Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


Alimentatie nutritieAsistenta socialaCosmetica frumuseteLogopedieRetete culinareSport

Fitness

Principiile si componentele - Antrenamentului sportiv

Sport

+ Font mai mare | - Font mai mic




Principiile si componentele - Antrenamentului sportiv



CAPITOLUL I


FOTBALUL ? … un miraj care a cuprins, pare-se, intregul glob, inflacarand mintile, un spectacol grandios si emotionant, de aer si miscare! Dar, ca si saltul mortal, ce pare usor celor ce-l privesc din afara, fotbalul nici el nu este atat de simplu. Se poate spune chiar ca e teribil! Atatia si atatia jucatori minunati ridica publicul in picioare provocand un freamat irezistibil, dovedind ca se poate ajunge si pe culmile maiestriei, dar cu multe cute pe frunte si scantei in ochi. Jocul “total” de azi revendica un antrenament total in care se angajeaza toate fortele fizice si psihice, fara rabaturi, respectand insa legile biologice ale organismului, fara a uita ca jucatorul este supus unor procese complicate, reactionand in functie de particularitatile lui fizice si psihice. Antrenamentul obisnuit este bun ca o alimentatie pentru mentinerea sanatatii, dar nu are caracteristicile necesare progresului continuu. Azi, jucatorul de fotbal se manifesta in joc, in functie de pregatirea si talentul lui, pana la culmile performantei. Ceea ce este important intr-un joc bun este desfasurarea cursiva a secventelor de joc spre poarta adversa, intr-un mod organizat, curgator dar penetrant. Oricat ar fi de buna curgerea mingii la poarta, ea devine banala, monotona daca este lipsita de elementul surpriza. Fotbalul reprezinta, din punct de vedere fiziologic, o activitate predominant dinamica; lupta continua pentru minge se desfasoara in conditiile unei incordari imense,pe parcursul meciului, cuprinzand cele mai variate acte motrice : mers, alergare, oprire brusca, saritura, rasucire, sut cu piciorul etc. De aceea, jocul de fotbal reclama o pregatire multilaterala, in care dozarea efortului sub control medical, poate asigura succesul acestei pregatiri, inlesnind cresterea potentialului biologic, a maiestriei sportive, intarirea sanatatii sportivilor.

I. MOTIVELE ALEGERII TEMEI

In primul rand sunt un impatimit al sportului si in special al fotbalului- “sportul rege”, privesc sportul preferat ca pe un adevarat spectacol unde pot sa ma duc sa ma destind, sa uit de grijile cotidiene, dar si pentru a-mi sustine favoritii in disputa cu adversarii. Gasesc in fotbal o forma de a-mi compara expectatiile cu preferintele sau simpatiile apriorice de a-mi refula emotiile, de a-mi satisface unele tendinte si chemari firesti, de la idolatrie si pana la dizolvarea tensiunilor emotionale ale incertitudinilor. Confruntarile sunt atat interioare cat si exterioare, pentru suprematia anticiparii, confirmarea pronosticului, pentru spiritul de intrecere, de afirmatie, etc. Astazi, fotbalul infierbanta pana la incandescenta zeci de mii de oamneni pe stadioane si alte milioane in fata micilor ecrane. Orice intrecere sportiva, in fond, a constituit dintotdeauna un spectacol, pentru ca orice victorie sau infrangere are nevoie de martori care sa aplaude succesul sau sa sufere pentru infrangere. Spectacolul fotbalistic capata o si mai mare stralucire prin vedetele sale. Mai mult decat sa declanseze admiratia suporterilor, o vedeta devine “model” si stimulent, atat pentru coechipieri, cat si pentru generatiile mai tinere de virtuali fotbalisti, ce se lasa atrase de mirajul larmei si gloriei stadioanelor. Ca spectacol, jocul de fotbal se bucura de toate atributele proprii acestui tip de manifestare: frumusete, eleganta, armonie, inteligenta, forta, daruire; toate acestea, cand se intalnesc intr-o partida, produc neindoielnic incantare ochiului si spiritului. Drama jucatorului de fotbal rezida in unicitatea gestului sau, care nu se mai repeta; el se afla singur in fata balonului, singur in fata publicului, care este in orice moment gata sa-l aclame sau sa-l devoreze. Perspectiva sa e una singura: victoria sau esecul. Fotbalul exercita o permanenta forta de atractie asupra noastra, in mare parte din cauza ca trebuie sa invinga cel mai bun, mai puternic, mai bine pregatit, potrivit unui model teoretic moral imaginat de majoritatea spectatorilor. Dar credem ca fotbalul atrage mai ales prin pasiunile pe care le declanseaza in tribune, pasiuni legate, ca si in viata de toate zilele, de efort si de lupta, de victoria celui mai puternic asupra celui mai slab pregatit. Suporterul este o categorie sociala care nu dezerteaza niciodata de la datoria lui, adica suporta cu consecventa esecurile, retogradarile, disparitia vedetelor, nedreptatile si greselile unor arbitraje, manevrele adversarilor. Nu fara o nota de umor. unii comentatori spun “ca tot ce este mai bun in fotbalul nostru este suporterul”.



