Tipologia depozitelor

Tipologia depozitelor

Deciziile referitoare la alegerea tipurilor de depozite presupun analizarea de catre logisticieni a variantelor posibile. Selectia anumitor tipuri si modul lor de combinare sunt direct influentate de caracteristicile cererii clientilor, politica firmei, avantajele si limitele fiecarui tip de depozit si existenta pe piata a unor operatori de incredere, specializati in oferirea de servicii de depozitare.

1. Principalele tipuri de depozite

Tipologia depozitelor este relativ larga. Demersul de clasificare poate fi declansat prin considerarea felului marfurilor depozitate si conditiilor de depozitare asigurate. Variantele posibile oscileaza intre depozitele de marfuri generale (capabile sa pastreze o gama larga de produse) si depozitele specializate pe un anumit produs sau grupa de produse, care ofera conditii adecvate caracteristicilor specifice ale marfurilor (de exemplu spatii frigorifice pentru produse alimentare sau chimice, spatii de depozitare a produselor vrac etc.).

Sub aspectul rolului indeplinit, depozitele se diferentiaza in doua categorii majore. Pe de o parte, exista depozitele de pastrare pe termen lung (depozite de stocare), care sunt specifice viziunii traditionale asupra rolului depozitelor. Produsele sunt mentinute in stoc pentru a asigura, in special, coordonarea cererii cu oferta si obtinerea de economii de costuri. Pe de alta parte, viziunea moderna asupra depozitelor a impus conceptul de centru (depozit) de distributie, in esenta, centrul de distributie este un tip de depozit care pune accentul pe circulatia rapida a bunurilor.¹¹ Rolul sau consta in accelerarea miscarii marfurilor si reducerea la minim a duratei de depozitare, in cazul centrelor de distributie, pastrarea are doar un caracter temporar. Principalele caracteristici¹² ale centrelor de distributie sunt urmatoarele:

servirea unei piete regionale;

regruparea produselor pe comenzi conform cerintelor clientilor;

mentinerea unei linii complete de produse pentru distributia la clienti;

consolidarea livrarilor de la diferite puncte de productie;

utilizarea calculatoarelor si echipamentelor de manipulare;

apelarea la sisteme automatizate, mai degraba decat la munca manuala;

constructia cu un singur nivel, in majoritatea cazurilor.

Un criteriu frecvent utilizat pentru clasificarea depozitelor este forma de proprietate. Experienta existenta pe plan international permite diferentierea urmatoarelor tipuri:

depozitul privat - aflat in proprietatea si managementul aceleiasi firme care detine proprietatea asupra bunurilor pastrate si manipulate in depozit;

depozitul public - ce apartine unei firme specializate in operatiuni de depozitare sau logistice, care ofera servicii clientilor interesati, in schimbul unei taxe;

depozitul contractual - bazat pe un aranjament pe termen lung si destinat in exclusivitate unui anumit client.

Tipologia depozitelor poate fi analizata si din perspectiva altor. criterii decat cele prezentate. Pot fi considerate, de exemplu, tipul constructiv, gradul de automatizare si mecanizare, amenajarea interioara a depozitelor etc. in plus, acceptiunea conceptului de depozit se poate extinde, in afara de spatiile de depozitare fixe, firmele pot considera si 'depozitele mobile', respectiv stocarea in tranzit. Mijloacele de transport devin spatii de stocare pentru produsele livrate clientilor, pe durata deplasarii. Importanta acestor 'depozite mobile' sporeste cu cat parcurgerea distantei dintre furnizori si clienti necesita un interval de timp mai mare.

5.5.2. Depozitele private, publice si contractuale

In continuare, sunt analizate tipurile de depozite existente, in privinta formei de proprietate. Sunt prezentate, de asemenea, criteriile care stau la baza strategiei referitoare la tipurile de depozite si variantele strategice posibile.

Numeroase firme dispun de depozite private. Decizia de a detine un spatiu de depozitare privat inseamna o investitie de capital in spatiul de pastrare a marfurilor si echipamentele de manipulare necesare. Construirea unui depozit privat se justifica in conditiile in care firma satisface o cerere substantiala si constanta.

Depozitele private pot fi proprietatea firmei care le utilizeaza sau pot fi obtinute prin leasing. Unele firme recurg la aranjamente de vanzare in vederea leasingului, prin care vand depozitul propriu unei firme specializate, pentru ca ulterior sa preia de la cumparator si sa exploateze acelasi depozit, pe baza unui contract de inchiriere. Este o solutie pentru disponibilizarea unor fonduri imobilizate in active fixe.

