TEHNICA, METODICA

SI REGULAMENTUL PROBELOR DE ARUNCARI

1. BAZELE TEHNICII ARUNCARILOR

1.1. Tipuri de aruncari

Aruncarile atletice sun componente motrice executate cu obiecte specifice, cu forma si dimensiuni precis determinate, in scopul proiectarii lor pe o traiectorie cat mai lunga. Regulamentul competitional aduce precizari in legatura cu:

- modul de tinere si executare a miscarilor inainte de aruncare;

- caracteristicile de constructie ale obiectelor de aruncat;

- dimensiunile spatiului de elan.

Respectand aceste prevederi, atletul poate aplica forta sa, asupra obiectului in trei moduri, determinand trei tipuri de aruncare:

Aruncarea tip azvarlire (Figura 1.) in care forta atletului este aplicata asupra obiectului, deasupra umarului, prin tractiune liniara, dinapoi spre inainte. Bratul care efectueaza tractiunea, se afla inaintea obiectului de aruncat, pana in momentul eliberarii (aruncarea mingii de oina si a sulitei).

Figura 1. Aruncarea tip azvarlire

Aruncarea tip impingere (Figura 2.) in care forta atletului este aplicata sub forma unei presiuni, ce se exercita asupra obiectului dinapoi spre inainte si de jos in sus, mana aruncatorului fiind situata inapoia si dedesubtul obiectului (aruncarea greutatii).

Figura 2. Aruncarea tip impingere

Aruncarea tip lansare (Figura 3.) in care forta atletului este de asemenea, o tractiune dinapoi spre inainte, dar pe o traiectorie curbilinie. De aceea, bratul (la aruncarea discului) sau bratele (la aruncarea ciocanului) aruncatorului intinse lateral, se afla inaintea obiectului de aruncat, pana in momentul eliberarii.

Figura 3. Aruncarea tip lansare

Precizam faptul ca, in probele de aruncari din atletism, conform regulamentului de concurs, obiectele se elibereaza cu un singur brat (mingea de oina, sulita, greutatea si discul) si cu ambele brate (ciocanul).

Traiectoria descrisa de obiecte in timpul zborului este o parabola, a carei lungime depinde de mai multi factori, respectiv: viteza initiala, unghiul de lansare, inaltimea de eliberare, rezistenta aerului.

1.2. Factorii favorizanti ai aruncarilor

Viteza initiala (V₀) este cel mai important factor care determina lungimea aruncarii, se constituie in viteza cu care obiectul paraseste mana aruncatorului si este conditionata de urmatoarele variabile:

- numarul fortelor - ce intra in actiune si care trebuie sa fie cat mai mare. Miscarea de aruncare trebuie sa angreneze toata masa musculara a picioarelor, trunchiului si bratului (bratelor). In practica, angrenarea simultana a fortelor este greu de realizat datorita particularitatilor corpului omenesc.

- compunerea fortelor - trebuie sa se efectueze intr-o anumita ordine. In primul rand actioneaza grupe musculare cele mai mari si mai puternice, apoi succesiv grupele musculare mai mici, care se pot contracta cu o viteza mai mare.

- lungimea drumului - pe care fortele actioneaza asupra obiectului - trebuie sa fie cat mai mare. Obiectul primeste o viteza cu atat mai mare, cu cat forta actioneaza asupra lui timp mai indelungat.

- intensitatea fortelor - viteza obiectului creste proportional cu intensitatea fortelor aplicate.

O valoare crescuta a vitezei initiale, poate fi obtinuta si prin angrenarea succesiva, pe fractiuni de parcurs, daca:

- fortele intra in actiune, in ordinea descrescatoare a intensitatilor (fortele mari mai intai si apoi cele mici);

- fortele cele mai intense actioneaza pe traseul cel mai lung.

Foarte important in activitatea practica este ca aruncarea, o data inceputa sa se execute armonios si continuu, "in val" caci orice intrerupere face ca efortul precedent sa devina inutil, iar cel urmator sa fie ingreunat.

► Unghiul de lansare are varful la nivelul mainii aruncatorului, o latura este formata de dreapta data de directia obiectului aruncat, cealalta fiind paralela cu solul. Teoretic, unghiul cel mai favorabil pentru obtinerea unei distante cat mai lungi (toate celelalte conditii fiind egale) este cel de 45

Orice unghi mai mare creeaza o traiectorie mai inalta, care reduce distanta pe orizontala. In conditii normale, de concurs, traiectoria de zbor a obiectului se modifica din cauza rezistentei aerului si a calitatilor aerodinamice ale obiectelor de aruncat.

Astfel, se formeaza unghiuri de lansare cu urmatoarele valori, pentru:

- aruncarea sulitei 34s - 36s;

- aruncarea discului 36s - 38s;

- aruncarea greutatii 38s - 42s;

- aruncarea ciocanului 42s - 44s.

► Inaltimea de eliberare este distanta de la sol pana la mana atletului. Obiectul trebuie sa paraseasca mana aruncatorului de a o inaltime cat mai mare fata de sol. Momentul eliberarii sulitei si greutatii, coincide cu punctul cel mai inalt, la care ajunge mana aruncatoare. In aruncarile cu pirueta (disc, ciocan) este mai eficace eliberarea materialului la o inaltime apropiata de nivelul umerilor.

Obiectele sunt eliberate de la inaltimi variabile, in functie de inaltimea aruncatorului. Daca se uneste punctul de eliberare a obiectului, cu punctul de cadere a acestuia si cu picioarele atletului, rezulta un unghi, numit "de teren", a carui marime depinde de lungimea zborului. Cu cat aruncarea este mai scurta, cu atat unghiul de teren este mai mare.

Teoretic aruncarea cea mai lunga se obtine in cazul in care valoarea unghiului de lansare plus jumatate din valoarea unghiului de teren au ca rezultat valoarea de 45 . Aruncatorii mai inalti au un avantaj asupra celor scunzi, pentru ca pot obtine cu mai multa usurinta unghiul favorabil de lansare, apropiat de 45

► Rezistenta aerului este un factor determinant al lungimii zborului obiectului, ca efect al legilor aerodinamicii. Astfel, rezistenta aerului este direct proportionala cu marimea suprafetei sectiunii dominante. In acest caz:

- discul opune cea mai mica sectiune, atunci cand diametrul lui se afla in acelasi plan cu traiectoria zborului.

- sulita are sectiunea dominanta cea mai mica.

- greutatea si ciocanul, datorita formei sferice a obiectelor, opun tot timpul aceeasi suprafata.

1.3. Fazele aruncarilor

Fazele (etapele) aruncarilor atletice

Probele de aruncari din atletism sunt componente motrice aciclice si se compun din trei parti:

pregatirea si acomodarea;

elanul;

efortul final (de aruncare).

Pregatirea si acomodarea se refera la felul in care se efectueaza priza sau tinerea obiectelor de aruncat (mingea de oina, greutatea. Sulita, discul, ciocanul). Acomodarea se refera la formarea deprinderii de a purta si actiona asupra obiectelor de aruncat, care au forme, marimi si greutati diferite. Intre aruncator si obiect se formeaza o relatie stransa, care determina actiuni interdependente, ce conduc spre sintagma "sistem aruncator-obiect".

Elanul reprezinta deplasarea aruncatorului, pentru a imprima o viteza prealabila obiectului si a realiza o pozitie favorabila efectuarii efortului final.

Scopul miscarilor care alcatuiesc elanul este:

- de a asigura o viteza anume obiectului ce urmeaza a fi aruncat;

- de a pune aruncatorul intr-o pozitie favorabila efectuarii cu maxima eficacitate a efortului final.

Elanul aruncarilor se caracterizeaza prin forma si viteza.

Forma elanului este determinata de tehnica de aruncare, de forma obiectului cat si de prevederile regulamentare. Astfel, se disting doua forme de elan:

- elan liniar efectuat in practica sub forma de alergare (exemplu la aruncarea sulitei) si saltare (exemplu la aruncarea greutatii).

- elan circular efectuat in practica sub forma de piruete (exemplu la aruncarea ciocanului, a discului si a greutatii).

Viteza elanului depinde de capacitatea aruncatorului de a stapani efortul de aruncare pe fondul unei anumite viteze de alergare; in general viteza trebuie sa fie optima, pentru ca atletul sa poata controla miscarile pe care le efectueaza in efortul final.

Pentru ca un elan sa fie corect efectuat, trebuie sa se respecte urmatoarele cerinte:

- deplasarea pe sol sa fie rapida, cu timp de sprijin pe sol cat mai scurt;

- trenul inferior sa devanseze trenul superior al corpului;

- viteza de deplasare sa permita controlul asupra miscarilor si actiunilor.

Efortul final are ca scop principal adaugarea la viteza dobandita in timpul elanului, a unei viteze pe care o imprima atletul (bratul, bratele).

Astfel efortul final implica trei forme de miscare:

- miscarea de ridicare prin care corpul aruncatorului si obiectul trec din pozitie joasa in pozitie inalta;

- miscarea de translatie (inaintare) prin care masa corpului si a obiectului trec de pe piciorul drept pe piciorul stang (pentru dreptaci);

- miscarea de rotatie prin care axa bazinului si a umerilor se rotesc de la dreapta la stanga (pentru dreptaci).

Pentru ca efortul final sa fie eficient este necesar sa se respecte urmatoarele cerinte:

- viteza acumulata de obiect in faza de elan, trebuie pastrata (nu va fi micsorata prin pauza, inainte de inceperea efortului final);

- deviatia unghiulara cat mai mica, creeaza premize favorabile unei accelerari maxime a obiectului.