CAPITOLUL II


ANTRENAMENTUL SPORTIV


II.1. DEFINITIE:

Una dintre definitiile date antrenamentului sportiv este cea inclusa in ”Dictionarul terminologic”, conform careia antrenamentul sportiv este un ‘’proces pedagogic desfasurat sistematic si continuu gradat de adaptare a organismului omenesc la eforturile fizice, tehnico-tactice si psihice intense, in scopul obtinerii de rezultate inalte intr-una din formele de practicare competitiva a exercitiilor fizice’’.


II.2. COMPONENTE :

Conceptul de antrenament are in subordine bazele antrenamentului stabilite de teoria antrenamentului sportiv, conform principiilor antrenamentului.

In consecinta, antrenamentul sportiv are mai multe componente:

pedagogica – prin procesul didactic cu care opereaza;

biologica – prin efectele obiective in planul dezvoltarii functionale si al nivelului adaptiv al organismului uman;

psihologica – prin implicatiile caracteriale, morale emotionale ale personalitatii sportivului;

sociologica – prin raporturile si modul lui de integrare si omogenizare in mediul social, economic si cultural;

igienica – prin conditiile specifice de alimentatie, odihna si de mediu ambiant in care sportivul se antreneaza si se reface;

etica – prin idealurile de fair-play, de angajare totala si onesta in pregatire si in concurs;

estetica – prin frumusetea si rafinamentul gestului motric, prin complexitatea si armonia actiunilor motrice, prin spectacolul provocat de procesul sportiv.



COMPONENTELE ANTRENAMENTULUI SPORTIV


Pregatirea sportivilor se desfasoara orientat, sistematic, planificat, pe termen lung in scopul obtinerii performantei.

Transformarea la nivelul performantei inseamna imbunatatirea cantitativa si calitativa a potentialului individual de performanta al sportivului, care se manifesta in concurs. Astfel interventiile din antranament actioneaza diferentiat, in functie de nivelul valoric si se adapteaza la capacitatea pe care o are sportivul.

Continutul antrenamentului sportiv desemneaza acele elemente de structura, care pe baza unor legi si reguli functionale si metodologice, determina realizarea performantei sportive.

In urma progreselor realizate in directia evolutiei performantelor sportive, ramurile de sport si-au conturat si apoi precizat metodologia de lucru, fiind necesara sistematizarea continutului dupa reguli bine precizate.

Se poate afirma ca, exercitiile fizice diferentiate dupa specialitatea si adresabilitatea lor, aplicate conform unor reguli precise, constituie elementele de continut ale antrenamentului sportiv.

Laturile carora se adreseaza aceste exercitii sunt: fizica; tehnica; tactica; psihologica; teoretica; biologica, laturi considerate drept componente ale antrenamentului sportiv.

