COTAREA DESENELOR TEHNICE

1 Generalitati

Desenul de executie al unui obiect trebuie sa contina pe lânga proiectiile necesare si valorile numerice ale dimensiunilor acestuia.

Dimensiunea este o caracteristica geometrica liniara sau unghiulara care stabileste marimea unei piese, distanta dintre doua suprafete, distanta dintre piesele unui ansamblu sau dintre doua subansambluri ale unei instalatii.

Cotarea este operatia de înscriere a valorilor numerice ale dimensiunilor elementelor geometrice ale obiectului (masurate sau calculate), dimensiuni necesare pentru executarea si controlul acestuia si se executa conform SR ISO 129-199

Cotarea trebuie sa determine cu precizie toate dimensiunile necesare executiei si functionarii pieselor proiectate, prin înscrierea corecta a valorilor dimensionale ce definesc formele geometrice functionale si constructiv - tehnologice.

2 Definitii

Cota este valoarea numerica, exprimata în unitati de masura corespunzatoare, reprezentata grafic prin linii, simboluri si note.

Dupa rolul pe care îl au definirea obiectului, cotele sunt de diferite tipuri:

F - cote functionale, esentiale pentru functionarea piesei;

NF - cote nefunctionale, neesentiale pentru functionarea piesei;

AUX - cote auxiliare, informative care se deduc din celelalte cote; ele se indica între paranteze si fara a fi tolerate, fig. 1.

Dimensiunile ce se înscriu pe desene sunt de doua feluri:

dimensiuni nominale N, rezultate din calcule, sunt stabilite pe baza unor criterii functionale sau constructiv-tehnologice; acestea se înscriu pe desenele de proiect sau de documentatie tehnica;

dimensiuni efective E, rezultate din masurarea pieselor si care se înscriu pe desenele de releveu; aceste dimensiuni se înscriu cu abaterile prevazute de conditiile de executie si de functionare a pieselor.

Elementul este o parte caracteristica a unei piese, cum ar fi o suprafata plana sau cilindrica, doua suprafete paralele, un umar, o portiune filetata, un profil, etc.

Produsul finit este o piesa pregatita pentru montaj sau punere în functie, o constructie executata pornind de la un desen, ori o piesa care urmeaza sa fie prelucrata ulterior.

Fig. 1. Tipuri de cote

– Functionale – Nefunctionale – Auxiliare -

3 Reguli de aplicare

Toate informatiile dimensionale necesare pentru definirea clara si completa a unui obiect sau a unui element al acestuia, trebuie înscrise direct pe desen.

Toate cotele unui desen vor fi exprimate în aceeasi unitate de masura, (de exemplu mm), fara a indica simbolul acesteia.

Numarul de cote înscrise pe un desen trebuie sa fie minim, dar suficient pentru executarea si verificarea obiectului reprezentat.

Pe un desen fiecare element geometric trebuie sa fie cotat o singura data.

Cotele se înscriu pe acele vederi sau sectiuni în care forma elementului dimensionat apare în modul cel mai clar.

Cotele referitoare la aceeasi forma geometrica se dispun, pe cât posibil, numai pe una din proiectiile obiectului reprezentat si anume în vederea sau sectiunea în care forma respectiva este mai sugestiva, fig. 2.

Fig. 2. Cotarea unei piese

Cotele se grupeaza, pe proiectia pe care se dispun, dupa criterii stabilite de proiectant, ( de exemplu cele referitoare la exteriorul piesei si cele referitoare la interiorul ei ), fig.3.

Fig. 3. Gruparea cotelor

Se recomanda ca o cota functionala sa fie înscrisa în mod direct pe forma geometrica vizata, fig.

Fig.  Cote functionale - înscrise direct pe desen-

În anumite situatii, o cotare indirecta poate fi justificata si în acest caz se va avea grija sa se obtina aceleasi efecte ca si în cazul unei cotari functionale directe

În fig. 5.a si fig. 5.b este prezentata o cotare indirecta care permite respectarea conditiilor dimensionale stabilite.

a) b)

Fig. 5. Cotare indirecta

Un element geometric trebuie definit printr-o singura cota pe fiecare directie, cu exceptia cazurilor când:

este necesar sa se dimensioneze stadiile intermediare de fabricatie (de exemplu: cota înainte de cementare, cota finala);

adaugarea unei cote auxiliare poate fi avantajoasa;

Pentru a defini o piesa sau un produs finit trebuie înscrise numai cotele strict necesare, cotele functionale fiind înscrise direct pe desen.

Cotele nefunctionale trebuie evaluate în modul cel mai convenabil posibil, pentru verificarea sau fabricatia produsului.

Se recomanda sa se studieze formele geometrice de baza ale piesei pe cele trei directii principale:X,Y,Z.

Cotele necesare executiei unui obiect nu trebuie sa prezinte erori sau omiteri.

Nu se admite masurarea directa a unei dimensiuni pe desen când cota lipseste.

Se va evita cotarea în acele proiectii în care formele geometrice apar deformate.

Beneficiarii desenului trebuie sa citeasca cotele direct, fara sa faca calcule suplimentare, care ar putea introduce erori.

Cotarea trebuie sa aiba în vedere: descompunerea imaginara a piesei în forme geometrice simple, functia piesei în ansamblul din care face parte, precum si modul de verificare al acesteia.