- traiectoria obiectului aruncat, nu trebuie prelungita in defavoarea unghiului optim si a inaltimii maxime de lansare;

- miscarea de rotatie are loc o data cu miscarea de ridicare -translatie;

- fortele care intra in actiune sunt produse in ordine de: contractia maselor musculare mari ale membrelor inferioare, ale bazinului si trunchiului. Efectul lor creste, in masura in care atletul reuseste "sa depaseasca" mai mult obiectul (trenul inferior depaseste trenul superior);

- miscarea de aruncare propriu-zisa, incepe din pozitii de sprijin pe un picior indoit, dar acest moment trebuie redus cat se poate de mult, iar atletul sa realizeze trecerea cat mai rapida in sprijin bilateral, sprijin corect pentru efortul final.

Actiunea sinergica, (insumata, sincronizata, cooperanta) a tuturor fortelor, determina caracterul exploziv al efortului final, efort care are o influenta de 70%-80% in valoarea aruncarilor.

2. ARUNCAREA MINGII DE OINA

Aceasta aruncare este proba de concurs pentru micii atletii de categoria "copii I" si "copii II" in cadrul poliatloanelor, ea fiind cuprinsa si in cadrul activitatii de educatie fizica scolara. Azvarlirea, act motric natural si accesibilitatii, este cel mai frecvent procedeu de aruncare. Aruncarea mingii de oina presupune o actiune de tip azvarlire, unde fortele declanseaza o tractiune, pe directie liniara, cu sens dinapoi spre inainte.

Mecanismul de baza al aruncarii mingii de oina se ordoneaza, astfel:

- pregatirea pentru aruncare si acomodarea cu mingea;

- elanul (preliminar si specific al pasilor de aruncare);

- efortul final.

Veriga de baza se constituie in tractiunea liniara aplicata asupra obiectului.      

2.1. Tehnica aruncarii mingii de oina

Descriem aruncare a mingii de oina, procedeul cu patru pasi specifici, procedeu accesibil incepatorilor si elevilor. Aruncarea mingii de oina se desfasoara in urmatoarele faze tehnice:     

- pregatirea (priza si pozitia initiala);

- elanul (elanul preliminar si pasii specifici de aruncare);

- efortul final - de aruncare.

Veriga de baza a prestatiei la aruncarea mingii de oina este miscarea de azvarlire, respectiv de aplicare a fortei de tractiune si biciuire, asupra obiectului.

► Pregatirea si acomodarea cu mingea

Priza sau tinerea mingii poate aplica doua prize in functie de marimea (volumul) mingii: tinuta pe radacina degetelor, cu ajutorul degetului mare, al aratatorului si al mijlociului cat si cu degetului mare, aratatorului, al mijlociului si al inelarului, care se asaza pe minge.

Pozitia initiala Dupa fixarea prizei, atletul se asaza cu piciorul stang inainte pe toata talpa, celalalt sprijinit inapoi, controland cu varful solul si duce bratul drept sus, cu cotul inainte si mingea deasupra umarului. Pozitia corpului este verticala, iar bratul opus relaxat inainte.

Elanul

Lungimea totala a elanului este in jur de 20 m si se desfasoara sub forma unei alergarii accelerate (elanul preliminar) si a unei suite de pasi specifici de aruncare (pasii de aruncare), pe fondul carora se executa anumite miscari ritmice si precise.

Elanul preliminar Se executa intre doua semne de control si conta dintr-o alergare libera, urmarindu-se o accelerare gradata, pana la un semn de control; in acest timp, mingea ramane deasupra umarului executand miscari oscilatorii, reduse ca amplitudine, in scopul relaxarii.

Pasii specifici de aruncare (Figura 4.) se desfasoara sub forma unei alergarii aciclice, compusa din 4 pasi specifici tehnicii de aruncare; pe pasul 1 si 2 se duce inapoi bratul aruncator, pasul 3 este "incrucisat", iar pasul 4 este de "blocaj" sau de "aruncare". Pasii specifici incep la semnul de control, la care aruncatorul (dreptaci) ajunge cu piciorul stang:

- primul pas, care este mai lung (2-2,20m) se executa cu piciorul drept, bratul cu mingea incepe sa se duca inapoi; concomitent cu inceperea ducerii mingii inapoi, are loc si rasucirea usoara a axei umerilor spre dreapta, iar bratul liber (stangul) este adus indoit in fata pieptului, fapt ce relaxeaza centura scapulo-humerala.

- al doilea pas, de 1,50-2,00m, se executa cu piciorul stang, atletul ajungand cu axa umerilor paralela cu directia de aruncare, fapt ce permite intinderea completa a bratului cu mingea; trunchiul se inclina spre inapoi, formand un unghi de 30-35s cu verticala.

Figura 4. Pasii specifici de aruncare a mingii de oina

- al treilea pas pasul incrucisat, se executa cu piciorul drept, printr-o pendulare activa a coapsei, peste piciorul stang, cu care se incruciseaza; pasul se executa "razant" si suficient de lung (1,80-2,10m), fiind determinat si de forta de impulsie a piciorului stang; C.G.G. al corpului coboara cu 5-6cm, iar bratul cu mingea se mentine intins, cu palma in supinatie. Prin acest pas se urmareste devansarea (depasirea) trenului superior, pasul fiind "veriga" de legatura a elanului cu "efortul" de aruncare.

- al patrulea pas, pasul de aruncare, sau pasul de blocaj este executat cu piciorul stang, el fiind suportul pe care se desfasoara efortul final.

► Efortul final

Este cea mai importanta faza, cand are loc "marea accelerare" a bratului cu mingea. Prin miscarile executate in efortul de aruncare, miscari bazate pe contractii musculare "in val", incepand cu grupele musculare mari, se creeaza o viteza suplimentara, astfel ca, la eliberare mingea atinge o viteza foarte mare.

Desi efortul de aruncare cuprinde mai multe actiuni ale segmentelor corpului, datorita vitezei de executie imprimata de aruncator, el apare ca o unica si continua miscare.

Sprijinul unilateral Dupa executarea pasului incrucisat, atletul ajunge in sprijin pe piciorul drept, care preia si continua activ miscarea: rotarea genunchiului (fara tendinta de ridicare), la care este angrenata si rotarea soldului drept, propulsand bazinul inainte. Astfel, se asigura si intrarea aruncatorului in "arc intins", moment care precede tractiunea finala (azvarlirea).

Sprijinul bilateral (pasul de blocaj) Reprezinta pasul final, unde se produce un sistem foarte complex de actiuni in scopul obtinerii eficientei maxime a bratului drept.

Asezarea piciorului stang se face foarte rapid, contactul cu solul se ia pe calcai, ajungandu-se foarte repede pe toata talpa; acest picior se asaza lateral-stanga fata de directia de aruncare (la 20-30cm), fapt ce favorizeaza rotarea soldului drept, contribuind la extensia corpului si realizarea "arcului intins", solutia optima efectuarii unei miscari de azvarlire cu eficienta mare. Urmeaza extensia exploziva a antebratului pe brat si biciuirea mainii si a degetelor.

Oprirea inertiei se realizeaza printr-o schimbare rapida a picioarelor, trecand dreptul inainte, semiflexat si coborand C.G.G. al corpului, prin grupare pe piciorul drept.

2.2. Metodica predarii aruncarii mingii de oina

Aruncarea mingii de oina, ca mijloc al educatiei fizice scolare si inclusa ca proba in atletism la concursurile pentru copii, reprezinta etapa care precede insusirea aruncarii sulitei, consolidand deprinderea de aruncare tip azvarlire.

Ca forma de executie pare simpla, fiind un exercitiu accesibil, la faza aruncarii de pe loc, dar azvarlirea devine mai dificila in conditiile executiei cu elan.

Abordarea metodica a predarii se realizeaza dupa insusirea exercitiilor de aruncari tip azvarlire cu mingea medicinala (cu ambele brate si cu un brat) si urmareste insusirea:

- prizei;

- aruncarii de pe loc;

- aruncarii cu pasi specifici;

- elanului preliminar.

► Priza si acomodarea cu mingea sistemul de actionare:

apucarea corecta a mingii si trecerea ei dintr-o mana in alta;

trecerea mingii dintr-o mana in alta, in jurul corpului;

aruncari la tinta verticala si/sau orizontala;

aruncari si prinderi ale mingii de oina.

► Aruncarea de pe loc - sistemul de actionare:

- stand departat, cu fata spre directia aruncarii, azvarlirea mingii, fara indoirea picioarelor;

- stand departat, cu piciorul stang inainte, fara indoirea picioarelor, azvarlirea mingii;

- acelasi exercitiu cu indoirea picioarelor;

- stand departat anteroposterior, flexia usoara a piciorului dinapoi, urmata de aruncare,

- stand departat, cu latura stanga spre directia de aruncare, cu bratul drept inapoi intins, azvarlirea mingii;

- acelasi exercitiu cu indoirea piciorului drept.

Nota: Se va urmarii asezarea picioarelor pe sol, astfel incat varful piciorului dinainte sa se afle pe linie cu calcaiul piciorului dinapoi

► Aruncarea cu pasi specifici - sistemul de actionare:

- stand departat, cu latura stanga spre directia de aruncare, azvarlire cu 2 pasi de mers: dreptul peste stangul (pas incrucisat) si asezarea stangului; bratul aruncator se mentine intins;

- acelasi exercitiu, executand pasul incrucisat cu desprindere de pe sol; bratul aruncator se mentine intins;

- din mers, aruncari cu 4 pasi specifici;

- acelasi exercitiu cu accelerarea pasilor.

