Metodele de instruire in procesul de antrenament

METODELE DE INSTRUIRE IN PROCESUL DE ANTRENAMENT

Prin metode de instruire in pr. de antr. intelegem modul de lucru folosit de antrenor si sportivi prin care sportivii isi insusesc un sistem de cunostinte, isi formeaza si isi dezvolta priceperi, deprinderi si calitati motrice. In procesul de antrenament se disting patru etape:

1.     Familiarizarea cu actiunea motrica in curs de invatare.

2.     Invatarea amanuntita a actiunii motrice.

3.     Consolidarea si perfectionarea deprinderilor motrice dobandite, precum si a calitatilor motrice pentru fiecare element tehnic.

4.     Analiza si aprecierea rezultatelor.

Concomitent cu metodele prezentate se folosesc si anumite procedee specifice fiecarei ramuri de sport in scopul de a mari eficienta uneia sau mai multor metode de lucru.

In alegerea metodelor si procedeelor tehnice trebuie sa tinem seama de particularitatile colectivului sau sportivului, de scopul si sarcinile ce trebuie rezolvate in etapa respectiva a procesului de invatare, precum si de conditiile concrete de desfasurare a activitatilor si de gradul de pregatire metodologica a antrenorului.

METODE FOLOSITE IN PROCESUL DE ANTRENAMENT

1.     metodele verbale

2.     metode demonstrative

3.     metode practice

4.     metoda invatarii actiunii motrice: a) global (grupat); b) analitic (pe parti)

5.     metode moderne

1. Metodele verbale

Constituie caile de baza prin care antrenorul transmite sportivilor prin intermediul cuvintelor anumite cunostinte si principii.

Forme de transmitere:

a)     comunicari verbale - sub forma: 1) descrierea exercitiului; 2) povesteste despre elementele tehnice; 3) prelegeri.

b)     indicatii verbale - care se fac sub forma: 1) darea punctelor de reper; 2) schimbarea liniei de observatie; 3) indicatii pentru dirijarea executiei.

c)     dispozitia - este forma prin care antrenorul organizeaza desfasurarea lectiei si arata cand incepe sau cand se termina executia. Ea trebuie sa fie clara, precisa si ferma.

d)     comanda si numaratoarea. Comanda trebuie sa fie clara, precisa si ferma.

e)     convorbirea este forma orala care se bazeaza pe dialog, adica intrebari si raspunsuri. Aceasta metoda se foloseste mai putin cu incepatorii si mai mult cu sportivii de performanta.

f)      aprecierea executiei executia trebuie evidentiata, recunoscuta buna sau rea a.i. sportivii sa fie motivati pentru corectarea greselilor.

2. Metodele demonstrative

Prin demonstratie intelegem aratarea nemijlocita de catre antrenor sau sportiv maestru a exercitiilor pe care sportivii trebuie sa le insuseasca. De obicei aceasta metoda se foloseste impreuna cu explicatia pentru ca sportivul sa-si formeze o idee mai clara asupra exercitiului. In demonstratie folosim diferite mijloace intuitive. Aceste mijloace fac pe sportivi sa memoreze mai corect exercitiul pe care trebuie sa-l execute. Aceasta intuitie se face pe doua cai:

1) directa;

2) indirecta

1. Forma directa se realizeaza prin:

a) prin demonstratia antrenorului sau sportivului fruntas

b) prin experienta motrica anterioara a sportivului

c) prin exercitii de incercare sau ex. de proba

d) prin ingradirea mijloacelor folosind diferite obiecte sau obstacole

e)executie cu aj. antrenorului

f) observarea si controlul propriilor miscari in oglinda

g) cu aparate ajutatoare

h) cu parteneri activi sau pasivii prin observarea executiei altor sportivi si in special al maestrilor sportivi

2. Forma indirecta ce se realizeaza prin:

a)     planse sau chinograme

b)     mulaje

c)     tabla simpla sau tabla magnetica

d)     diafilme sau diapozitive

e)     casete video sau filme didactice

f)      televiziune, radio, casetofoane, internet.

3. Metodele practice

Prin ac. met. se urmareste ca sportivul sa-si insuseasca cat mai corect diverse actiuni sau deprinderi motrice. Acestea se realizeaza prin actiuni repetate. Nr. de repetari trebuie sa fie suficient de mare pentru insusirea deprinderii motrice cat mai corect.

4. Metoda invatarii actiunii motrice

a)     metoda globala (integrala) se foloseste in cazul cand exercitiul fizic este usor. Folosim doua variante: 1) antrenorul indica sportivilor sa se concentreze asupra anumitor faze, cu toate ca exercitiul se executa in intregime; 2) antrenorul recomanda executarea intregului exercitiu prin eliminarea detaliilor.

b)     metoda analitica sau pe parti reprezinta insusirea separata a actiunilor motrice ce compun exercitiul. Cu cat exercitiul e mai complex si mai dificil, cu atat se impune folosirea metodelor analitice. Superioritatea met. anal. fata de cea globala consta in aceea ca ea permite perfectionarea separata a diferitelor parti ale exercitiului, dar are si dezavantajul care defavorizeaza ramanerea izolata a unor elemente si necesita mai mult timp de invatare.

In ac. met. a invatarii actiunii motrice se pot face si unele greseli de executie. Cauze ale acestor greseli:

1)     cauze care depind de antrenor; aplicarea unor metode neadecvate sau lipsa de tact pedagogic al antrenorului;

2)     cauze care depind de sportiv: pregatirea fizica generala nesatisfacatoare, calitati motrice slab dezvoltate, intelegerea incoreca a exercitiului, neincrederea in fortele proprii

3)     baza materiala slaba (teren necoresp., aparate necoresp.).

Pentru corectarea greselilor folosim urm. metode:

a)     schimbarea cond. de exec.

b)     folosirea unor conditii pregatitoare

c)     scoaterea din exercitii a acelei parti unde se comit greseli si executarea separata a lor

repetarea insusirii deprinderilor motrice