ASPECTE ACTUALE ALE FORMEI SPORTIVE IN ATLETISM SI ELEMENTELE EI DEFINITORII

ASPECTE ACTUALE ALE FORMEI SPORTIVE IN ATLETISM SI ELEMENTELE EI DEFINITORII

Key words: training level, pick form, volum

Cuvinte cheie: grad de antrenament, forma de intensitate, varf de forma, volum

Ca urmare a numarului extrem de mare si in continua crestere a concursurilor importante, in perioadele competitionale, se simte necesitatea coordonarii rationale a perioadei de pregatire sportiva cu perioadele celor mai importante competitii. La realizarea acestei orientari este necesara utilizarea operativa si rationala a legilor fiziologico-pedagogice, obtinerea si mentinerea formei sportive.

Problema imbinarii performantei sportive de varf cu cele mai importante etape competitionale dobandeste in prezent o importanta deosebita in cercurile specialistilor din atletism, care se ocupa de metodica antrenamentului de performanta.

In practica curenta suntem martorii unei presiuni permanente exercitate de organizatorii competitiilor pentru cresterea numarului de concursuri importante. Rezultatul neconcordantei dintre interesul manifestat si posibilitatile fizice curente este incapacitatea de a armoniza forma sportiva cu perioadele celor mai importante competitii.

Antrenorii au posibilitatea estimarii, o data cu aprobarea calendarului competitional, inca de la inceputul pregatirilor a celor mai importante concursuri. Aceasta estimare se realizeaza diferentiat, in functie de nivelul competitional la care participa atletul, inclusiv de datele desfasurarii concursurilor de calificare la fazele superioare ale finalelor campionatelor nationale sau anume programate in vederea realizarii altor obiective.

Cu alte cuvinte antrenorii discern, inca de la inceputul competitional, cele mai importante concursuri, de care depinde chiar afirmarea pe un plan superior a sportivilor pe care ii pregatesc. Actiunea respectiva face parte din sfera formei sportive a carei prima nota definitorie este aceea ca reprezinta disponibilitatea de randament optim a sportivilor. Cunoscand ca aceasta disponibilitate nu este aceeasi nici la varste apropiate si nici de-a lungul unui an competitional, se poate evidentia si caracterul evolutiv al formei sportive, ca alta nota definitorie a acesteia. Ea are un caracter corelativ si ascendent, determinat de procesele de maturizare a organismului, de dezvoltare a calitatilor motrice, de stagiul de pregatire, de dimensiunea aptitudinilor tinerilor pentru sportul respectiv.

O alta nota definitorie pentru forma sportiva este raportul strans pe care il are cu gradul de randament al sportivilor. Prin aceasta se intelege nivelul de adaptare a organismului la cerintele activitatii competitionale in care sens capacitatea potentiala a musculaturii, a sistemului cardio-vascular si respirator, precum si a coordonarii travaliului acestora de catre sistemul nervos central ocupa un loc de prim ordin. Pe un asemenea fond ridicat de adaptare a organismului cresc si posibilitatile de efectuare in conditii corespunzatoare a elementelor tehnice si de pregatire fizica, fapt ce va determina si posibilitatile optime de obtinere a performantelor superioare. In consecinta, obtinerea performantelor trebuie precedata de intervale necesare cresterii gradului de pregatire si apoi de mentinere a acestuia in vederea obtinerii formei sportive optime. In legatura cu aprofundarea acestei probleme, a obtinerii formei sportive, la cele mai insemnate concursuri, considerata ca fiind esentiala in activitatea de performanta, este absolut necesar, in afara celor afirmate pana acum, a se defini trei notiuni de baza si anume: gradul de antrenament, forma sportiva si varful de forma, intrucat intre acestea exista deosebiri calitative esentiale.

Gradul de antrenament este considerat un aspect de ordin cantitativ, rezultat al procesului de instruire si se exprima in nivelul inalt de pregatire sub toate aspectele: fizic, tehnic, teoretic, psihic, in capacitatea organismului la efort specific.

Forma sportiva este apreciata ca fiind un aspect de ordin calitativ si este conditionata de gradul de antrenament, avand o durata limitata in timp.