Nota: fiecare exercitiu de insusire a pasilor specifici se executa mai intai fara minge, ulterior introducandu-se si lucrul cu mingea.

► Aruncarea cu elan preliminar - sistemul de actionare:

- aruncare cu 4 pasi specifici, precedati de 3-5 pasi de mers;

- acelasi exercitiu, executat din alergare usoara;

- aruncari cu elan de 5-7-9 pasi preliminari de alergare;

- aruncari cu elan complet, respectand cele 2 semne de control;

- aruncari sub forma de intrecere.

Precizari regulamentare in aruncarea mingii de oina

Proba face parte din componenta poliatloanelor specifice categoriei de varsta, rezervata copiilor. Greutatea mingii de oina folosita in concurs este de 120-150 grame; regulamentul impune aruncarea la distanta a acestei mingi pe deasupra capului, tehnica fiind cea de azvarlire. Sectorul (Figura 5.) din care se practica proba este cel specific aruncarii sulitei, fapt ce impune unele precizari de respectat.

Figura 5. Sectorul de aruncare a mingii de oina

Fiecare participant are dreptul la trei aruncari. Toate cele trei aruncari sunt masurate si inregistrate pana la finalul competitiei. Lungimea aruncarii este masurata de la zona de contact a mingii (urma cea mai apropiata de sensul de aruncare), respectiv cota "0" a ruletei, la marginea pistei de elan cota de citire pe ruleta. Cea mai lunga aruncare, dintre cele trei incercari, este retinuta pentru intocmirea clasamentului si acordarea punctajului.

3. ARUNCAREA GREUTATII

3.1. Tehnica aruncarii greutatii cu elan liniar

Scopul prestatiei aruncatorului de greutate este de a proiecta sfera metalica, pe o traiectorie de zbor cat mai lunga.

Mecanismul de baza al aruncarii cu elan, respectiv structura tehnica, consta in:

- faza de pregatire pentru aruncare;

- faza elanului (saltare liniara);

- faza efortului final de aruncare;

- faza de restabilire dupa eliberarea sferei metalice.

Veriga de baza a liniei tehnice a aruncarii greutatii o constituie, modalitatea tehnica de eliberare a sferei, prin presiune aplicata asupra obiectului.

► Pregatirea pentru aruncare contine urmatoarele actiuni:

Priza - sau tinerea greutatii. Se cunosc trei moduri de a realiza priza pe greutate, in functie de asezarea degetelor pe ea:

- degetul mare si degetul mic se afla in lateral, celelalte rasfirate lejer pe greutate, egal departate intre ele (Figura );

Figura       Priza aplicata pe sfera metalica

- cele trei degete uneori si cel mic, sunt lipite si asezate pe greutate, cel mare lateral, priza aplicata mai ales de fete;

- degetele aratator, mijlociu si inelar sunt rasfirate pe greutate, iar degetul mic indoit este "sub" greutate.

Presiunea sferei metalice este resimtita la baza degetelor. Dupa fixarea ferma a prizei, mana se flecteaza din articulatia pumnului sub presiunea greutatii si este dusa sub barbie in spatiul clavicular, cu degetele orientate spre gat; cotul se afla sub nivelul umerilor, (Figura 7.) asigurand astfel relaxarea bratului.

Figura 7. Asezarea greutatii la nivelul spatiului clavicular

(A - pozitionare corecta B - pozitionare incorecta)

Pozitia initiala a aruncatorului este stand pe toata talpa piciorului drept, cu spatele spre directia de aruncare, la marginea departata a cercului fata de terenul de aruncare. Piciorul stang, putin in urma celui drept, 'controleaza' solul cu varful si asigura echilibrul general; trunchiul este in usoara extensie, iar bratul stang semiintins este dus oblic-sus, relaxat.

Gruparea se realizeaza din pozitia initiala: aruncatorul apleaca trunchiul inainte iar piciorul stang cu genunchiul flexat ajunge langa piciorului de sprijin (drept), care preia greutatea sistemului aruncator-greutate, in acest fel realizandu-se 'gruparea', din care incepe actiunea de impulsie. In aceasta faza sfera metalica se afla in punctul cel mai jos al traiectoriei sale, iar unghiul format de trunchi si de coapsa piciorului drept, este de aproximativ 50 . Axa umerilor este paralela cu solul si perpendiculara pe directia de aruncare, iar mana stanga, are rol de echilibrare.

► Elanul este o saltare razanta, executata pe piciorul drept, spre mijlocul cercului de aruncare si are doua faze, respectiv: Impulsia- avantarea si saltarea.

Impulsia si avantarea reprezinta faza in care, se produce prima accelerare. Aceasta se realizeaza printr-o impingere in sol, efectuata de piciorul drept si sustinuta de piciorul stang, care se avanta pe directia elanului. Impulsia o executa piciorul de sprijin si se face printr-o extensie energica din articulatia genunchiului, evitand insa ridicarea excesiva a centrului de greutate. Trebuie subliniat faptul ca, actiunea de impulsie are rol mai mare decat avantarea. In aceasta faza, are loc o rulare de pe pingea pe calcai.

Impulsia se realizeaza sub un unghi de aproximativ 60 . Axa umerilor ramane paralela cu solul, iar bustul se ridica progresiv. Unghiul traiectoriei pe care se misca greutatea este crescut cu 15^o-25^o. Greutatea parcurge un drum de 70-90 cm.

Saltarea incepe din momentul in care aruncatorul intrerupe contactul cu solul, prin piciorul drept (terminarea rularii) si tine pana la reluarea contactului cu solul tot pe piciorul drept.

Saltarea trebuie sa fie cat mai scurta si razanta, pentru a micsora la maximum oscilatiile pe verticala. In aceasta faza, aruncatorul urmareste trimiterea trenului inferior inainte (depasind obiectul) si mentinerea greutatii la distanta. Reluarea contactului cu solul are loc pe pingea.

Traiectoria greutatii se ridica in continuare, fata de faza de impulsie cu circa 15 . Greutatea mai parcurge un drum de aproximativ 35-45cm. Piciorul drept executa o miscare de rotatie spre interior, piciorul stang este avantat spre directia de aruncarea, dar axa umerilor se mentine perpendiculara pe directia de aruncare.

► Efortul final (de aruncare) are loc al doilea moment de accelerare a vitezei greutatii. Inceputul efortului se realizeaza din sprijin unilateral, cand are loc o miscare complexa de ridicare-rotare-inaintare, in directia aruncarii.

Sprijinul unilateral se realizeaza pe pingeaua piciorului drept care 'aterizeaza' pe sol, cu varful rasucit spre interior. Sprijinul unilateral trebuie sa dureze cat mai putin si se termina o data cu asezarea piciorului stang pe sol.

Axa umerilor se mentine relativ perpendiculara pe directia de aruncare; axa bazinului este intoarsa evident spre directia de aruncare. Talpa piciorului drept este in pronatie si formeaza un unghi de aproximativ 120 cu directia de aruncarea. Unghiul dintre trunchi si coapsa piciorului drept este de aproximativ 90 . Bratul stang 'acopera' pieptul, controland pozitia inchisa. Capul si privirea raman orientate spre inapoia cercului.

Sprijinul bilateral (Figura 8.) constituie faza in care are loc 'marea accelerare', in care se imprima 80-85% din viteza initiala a greutatii.

Figura 8. Sprijinul bilateral in efortul final

Piciorul drept continua actiunea de impulsie, concomitent cu rotarea genunchiului si a soldului, in timp ce piciorul stang printr-o actiune de 'blocare', contribuie la cresterea substantiala a accelerarii miscarilor, executate de partea dreapta.

Bustul se ridica si se roteaza treptat, dar rapid, in timp ce bratul stang 'deschide' pieptul. Axa umerilor si a soldurilor continua rotarea de la dreapta la stanga, pana ajung perpendiculare pe directia de aruncare.

Sfera metalica ramane lipita de gat, pana cand atletul 'simte' trecerea greutatii corpului pe piciorul stang, urmeaza ridicarea umarului drept si apoi intinderea foarte energica a bratului aruncator.

In ultima parte a efortului final, inaintea intinderii bratului aruncator, corpul atletului trebuie sa se afle intr-o extensie completa, in asa fel, incat o linie imaginara dreapta sa uneasca piciorul stang, bazinul, umarul drept si mana cu sfera.

Caracteristicile spatio-temporale ale fazei finale:

distanta intre punctele de sprijin este de 0,70-0,90m;

piciorul stang se asaza lateral-stanga la 0,15-0,20m si aproape simultan cu 'aterizarea' piciorului drept (la diferenta de 0,02-0,1s);

lungimea traseului de actionare asupra greutatii este de 1,65-1,99m;

inaltimea de eliberare este cu 0,20-0,30m mai mare decat inaltimea atletului;

Figura 9. Aruncarea greutatii cu elan liniar - prin saltare

unghiul optim de eliberare este de aproximativ 41

viteza de eliberare a greutatii este de 13,67-14,19m/sec; modificarea vitezei initiale cu 0,1 m/s poate influenta lungimea aruncarii cu 0,25m.

Restabilirea dupa aruncare consta in oprirea inertiei aruncatorului. In finalul efortului de aruncare, aruncatorul executa o schimbare rapida a sprijinului pe picioare si coboara centrul de greutate, pentru a evita iesirea din cerc (depasirea). Piciorul stang este tras razant spre inapoi, iar dreptul este dus inainte langa prag prin saritura, dar numai dupa ce greutatea a parasit mana aruncatorului.

