Evolutia conceptului de depozitare

Evolutia conceptului de depozitare

Prezenta depozitelor in sistemul, logistic este considerata o necesitate de numeroase firme. Definitia tipica asociata conceptului de depozit subliniaza ca, in esenta, acesta este un spatiu de pastrare a stocurilor de marfuri. Depozitul a fost frecvent definit in literatura de specialitate ca un loc special destinat pentru adapostirea marfurilor depuse spre pastrare, prin consimtamantul reciproc al deponentului si depozitarului.

Conceptul de depozitare s-a modificat substantial pe parcursul secolului XX. Initial, depozitarea a fost considerata o activitate necesara, dar generatoare de costuri, in procesul distributiei. In prima jumatate a secolului, perspectiva asupra depozitarii, in domeniul conceptual si practic, a fost caracterizata de urmatoarele aspecte:

caracterul static. Rolul depozitului consta in pastrarea marfurilor. Materiile prime, materialele si produsele finite erau mentinute o durata indelungata, pana cand erau solicitate de clienti. Functia depozitului era de a asigura concordanta, sub aspect temporal, dintre cerere si oferta.

necorelarea cu alte activitati logistice. Atentia utilizatorilor de spatii de depozitare era focalizata numai asupra costurilor generate de acest domeniu de activitate. In absenta unei viziuni integratoare asupra logisticii marfurilor, nu era urmarit impactul depozitarii in privinta costurilor altor activitati.

preocuparile limitate pentru cresterea eficacitatii. Eforturile de imbunatatire a eficacitatii activitatilor erau orientate prioritar spre productie. Crearea depozitelor conditiona succesul firmei pe piata, dar ameliorarea operatiunilor din interiorul depozitului nu era privita ca o necesitate. Interesul manifestat pentru noi proceduri de pastrare si manipulare, pentru mai buna utilizare a spatiilor era limitat.

accentul pe resursele umane, intrucat forta de munca era o resursa necostisitoare, depozitarea presupunea realizarea manuala a majoritatii covarsitoare a activitatilor, incarcarea si descarcarea marfurilor, manipularea lor in interiorul depozitelor erau realizate manual.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, mutatiile din domeniul productiei si distributiei au avut ca efect o noua atitudine fata de depozitarea marfurilor. Cresterea eficientei depozitelor a devenit treptat o preocupare pentru tot mai multi manageri.

Perfectionarea tehnicilor de programare a productiei si a metodelor de previziune s-a repercutat in mod direct asupra politicii referitoare la stocuri si la depozitare. Mentinerea unui nivel inalt al stocurilor nu mai reprezenta o optiune justa, in conditiile in care capacitatea firmei de a estima cererea s-a imbunatatit, iar timpul necesar pentru productie s-a diminuat, datorita mai bunei corelari a activitatilor de fabricatie. Scaderea nivelului stocurilor necesare a determinat reanalizarea numarului depozitelor utilizate de producatori. Au aparut depozitele regionale care permiteau acoperirea unei arii teritoriale extinse.

in domeniul comercial, depozitele au dobandit o noua importanta. In comertul cu ridicata si cu amanuntul, numeroase firme utilizau cate un depozit dedicat fiecarui teritoriu de vanzare distinct. Ca rezultat al cresterii exigentelor consumatorilor finali si al diversificarii productiei, detailistii se orienteaza spre constituirea unui sortiment cat mai variat. Numerosi comercianti cu amanuntul nu puteau beneficia de conditii favorabile de pret al marfurilor si tarife de transport avantajoase, datorita cantitatilor mici pe care le comandau. Angrosistii s-au dovedit o veriga necesara in circuitul marfurilor, ca urmare a serviciilor de depozitare oferite. Se aprovizionau in cantitati mari de la producatori, divizau loturile de dimensiuni mari si creau o structura sortimentala adaptata solicitarilor detailistilor.

Progresele realizate in domeniul depozitarii, la nivelul comertului cu ridicata, au fost o sursa de inspiratie pentru producatori, in vederea reducerii costurilor de pastrare si manipulare a materialelor, componentelor etc. Unii producatori care dispuneau de mai multe unitati de fabricatie, distribuite pe o arie teritoriala ampla, au aplicat conceptul de depozit localizat strategic. Numarul depozitelor a scazut datorita unei operatiuni de consolidare. Un depozit localizat favorabil a luat locul spatiilor de depozitare existente la fiecare unitate de productie. Materialele, componentele, subansamblele erau cumparate in loturi mari, la preturi avantajoase, erau mentinute in depozit si livrate unitatilor de fabricatie ale firmei, in functie de programul de productie, in privinta produselor finite, depozitele producatorilor au inceput sa asigure livrarea unui mix de produse (sortiment complet) direct la client, in conditiile consolidarii transportului.