Optiunea pentru un depozit propriu sau unul in leasing este determinata atat de costurile pe care le implica fiecare alternativa, cat si de gradul de conformitate cu cerintele firmei. Varianta depozitului propriu presupune o implicare financiara considerabila din partea firmei, mai mare decat in cazul unui depozit in leasing, in principiu, fata de leasing, construirea unui depozit propriu permite asigurarea unui flux mai eficient al produselor, in conformitate cu particularitatile acestora, in realitate, tot mai multe firme care construiesc depozite pentru a le oferi in sistem de leasing sunt interesate sa proiecteze depozite in functie de specificatiile firmei care va utiliza viitorul depozit, pe o durata de cel putin cinci ani.

O solutie profitabila pentru multe firme este apelarea la operatori specializati, care ofera servicii de depozitare. Utilizarea depozitelor publice are ca scop satisfacerea necesitatilor de depozitare temporare, din perioadele de varf, cand firmele se confrunta cu o crestere sezoniera sau neasteptata a cererii.

Un depozit public serveste simultan mai multi clienti care au nevoie de spatii de pastrare a marfurilor si de servicii conexe, in functie de tipul marfurilor si de conditiile de depozitare oferite, depozitele publice au fost clasificate¹³ in urmatoarele categorii principale:

depozite de produse primare - pentru marfuri cum sunt cheresteaua, tutunul si cerealele;

depozite pentru marfuri in vrac - de exemplu substante chimice lichide;

depozite de pastrare Ia rece - care asigura un regim controlat de temperatura scazuta, pentru produse alimentare (fructe, legume, produse congelate), produse chimice sau medicamente;

depozite pentru produse de uz casnic - destinate mobilei si diferitelor produse utilizate in gospodarie;

depozite de marfuri generale - folosite pentru o gama variata de produse care nu necesita conditiile de pastrare si manipulare specifice categoriilor anterioare.

Se considera ca depozitele publice pot oferi un avantaj competitiv¹⁴. Principalele motive sunt urmatoarele: (i) reducerea cheltuielilor indirecte, ceea ce permite investirea capitalului in alte domenii; (ii) posibilitatea firmelor de a se concentra asupra punctelor forte specifice; (iii) facilitarea penetrarii pe o anumita piata a firmelor nou create si a producatorilor straini; (iv) sporirea profiturilor si eficientei logistice.

Serviciile de baza ale unui depozit public sunt urmatoarele: receptia, pastrarea, livrarea, consolidarea, divizarea lotului si crearea structurii sortimentale. Majoritatea depozitelor publice ofera o gama mai larga de servicii. American Warehousemen's Association a intocmit o lista a serviciilor care pot fi asteptate de la un depozit public.¹⁵ Printre serviciile cuprinse in lista respectiva se inscriu urmatoarele:

serviciile de manipulare, pastrare si distributie;

depozitarea in tranzit;

spatiile cu temperatura si umiditate controlata;

inchirierea de spatii;

spatiile pentru birouri si expunere;

manipularea si distributia expedierilor consolidate;

facilitatile moderne de date;

serviciile de ambalare si asamblare;

marcarea, etichetarea, imprimarea;

incarcarea si descarcarea in/din mijloacele de transport;

repararea, esantionarea, cantarirea, controlul;

colectarea numerarului la livrare;

livrarea catre o lista de clienti acreditati;

transportul local si la distante mari;

livrarea si instalarea de produse;

plata anticipata a documentelor referitoare la navlu;

imprumuturile pe baza produselor primare stocate;

depozitarea produselor care necesita echipament de utilizare special;

manipularea, pastrarea si ambalarea in saci, a produselor primare uscate;

manipularea, pastrarea si imbutelierea produselor lichide vrac;

manipularea si stocarea materialelor containerizate etc.

in ultimele trei decenii, gama serviciilor pe care le ofera depozitele publice a inregistrat schimbari majore. Operatorii depozitelor si-au extins serviciile de baza, pentru a satisface in mai mare masura cerintele de distributie ale clientilor.¹⁶ Printre noile servicii se includ asigurarea unei diversitati de constructii, sprijinirea eforturilor de marketing, combinarea in loturi integrate a produselor distribuite de diferiti membri ai canalelor de marketing si oferirea de servicii de sustinere a productiei. De la simpla pastrare a produselor, depozitele publice s-au orientat spre servicii de depozitare de tip linie completa, in afara de serviciile traditionale, sunt disponibile servicii de valoare adaugata si de terminal.

in anii '80 si '90, s-au dezvoltat distributia contractuala si depozitele contractuale. Caracteristica specifica depozitarii contractuale este faptul ca o terta parte opereaza si controleaza spatiile de depozitare, pe termen lung, in conditiile impartirii riscurilor. Exista doua variante de distributie contractuala - dedicata si partajata.¹⁷ in timp ce distributia dedicata presupune servirea unei singure firme, varianta partajata consta in utilizarea in comun a retelei de distributie, de mai multi clienti.