3.3. Metodica predarii aruncarii greutatii

La prima vedere, aruncarea pare simpla, dar avand in vedere faptul ca elanul se desfasoara pe un spatiu foarte restrans (2,135m) apar dificultati in desfasurarea actiunilor, mai ales ca acestea trebuie sa se desfasoare in viteza maxima.

Invatarea tehnicii aruncarii greutatii, trebuie sa urmeze dupa etapa de initiere, respectiv dupa insusirea aruncarii tip impingere (cu mingea medicinala cu ambele brate si cu un brat) si respecta succesiunea metodica prin:

- insusirea prizei si obisnuirea cu sfera metalica;

- invatarea aruncarii de pe loc;

- invatarea aruncarii cu elan.

► Insusirea prizei si obisnuirea cu sfera metalica - sistemul de actionare:

- stand departat trecerea sferei dintr-o palma in alta, inaintea trunchiului;

- stand departat, trecerea sferei in jurul corpului, prin inainte si inapoi, din palma in palma;

- asezarea sferei metalice in palma opusa bratului de aruncare, cuprinderea bilei cu mana aruncatoare, urmata de fixarea ei la nivelul supraclavicular;

- stand cu sfera metalica fixata la nivelul umarului, rasucirea trunchiului la stanga si dreapta, cu pastrarea pozitiei obiectului;

- stand cu sfera fixata la umar, intinderea si indoirea bratului;

- stand cu sfera fixata la umar, aplecarea trunchiului, urmata de impingerea sferei spre sol.

► Aruncarea de pe loc - sistemul de actionare:

- stand departat, cu fata spre directia aruncarii, impingeri ale greutatii cu 2 maini de la piept;

- acelasi exercitiu, cu angrenarea picioarelor prin flexia si extensia acestora.

- stand departat, cu fata spre directia aruncarii, impingerea greutatii cu o mana de la umar;

- acelasi exercitiu, rotand in prealabil umerii spre dreapta;

- stand departat, cu latura stanga spre directia de aruncare, impingeri cu o mana de la umar;

Nota: Se va urmarii asezarea picioarelor pe sol, astfel incat varful piciorului dinainte sa se afle pe linie cu calcaiul piciorului dinapoi.

- acelasi exercitiu cu indoirea piciorului drept;

- stand departat cu trunchiul jumatate intors spre directia de aruncare, impingeri cu o mana de la umar;

- stand cu spatele spre directia de aruncare, impingere cu o mana de la umar;

- aruncarea greutatii fara elan, sub forma de concurs.

► Aruncarea cu elan - sistemul de actionare:

- saltari razante, fara obiect, avand spatele orientat spre directia elanului efectuate in afara cercului;

- acelasi exercitiu, simuland si efortul final;.

- saltari razante pe piciorul drept, cu greutatea sprijinita langa gat, efectuate din cerc;

- aruncari cu saltare liniara din cerc;

- aruncari cu elan sub forma de concurs.

Indicatii metodice si greseli frecvente:

exersarile se efectueaza numai la comanda profesorului;

formatia de lucru este perechi sau linii fata in fata;

partenerii sunt egali ca forta;

distanta dintre executantii asezati in linie este de minim 3m;

toti subiectii care se afla in posesia sferei metalice (pe aceeasi linie) arunca simultan;

se observa foarte atent fiecare serie de aruncari;

recuperarea obiectelor se face numai la comanda profesorului, dupa ce acesta s-a asigurat ca toti subiectii si-au efectuat aruncarea;

exersarile din cerc se efectueaza individul, subiectii asteptandu-si randul la aruncare in partea posterioara a cercului;

greutatea nu este corect pozitionata la umar;

nu se efectueaza saltare, ci tarare;

saltarea nu este razanta.

3.4. Prevederile regulamentului de concurs

Aruncarile se efectueaza dintr-un cerc betonat (Figura 10.) avand un diametru de 2,135m; in jumatatea dinainte a cercului este plasata o opritoare (prag) care masoara 1,21-1,23m. Sfera din metal (greutatea) cu care se executa aruncarea este neteda si cantareste 7,260kg la barbati, respectiv 4kg la femei. Greutatea este eliberata in sectorul de aruncare, format in spatiul delimitat de un unghi de 34,92s, care are varful in centrul cercului. Sectorul de aruncare poate fi iarba, zgura sau orice material pe care obiectul lasa o urma.

Figura 10. Cercul pentru aruncarea greutatii

Ordinea in care se desfasoara aruncarile este stabilita prin tragere la sorti; concurentul isi incepe aruncarea dintr-o pozitie statica si paraseste cercul dupa ce sfera a atins sectorul de aterizare, iesind prin partea posterioara a cercului.

Fiecare concurent are dreptul la 3 incercari; dupa un tur de trei aruncari, primii 8 atleti au dreptul la trei incercari suplimentare. Timpul acordat efectuarii unei incercari este de 1 minut. Cea mai lunga aruncare, incluzandu-le si pe cele suplimentare, este luata in considerare in alcatuirea clasamentului final. Masurarea fiecarei aruncari (Figura 11.) se efectueaza imediat dupa efectuare, de la urma cea mai apropiata de cerc, lasata de obiect (cota "0"), pana la marginea interna a circumferintei cercului, dar trecand banda ruletei prin centrul cercului.

Figura 11. Masurarea lungimii aruncarii greutatii

Aruncarile sunt valabile daca obiectul cade in interiorul sectorului de aterizare; calcarea sau atingerea (Figura 12.) cu orice parte a corpului a partii superioare a opritoarei, a solului sau a partii superioare a cercului de metal se va considera o greseala.

Figura 12. Situatii de aruncari nereusite

4. ARUNCAREA SULITEI

Aruncarea sulitei este considerata cea mai veche proba atletica, utilizata in scopuri practice, inca din cele mai vechi timpuri. In Grecia Antica intrecerile vizau aruncarea cu sulita, la tinta si la distanta.

4.1. Tehnica aruncarii sulitei

Scopul prestatiei aruncatorului de sulita este de a proiecta obiectul, pe o traiectorie de zbor cat mai lunga.

Tehnica de aruncare a sulitei se raporteaza la detaliile aruncarii tip azvarlire, unde fortele trenului superior actioneaza asupra sulitei, prin tractiune liniara, de jos in sus, dinapoi spre inainte. Tehnica este determinata de caracteristicile sulitei si se desfasoara conform mecanismul de baza, respectiv:

- faza de pregatire pentru aruncare;

- faza elanului (preliminar si a pasilor specifici);

- faza efortului final de aruncare;

- faza de restabilire dupa eliberarea sulitei.

Veriga de baza a structurii tehnice a aruncarii sulitei o constituie, modalitatea tehnica de eliberare a sulitei, respectiv tractiunea liniara aplicata asupra axului longitudinal al obiectului.

► Pregatirea pentru aruncare

Priza sau tinerea sulitei cea mai raspandita (Figura 13.), in practica masculina si feminina o constituie ceea in care mansonul sulitei se afla in palma (jgheabul palmei), iar degetul mare si cel mijlociu cuprind capatul posterior al mansonului. Degetul aratator se fixeaza oblic sub corpul sulitei, mentinandu-i echilibrul, iar cel inelar si cel mic invaluiesc mansonul.

Figura 13. Priza sulitei

Pozitia initiala (Figura 14.) se stabileste la primul "semn de control" al elanului si se abordeaza dupa fixarea prizei pe manson, cand atletul duce sulita deasupra umarului, fixand-o intr-o pozitie paralela cu solul sau intr-o pozitie cu o usoara deviere a varfului sulitei in jos (sau in sus), cu mansonul la nivelul fruntii.

Aruncatorul aflat in sprijin bilateral, pe toata talpa piciorul dinainte, celalalt fiind dus usor inapoi, in sprijin pe varf. Pozitia corpului este verticala, iar bratul opus este usor flexat si relaxat.

Figura 14. Pozitia initiala

► Elanul se executa liniar pe o distanta precisa (in jur de 30m la aruncatorii consacrati), si urmareste realizarea unei viteze de deplasare controlabila, pe fondul careia sa se poata executa miscarile specifice aruncarii sulitei.

Elanul preliminar se deruleaza de la primul semn de control si consta dintr-o alergare accelerata, pana la cel de al doilea semn de control. In acest timp, sulita ramane deasupra umarului, preluand miscarile oscilatorii (reduse ca amplitudine), induse de alergarea pe elan.

Caracteristicile elanului preliminar

numarul pasilor este cuprins intre 8-12;

viteza de deplasare este de 6,6 - 7,6 m/s la masculin si 6,2 - 7 m/s la feminin.

Pasii specifici (4 pasi pentru varianta recomandata la initiere) incep de la al doilea semn de control de pe pista de elan si decurg sub forma unei alergari, structurate in 4 pasi specifici tehnicii de aruncare a sulitei.

In cadrul pasilor specifici primii doi sunt rezervati retragerii sulitei spre inapoi, al treilea pas este de "incrucisare", iar ultimul este consacrat aruncarii efective.

Odata ajuns la al doilea semn de control cu piciorul stang (in cazul unui subiect dreptaci), aruncatorul efectueaza primul pas cu piciorul drept, incepand si ducerea sulitei spre inapoi. Concomitent cu inceperea ducerii sulitei inapoi, are loc si rasucirea axei umerilor spre dreapta, iar bratul liber (stangul) este adus indoit in fata pieptului, fapt ce induce relaxarea umerilor.

Al doilea pas este efectuat cu piciorul stang, bratul cu sulita

si axa umerilor devenind paralela cu directia de aruncare, fapt ce permite (impune) intinderea completa a bratului cu sulita, care se afla cu palma in supinatie (orientata in sus).

