Aliniamente ale practicii de lobbying

Aliniamente ale practicii de lobbying

1. DEFINITII ALE CONCEPTULUI DE LOBBYING. REPERE ISTORICE

Printre multele cuvinte provenite din alte culturi si folosite din ce in ce mai mult in limbajul specialistilor romani se afla si lobby sau lobbying. Intelesurile pe care i le atribuim, fiecare din noi, sunt adesea foarte diferite (cum se intampla, de altfel, si in tarile europene dezvoltate). Aceste intelesuri merg de la inocenta "comunicare informala", "initiativa publica", "procedura judiciara" sau "campanie de strangere de fonduri", pana la imoralul "joc subteran" sau chiar ilegalul "trafic de influenta" . Cel mai adesea asociem lobbying-ul politicii, desi sfera politicului nu este un domeniu exclusiv de aplicare. Ce este totusi lobbying-ul? Cum a luat nastere? Care sunt formele si posibilitatile lui de actiune, activitatile recunoscute si practicate in lume? Iata cateva din intrebarile carora voi cauta sa le ofer un raspuns.

ORIGINE SI DEFINITII

La sfarsitul secolului XIX, dupa incendiul care a distrus prima Casa Alba, presedintele american de atunci, generalul Grant, a fost nevoit sa se cazeze pentru o vreme la un hotel, desfasurandu-si mare parte din activitatile sale acolo. Un numar mare de persoane il asteptau zilnic in hol, la parter (lobby), incercand sa-si prezinte problemele, sa-si sustina cauza si sa-l influenteze. Asa s-a realizat, pentru prima data, asocierea lobby - influentare si de atunci termenul a fost acceptat si extins. Si astazi, de altfel, multe din actiunile de lobbying se petrec pe holurile unor institutii guvernamentale sau ale altor diferite organizatii, nationale sau internationale, in umbra, in locuri retrase.

Sunt multe defininitiile lobbying-ului, diferite prin tipurile de activitati sau influente acceptate si aria lor de aplicare:

a informa, a se informa, a-si spune punctul de vedere, a incerca modificarea sau introducerea unei noi reglementari intr-un anume domeniu sau subiect particular;

mijloc natural pentru cetatenii unei tari de a participa individual sau colectiv la elaborarea procesului legislativ;

activitate ce consta in interventii destinate a influenta direct sau indirect procesul de elaborare, aplicare sau interpretare a masurilor legislative, normelor, reglementarilor si, in general, a oricarei interventii sau decizii a puterilor publice;

un aspect al eforturilor oamenilor, organizati in grupuri, ce incearca influentarea politicii publice, oriunde este ea elaborata;

orice forma de comunicare realizata in numele altcuiva, cu tendinta de a influenta deciziile guvernamentale.

Exista si un sinonim englez al cuvantului "Lobbying", si anume acela de "Corporate Affairs" (afaceri - cu sensul de probleme - corporate). Francezii, intr-o incercare de "indulcire" a termenului, utilizeaza uneori sintagma "mediere administrativa".

Cine poate fi un bun lobbyist? Specialistii au ajuns la concluzia ca, pentru a fi eficient, lobbying-ul trebuie sa aiba o structura a cunostintelor teoretice si activitatilor practice bine determinata, data de asa-numita "regula de aur a celor cinci": 20% drept, 20% politica, 20% economie, 20% diplomatie, 20% comunicare.

Lobbying-ul este procesul prin care persoanele fizice si problemele sunt mobilizate in efortul de a aduce schimbare. Scopul ultim al lobbying-ului este de cele mai multe ori, institutionalizarea schimbarilor prin procese legislative; orice incercare de a influenta legislatia specifica tine de lobby. Desi unii mai percep orice referire la lobby in sens peiorativ, pentru multi reprezinta dreptul fundamental la libera exprimare garantat de Primul Amendament. Lobbying-ul este clasificat de catre Serviciul de Venituri Interne de la unul din cele doua niveluri: lobbying direct sau lobbying indirect. IRS face distinctie intre lobbying direct si indirect bazandu-se pe un criteriu principal - daca exista sau nu un apel la actiune. Lobbying-ul direct implica un apel la o actiune specifica pe angajarea directa, un proces comunicativ formal, functionari de cheie si legislatori. Actul dezvaluirii de lobby din 1995, interpretat de Jack Maskell intr-un SIR Raport de Congres, recunoaste doua tipuri de lobbyisti directi: lobyisti 'in house" ai unei organizatii sau afaceri - angajati ai acestei organizatii sau afaceri, care sunt compensate, cel putin in parte, sa faca lobby in numele sau; si (2) lobyisti 'in afara' - membri ai unei firme de lobby, parteneriat, sau proprietorship unic care se angajeaza in lobby pentru clientii din afara . Orice angajat individual ale carui responsabilitati de lobby direct constituie 20 de procente sau mai mult din timpul sau pentru o perioada de sase luni este considerat lobbyist pentru acea organizatie. O afacere sau o organizatie repartizeaza sarcinile de lobby ale unui angajat, care, face sa fie un lobbyist platit. Trebuie sa se inregistreze si sa identifice ca individ cu Secretarul de Senat de la Casa. Un lobbyist exterior trebuie sa fie inregistrat si identificat de catre firma de lobby pentru fiecare client al firmei.