Gama serviciilor oferite de operatorii depozitelor contractuale s-a dezvoltat pentru a include servicii logistice de transport, control al stocurilor, prelucrare a comenzilor, servicii pentru clienti etc. Unele depozite contractuale isi asuma responsabilitati logistice complete pentru firmele care doresc doar sa produca si sa vanda.¹⁸

Fiecare firma care necesita servicii de depozitare poate utiliza una dintre variantele prezentate - depozit privat, depozit public si depozit contractual - sau o combinatie a acestora. Strategia referitoare la tipurile de depozite folosite va fi stabilita in functie de particularitatile cererii pietei si activitatii firmei, precum si de avantajele oferite de fiecare varianta de depozit.

Satisfacerea necesitatilor de depozitare numai prin intermediul unui depozit privat este justificata in conditiile unei cereri constante pe parcursul anului, care permite un grad maxim de utilizare a capacitatii. Majoritatea firmelor se confrunta insa cu o cerere variabila. Construirea depozitului privat in functie de cererea maxima ar conduce la utilizarea partiala a capacitatii sale, in perioadele cu cerere scazuta. De exemplu, 15-25% din durata unui an, depozitul privat ar fi neutilizat, in consecinta, se recomanda crearea unui depozit privat pentru 75-85% din cererea maxima si apelarea la depozite publice sau contractuale pentru restul stocurilor necesare, in functie de fluctuatiile cererii (vezi fig. 5.4.).

Pe piete diferite, in functie de volumul si variatia cererii, se poate recurge la strategii distincte. Pe o anumita piata, firma poate dispune de un depozit privat, iar pe alta piata, de spatii de depozitare publice. In cazul produselor de cerere sezoniera, firma poate folosi depozite publice apropiate de pietele tinta, in care plaseaza marfurile cu putin timp inainte de declansarea sezonului.

Orientarea spre depozitul contractual presupune o evaluare prealabila a efectelor. Intervalul de timp de la stabilirea primului contact intre operator si client pana la inceperea functionarii depozitului poate dura peste 12 luni¹⁹, in functie de volumul stocurilor, decizia de contractare a serviciilor de depozitare poate viza mai multi operatori.

Apelarea la depozitarea contractuala nu exclude decizia de mentinere a unor depozite private, ceea ce face posibila compararea performantelor. Strategia referitoare Ia tipurile de depozite utilizate de firma se stabileste pe baza unui set de criterii cantitative si calitative. Evaluarea depozitelor private, publice si contractuale, in functie de aceste criterii, este prezentata in tabelele 5.1. si 5.2.

Principalele criterii cantitative folosite pentru evaluarea tipurilor de depozite sunt urmatoarele:

a.    durata depozitarii. Pentru necesitati de depozitare relativ stabile pe parcursul anului, o firma cu o pozitie financiara favorabila poate considera optiunea unui depozit privat sau a unui depozit contractual. Pentru marfurile destinate satisfacerii unei cereri sezoniere sau fluctuante se va face apel la depozite publice.

b. investitia fixa. Depozitele private presupun o implicare financiara foarte mare a firmei detinatoare. In schimb, depozitele publice si cele contractuale nu necesita din partea firmei utilizatoare nici o investitie.

c.    costurile unitare. Reprezinta un criteriu deosebit de important in selectia celei mai adecvate strategii. Depozitele proprii sunt mai putin costisitoare decat depozitele publice, in situatia unui grad inalt de utilizare a capacitatii, in cea mai mare parte a timpului. Se considera adesea, ca depozitul privat este mai convenabil decat depozitul public, datorita absentei marjei de profit, in realitate, este necesara evaluarea atenta a costurilor, deoarece, pentru un depozit public, costurile pot fi mai mici decat in cazul unui depozit privat, datorita eficientei mai mari, gradului mai inalt de utilizare a capacitatii, salariilor mai mici acordate personalului depozitului etc. in plus, costurile generate de utilizarea depozitelor publice pot fi mai mici fata de cele corespunzatoare depozitelor private, datorita mentinerii marfurilor in stoc pe o perioada limitata, in functie de necesitati. Pe termen lung, costul specific unui depozit contractual este mai mic decat cel al unui depozit public obisnuit.