IV.1. PREGATIREA FIZICA

Pregatirea fizica este unul din factorii esentiali ai jocului de fotbal.                        Jocul de fotbal se caracterizeaza astazi printr-o bogata activitate competitionala, la care, pe langa jocurile de campionat intern, li se adauga meciurile amicale sau oficiale si alte diverse competitii ocazionale. Pentru ca fotbalistul sa faca fata solicitarilor, trebuie sa posede un bagaj valoros de calitati fizice si o pregatire temeinica, cu ajutorul careia sa poata suporta, in conditii optime si fara repercursiuni, eforturile mari si mereu crescand ale jocului. Deoarece jocul de fotbal este alcatuit din actiuni de joc complexe, adevarate sisteme functionale, este nevoie ca pregatirea fizica sa se faca tinand cont de elementele tehnico-tactice din joc; de fapt, componentele pregatirii fizice trebuie educate si dezvoltate in asemenea masura, incat ele sa devina parti organice ale elementelor tehnico-tactice, suportul si conditia de existenta a acestora. Aceasta modelare a pregatirii fizice trebuie realizata mai ales in privinta continutului, structurii si dinamicii efortului specific.Astfel, efortul se va canaliza in directia dezvoltarii specifice a rezistentei, vitezei si fortei specifice, apoi aceste calitati motrice vor fi antrenate in realizarea elementelor tehnico-tactice, cu pauze variate dupa efort. Aceasta componenta a antrenamentului sportiv, are un rol deosebit in intregul proces de pregatire, determinand in ultima instanta, randamentul sportivilor in antrenamente si concursuri. Datorita diverselor forme sub care se întalneste, pregatirea fizica a trebuit sa fie sistematizata in: pregatire fizica generala sau multilaterala si pregatire fizica specifica.



Pregatirea fizica generala – asigura :

dezvoltarea calitatilor motrice de baza ;

dezvoltarea capacitatii functionale a organismului, in general ;

imbogatirea fondului general de deprinderi motrice ;

dezvoltarea armonioasa a indicilor morfo-functionali ce conditioneaza practicarea ramurei de sport ;

transferul pozitiv al antrenamentului spre zona specifica ramurei de sport.

Exercitiile folosite sunt alese in conformitate cu cerintele ramurii de sport, pregatirea fizica generala devenind astfel ” specializata ” fara insa a deveni speciala.

Pregatirea fizica generala, are un rol important la inceputul perioadei pregatitoare si pe masura ce se avanseaza in pregatire, ponderea acesteia se micsoreaza, lasand loc celei specifice.

Pregatirea fizica specifica – are continut orientat cu precadere spre :

dezvoltarea capacitatii de efort specifice unei ramuri de sport ;

dezvoltarea calitatilor motrice combinate prioritar si diferentiat implicate, determinand in ultima instanta randamentul specific ;

in unele ramuri sportive in care performanta este strict determinata de nivelul de dezvoltare al unei calitati motrice ( la haltere- forta, la canotaj-rezistenta, la jocuri sportive- un complex de calitati,etc.) creste si ” greutatea specifica ” a pregatirii fizice specifice, pe masura cresterii maiestriei sportive.

Intre cele doua tipuri de pregatire fizica exista o stransa relatie, ambele conditionand randamentul sportivului.

Pentru realizarea la nivel superior a pregatirii fizice se folosesc procedee de refacere ( vitaminizare, alimentatie, antrenamente la altitudine medie si mare ) si aparatura adecvata ( simulatoare ).



IV.2. PREGATIREA TEHNICA


Datorita carcateristicilor pe care le are si a efectelor pozitive, fotbalul, practicat pe teren normal sau su forma minifotbalului (pe teren redus), poate suplini o parte din mijloacele traditionale ale educatiei fizice si impreuna cu celelalte discipline sportive, contribuie la realizarea obiectivelor educatiei fizice.

Fata de mijloacele traditionale, apreciem ca practicarea fotbalului dezvolta calitati motrice la un nivel superior.

Dintre acestea mentionam: viteza sub toate formele de manifestare, indemanarea generala si specifica, rezistenta generala , rezistenta in regim de viteza, forta (in special la nivelul membrelor inferioare), detenta .

Orice joc sportiv, ca de altfel orice ramura de sport, pentru a putea fi practicat, necesita un bagaj de deprinderi motrice specifice legate de manevrarea obiectului de joc, numit de terminologia sportiva-tehnica.

Tehnica reprezinta un ansamblu de deprinderi motrice, de procedeee specifice manevrarii mingii si deplasarii jucatorilor in vederea executarii acestor manevre-care se desfasoara dupa legile activitatii nervoase superioare si ale biomecanicii, in scopul realizarii randamentului maxim de joc.