Axa bazinului se rasuceste spre dreapta cu 90 si chiar peste 90. Varful sulitei ajunge la nivelul liniei ochilor sau mai jos (cel mult sub barbie), iar mansonul se afla la inaltimea umarului drept.

Al treilea pas sau pasul incrucisat se executa cu dreptul, "razant" si suficient de lung, fiind determinat si de forta de impulsie a piciorului stang. Prin acest pas se urmareste devansarea (depasirea) trenului superior. Pasul incrucisat se executa printr-o pendulare activa a coapsei piciorului drept peste cea stanga, cu care se incruciseaza vizibil, in momentul cand stangul se afla in extensie la terminarea impulsiei.

Contactul cu solul este activ pe partea externa a talpii spre calcai, realizand, astfel inclinarea ("depasirea") inapoi a corpului. In momentul urmator, acest picior va prelua greutatea corpului intr-o pozitie flexata, care va genera energie pentru efortul de aruncare ce va urma.

Caracteristicile pasului incrucisat

lungimea lui este de 1,80 - 2,10 m;

centrul general de greutate coboara cu 5-6cm;

varful piciorului la contactul cu solul este orientat inspre exterior cu 30-45;

flexia din genunchi este de 150-160;

sulita este paralela cu axa umerilor;

viteza de deplasare este de 6,6 - 7,6 m/s masculin si 6,2 - 7 m/s la feminin.

Al patrulea pas sau pasul de blocaj (Figura 15.) se efectueaza cu piciorul stang si reprezinta debutul fazei de desfasurare a efortului final.

► Efortul de aruncare se constituie in cea mai importanta faza a aruncarii sulitei.

Sprijinul unilateral al efortului final debuteaza dupa executarea pasului incrucisat, cand aruncatorul ajunge in sprijin pe piciorul drept, care preia si continua printr-un "lucru motor" accelerarea sistemului (aruncator-sulita).

Efortul de aruncare incepe atunci cand centrul general de greutate trece de verticala sprijinului pe piciorul drept.

Axa umerilor si bratul cu sulita se pastreaza in urma fata de axa bazinului. Bratul stang ramane intins pe directia de aruncare.

Figura 15. Pasul de blocaj

Sprijinul bilateral derulat in pasul de blocare se realizeaza in pasul final, cand inaintarea aruncatorului este blocata de piciorul stang.

Asezarea piciorului stang in sprijin se efectueaza foarte rapid, contactul cu solul se efectueaza initial pe calcai, trecand rapid pe toata talpa; apoi se produce inaintarea bazinului si rotarea soldului drept, care favorizeaza formarea "arcului" incordat sau intins al corpului. Urmeaza eliberarea sulitei, prin tractiunea finala, biciuire, efectuata din umar, brat si mana. Prin degetul aratator, se imprima sulitei o miscare de rotatie in jurul axei longitudinale, de la stanga la dreapta.

Eliberarea sulitei se efectueaza sub un unghi de 28-32.

"Arcul" se destinde din momentul in care segmentele corpului care au contribuit la incordarea lui (sold, coapsa dreapta, abdomen si piept) isi inceteaza inaintarea accelerata (se blocheaza) si incepe tractiunea rapida, a sulitei spre inainte-sus.

Bratul stang, care, in sprijin unilateral, se afla inainte, coboara si se fixeaza ferm, cu antebratul indoit in dreptul ultimelor coaste din partea stanga. Capul se afla pe spate, iar privirea pe viitoarea traiectorie a sulitei.

Caracteristicile pasului de aruncare

lungimea pasului de blocare (ultimul) este cuprinsa intre 142 cm si 157 cm, la cei mai buni aruncatori;

unghiul de eliberare format intre traiectoria centrului de greutate a sulitei si planul orizontal este intre 31 si 37;

viteza de eliberare la cei mai buni aruncatori este de 27-30 m/s.

► Restabilirea dupa eliberarea sulitei

Oprirea inertiei se realizeaza printr-o schimbare rapida a picioarelor, trecand dreptul inainte, semiflexat si coborand centrul de greutate al corpului prin gruparea deasupra piciorului semiflexat.

4.2. Metodica predarii aruncarii sulitei

Invatarea tehnicii aruncarii sulitei, trebuie sa urmeze dupa etapa de initiere, respectiv dupa insusirea aruncarii tip azvarlire (cu mingea medicinala cu ambele brate si cu un brat) si respecta succesiunea metodica, prin:

- invatarea prizei si acomodarea cu sulita;

- invatarea aruncarii de pe loc;

- invatarea aruncarii cu pasii specifici;

- invatarea aruncarii cu elan complet.

Nota: Sistemul de actionare prezentat se adreseaza celor care sunt aruncatori cu bratul drept (dominanta laterala dreapta).

► Insusirea prizei si acomodarea cu sulita - sistemul de actionare:

stand departat cu sulita apucata cu mainile intinse si departate, trecere sulitei peste cap, inapoi si inainte;

acelasi exercitiu cu trecerea sulitei peste umarul stang si cel drept;

cu partener, spate in spate, cu sulita sus apucata cu bratele intinse, fandare usoara inainte;

stand departat, cu sulita sprijinita vertical aplecari cu arcuiri repetate ale trunchiului, concomitent cu alunecarea palmelor pana la manson;     

se demonstreaza si se explica priza pe mansonul sulitei;

stand cu mana bratului aruncator pe sulita, deasupra mansonului, alunecarea palmei pe sulita, pastrand bratul paralel cu ea, pana la apucarea marginii superioare a mansonului, cu priza demonstrata;

- stand departat frontal, cu ducerea sulitei deasupra umarului, intr-o pozitie paralela cu solul, se intinde bratul cu sulita sus pe verticala, apoi se revine deasupra umarului;

mers cu purtarea sulitei cu bratul indoit, deasupra umarului.

► Invatarea aruncarii de pe loc - sistemul de actionare:

stand departat frontal, cu sulita apucata cu ambele mani de manson, aruncare cu scopul de a infige sulita la 3-5m;

stand departat frontal, cu bratul aruncator deasupra umarului, aruncare cu scopul de a infige sulita la 5-8m;

stand departat anteroposterior cu greutatea corpului egal repartizata pe ambele picioare, aruncarea sulitei;

stand departat anteroposterior cu greutatea corpului pe piciorul dinapoi, aruncarea sulitei cu translarea greutatii corpului pe piciorul dinainte;

stand departat cu latura stanga pe directia de eliberare, cu bratul aruncator intins inapoi, varful sulitei la nivelul tamplei, aruncare prin rasucire spre directia de eliberare.

Nota: Se va urmarii asezarea picioarelor pe sol, astfel incat varful piciorului dinainte sa se afle pe linie cu calcaiul piciorului dinapoi.

►Invatarea aruncarii cu 4 pasii specifici - sistem de actionare:

stand departat cu latura stanga pe directia de eliberare, bratul aruncator intins (pozitia aruncarii de pe loc), trecerea piciorului drept (D), incrucisat, peste piciorul stang (primul pas), urmata de ducerea piciorului stang (S) inainte (al doilea pas), fara a se efectua aruncare: 2 pasi [D→ S];

acelasi exercitiu, din mers, cu aruncarea sulitei;

aruncare cu accelerarea celor doi pasi;

aruncare cu doi pasi, executand pasul incrucisat, lung, razant, rapid;

la un semn de control, stand departat cu piciorul stang inainte, spre directia de aruncare, din mers, pas cu piciorul drept si inceperea ducerii sulitei inapoi, urmata de pas cu piciorul stang si trecere cu latura stanga pe directia de aruncare concomitent cu intinderea bratului aruncator: 4 pasi [D→ S → D → S];

acelasi exercitiu cu eliberarea sulitei;

acelasi exercitiu (aruncare cu 4 pasi), efectuat cu accelerarea pasului incrucisat, initial fara eliberarea, apoi cu eliberarea sulitei;

acelasi exercitiu cu accelerarea pasului incrucisat si a pasului final, fara si apoi cu aruncare;

aruncare cu 4 pasi specifici, accelerati;

►Invatarea aruncarii cu elan complet - sistemul de actionare:

mers 4-6 pasi cu purtarea sulitei deasupra umarului, (elan preliminar), urmat de efectuarea tot din mers, a pasilor specifici de aruncare, finalizati cu aruncarea sulitei;

acelasi exercitiu efectuat din alergare usoara 8-10m (elanul preliminar+pasii specifici);

acelasi exercitiu efectuat din alergare usoara, pe parcursul elanului preliminar, pasii specifici accelerati;

etalonarea elanului intre primul (locul de plecare) si al doilea semn de control (inceputul pasilor specifici), prin executie a elanului preliminar si a pasilor in conditii de viteza controlabila.     

Indicatii metodice si greseli frecvente:

finalizarea exercitiilor se efectueaza, dupa insusirea pasilor si a miscarilor specifice;

tractiunea finala se efectueaza in axul longitudinal al sulitei, urmata de "biciuire" ampla a bratului aruncator;

privirea se mentine inainte, pe parcursul tuturor exercitiilor, chiar si la cele care au pozitia initiala cu latura stanga pe directia de aruncare;

formatia de lucru frontal, pe linie cu interval de 3 m intre executanti;

se insista pe pastrarea bratului aruncator intins inapoi, la efectuarea pasului incrucisat si a pasului de aruncare;

aruncarile se efectueaza frontal, la semnalul conducatorului, toti subiectii in acelasi timp, iar recuperarea sulitelor se efectueaza, numai dupa ce cadrul didactic se asigura de faptul ca toate obiectele au fost aruncate.