in afara de criteriile cantitative prezentate, stabilirea strategiei referitoare la tipurile de depozite utilizate este fundamentata frecvent pe baza unor criterii calitative. Cele mai utilizate criterii calitative sunt urmatoarele:

a. gradul de conformitate cu specificul gamei de produse. Se considera ca un depozit privat, construit in functie de particularitatile produselor, manipularii si pastrarii acestora, raspunde in mai mare masura asteptarilor utilizatorului, comparativ cu alte tipuri de depozite. Amenajarea depozitelor in spatii preexistente neadecvate sau modificarea radicala a structurii gamei de produse a utilizatorului pot influenta negativ gradul de conformitate. Depozitele contractuale dedicate indeplinesc la un nivel inalt cerintelor utilizatorului. Spre deosebire de acestea, depozitele publice existente in zona de interes pentru firma utilizatoare pot sa nu aiba caracteristicile corespunzatoare mentinerii in stoc a anumitor grupe de produse. Pe plan international, dezvoltarea si diversificarea depozitelor publice au sporit sansele utilizatorilor potentiali de a identifica spatii la nivelul necesitatilor si exigentelor proprii.

b. flexibilitatea operationala, in esenta, flexibilitatea operationala se refera la capacitatea de modificare a politicilor si procedurilor, in functie de particularitatile produselor si cerintele clientilor. Depozitele private sunt capabile sa ofere o flexibilitate mare, datorita faptului ca se afla sub controlul complet al utilizatorului. Depozitele publice ofera o flexibilitate moderata sau scazuta. Aranjamentele de depozitare contractuale sunt caracterizate de flexibilitate mare, in special in varianta dedicata unui singur client.

c. flexibilitatea amplasarii. Construirea unui depozit privat propriu constituie un angajament pe termen lung, privind un anumit amplasament. Gradul de flexibilitate este scazut. Depozitele publice pot fi folosite pentru a mari apropierea de piata tinta, in perioadele de

crestere sezoniera a cererii. In cazul identificarii unor oportunitati de afaceri a caror valorificare presupune prezenta firmei pe noi piete, depozitele publice ofera o solutie rapida, fara investitii fixe, in

i    perioada de inceput. Depozitele contractuale sunt caracterizate de o flexibilitate medie, deoarece amplasarea poate fi aleasa de clientul utilizator (pe baza evaluarii amplasamentelor operatorilor existenti), insa durata contractului diminueaza posibilitatea unor modificari rapide in functie de conjunctura pietei.

d. efectele sinergetice potentiale. Apelarea la spatii de depozitare folosite de alte firme, care servesc clienti din aceeasi industrie, poate avea un efect sinergetic. Consolidarea de catre depozitul public, pentru fiecare client al utilizatorilor, a livrarilor de marfuri provenind de la mai multi furnizori, determina reducerea costurilor de transport. Depozitele publice partajate sunt capabile sa genereze efecte similare. in cazul depozitelor private, efectele sinergetice depind de specificul cererii si activitatii depozitelor respective.

e. economiile de scara potentiale. Acest criteriu se refera la posibilitatea de a diminua costurile de manipulare si pastrare a marfurilor, ca rezultat al aplicarii tehnologiilor avansate. Investitiile in echipamente de mecanizare, automatizare si informatizare a depozitelor permit cresterea rulajului de marfuri, implicit distribuirea costurilor fixe asupra unui volum mai mare de produse. Promovarea tehnologiilor avansate determina simultan o scadere a costurilor directe variabile, in principiu, depozitele publice si cele private faciliteaza obtinerea unor economii de scara mai mari decat depozitele private, datorita vehicularii unui volum mare de marfuri apartinand mai multor clienti. Depozitele private de mare anvergura, care apartin companiilor cu un volum mare de activitate, capabile si interesate sa investeasca in noi tehnologii, permit obtinerea de economii de scara comparabile cu celelalte tipuri de depozite.

indeplinirea obiectivelor logistice este influentata de eficacitatea operatiunilor de depozitare. Strategia referitoare la tipurile de depozite trebuie sa fie cea mai adecvata combinatie de depozite private, publice si contractuale, capabila sa sustina sistemul logistic al firmei.