Tehnica nu trebuie inteleasa ca ceva de sine statator, ci legata de procesul de joc-in interdependenta cu tactica si ceilalti factori ai antrenamentului sportiv si subordonata scopului principal al jocului- victoria.

Tehnica trebuie sa fie stiintifica, deoarece ea se perfectioneaza permanent avand un caracter evolutiv determinat de perfectionarea continua a jocului , cesterea randamentului de joc, a vitezei de executie, de aici rezultand si carcaterul ei dinamic.

Invatarea tehnicii fotbalului este prima treapta a instruirii jucatorului de fotbal.

Prin pregatirea tehnica se urmareste invatarea si perfectionarea procedeelor tehnice simple si complexe ale fotbalului,in conditiile aplicarii principiilor, metodelor si mijloacelor invatarii si antrenamentului.

Invatarea procedeelor tehnice ale jocului de fotbal se face in cadrul procesului de antrenament, proces pedagogic complex, bazat pe principiile pedagogice ale invatarii in general si de aplicarea acestora la educatie fizica in mod special.

In invatarea si perfectionarea procedeelor tehnice deosebim mai multe faze care-l orienteaza pe antrenor in alegerea mijloacelor operationale cu care actioneaza in cadrul procesului de instruire.

Invatarea procedeelor tehnice se realizeaza in urmatoarea succesiune

Invatarea procedeelor tehnice izolate de joc –prima faza in care elevul isi formeaza reprezenatarea mentala a procedeului si care consta in denumirea exacta a procedeului, explicarea mecanismului tehnic si demonstarea lui.

Invatarea procedeelor tehnice in conditiile apropiate de joc - exersarea tehnicii cu jucatori activi incepe in momentul cand jucatorul si-a insusit bine mai multe procedee tehnice, cand a invatat sa lege rational si cand a capatat o oarecare experinenta in aplicarea lor in cadrul unei stafete sau jocuri ajutatoare

Perfectionarea procedeelor tehnice in jocuri scoala - jocul constituie mijlocul cel mai eficient de perfectionare a tehnicii. In cadrul jocului, elevii au ocazia de a exersa diferitele procedee tehnice insusite aterior in conditii concrete, fixarea lor facandu-se in lupta cu advesarii. Caracterul de intrecere imprimat de joc da posibilitatea elevilor sa aplice in mod creator cele invatate anterior si da masura gradului de insusire a tehnicii jocului de fotbal.

Evolutia in timp a jocului de fotbal de la aparitie si pana in prezent se datoraeaza nu numai perfectionarii pregatirii fizice si tehnicii ci si unei alte componente de baza a antrenamentului sportiv, fara de care strategia de desfasrare a jocului este de neconceput –tactica, componenta care dirijeaza desfasurarea jocului.

Jocurile ofera elevilor posibilitatea ca pe baza procedeelor si elementelor tehnico tactice insusite anterior sa realizeze solutionari si combinari de actiuni care sa rezolve eficient cerintele fiecarei faze de joc

Complexitatea si variabilitatea jocului de fotbal are la baza o multime de factori implicati in continutul de actiuni, in structurarea sa si in substratul motric si functional al efortuli specific.

Prezentam doar acele mijloace care ofera o maxima eficienta, care asigura o preocupare decisiva pentru randamentul instruirii. Aceste mijloace trebuie sa tina seama si de o anumita orientare metodica:

sa fie incluse in sistemul de pregatire

sa tina seama de stadiul de instruire ,de componentele antrenamentului si de succesiunea logica a invatarii

sa fie in concordanta cu baza materiala.

Mijloacele au urmarit si urmatoarele reguli metodice:

sa previna eventualele formari de greseli de tehnica sau tactica

sa permita incadrarea in actiuni copmlexe-sa respecte cerintele regulamentului


TEHNICA

Conducerea mingii

conducerea mingii cu interiorul, exteriorul, siretul plin, cu piciorul indemanatec, din mers, alergare usoara, viteza

conducerea mingii printre jaloane

conducerea mingii sub forma de suveica

preluare, conducerea mingii cu schimbari de directie pe suprafata mare, apoi pe suprafata limitata.