Varful de forma sportiva reprezinta un aspect calitativ superior, un fenomen de stare subiectiva de scurta durata. Exista parerea ca varful de forma sportiva este, inainte de toate, un fenomen psihologic care depinde de atitudinea sportivului fata de competitie.

Forma sportiva este un fenomen eminamente particular, care nu se supune nici unei generalizari, diferentele individuale ale atletilor avand rolul determinant. Forma sportiva este considerata si ca un indicator al temeiniciei gradului de antrenament, dar punerea in forma nu inseamna o modificare radicala a acestuia. Nu intotdeauna imbunatatirea gradului de antrenament atrage dupa sine si cresterea formei sportive. Aceasta este influentata de o multitudine de factori. In primul rand trebuie amintiti factorii planului motric. Aici se remarca cu prioritate capacitatile fizice mai precis nivelul calitatilor motrice in legatura cu conceptia de pregatire si mijloacele utilizate. Astfel, intereseaza in mod deosebit care sunt caracteristicile fortei, vitezei, rezistentei in etapa premergatoare obtinerii formei sportive.

Al doilea aspect legat de planul motor este nivelul tehnicii, respectiv nivelul comportamentului motor. Acest element reclama un tratament diferentiat pentru conservarea coordonarii neuromusculare, a sensibilitatii kinestezice si prin aceasta a gradului de tehnicitate.

Factorii planului fiziologic se refera la nivelul de functionare a aparatelor si sistemelor, la nivelul de activare a organismului. Se are in vedere graficul efortului de antrenament cu doua-trei saptamani inaintea concursurilor importante care trebuie sa se caracterizeze prin tendinta de reducere a volumului efortului in anumite limite optime.

Tot aici se incadreaza regimul de alimentatie medicamentatia orientata spre refacere, regenerarea rapida ca si asigurarea somnului si a odihnei necesare.

Factorii planului psihic influenteaza in mod deosebit forma sportiva deoarece aceasta este o problema de tratare individuala a fiecarui atlet ceea ce reclama in primul rand cunoasterea perfecta a atletului.

Este foarte importanta relatia atlet-antrenor, atlet-factor de conducere, atlet-opinie publica si de asemenea, prezinta importanta chiar relatiile dintre atleti.

Trebuie retinute si rezolvate problemele pe care le implica pe plan psihic pregatirea in conditii de cantonament centralizat, unde actiunile cultural-distractive precum si mijloacele si metodele de relaxare dezvolta la atlet capacitatea de decuplare, de autosugestie, de dispunere si preparatie pentru concurs.

Cea mai mare influenta asupra dobandirii formei sportive o exercita excitantii rezultati din continutul antrenamentului. In alcatuirea incarcaturii de antrenament factorii hotaratori pentru obtinerea formei sportive sunt: volumul, intensitatea si densitatea, acestui din urma parametru nu i se acorda intotdeauna importanta cuvenita. Nu este vorba de densitatea in ideea de a realiza intr-un timp dat un volum de lucru mare. Densitatea implica lucrul efectuat, dar in special intereseaza incadrarea in timp a lucrului specific, in asa fel incat sa corespunda cat mai deplin solicitarii de concurs, sa asigure o adaptare cat mai perfecta la efortul din competitie.

Intercorelatia dintre acesti parametri ai efortului de antrenament are rol fundamental in realizarea formei sportive in perioada planificata.

Construirea formei sportive este indisolubil legata de periodizarea antrenamentului si este un rezultat al acestuia. Trebuie sa se tina seama de doua cerinte fundamentale. Prima cerinta se refera la realizarea unui efect maxim in vederea caruia efortul de antrenament trebuie sa fie la cel mai inalt nivel ca incarcatura.

A doua cerinta fundamentala are in vedere solicitarea in antrenament, care nu trebuie sa fie atat de obositoare incat atletul sa nu-si revina pentru a doua zi, sa nu fie odihnit in limitele necesare, luand in considerare si efortul profesional atunci cand este cazul.

