul formele neinstitutionalizate ne vom referi la plasament familial, supravegherea deosebita, incredintarea, adoptia.

Plasamentul familial = familia sau persoana care primeste un minor in plasament (ingrijire), acesta se angajeaza sa-i asigure acestuia intretinerea si toate conditiile necesare cresterii si educarii minorului in conformitate cu cerintele parintilor naturali.

Plasamentul familial este hotarat in cadrul comisiei din DPC.

Incredintarea = familia sau persoana fizica careia i se incredinteaza un copil cu toate drepturile si indatoririle ce-i revin parintilor, iar forma de incredintare este hotarata tot prin intermediul comisiei din ocrotire a minorului din cadrul DPC.

Supravegherea deosebita se face in cazul minorilor deficienti care au sau necesita ingrijire speciala si in cazul minorilor asupra carora nu s-au putut lua masurile de plasament familial sau incredintare. Supravegherea deosebita se poate realiza si asupra familiilor parintilor biologici si se face tot prin intermediul comisiei din ocrotire a minorului ce pune in vedere familiei biologice sa-si supravegheze minorul pentru a nu comite infractiuni sau sa asigure (familia biologica) supravegherea copiilor deficienti. Lucru prevazut prin intermediul legii privind ocrotirea unor categorii de minori in nr. 1/1970.

Daca nu se poate realiza nici una din formele amintite (incredintare, supraveghere) se revine la institutionalizarea minorului .

Adoptia = prin adoptie in 1990 a conventiei cu privire la drepturile copilului, Romania utilizeaza adoptia in interesul major al copilului. Pana in 1990 incuviintarea adoptiei, a infierii era de competenta autoritatilor tutelare conform Codului Familiei si a Dreptului Civil. Potrivit legii nr.11/1990 infierea se afla in competenta instantelor judecatoresti care stabilesc situatia copilului in raport cu parintii, rudele pana la gradul al IV -lea si reprezentatii legali.

Instanta urmareste ca adoptia sa nu se faca impotriva legii, ci in conformitate cu consimtamantul partilor amintite mai sus. Legea prevede restrangerea posibilitatilor de infiere pentru cetatenii straini in conformitate cu art. 20 din Conventia cu privire la drepturile copilului. Prioritate in adoptie o au cetatenii romani.

Structura institutiei pentru ocrotirea copiilor cu nevoi speciale din Romania in prezent este urmatoarea: j gradinite speciale pentru copii prescolari cu deficiente mintale si senzoriale; k case de copii cu gradinite speciale; l scoli ajutatoare sau scoli speciale pentru debili mintali (clasele I-VIII); m case de copii cu scoli speciale (clasele I-VIII); n scoli generale pentru deficientii de vedere (orbi si ambliopi); o scoli generale pentru deficientii de auz (surzi, hipoacuzici); p centre scolare pentru profesionalizarea diferitelor categorii de persoane cu handicap; q camine-scoala pentru scolarizarea imbecililor (clasele I-VIII); r camine-atelier pentru scolarizarea si profesionalizarea handicapatilor medii sau sever, polihandicapatilor care nu au fost scolarizati in caminele-scoala datorita depistarii tarzii a handicapului; s scoli profesionale pentru handicapati, pentru debili mintali (handicapatii senzoriali); camine-spital pentru minorii cu handicap sever sau cu polihandicapuri pana la varsta de 18 ani; licee speciale pentru handicapatii senzorial; scoli post-liceale (masaj, fizioterapie).

In leagane sunt institutionalizati totii copii intre 0 si 3 ani ce au nevoie de ocrotire. La varste fragede este dificila diagnosticarea printr-o evaluare medicala si psihologica pot fi identificati deficientii si sunt transferati in unitatile compensatoare si corespunzatoare (grupuri vulnerabile). Ruta scolarizarii a copiilor cu handicap din institutii: din leagane copii cu handicapuri usor recuperabile (mintale sau senzoriale) sunt transferati in casele de copii cu gradinite speciale, iar cei cu handicap sever sunt transferati in camine-spital. De la 6-7 ani minorii din casele de copii cu gradinite speciale si cei cu handicap din familii sunt trimisi in unitati speciale, in functie de gradul si profunzimea handicapului, astfel, cei cu deficiente usoare, recuperabile (debilitatea mintala) vor fi transferati in casele de copii cu scoli speciale; cei cu deficiente partial recuperabile sunt transferati in camine-scoala sau in camine-atelier, daca nu au capacitatea de invatare; cei cu handicap sever se afla in prezent in subordinea D.P.C., unde se incearca recuperarea sociala prin metode speciale fiecarei categorii de handicap in parte. Scolile pentru handicapatii fizic au un rol de recuperare sociala prin activitati de socializare prin care se urmareste apropierea acestora de copii cu dezvoltare normala. In cadrul recuperarilor sociale - handicapul social se imparte doua categorii: copii cu comportament deviant si copii strazi.

Copii cu comportament deviant - transformarile din tara noastra in epoca de tranzitie amplifica fenomenul negativde crestere a numarului persoanelor ce comit fapte de natura penala, multi fiind minori. Statisticile arata o pondere insemnata a minorilor ce savarsesc fapte penale. Rata de crestere a criminalitatii in randul minorilor este mai mare decat in randul celorlalte categorii de varsta. Copii care au varsta pana la 14 ani nu raspund penal, iar cei care comit infractiuni necesita o supraveghere deosebita in familii sub supravegherea comisiei din cadrul D.P.C. In 1992 numarul copiilor din aceasta categorie de varsta care comit infractiuni s-a dublat fata de anul 1989.

Copii intre 14 si 18 ani care savarsesc infractiuni sunt integrati in scoli speciale de munca si reeducare aflate in subordinea Ministerului Justitiei sau in scoli speciale, in sectii pentru minori din penitenciare.

Copii strazi au fost prezenti si inainte de 1989, iar acum sunt 10.000. Fenomenul este generat de scaderea nivelului de trai in familii, falsa intelegere a ideii de libertate, dorinta de evadare dupa un regim totalitar. Ei provin din familii dezorganizate economic si social si din casele de copii. Rata delicventei juvenile este direct proportionala cu cresterea numarului de copii ai strazii. Ei sunt cei care au fugit de acasa si din unitatile de ocrotire, traiesc pe strada si nu sunt protejati impotriva factorilor si nu urmeaza nici o forma de invatamant.

Copiii strazii minori fara domiciliu

vagabonzii circumstantiali - au fugit de curand din familii si traiesc in

iluzia ca pe strada este mai bine, au mai multa libertate.

minorii care muncesc - au contact permanent cu familia, dar care incearca

sa-si acopere necesitatile prin munci necalificate si cersit.

Numarul copiilor este de peste 5.000 in Bucuresti si tot de 5.000 in toata tara, un numar care poate lua proportii daca nu se iau masuri. ONG-urile si-au propus sa se ocupe de copii strazii. Exista doua tipuri de programe - de interventie (se refera la imbinarea centrelor de primirea minorilor) - imbunatatirea centrelor de primire a minorilor, organizarea de centre sociale de mici dimensiuni de tip deschis la care copii strazii sa apeleze benevol; organizarea de centre de reeducare si re-socializare a celor dependenti de droguri si alcool; - programul de preventie - se refera la depistarea cauzelor care favorizeaza fenomenul de abandon. Aceasta categorie trebuie sa cuprinda :

1) imbunatatirea conditiilor de viata pentru familiile cu multi copii;

2) imbunatatirea conditiilor de viata din institutii;

3) actiuni in unitatile de invatamant pentru depistarea vagabonzilor circumstantial;

4) sensibilizarea opiniei publice;

5) pregatirea cadrelor de specialitate;

6) aplicarea masurilor legislative de protectie sociala.