Indicatii metodice

se va avea in vedere ca mingea sa se afle sub un control peramanent

se va urmari ca mingea sa fie controlata cu ambele picioare


Fentele-miscarile inselatoare

jucatorii, fiecare cu mingea la picior, se deplaseaza pe teren, la semnal executa o oprire urmata de o plecare rapida prin schibarea directiei de deplasare

atacantul cu mingea este intampinat de un aparator, simuleaza o plecare spre stanga si-l depaseste rapid prin dreapta

atacantul cu mingea simuleaza un sut puternic spre poarta, urmat imediat de opatrundere sau pasa in partea opusa unui coechipier.



IV.3. PREGATIREA TACTICA


Tactica este activitatea prin care un sportiv desfasoara toate posibilitatile sale tehnice, fizice si psihice, pentru a dobandi rezultatele cele mai bune, in conditii si in fata unor adversari diferiti.

Prof. Leon Teodorescu, o considera ca fiind 'Totalitatea actiunilor si mijloacelor din domeniile pregatirii tehnice, fizice, psihice, precum si a altor masuri specifice selectionate, organizate si coordonate spre a fi folosite rational si oportun in concurs pentru obtinerea victoriei'.

Pregatirea tactica reprezinta una din componentele cele mai dinamice ale antrenamentului, fiind in mare masura determinata de celelalte, si care la randul lor sunt influentate de pregatirea tactica.

Participarea sportivilor la competitii se realizeaza conform unui sistem de idei constituit din :

principii si norme referitoare la colaborarea dintre parteneri ;

desfasurarea atacului si apararii ;

abordarea momentelor cheie ale concursului, etc.

Pregatirea tactica are caracter de sinteza, deoarece ea oglindeste toate componentele pregatirii manifestate in conditii de intrecere.

Tactica se fundamenteaza pe: capacitate cognitiva; abilitate tehnica; pregatire fizica; capacitate de discernamant si decizie.


Componentele tacticii

Din cele prezentate rezulta ca tactica cuprinde in sfera ei laturi ale pregatirii teoretice, concretizate in principii, notiuni, concepte si reguli, cat si actiuni practice sub forma exercitiilor si combinatiilor tactice.

Tactica are rol diferit in fiecare ramura de sport, importanta sa fiind determinata de regulamentele specifice acestora.

Componentele tacticii sportive sunt: conceptia tactica; planul tactic; actiunile tactice si sistemul de joc.

Conceptia tactica reprezinta ”un sistem de principii, idei, reguli si norme relativ stabile, elaborate in vederea participarii cu succes la competitii”.

Conceptia tactica imbraca forma de model deoarece se stabileste prin inglobarea concluziilor cuprinse din analiza competitiilor de mare amploare ca elemente de referinta.

Planul tactic reprezinta ”ansamblul masurilor stabilite in vederea rezolvarii problemelor tactice ridicate de pregatirea si desfasurarea actiunilor de atac si aparare”.

Planul tactic se stabileste in functie de mai multe cerinte :

Cunoasterea de catre antrenor a nivelului cunostintelor si experientei anterioare a sportivilor proprii

Obisnuirea sportivilor cu rezolvarea problemelor tactice

Antrenorul in alcatuirea planului tactic, trebuie sa formuleze clar situatii problematice tipice, inainte de concurs, in cadrul pregatirii teoretice, pe care sa le aplice practic si sa le repete pana la formarea de deprinderi tactice.

Dezvoltarea creativitatii in solutionarea situatiilor tactice

Planurile tactice nu trebuie sa constituie tipare din care sportivul sa nu poata iesi, ci trebuie intelese ca ceva ce poate fi modificat in situatii neprevazute care apar in concurs. De aceea sportivii trebuie sa fie pregatiti pentru a creea pe loc solutii de rezolvare eficiente, uneori decisive.

Cunoasterea particularitatilor adversarilor

Numarul mare de informatii care trebuie sa fie in posesia antrenorilor trebuie sa cuprinda :

partile forte si vulnerabile ale adversarilor ;

momentele in care acestia prefera atacul ;



modul de asezare pe teren etc..