4.3. Prevederile regulamentului de concurs

Pista de elan (Figura 1) are lungimea minima de 30m si maxima de 36,5m si este marcata prin doua linii albe paralele cu latimea de 5cm, departate la 4 m, intre ele. Aruncarea se efectueaza fara a se depasi arcul de cerc, corespunzator unei raze de 8m, si latime de 7cm.

Sectorul de aruncare (Figura 1) este acoperit cu iarba, zgura sau material ce permite inregistrarea unei urme. Acesta este delimitat de linii albe late de 5cm, care formeaza un unghi de 34,92, in asa fel incat, daca marginile interioare ale liniilor albe ar fi prelungite, ele ar trece prin centrul cercului.

Sulita este compusa din trei parti, respectiv: varf, corp si manson. Corpul este neted, metalic cu varful ascutit si mansonul alcatuit dintr-un snur rasucit compact in jurul corpului, in partea mediana a sulitei. Corpul sulitei pentru probele masculine (seniori), masoara 2,60-2,70m si cantaresc 800g; in probele feminine (senioare), sulita are lungimea de 2,20-2,30m si cantareste 600g. Mansonul are 150-160cm la sulita pentru probele de seniori si 140-150cm pentru probele de senioare.

Figura 1 Pista de elan si sectorul de aruncare

Aruncarea sulitei este valabila numai daca aceasta s-a eliberat, prin azvarlire. Nu este admisa folosirea manusilor la aruncarea sulitei.

Ordinea inceperii incercarilor este stabilita prin tragere al sorti. In clasament fiecare concurent va fi creditat cu cea mai lunga aruncare, dintre toate incercarile inregistrate.

O incercare este valabila si masurata, numai daca varful capului metalic atinge solul, inaintea oricarei alte parti din restul sulitei. De asemenea varful sulitei trebuie sa cada astfel, incat sa atinga solul in interiorul marginilor sectorului de aruncare. Pentru a fi o aruncare valabila, concurentul nu are voie sa paraseasca pista de elan, inainte ca sulita sa fi atins solul.

In cazul in care in concurs sunt mai mult de opt aruncatori, primii pot care au obtinut cele mai bune rezultate, vor avea dreptul la trei incercari suplimentare. In cazul in care numarul concurentilor este opt sau mai mic, toti aruncatorii au dreptul la cate sase incercari in concurs.

5. ARUNCAREA DISCULUI

5.1. Tehnica aruncarii discului

Una dintre cele mai vechi si reprezentative probe atletice este considerata aruncarea discului. Cele mai sugestive imagini ale practicii exercitiilor atletice din antichitate sunt cele care reprezinta atleti discoboli.

Tehnica de eliberare a discului este una neobisnuita, fapt ce confera probei o tehnica mai elaborata, care solicita pe langa calitati fizice si motrice de baza si exprimari ale aptitudini coordinative.

Mecanismul de baza al aruncarii discului sau fazele succesiunii tehnice, sunt urmatoarele:

- faza de pregatire pentru aruncare;

- faza elanului (rotarea cu sprijin si rotarea fara sprijin);

- faza efortului final de aruncare;

- faza de restabilire dupa eliberarea discului.

Veriga de baza in aruncarea discului se constituie modalitatea tehnica de eliberare a discului, respectiv tractiunea curbilinie, aplicata asupra obiectului.

►Pregatirea pentru aruncare

Priza sau tinerea discului se efectueaza prin sprijinirea obiectului cu muchea pe ultimele falange ale degetelor, care sunt lejer departate intre ele (aratatorul, mijlociul, inelarul si cel mic), degetul mare fiind mai departat pe corpul discului. Mana este usor flectata din articulatia pumnului, astfel incat muchea superioara a discului sa fie rezemata de fata interna a antebratului. Priza trebuie sa asigure o parghie maxima a bratului, o buna relaxare si sa asigure conditii de imprimare a rotatiilor discului, la momentul lansarii.

Pozitia initiala impune aruncatorului asezarea la marginea posterioara a cercului. cu spatele spre directia de aruncare. Talpile sunt departate la latimea umerilor, trunchiul este drept sau usor aplecat, iar bratul cu discul este liber relaxat pe langa corp. Greutatea corpului este repartizata egal ambele picioare.

Balansul bratului aruncator se executa, de obicei, de la stanga spre dreapta, cu amplitudine mare, angrenand trunchiul atletului, cat si picioarele care participa printr-o "flexie arcuita". La a doua balansare (caci de obicei, se efectueaza doua) spre dreapta, cand bratul ajunge in punctul cel mai departat, se produce o tensionare evidenta a musculaturii rotatoare a trunchiului si a membrelor inferioare, care este favorabila inceperii miscarii de rotare pe piciorul stang.

► Elanul (figura 17) este constituit din momente care propulseaza sistemul aruncator - disc pe un drum circular si in directia de aruncare.

Rotarea cu sprijin incepe din sprijin pe ambele picioare. La terminarea balansarii maxime spre dreapta, incepe rotarea pe pingeaua piciorului stang, trecand greutatea corpului pe acest picior care devine, pivot si care se flexeaza treptat. Aceasta rotare spre stanga se executa "in bloc" (cu toata partea stanga), axul de rotatie trecand prin piciorul si umarul stang.

Discul ramane inapoi sub nivelul umarului, bratul mentinand o raza mare in raport cu axa de rotare. Datorita rotarii spre stanga si tendintei de deplasare inainte a aruncatorului, piciorul drept se desprinde de sol si executa o miscare de pendulare circulara din inapoi spre inainte, in timp ce piciorul stangul incepe miscarea de impulsie. In timpul impulsiei executata de piciorul stang, atletul se afla cu fata spre directia de aruncare. Rotarea cu sprijin dureaza 0,35 - 0,37 secunde.

Rotarea fara sprijin incepe la terminarea impulsiei piciorului stang, cand aruncatorul se desprinde de sol si trece intr-o scurta faza de zbor. In aceasta faza se continua rotarea, datorita inertiei masei corporale in miscare, dar si datorita piciorului drept, a carui miscare de pendulare se transforma in rotare. Acest picior coboara activ spre centrul cercului, unde urmeaza a se aseza pe pingea. In aceasta rotire fara sprijin (zbor) are loc o incrucisare a picioarelor, stangul ajungand inaintea dreptului, avantat in directia de aruncare, spre marginea anterioara a cercului.

Durata acestei rotari (in zbor) este de 0,27 - 0,31 secunde si impune o viteza optima de executie.

Figura 17. Aruncarea discului - elanul

► Efortul final de aruncare (Figura 18) incepe din sprijin unilateral si se continua in sprijin bilateral.

Sprijinul unilateral incepe cu asezarea piciorului drept pe pingea, pe sol, aproximativ la jumatatea cercului. Aruncatorul este semigrupat pe acest picior flexat, care continua rotarea (din genunchi) si inaintarea pe directia de aruncare, realizand astfel inceputul efortului de aruncare. Aruncatorul inca se afla cu spatele spre directia de aruncare, iar bratul cu discul este mentinut inapoi. Bratul stang "acopera" bustul, contribuind la mentinerea unei pozitii "torsionate" intre axa bazinului si axa umerilor.

Piciorul stang prin pendulare inainte cauta sprijin la marginea anterioara a cercului. Miscarea de rotare si de intindere pe care o executa piciorul drept declanseaza efortul de aruncare.

Sprijinul bilateral se formeaza prin asezarea piciorului stang pe pingea, greutatea corpului fiind inca pe piciorul drept, ambele picioare fiind flexate. Axa bazinului este paralela cu directia de aruncare, iar axa umerilor este aproape perpendiculara pe acesta. Bratul cu discul este "remorcat" inapoia corpului si aproximativ la inaltimea umarului. Din aceasta "pozitie" se continua tractiunea finala, printr-o miscare de rotatie si de inaintare in jurul laturii stangi.

La miscare participa glezna, genunchiul, soldul, umarul si, in final, bratul, fapt ce imprima discului o mare accelerare.

Figura 18. Aruncarea discului - efortul final

Lansarea discului se produce de la inaltimea umarului drept. In timpul efortului de aruncare, aruncatorul inclina capul inapoi, fapt ce ajuta la proiectarea inainte a soldului drept.

In finalul aruncarii, picioarele se extind complet sau aproape complet, fapt ce determina eventual schimbarea picioarelor prin saritura, in scopul opririi inertiei masei corporale in miscare.

Caracteristicile efortului de aruncare

tractiunea discului in efortul de aruncare se realizeaza pe o distanta cuprinsa intre 2,3 si 2,5 m si dureaza 0,40 - 0,50 s;

in momentul "intrarii" aruncatorului in sprijin bilateral, discul se afla la inaltimea axei umerilor sau mai sus;

distanta dintre talpile picioarelor in sprijin bilateral este cuprinsa intre 80-90 cm (masurata de la marginea interioara a talpilor);

viteza initiala (V_o) este de 25 m/s - 26 m/s, la cei mai buni aruncatori si aruncatoare;

numarul rotatiilor imprimate discului, de ultima falanga a degetului aratator in momentul lansarii este cuprins intre 20 si 38 sec.

5.2. Metodica predarii aruncarii discului

Predarea acestei aruncarii se efectueaza, dupa ce subiectii au parcurs temeinic scoala aruncarii tip lansare. Primele exercitii din scoala au recomandat lansarile (tractiuni pe traiectorie curbilinie) efectuate cu mingile medicinale, dar in acelasi timp se pot utiliza si alte obiecte, cum ar fi cele naturale, respectiv crengi, bastoane, inele de cauciuc.