Dezvoltarea distributiei contractuale, in anii '80 si '90, a generat un nou mod de a beneficia de servicii de depozitare. Distributia contractuala reprezinta furnizarea de catre un distribuitor tert a unui serviciu de distributie complet si operat pe seama unui anumit client.² Forma contractului poate varia de la asigurarea de facilitati de depozitare, la un centru de distributie dedicat unui client, fie producator, fie detailist. Comparativ cu un depozit clasic, centrul (depozitul) de distributie are rolul de a accelera circulatia marfurilor. In plus, caracterul dedicat permite satisfacerea cerintelor specifice ale clientului.

Comertul cu amanuntul a fost marcat in anii '80, de crearea depozitelor de distributie centrale, ale marilor detailisti. Producatorii livrau comenzi de dimensiuni mari depozitelor centrale ale detailistilor, fara a mai fi necesar sa dispuna de spatii proprii de depozitare, pentru livrarea directa la unitatile locale din lanturile detailiste. De la depozitele centrale, marfurile sunt livrate la magazine.

Marile corporatii, prezente simultan pe mai multe piete, au apelat la conceptul de depozit multi-tari.³ Pentru tarile dintr-o anumita zona, se creeaza un depozit central, care livreaza depozitelor existente la nivelul filialelor companiei sau distribuie marfurile direct urmatorului nivel din canalele de marketing. Depozitul multi-tari este fie un depozit de tranzit, fie un depozit clasic de stocare.

Depozitarea moderna nu mai echivaleaza cu pastrarea marfurilor in spatii speciale, pe o perioada indelungata. Operatori specializati in domeniul depozitarii ofera o gama variata de servicii adiacente depozitarii, cum sunt: facturarea, ambalarea, etichetarea, evidenta stocurilor, crearea de pachete promotionale, transportul pe o arie teritoriala ampla etc.

In anii '60 si '70, specialistii in domeniul depozitarii au pus accentul pe necesitatea promovarii tehnologiilor noi, pentru imbunatatirea operatiunilor desfasurate, in anii '80, atentia s-a indreptat spre imbunatatirea configuratiei depozitului si a tehnicilor de manipulare a marfurilor. In ultimul deceniu al secolului XX, cuvintele cheie au devenit flexibilitatea depozitarii in raport cu schimbarile pietei si utilizarea eficace a tehnologiei informationale.⁴

Pentru secolul XXI, se considera ca obiectiv ideal in privinta depozitarii, reducerea neincetata a stocurilor de marfuri care nu se afla in miscare, pana cand se va realiza, o miscare cvasi-continua.⁵ Scopul final va fi inlaturarea necesitatii de a depozita, in orice punct al retelei, inclusiv intre unitatile de productie, intre acestea si clienti. Pana la disparitia nevoii de depozitare, managerii sistemelor logistice trebuie sa urmareasca reducerea permanenta a stocurilor, comparativ cu nivelurile actuale.

Printre factorii capabili sa sustina reducerea stocurilor, se inscrie diminuarea intervalelor de reaprovizionare, in vederea completarii mai rapide a stocului si scaderii stocului de siguranta.⁶ Cresterea frecventei transporturilor in cantitati mici este un alt factor care determina scaderea stocurilor necesare, in conditiile cresterii nivelului de servire a clientilor.

Depozitarea marfurilor se va modifica in viitor, sub influenta mutatiilor din domeniul relatiilor cu furnizorii, al productiei si al distributiei. Noile tehnologii informationale dobandesc o importanta critica pentru domeniul depozitarii.⁷ Extinderea transferului electronic de date intre firmele membre ale unei retele permite mai buna cunoastere a cererii, imbunatatirea planificarii si programarii activitatii fiecarei firme, inlaturarea sistemului clasic laborios de efectuare a comenzilor. Transferul rapid al informatiilor va permite diminuarea stocurilor, ajustarea necesarului de spatii de depozitare si cresterea gradului de utilizare a depozitelor.

Amploarea schimbarilor din domeniul depozitarii va depinde in secolul XXI, de capacitatea de inovare a managerilor logistici, pentru cresterea eficientei activitatii si a nivelului de servire a clientilor. Asa cum sublinia Theodore Levitt, nimic nu caracterizeaza mai bine o organizatie de succes decat dorinta sa de a abandona ceea ce avut succes mult timp.⁸