Aplicarea planului tactic

Fiind intocmit pe baza a numeroase elemente probabile, planul tactic nu poate fi aplicat intotdeauna intocmai si de aceea aplicarea lui incepe prin tatonarea adversarului, pentru a vedea reactiile acestuia si a-i prevedea intentiile.

Dupa numarul de sportivi implicati in aplicarea actiunilor tactice, acestea sunt de doua feluri:

individuale - contraatacuri rapide, interceptii, deposedari ;

colective - de regula 2-3 jucatori.

Sistemul de joc aceasta componenta a tacticii este specifica numai jocurilor sportive si se refera la: modul de asezare a sportivilor pe teren pe compartimente si posturi si interactiunea dintre acestia.


Metodica pregatirii tactice

Practica sportiva a demonstrat ca maiestria tactica nu reprezinta atributul exclusiv al sportivului dotat. Ea trebuie invatata si perfectionata de-a lungul carierei sportive deoarece initiativa si creativitatea sunt rezultatul unui antrenament trainic si de durata.

Pregatirea tactica sintetizeaza dezvoltarea calitatilor motrice de baza si combinate, perfectionarea elementelor si procedeelor tehnice, precum si educarea calitatilor psihice, spre a fi aplicate in competitii.

Pregatirea tactica poate fi impartita in patru etape:

invatarea si perfectionarea diferitelor actiuni tehnico-tactice elementare, individuale si colective;

stapanirea mai multor combinatii tactice, relativ simple, caracteristice situatiilor tipice ale intrecerii sportive;

dezvoltarea capacitatii de utilizare implica si efectuarea precisa a actiunilor si combinatiilor tactice, tinand cont de posibilitatile individuale;

dezvoltarea capacitatii de elaborare a planului tactic de atac si aparare in functie de punctele forte si slabe ale adversarului si de aplicare a variantelor acestuia in functie de situatiile concrete din concurs.

Metodele de pregatire tactica se impart, in functie de sarcinile esentiale in patru grupe mari:

metode de perfectionare a capacitatii de repartizare a fortelor;

metode de utilizare oportuna a tehnicii in timpul intrecerii;

metode de perfectionare a capacitatii de colaborare cu coechipierii;

metode de perfectionare a capacitatii de trecere de la un sistem de actiuni la altul, in timpul intrecerii sportive.



Analiza tactica



IV.4. PREGATIREA PSIHOLOGICA

In teoria si metodica antrenamentului sportiv contemporan se vorbeste de antrenamentul total, notiune ce exprima ingemanarea elementelor ce trebuie dezvoltate in procesul de pregatire, printre care figureaza si elementul psihologic.

Psihologia poate sa-l ajute pe antrenor in mai multe directii:

cunoasterea mai profunda a sportivului si in principal a trasaturilor de personalitate;

precizarea directiilor si cailor de dirijare si realizare a dezvoltarii si pregatirii psihice in conformitate cu scopurile sociale si cele specifice sportului;

realizarea unei capacitati psihice superioare;

cunoasterea mecanismelor si cailor de realizare a pregatirii integrale;

formarea capacitatii de autoreglare si autoeducatie.

Pregatirea psihologica, se constituie la ora actuala ca factor al antrenamentului sportiv, ca domeniu aparte al psihologiei, ca psihologie aplicata.

Comportamentul include atat procedeele tehnice si tactice cat si aspectele privind montajul mintal, structurile de organizare etc. Din acest punct de vedere invatarea in antrenament devine deosebit de complexa, fapt ce se repercuteaza direct asupra procesului de proiectare-programare si a antrenamentului propriu-zis lectie de lectie.

In procesul de antrenament relatia antrenor-sportiv nu se manifesta ca in orice proces de invatamant, ci are anumite particularitati:

intre cei doi trebuie sa existe o colaborare perfecta ( sa se accepte );

antrenorul sa-i faca pe sportivi sa colaboreze deplin, realizand relatii socio-motrice;

sportivul sa-si cunoasca propriile stari, de natura fizica si mai ales psihica, sa cunoasca tehnici de autoreglare, sa nu-i fie teama sa ceara ajutorul antrenorului la nevoie;

antrenorul sa explice cu rabdare unele stari psihice, sa ofere exercitii adecvate de optimizare, sa cultive sportivului incredere in fortele proprii;

antrenamentul sportiv, se constituie ca un sistem care se regleaza din mers si in care si in care angajarea psihologica este totala;

exersarea in antrenament sa fie adaptata situatiilor proiectate dar si celor de moment;

antrenamentele sa se desfasoare tot timpul intr-o atmosfera de intrecere cu sine, cu altii, incat sa fie stimulata permanent dorinta de autodepasire.

