Particularitati privind metodica Învatarii schiului

PARTICULARITATI PRIVIND METODICA ÎNVATARII SCHIULUI        

Obiectivul cursului: Dobândirea unor cunostinte privind particularitatile pedagogice ale învatarii schiului.

Specificul învatarii si practicarii schiului impune o serie de masuri pentru organizarea si desfasurarea activitatii practice.

Reguli generale de organizare

terenul de lucru trebuie sa fie pe cât posibil delimitat, iar organizarea colectivului si modul de lucru sa permita recunoasterea faptului ca, pe acea portiune de panta, se desfasoara o activitate organizata;

prin maniera de organizare trebuie sa se asigure fiecarui subiect din grup aceleasi conditii de pregatire;

colectivul trebuie sa primeasca indicatii precise privind directiile de deplasare si locurile de oprire.

Alegerea terenului de lucru (poligoane de instruire):

pentru fiecare lectie se va face în functie de nivelul de pregatire al grupei si de obiective;

înaintea fiecarei ore si pe parcursul desfasurarii lectiei (daca este cazul) terenul va fi amenajat;

nu trebuie sa prezinte grade mari de periculozitate (cu rupturi accentuate, îngust sau fara loc de oprire, mai ales pentru începatori) si sa nu produca senzatia de frica;

prin înclinatie, profiluri si amenajarea zapezii, terenul trebuie sa avantajeze executiile colectivului, în functie de obiectivele lectiei;

pe cât posibil sa nu fie aglomerat.

Cerinte privind organizarea colectivului:

pe pante exersarea se desfasoara de la locul de amplasare al grupei în jos (altfel uita explicatia);

pe pante aglomerate se lucreaza în formatii strânse;

oprirea si adunarea colectivului se face cu fata la panta si la marginea acesteia, în locuri usor vizibile din partea de sus si mai putin frecventate;

urcarea pe panta se face obligatoriu pe margine; trebuie evitata traversarea dezorganizata a pârtiei, iar în cazul în care se face organizat, fiecare membru al grupului se va asigura privind spre partea de sus a pârtiei;

exersarea individuala, corectarea individuala, odihna se efectueaza în afara pantei (pe margine cu fata la panta) si se evita curbele si denivelarile;

schiorul care coboara, fereste întotdeauna pe cal aflat sub el pe panta;

de la început elevii trebuie învatati sa respecte anumite reguli pentru a evita accidentele.

Aplicarea în schi a metodelor de predare

Explicatia

Pentru folosirea ei este necesara formarea cât mai rapida a unui vocabular specific comun. Trebuie sa aiba urmatoarele calitati:

logica explicatiei sa fie în concordanta cu tema si capacitatea de întelegere a grupei;

explicarea fiecarei pozitii si miscari trebuie sa se faca consecutiv, pornind de la nivelul schiurilor;

trebuie sa dea elemente esentiale, concrete si sa se bazeze pe priceperi si deprinderi deja cunoscute;

sa dea repere de amplitudine, ritm, directie;

sa corespunda nivelului de pregatire si vârstei (pentru subiectii de vârsta mica sa fie cât mai simple);

unde este cazul, sa fie însotita de demonstratie;

sa nu fie prea lunga si sa puncteze momentele esentiale;

sa corespunda desfasurarii miscarii în timp si spatiu.

Conversatia urmareste:

aprofundarea unor detalii tehnice specifice;

întelegerea mai clara a cauzelor anumitor greseli;

stimularea subiectului în aprofundarea unui anumit aspect tehnic sau depasirea unui moment mai dificil;

contribuie la mentinerea unei atmosfere favorabile si crearea unei stari de emulatie;

ste un mijloc important de transmitere de cunostinte.

Demonstratia

trebuie sa scoata în evidenta caracteristicile hotarâtoare ale procedeului demonstrat (instructorul trebuie sa fie un bun demonstrator);

sa stimuleze elevii si sa nu-i inhibe (se poate implanta atunci când demonstratia este mult peste nivelul grupei);

sa poata fi urmarita de tot grupul de la început pâna la sfârsit;

sa respecte, în general, ritmul si viteza miscarii, dar se poate folosi, fara sa se exagereze, si demonstrarea mai lenta;

executia trebuie sa urmeze imediat demonstratiei (cei plasati la sfârsitul formatiei uita ce au vazut), care poate fi reluata de profesor, sau pot fi date exemple din cadrul grupei;

se poate demonstra întreg procedeul sau numai momentul esential al acestuia (cel ce trebuie observat);

se efectueaza pe teren corespunzator nivelului grupei;

acolo unde este cazul, demonstratia poate fi sustinuta de explicatie;

pe cât posibil se pot demonstra si greselile, fara a se „caricaturiza” executiile mai slabe.

Exersarea

exersarea trebuie sa porneasca de la integrarea noului în experienta motrica anterioara.

Corectarea

în primele faze se vor corecta greselile fundamentale;

se corecteaza întreaga grupa pentru greselile cu caracter general si individualizat pentru greselile specifice fiecarui subiect;

trebuie sa fie formulata logic si justificat;

nu se corecteaza dintr-o data mai multe greseli;

corectarea se foloseste imediat dupa greseala facuta;

trebuie sa fie scurta si la obiect;

are ca scop constientizarea elevului;

încercarile complet nereusite nu se repeta, ci se intervine cu alte exercitii;

corectarea trebuie combinata cu lauda.

Alte metode:

în primele faze ale învatarii se poate interveni cu ajutoare ritmice: comenzi, semnale vizuale, accentuarea prin ton a miscarii, etc.;

folosirea temelor de miscare care sa corespunda scopului exercitiului si care creeaza o atmosfera placuta de lucru;

folosirea jocurilor, mai ales pentru cei mici, care angreneaza mai bine colectivul si-l face sa depaseasca mai usor momentele dificile si oboseala;

folosirea concursurilor si întrecerilor care sa corespunda nivelului de pregatire, interesului în rândul grupei si temelor lectiei.

VERIFICATI – VA CUNOSTINTELE

1.     Cum se alege terenul de lucru pentru învatarea schiului

2.     Enumera macar doua din cerintele privind organizarea colectivului