Ruta metodica a predarii aruncarii discului, impune urmatoarea succesiune:

- invatarea prizei si acomodarea cu discul;

- invatarea aruncarii de pe loc;

- invatarea piruetei specifice;

- insusirea aruncarii integrale;

Nota: Sistemul de actionare prezentat se adreseaza celor care sunt aruncatori cu bratul drept (dominanta laterala dreapta).

► Invatarea prizei si acomodarea cu discul - sistemul de actionare:

stand departat cu priza pe disc, pendulari in plan sagital si frontal (Figura 19);

Figura 19. Acomodarea cu discul

- stand departat antero-posterior, pendularea bratului inainte-inapoi cu indoirea genunchilor si eliberarea discului pe sol (Figura 19);

stand departat, aruncarea discului in plan vertical (Figura 20);

Figura 20. Lansarea discului in plan vertical

► Invatarea aruncarii de pe loc - sistemul de actionare:

Nota: Exercitii in afara cercului de aruncari

stand departat, balansul bratului cu discul spre inapoi, urmat de aruncarea discului, prin tractiune curbilinie;

acelasi exercitiu cu rotarea prealabila a trunchiului spre bratul aruncator si indoirea genunchilor;

stand departat cu latura dreapta spre directia de eliberare, tractiune a bratului aruncator, aruncare libera,

acelasi exercitiu, precedat de flexia genunchilor;

acelasi exercitiu efectuat de la marginea cu prag a cercului de aruncare;

stand departat, cu latura stanga spre directia aruncare, pendularea bratului drept cu rasucirea accentuata a trunchiului spre dreapta, pana in pozitia cu spatele spre directie, urmata de eliberarea discului.

►Invatarea piruetei specifice - sistemul de actionare:

stand departat, cu varful piciorului stang pe linie cu calcaiul piciorului drept, pirueta simpla: pivotare pe pingeaua stanga, trecerea dreptului peste stangul, intoarcere 180, urmata de alta intoarcere 180 pe dreptul si asezarea piciorului stang decalat pe sol; Exercitiu in afara cercului si fara disc;

acelasi exercitiu cu priza pe disc, fara eliberare,

acelasi exercitiu cu aruncarea discului,

acelasi exercitiu efectuat din cerc, fara eliberarea discului;

acelasi exercitiu efectuat din cercul de aruncare cu eliberare.

Insusirea aruncarii integrale

- stand departat cu spatele pe directia de aruncare, pendularea bratului drept, rasucire spre dreapta, pirueta, oprire la momentul sprijinului bilateral al efortului final; exercitiul se efectueaza fara priza pe disc;

- acelasi exercitiu cu priza pe disc;

- aceeasi pozitie, aruncare usoara, respectand pozitia sprijinului pe sol, fata de diametrul, trasat pe directia de eliberare, in cerc;

- aruncare cu elan din cerc.

Indicatii metodice si greseli frecvente:

exersarile cu discul se efectueaza dupa unele simulari, fara obiect;

exersarile din cerc se efectueaza dupa cele din afara cercului;

se insista pe respectarea pozitiei picioarelor la sprijinul bilateral al efortului final;

exersarea se efectueaza pastrand intervalul dintre executanti, 3-4m, asezati in trepte spre partea dreapta (cazul tuturor aruncatorilor dreptaci);

rotarea fara sprijin, efectuata inalt, reduce eficienta aruncarii;

evitarea grabirii tractiunii bratului aruncator, inaintea realizarii sprijinului din efortul final;

urmarirea inca de la primele repetari, a eliberarii discului din sprijin bilateral;

evitarea intarzierii in asezarea piciorului stang in sprijin in efortul final;

se insista pe ridicarea activa a barbiei, in eforul final.

5.3. Prevederile regulamentului de concurs

In concurs, toate aruncarile cu discul se efectueaza din interiorul unei incinte sau al unei custi (Figura 21.) , cu scopul de a asigura securitatea celorlalti aruncatori, a oficialilor si a spectatorilor. Cusca de protectie are forma literei "U" si se compune din 6 panouri metalice cu plasa, cu inaltimea minima de 4m. Deschiderea custii spre sectorul de aruncare este de 6m.

Figura 21. Cusca pentru aruncarea discului - prim plan

Cercul de aruncare (figura 22) este acoperit cu beton si limitat de banda metalica cu grosime de minim 6 milimetri si vopsita in alb. Diametrul interior al cercului de aruncarea discului este de 2,50m. Suprafata posterioara a cercului este marcata de doua lini albe, late de cate 5 cm si lungi de 75 cm.

Din centrul cercului se deschide un unghi de 3494 care se prelungeste dincolo de marginile cercului si care delimiteaza sectorul de aruncare. Sectorul de aruncare se inscrie in spatiul delimitat de laturile unghiului cu originea in centrul cercului, late de cate 5cm. Lungimea laturilor se prelungeste 50-70m, in spatiul acoperit cu iarba sau zgura.

Greutatea discului cu care arunca seniori este de 2kg, iar a celui cu care arunca senioarele este de 1kg.

Ordinea in care concurentii isi efectueaza aruncarile este stabilita prin tragere al sorti. Fiecare concurent are dreptul la cate trei aruncari. Concurentilor li se admite purtarea unei centuri care sa-i asigure sustinerea trunchiului.

Cand sunt mai mult de opt aruncatori, fiecare are dreptul la cele trei, dar primii clasati, pot efectua inca trei aruncari, dupa care se stabileste clasamentul final. Urmatoarele trei aruncari se efectueaza in ordine descrescatoare a rezultatelor obtinute in concursul respectiv.

Figura 22. Cercul pentru aruncarea discului

Daca de la inceput sunt opt sau mai putin de opt concurenti, fiecare are dreptul la cate sase aruncari.

Concurentul care atinge cu orice parte a corpului interiorul sau partea superioara a benzii metalice, este penalizat cu aruncare nereusita, aruncare ce nu se ia in consideratie. Pentru a fi reusita aruncarea efectuata, concurentul nu trebuie sa paraseasca cercul, pana ce discul nu a luat contact cu solul. Parasirea cercului se efectueaza prin jumatatea posterioara a acestuia.

ARUNCARI ATLETICE IN JOCURI DE MISCARE

Mingea calatoare

Formatia: Copiii sunt impartiti in doua echipe, asezate pe siruri, in stand departat, inapoia liniei de plecare.

Desfasurarea: La comanda, primii din capul sirurilor, avand o minge medicinala in maini, se rasucesc spre dreapta, oferind mingea jucatorului urmator; acesta executa aceeasi miscare prin care transmite mingea urmatorului. Dupa oferirea mingii, copilul rasuceste trunchiul spre stanga, unde asteapta revenirea mingii, dinapoi spre inainte. Jocul se incheie in momentul in care mingea ajunge din nou la primul copil, care o ridica deasupra capului.

Variante:

mingea este trecuta din mana in mana pe deasupra capului ("pe pod");

mingea este oferita din mana in mana prin indoirea trunchiului inainte, prin "tunelul" format de departarea picioarelor;

mingea "calatoreste" pe trasee comandate de conducatorul jocului, respectiv pe "pod", prin "tunel", prin lateral;

mingea calatoreste diferit de la jucator la jucator: primul pe "pod", al doilea prin "tunel", al treilea rasucind la dreapta, al patrulea rasucind la stanga, etc.

Schimba capitanii!

Formatia: Colectivul este impartit in echipe egale, fiecare fiind dispusa in sir in pozitia stand departat, avand in fata ei, in stanga si dreapta, plasat cate un jucator capitan, formandu-se astfel un triunghi.

Desfasurarea: Mingea medicinala de 1kg se afla la primul jucator din sir, iar la semnalul conducatorului de joc acesta azvarle, cu ambele maini, de la ceafa spre capitanul 1, din dreapta si alearga spre el, preluandu-i pozitia. Capitanul 1, care a primit mingea arunca, in acelasi mod, spre capitanul 2, alearga in sensul mingii, devenind capitanul 2. Cel care a fost capitanul 2, executa la randul sau acelasi tip de aruncare spre sirul de jucatori, dupa care alearga, prin dreapta, la coada sirului. Jocul se continua pana la ultimul copil, finalul fiind marcat prin revenirea la formatia initiala, cand jucatorul care a inceput aruncarile ridica mingea deasupra capului. Castiga echipa care a ajuns prima la formatia initiala cu primul jucator avand mingea tinuta deasupra capului.

Variante:

- aruncari tip azvarlire cu un brat;

- aruncari tip impingere cu ambele brate, cu un brat.

Azvarle - Impinge!

Formatia: Colectivul este dispus pe laturile unui patrat cu latura de 5-7m, impartit in echipe egale ca numar, fiecare echipa divizata in doua subgrupe, dispuse pe sir, fata in fata. Fiecare echipa are o minge.

Desfasurarea: La semnal, primii jucatori care au mingea, arunca partenerilor din subgrupa aflata de partea opusa astfel: o echipa realizeaza schimbul de minge din stand departat, prin azvarlire (cu ambele maini, de la ceafa), pe cand cealalta arunca, prin impingere (cu ambele maini de la piept). Dupa aruncare, fiecare copil alearga spre dreapta, ocoleste subgrupa opusa (pe la coada sirului) si se asaza dupa ultimul copil al subgrupei sale, aflata in partea opusa. Castiga jocul, echipa care a reusit sa-si schimbe locul subgrupelor cel mai rapid, fara a scapa nici o minge.

Variante:

- tipul de aruncare poate fi acelasi pentru ambele echipe;

- echipele schimba tipul de aruncare, dupa un tur de executii;

- aruncarile pot fi executate si din pozitii joase (asezat, pe genunchi, pe un genunchi);

- fiecare jucator alearga la coada sirului sau.