Pentru intelegerea mai profunda a rolului pregatirii psihologice in antrenamentul sportiv M. Epuran ( 1982 ) a considerat necesar sa o prezinte analitic, cu particularitati pentru fiecare din celelalte componente ale antrenamentului.

continutul psihologic al pregatirii fizice;

Baza psihologica a pregatirii fizice este determinata de aptitudini, chinestezie, schema corporala, capacitatea de coordonare, de echilibru, timpul de reactie, capacitatea de autoapreciere, coordonarea perceptiv-motrica etc.

Pregatirea fizica asigura dialogul sportivului cu propriul corp, cu partenerii, cu obiectele specifice etc.

continutul psihologic al pregatirii tehnice ;

Tehnica este o modalitate de a efectua o anumita miscare. Are la baza invatarea sub toate tipurile (perceptiv-motrica, motrica, inteligenta etc.). Deci vom putea discuta la pregatirea tehnica despre psihologia invatarii (priveste pe sportiv), a instruirii, a evaluarii, de formare a deprinderilor si priceperilor, tipuri de invatare si forme, suprainvatare, transferul, etc.

continutul psihologic al pregatirii tactice ;

Fiind activitate mentala, tactica are stranse relatii cu pregatirea psihologica in rezolvarea unor situatii problematice. Printre factorii implicati sunt cei de natura informationala, decizionala si reglatorie. Este vorba de atentie, perceperea situatiilor, cunostinte, perceperi, luciditate, stapanire afectiva, capacitate de control voluntar etc.

continutul psihologic al pregatirii teoretice ;

Teoria descrie si explica procesele si fenomenele unei activitati. Din punc de vedere psihologic acestea se prezinta astfel :

insusirea cunostintelor generale si specifice sportului respectiv ;

insusirea cunostintelor despre acivitatea organismului in general ;

notiuni de tehnica si cunostinte despre activitatea teoretica ;

cunostinte despre efort, refacere, alimentatie, igiena individuala si colectiva ;

continutul pregatirii psihologice ;

dezvoltarea capacitatii psihice sub raport informational ;

pregatirea intelectuala, afectiva, volitiva ;

formarea trasaturilor de personalitate ;

dezvoltarea capacitatii de autoreglare ;

asistenta psihologica prin psihodiagnoza ;

pregatirea psihologica de baza, specifica si de concurs ;

psihoterapie.


IV.5. PREGATIREA TEORETICA


Factorul teoretic a cunoscut si la fotbal, la fel ca si in cazul celorlalte ramuri sportive, o importanta aparte in cadrul teoriei antrenamentului sportiv. Constientizarea activitatii, participarea activa a sportivului la construirea propriei performante, confera procesului de antrenament un plus de stabilitate.

Prin insusirea acestui factor de pregatire, fotbalistul devine propriul consilier, capabil sa-si impuna o atitudine de continua auto-observatie si autocontrol cu privire la metodologia antrenamentului.

Reactia sa pozitiva (obiectiva si subiectiva) la solicitarile acestuia, starea de sanatate, disponibilitatile crescute pentru continuarea pregatirii si depasirea dificultatilor competitiei, asigura climatul adecvat de pregatire.

Acest factor se inscrie printre elementele care compun antrenamentul invizibil in fotbal.