In periodizarea antrenamentului trebuie sa ne axam pe rezolvarea urmatoarelor sarcini:

• pregatirea atletului in vederea cresterii optimale a performantelor;
• pregatirea atletului pentru perioadele competitionale;
• in perioadele competitionale pregatirea atletului pentru principalele concursuri si pentru concursul de varf.

Abordarea pregatirii intr-un an pe doua macrocicluri priveste atletii de performanta care au un sezon competitional de sala bogat si cu concursuri considerate si acceptate ca fiind de mare raspundere.

Aceasta periodizare anuala biciclica s-a manifestat ca o consecinta a faptului ca este posibil, in timpul iernii sa se faca antrenamente eficiente si sa se concureze in sali in conditii asemanatoare celor de pe stadion. In aceasta situatie se realizeaza progrese insemnate in gradul de pregatire a atletilor, ca urmare a participarii la numeroase concursuri ale caror rezultate permit sa se controleze mai bine procesul de antrenament. Pe de alta parte nivelul emotional al atletilor este mai inalt, urmare fireasca a doua perioade competitionale.

In privinta dozarii volumului si intensitatii efortului antrenorii trebuie sa manifeste o grija deosebita si in directia alternarii rationale a activitatilor sportive cu pauzele necesare refacerii capacitatii de munca a organismului. Aceasta cu atat mai mult cu cat volumul mare de munca, precum si intensitatile sporite, ambele atat de necesare obtinerii formei sportive, ar putea determina instalarea unui regim de activitate desfasurat pe un fond relativ indelungat de oboseala, ceea ce este total contraindicat.

In ceea ce priveste dirijarea formei sportive se poate afirma ca aceasta este o problema a raportului optim intre timpul afectat pregatirii concursului si refacerii. Se considera ca cel mai important instrument pentru dirijarea formei sportive il constituie programul judicios si bine desfasurat de concurs. Aceasta presupune luarea in consideratie a numarului total de concursuri, numarul starturilor importante, intervalul de timp dintre concursuri ca si gradul de eficienta al concursurilor in sezon.

Mentinerea formei sportive constituie o preocupare de seama a specialistilor si se poate afirma ca ea poate fi mentinuta un timp relativ indelungat, fenomen confirmat, de pilda, de multi atleti care intr-un an competitional isi corecteaza in repetate randuri recordurile personale. Aceasta stare de lucru a devenit posibila in urma conditiilor superioare create pregatirii sportivilor si mai ales cresterii bazei stiintifice a instruirii, care permite dirijarea tot mai sigura a randamentului sportiv potrivit scopurilor urmarite in concursuri.

Concluzii

Impartirea anului competitional in doua macrocicluri duce la obtinerea unor modificari care se produc datorita participarii la numeroase concursuri.

Rezultatele obtinute la concursuri permit sa se controleze mai precis procesul anual de antrenament.

Pentru a construi si dirija corect forma sportiva rolul primordial il are grija deosebita ce trebuie acordata dozarii volumului si intensitatii efortului atat in diferitele perioade de pregatire cat si in cadrul ciclurilor saptamanale.

O preocupare de seama, cu influente directe asupra mentinerii indelungate a capacitatii de efort a sportivilor o constituie accelerarea refacerii organismului dupa efort si pregatirea biologica a atletilor.

Abstract

The mingling of top sportive performance with the most important competition stages is on the verge of acquiring considerable importance among the specialists in atheism, whose field of importance is performance training methodic.

In the current practice we witness a permanent pressure from the part of the organizers of competitions in order to increase the number of important contests. The result of the dissonance between the athletes' interest and the actual physical availabilities is represented by the incapacity of harmonizing the sportive form with the intervals of the most important competitions.

Bibliografie

Alexe, N., Antrenamentul sportiv modern. Bucuresti, EDITIS, 1993

Ballestros, J., .M., Manualul antrenamentului de baza. Bucuresti, CCPS 1993

Bompa, T., Dezvoltarea calitatilor biomotrice. Bucuresti, CNEFPA 2001

Dragnea, A., Teoria si metodologia antrenamentului sportiv. Bucuresti,. ANEFS 1992

SCHMOLINSKI G., Atletism, bazele stiintifice ale antrenamentului. CCPS, Bucuresti,1984