Mingea in zig-zag

Formatia: Copiii sunt organizati in doua echipe, fiecare fiind dispusa pe cate doua linii, cu jucatorii stand fata in fata, cu intervalul dintre ei de 2m si distanta dintre linii de 4m.

Desfasurarea: La semnalul conducatorului de joc, copilul aflat la un capat al liniei, azvarle inainte, cu ambele maini, de deasupra capului, o minge de 1kg, spre jucatorul aflat in fata sa; indata dupa aceasta, el arunca la fel si o a doua, respectiv a treia minge de acelasi tip. Aruncarea se executa inainte, cel care primeste urmand sa efectueze aceeasi azvarlire, dar pe directie oblic, inainte. Jocul continua cu aruncari executate pe rand de copii, spre inainte, respectiv oblic inainte. Ultimul copil, aflat pe linia opusa celui care a inceput, receptioneaza cele trei mingi pe care le-a primit si o ridica pe ultima deasupra capului, ca semn de incheiere a jocului. Castiga echipa care sfarseste prima jocul.

Variante:

aruncari tip impingere cu ambele brate;

aruncari din pozitii joase: asezat, pe un genunchi.

Mingea in stea

Formatia: Efectivul este impartit in doua parti egale, in formatie de cercuri concentrice, cu jucatorii dispusi stand, fata in fata. Numarul jucatorilor, din fiecare cerc, este par (4-6), iar distanta dintre cercuri este de 3-4m. In formatie, numaratoarea se face cate doi (1! 2! 1! 2!..), iar dispunerea pe cercuri se face astfel incat fiecare din ei, sa aiba in fata un jucator cu alt numar.

Desfasurarea: Doi jucatori alaturati, din cercul interior, primesc cate o minge medicinala de 1-2kg si la semnal, ei le arunca spre dreapta, pe directie oblic inainte, coechipierului (copil cu acelasi numar) din cercul exterior. Aruncarea va fi prin impingere cu ambele maini de la piept. Jucatorul din cercul exterior, dupa ce a primit mingea, executa aruncarea tip impingere, spre coechipierul din cercul interior. Castiga echipa la care mingea a parcurs cel mai rapid traseu, ajungand la copiii care au inceput jocul si au ridicat-o deasupra capului.

Variante:

aruncarile pot fi executate tip azvarlire cu ambele maini;

o echipa executa aruncari tip azvarlire, cealalta aruncari tip impingere, urmand apoi sa fie schimbat tipul;

aruncarile incep in sensuri opuse.

Aruncari in triunghi

Formatia: Colectivul se imparte in doua echipe (sau trei), dispuse in formatie de triunghi, cu un numar de minim 9 jucatorilor, cate 3 la fiecare varf.

Desfasurarea: La semnal, un jucator al unui sir, al fiecarei echipe, executa aruncare tip azvarlire, cu o mana (de la umar), spre jucatorul din dreapta, dupa care se deplaseaza la coada sirului spre care a aruncat. Aceeasi executie o au si ceilalti jucatori. Castiga echipa care termina jocul prima si semnalizeaza aceasta prin ridicarea bratului cu mingea.

Variante:

aruncari cu bratul neindemanatic;

aruncari tip impingere cu ambele brate;

deplasarea se executa la coada propriului sir;

aruncarea se executa spre stanga;

aruncarea se executa intr-un sens, iar alergarea la sirul opus deplasarii mingii.

Du-te dupa minge!

Formatia: Colectivul este impartit in echipe egale, care au jucatorii dispusi pe cate doua siruri, stand fata in fata, la 4-5m.

Desfasurarea: La semnal, primii jucatori de la capatul unui sir, arunca prin azvarlire, cu ambele maini, de la piept, mingea de 1-2kg spre sirul opus, dupa care alearga, prin dreapta, spre coada sirului spre care au aruncat. Aruncarile continua pana cand toti jucatorii au revenit la locurile lor. Castiga echipa care termina prima si al carei jucator care a inceput aruncarile ridica primul mingea deasupra capului.

Variante:

aruncari tip impingere, din stand, de pe loc cu un brat;

aruncari tip azvarlire cu ambele brate;

aruncari tip azvarlire cu un brat;

aruncari din pozitii joase: asezat, asezat incrucisat, asezat departat, pe genunchi, pe un genunchi.

Aruncarea prin fereastra

Formatia: Colectivul este impartit in echipe, asezate in siruri, la interval de 2-3m intre ele, inapoia unei linii trasate pe sol. La distanta de 7-9m, inaintea fiecarei echipe, se aseaza cate o cutie de lada, in pozitie verticala sau orizontala.

Desfasurarea: La semnal, primii jucatori ai fiecarei echipe arunca prin azvarlire mingea de oina, spre "fereastra" (cutia de lada), cu intentia de a o trece prin planul acesteia. Pe rand, toti copiii vor azvarli cate o minge de oina, in timp ce un copil "arbitru" numara aruncarile care au traversat fereastra. Echipa care aduna mai multe aruncari prin fereastra castiga. Mingiile se recupereaza dupa incheierea jocului.

Variante:

fiecare copil are mai mult de o minge de oina;

aruncarile se pot executa si cu bratul neindemanatic;

aruncarile se insumeaza prin executie cu dreapta si cu stanga;

pozitia initiala poate fi: stand, pe genunchi, pe un genunchi, asezat;

marimea tintei si distanta de aruncare se stabileste in functie de colectiv.

Mingile respinse

Formatia: Copiii sunt organizati in doua echipe, egale ca efectiv, despartiti in doua terenuri printr-un fileu sau o "baricada" de banci de gimnastica.

Desfasurarea: La semnal, fiecare echipa, care initial are acelasi numar de mingi, incearca sa expedieze repede, prin azvarlire cu o mana, cat mai multe mingi in terenul advers. La semnalul declansat, prin surprindere, pentru incetarea jocului, se numara mingile din fiecare teren. Castiga echipa cu cel mai mic numar de mingi, ramase, in terenul sau.

Variante:

expedierea mingilor prin impingere cu ambele brate;

expedierea din pozitii joase: ghemuit, asezat, culcat facial.

Mingea rosie - Mingea alba

Formatia: Colectivul avand un numar par de componenti, este dispus in formatie de cerc, in pozitia stand departat.

Desfasurarea: Copiii numara cate doi (1! 2! 1! 2!..) formandu-se astfel doua echipe (cea cu numerele 1 si cea cu numerele 2); un copil de la fiecare echipa cu numarul 1, primeste o minge de culoare rosie, care este aruncata prin impingere cu ambele maini de la piept spre stanga, la jucatorul care are tot numarul 1, pe cand mingea alba a celeilalte echipe este aruncata prin impingere cu ambele maini de la piept spre dreapta, spre jucatorul care are tot numarul 2. Toti copiii incearca sa execute aruncarile cat mai rapid. Castiga echipa a carei minge a ajuns prima, la cel care a inceput jocul si care o ridica deasupra capului.

Variante:

aruncari azvarlite cu ambele maini sau cu un brat;

aruncari din pozitii joase: ghemuit, asezat;

aruncari alternand un tur de azvarliri, cu unul de impingeri;

aruncari tip azvarlire cu mingea rosie, tip impingere cu mingea alba.

Verificati-va cunostintele!

▪ Precizati cum actioneaza fortele in cazul aruncarii tip azvarlire.

▪ Precizati cum actioneaza fortele in cazul aruncarii tip impingere.

▪ Precizati cum actioneaza fortele in cazul aruncarii tip lansare.

▪ Care sunt obiectele aruncate prin azvarlire ?

▪ Precizati tipul de aruncare aplicat, daca obiectul este greutatea ?

▪ Care este obiectul care se arunca cu ambele brate ?

▪ Care este cel mai important factor care determina lungimea unei aruncari ?

▪ Care este valoarea ideala a unghiului de eliberare la aruncarile atletice ?

▪ Care este scopul utilizarii elanului in probele de aruncari ?

▪ Precizati formele pe care le poate avea elanul in probele de aruncari.

▪ Enumerati miscarile ce se produc in efortul final, la aruncari.

▪ Enumerati fazele tehnice ale aruncarii mingii de oina.

▪ Precizati componentele elanului la aruncarea mingii de oina.

▪ Cum se numeste pasul al treilea pas "specific" ?

▪ Care este greutatea mingii de oina ?

▪ Care este structura tehnica in aruncarea greutatii ?

▪ Care este diametrul cercului de aruncare a greutatii.

▪ Precizati marimea unghiului sectorului de aruncare.

▪ Precizati greutatea sferei metalice cu care arunca atletii seniori.

▪ Care este greutatea sulitei la probele feminine?

▪ Precizati mecanismul de baza la aruncarea sulitei.

▪ Care este succesiunea metodica a predarii aruncarii sulitei?

▪ Specificati cate aruncari poate efectua in concurs, un atlet.

▪ Care este timpul acordat efectuarii unei incercari ?

▪ In ce conditii atletii au dreptul la trei incercari suplimentare ?

▪ Precizati locul de parasire a cercului dupa efectuarea aruncarii.

▪ Specificati in ce situatie aruncarile sunt considerate ca nereusite.

▪ care este mecanismul de baza la aruncarea discului?

▪ Precizati veriga de baza la aruncarea discului.

▪ Ce forma are elanul la aruncarea discului?

▪ Care este ruta metodica a predarii aruncarii discului?

▪ Care este greutatea discului pa probele de seniori? Dar la senioare?

▪ Care este marime unghiului ce determina sectorul de aruncare si unde este centrul sau?