Printre componentele de baza ale pregatirii teoretice sunt :

cunostintele privind semnificatiile sociale ale activitatii sportive ;

cunostintele trecutului istoric al sportului respectiv ;

intelegerea biomecanica a tehnicii sportive, a legitatilor fiziologice si igienice ale efortului ;

notiuni trainice privind tactica sportiva ;

cunostinte privind sporirea autoeducatiei ;

cunoasterea temeinica a regulamentelor competitiilor ;

cunostinte organizatorice si tehnico-gospodaresti;

Realizarea pregatirii teoretice se face prin :

expuneri privind semnificatiile sociale ale sportului ;

prezentarea unor concluzii si invataminte reiesite cu ocazia desfasurarii J.O., C.M., C.E., C.N., etc. ;

analiza de pregatire a concursurilor si aprecierea celor desfasurate ;

discutii colective si individuale privind disciplina de concurs ;

analize de cazuri desprinse din realitatea procesului de pregatire si a activitatii competitionale ;

Antrenorii au datoria sa stimuleze gandirea teoretica a sportivilor, pentru ca intr-un climat constructiv, deschis, sa se gaseasca cele mai indicate solutii de actionare in viitor.


IV.6. PREGATIREA BIOLOGICA


Este cumulul factorilor fiziologici naturali sau artificiali aplicati in pregatirea sportivilor de performanta, cu 7-10 zile inaintea competitiilor importante, cu scopul cresterii potentialului ergotrop al organismului ce determina capacitati de efort crescute.

Ea urmareste sa realizeze :

refacerea capacitatii de efort printr-o sinteza de mijloace metodico-pedagogice, naturale si artificiale provenite din mediul intern si extern ;

dieta sportiva, care se aplica in scopul mentinerii unei greutati corporale optime ; se aplica doua tipuri de ratii alimentare :

ratia hiperproteica – aplicata in eforturile de forta ;

ratia hiperglucidica.

factorul farmacologic, care cuprinde medicatia efortului, printr-o categorie de substante sustinatoare de effort ( ergotrope ), utilizate dupa reguli bine codificate medical.



CAPITOLUL III

CONCLUZII


Fotbalul, este cel mai raspandit si indragit joc sportiv, angrenand sute de mii de jucatori legitimati, milioane de suporteri inflacarati si miliarde de telespectatori. Jocul de fotbal se caracterizeaza printr-o mare varietate a elementelor tehnico-tactice, situatii neprevazute care solicita, nu o data, rezolvari inedite si capteaza atentia spectatorilor prin spectaculozitate. Lupta directa cu adversarul reclama o capacitate ridicata de efort individual incadrat mai armonios in efortul colectiv. Ca orice joc sportiv el presupune perfectionarea functiei analizatorilor, capacitatea de a sesiza si actiona rapid in conditiile schimbatoare ale luptei cu adversarul. Orientarea intr-o situatie complexa de joc depinde de capacitatea de a percepe semnalele externe, de precizia prelucrarii lor, care sa permita depasirea sau prevenirea actiunii adversarilor. Fotbalul dezvolta la un inalt nivel spiritul de echipa si faciliteaza ridicarea pe o treapta superioara a unor calitati psihice pretioase cum sunt: vointa, perseverenta, spiritul de abnegatie si de sacrificiu, darzenia, tenacitatea, gandirea combinativa, promovarea solutiilor surpriza etc. Imensa varietate a situatiilor si problemelor solicita o mare capacitate de adaptare la dimensiunile si conditiile jocului, stapanirea perfecta a elementelor de tehnica, o gandire tactica adecvata situatiei create. Miscarea in teren este discontinua, jucatorul face deplasari bruste, foarte variate ca distanta, directie si ritm. Executiile tehnice cu picioarele sunt mai grele, deoarece in evolutia filogenetica s-a dezvoltat mai mult indemanarea mainilor.

Antrenamentele si competitiile de fotbal solicita intens aparatul locomotor, sistemul nervos, aparatul cardiovascular al fotbalistilor care, la randul lor, produc modificari morfologice si functionale favorabile.      Prin modificarile imediate, de compensare, fotbalistii sunt capabili sa se adapteze prompt si cu mare eficienta cerintelor tot mai exigente ale jocului modern, in timp ce modificarile tardive (de antrenament) vizeaza cresterea potentialului biologic general al sportivilor, ridicarea capacitatii de efort si intarirea sanatatii.



CAPITOLUL IV


bibliografiE


1.      Nicu ALEXETeoria si metodica antrenamentului sportiv modern

2.     

3.      www.google.ro - imagini







Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 53
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved