Activitatea fizica si varsta a treia

Varsta a treia sau varsta de peste 65 de ani aduce o serie de schimbari in viata unui individ, fara ca batranetea sa fie considerata boala sau disfunctie, ca atare. Se vorbeste, mai corect, despre un sindrom de deconditionare sau de declin al performantelor noastre cu o pondere de 1% anual, incepand cu varsta de 30-35 de ani.

Deficitele functionale care constatam ca apar la parintii si bunicii nostri se afla in legatura cu o serie de boli cu evolutie cronica pentru care consulta medicul mai des, urmeaza o medicatie in mod constant, isi limiteaza activitatea si se interneaza mai frecvent in spital.

Vrei sa scapi de aripioare? Trebuie sa renunti la produsele care contin grasimi ascunse (covrigei, parajituri, cornuri, pateuri, biscuiti, bauturi racoritoare) si sa iti tonifici fesierii si coapsele. Timp de 5 minute danseaza sau alearga pe loc pentru partea de incalzire.

Apoi executa un pas fandat inainte, indoind genunchiul din spate, repeta de 30 de ori pe piciorul stang si de 30 de ori pe dreptul.. Urca pe un scaun de 30 de ori cu piciorul stang, de 30 ori cu piciorul drept.

Fenomenul de deconditionare sau de neutilizare la parametrii fiziologici ai unui organ sau a unei functii nu apare cu ponderea asteptata la persoanele care beneficiaza de antrenament zilnic la efort fizic si care au preocupari intelectuale in mod constant.

Pe de alta parte, pierderea performantelor poate avea la baza, dupa cum spuneam, procesele patologice care se acumuleaza la varsta a treia din domeniul cardiovascular, respirator, aparat locomotor, sistemul metabolic, sistemul nervos si endocrin.

Studiile din literatura de specialitate subliniaza faptul ca deteriorarea varstnicului este, cel putin partial, determinata de inactivitatea acestuia, iar exercitiul fizic reprezinta un element terapeutic de ameliorare a deficitului functional global, cat si partial, raportat la patologia prezentata de pacient.

Vulnerabilitatea persoanei in varsta este data de:

riscul permanent al decompensarii functionale fata de agresiuni considerate minore, precum infectie virala, stres sustinut, efort fizic efectuat in conditii ambientale nefavorabile

prezenta simultana a eventualelor boli cronice ce pot prezenta si acutizari frecvente

sedentarism, cu ireversibilitatea fenomenelor de deconditionare, in momentul in care acestea s-au instalat

consecintele iatrogenice ale terapiei medicamentoase prescrise datorate plurimedicatiei, scaderii compliantei organismului la substantele medicamentoase administrate prin tulburarile de absorbtie intestinala, de metabolizare hepatica, de excretie renala, de sensibilitate a receptorilor la efectul medicamentului

modificarea mersului care predispune la dezechilibru si cadere cu cresterea riscului de producere a fracturilor

deposturari sau aparitia atitudinilor vicioase datorate imobilizarii prelungite in scaun, fotoliu sau pat, prin scaderea tonusului muscular si aparitia osteoporozei

tulburarile trofice ale varstnicului imobilizat cu aparitia escarelor de decubit

scaderea acuitatii vizuale si auditive cu rol in coordonarea si controlul neuromotor, ceea ce conduce la modificarea functiei interrelationale

modificarile psihice

disfunctionalitati la nivelul tuturor aparatelor si sistemelor (cardiovascular, pulmonar, digestiv, renourinar etc)

tulburari circulatorii venolimfatice si arteriale

Activitatea fizica devine astfel obligatorie, deoarece este in masura sa stopeze si/sau sa amelioreze mare parte din aspectele legate de vulnerabilitatea vartnicului, crescand astfel calitatea vietii acestuia.

Oricare activitate fizica sau antrenamentul la efort se descrie prin cei trei parametri: intensitate, durata si ritm. Astfel, durata efortului continuu nu va depasi 20-30 minute iar intensitatea efortului va fi invers proportionala cu durata sa. Ritmul antrenamentelor poate fi ales de 3-4 ori saptamanal dar poate fi si zilnic.

Se prefera progresivitatea foarte lenta a efortului depus, ca regula de baza a antrenamentului vartnicului. Tipul exercitiului efectuat depinde de abilitatile persoanei respective, de nivelul efortului fizic initial si de capacitatea vartnicului de a efectua activitate fizica.

Dintre principalele activitati de educatie fizica, utile pacientului varstnic, enumeram:

mersul pe jos in ritm alert, drumetia

urcatul si coboratul scarilor

pedalatul la bicicleta mobila sau fixa

inotul

alergarile usoare

program de fitness efectuat in sala, adaptat varstei si patologiei prezentate de pacient

aruncatul mingiei la cos sau la perete, aruncatul la tinta, biliard, minigolf, badmington

Programele de exercitii asigura

cresterea fortei musculare prin ameliorarea metabolismului si circulatiei sanguine la nivelul muschilor care se contracta

cresterea mobilitatii articulare si a coordonarii miscarilor si a mersului

reconditionarea aparatului respirator

prevenirea demineralizarii sau cresterea densitatii minerale osoase in cazul osteoporozei

prevenirea sau ameliorarea modificarilor cerebrale ale varstnicului cu imbunatatirea testelor neuropsihologice (utile in sindroamele depresive, ateroscleroza cerebrala etc)

prevenirea sau ameliorarea functiei cardiace (utile in boala cardiaca ischemica, insuficienta cardiaca, infarct miocardic etc), cu scaderea tensiunii arteriale

imbunatatirea metabolismelor glucidic (utile la diabetici) si lipidic (utile in situatia dislipidemiilor sau hipercolesterolemiilor)

cresterea nivelului hormonal global cu imbunatatirea rezistentei generale a organismului la efort si imbolnaviri

ameliorarea troficitatii tuturor aparatelor si sistemelor, inclusiv a pielii, cu prevenirea disfunctionalitatilor si a imbolnavirilor la nivelul aparatului digestiv (dischinezie biliara, gastrita, ulcer, insuficienta enzimatica, constipatie etc) si renourinar (litiaza urinara, infectii urinare etc)

ameliorarea tulburarilor circulatorii venolimfatice (varice ale membrelor inferioare, edeme gambiere etc) sau arteriale (arterita obliteranta diabetica sau aterosclerotica etc)

Obiectivul principal al activitatii fizice sau al antrenamentului fizic al persoanei de varsta a treia il constituie deci, mentinerea calitatii vietii varstnicului, cu prevenirea imbolnavirilor sau a decompensarilor suferintelor deja cunoscute, integrarea sa in familie si societate si nu internarea lui cu instrainarea fata de propria existenta.