Alegerea frecventei de esantionare in audio digital

Alegerea frecventei de esantionare in audio digital

Trecerea din analog in digital se bazeaza pe    teorema esantionarii. Criteriul Nyquist este inceputul procesului care trebuie urmat pentru a ajunge la o frecventa de esantionare dorita. Panta filtrelor utilizabile va constange proiectantii sa creasca frecventa de esantionare deasupra frecventei de esantionare deasupra frecventei teoretice Nyquist. Pentru produsele de larg consum, frecventa de esantionare cea mai joasa este cea mai buna, deoarece costul mediului de inregistrare este direct proportional cu frecventa de esantionare: astfel frecvente de esantionare de doua ori 20 KHz sunt de asteptat. Pentru produse profesionale este nevoie de a lucra la viteze variabile pentru corectia varfurilor. Cand viteza unui recorder digital este redusa, frecventa de esantionare scade. Figura de mai jos arata ca pentru o frecventa de esantionare minima, prima frecventa imagine poate sa devina destul de joasa ca sa treaca prin filtru de reconstructie.

Figura 2.2. Ilustrarea alegerii frecventei de esantionare in audio digital

Daca frecventa de esantionare este crescuta fara schimbarea raspunsului filtrelor viteza poate fi redusa. Rezulta ca recorderele cu viteza variabila, in general acelea cu capete stationare, trebuie sa utilizeze o frecventa de esantionare mai mare.

La inceputul cercetarilor pentru audio digital, banda de frecventa necesara pentru a asigura un debit de aproximativ 1 Mb/s pe canal audio creea probleme de stocare a datelor.

Discurile magnetice aveau largime de banda    de frecventa, dar nu capacitatea pentru timp de inregistritrare lung. Recorderele video au fost adaptate de a stoca esantioane audio creeand o forma de unda pseudovideo care putea sa transporte binar ca negru si alb. Frecventa de esantionare a unui astfel de sistem este constransa de a se lega simplu de frecventa campului si structura campului standardului de televiziune folosit, astfel incat un numar intreg de esantioane poate fi stocat pe fiecare linie TV utilizabila in camp. Din nefericire sunt 2 standarde, unul de 525 linii la 59,94 Hz frecventa campurilor si altul de 625 linii la 50 Hz frecventa campurilor si nu este posibil de a gasi o frecventa care sa fie multiplu comun al celor doua si sa fie destul de joasa pentru a o folosi ca frecventa de esantionare.

La un videorecorder cu frecventa campurilor de 50 Hz, sunt 37 de linii de intoarcere ramanand 588 linii active pe cadru sau 294 pe camp, astfel ca frecventa de esantionare devine

Frecventa de 44.1 KHz este frecventa de esantionare a compact discului (CD).Chiar daca CD nu are circuite video, echipamentul folosit pentru manipularea CD-ului este bazat pe video si determina frecventa de esantionare. VCR-urile folosite pentru productia de CD-uri merg la 525 linii/60 Hz si nu la 59,94 Hz atfel incat frecventa de esantionare este