Exceptii de la regulile de inregistrare se face numai cu privire la suma de cheltuieli. Orice organizatie care utilizeaza proprii angajati ca si lobbyisti nu va trebui sa se inregistreze in cazul in care totalul cheltuielilor din organizatie pentru activitatile de lobby nu depasesc 22500 dolari intr-o perioada de sase luni. O firma de lobby (inclusiv un lucrator independent) nu trebuie sa se inscrie pentru un anumit client din 'afara' in cazul in care venitul total de la clientul pentru probleme legate de lobby nu depaseste 5500 dolari intr-o perioada de sase luni de depunere. Aceste persoane trebuie sa se inregistreze in termen de 45 de zile de la ocuparea fortei de munca sau de la efectuarea datelor necesare pentru contact, care este mai devreme. Pe un alt nivel, daca o persoana care face lobby pentru sau in numele unui guvern strain, un partid politic strain, sau orice alta entitate straina, Actul de inregistrare a agentilor straini trebuie sa fie urmat asa cum a fost modificat prin Actul dezvaluirii de lobby din 1995. La selectarea lobbyistilor platiti este important de remarcat, restrictiile introduse de angajatii precedenti guvernului federal. In ceea ce este cunoscut sub numele de 'revolving door' conflictul de interese, actul plaseaza o perioada de ' reflectie' asupra fostilor angajati, prelungind pentru un an de la 492 dupa ce isi parasesc pozitiile lor. Aceasta inseamna ca aceste persoane nu pot accepta ocuparea locului de munca pentru a face lobby orice parte a guvernului federal, inclusiv membri ai Congresului, timp de un an dupa plecarea lor de pe pozitiile guvernamentale. Lobbyingul indirect nu implica un apel la actiune si, uneori, este cunoscut ca baza de lobby sau grassroots activism . Lobbying-ul indirect nu necesita inregistrare cu Secretarul de Senat si functionarul Camerei, asa cum se implica in general nonpaid laypersons vine impreuna si angajarea in activitati de relatii publice intr-un efort de o problema politica sau pentru a promova o ordine de zi. Modul de contact intre baza si activisti, functionari si legislatori este aproape intotdeauna mediat. Medierea are loc in diverse forme: pseudo-evenimente in scena, in scopul de a produce atentia televiziunii, radioului sau printurilor de desfacere; scrierea de scrisori, fie in Statele Unite prin intermediul serviciului postal sau prin posta electronica; intalnirile in primarie; apelurile telefonice, semnarea petitiei, si altele. Este important sa tinem cont de faptul ca lobbyingul indirect poate fi facilitat prin laypersons sau prin sponsorizarea organizatiei. Este, de asemenea, important de retinut ca in conformitate cu liniile directoare IRS, chiar si ceea ce poate fi considerat initial ca lobby indirect poate fi un adevarat lobby direct in cazul in care un apel la actiune este inclus. Organizatiile filantropice pot face lobby, impreuna cu organizatiile fara taxe, dar acestea trebuie sa urmeze orientari stricte pentru cheltuielile de lobby in cazul in care doresc sa mentina scutirea taxelor; alegerile permit nonprofit si unele alocatii pentru activitatile de lobby. In cadrul acestei alegeri ar putea incerca sa influenteze legislatia in termeni de cinci categorii de activitati: auto-aparare, consultanta tehnica; analiza nonpartizana sau de cercetare; examinari precum si discutii sociale, economice, si probleme similare; si de reglementare si probleme administrative. Orice organizatie non-profit implicata in activitati de lobby poate, in conformitate cu liniile directoare IRS, cheltui doar un sfert, la fel de mult ca lobbying-ul direct. De exemplu, daca o organizatie a permis ca din 50,000 dolari in obbying-ului indirect, iar restul sa fie folositi pentru cheltuielile in lobbying-ul direccheltuielile anuale de lobby sa ofere doar 12500 dolari care pot fi utilizati pentru cheltuielile lt. Relatiile Publice angajeaza si in lobbyingul direct si in cel indirect persoane pregatite pentru a realiza obiectivele activitatii de relatii publice. Etica in relatiile publice face apel la practicieni pentru a mentine respectarea stricta a regulilor de lobby si evitarea fata grupurile frontale. Grupurile frontale exista cand campaniile grassroots si activitatile sunt puse in aplicare sub numele secret de grupuri de interese.

LOBBYIST-ul

Un lobbyist este un profesionist sau un cetatean obisnuit care sustine interesele sociale, economice si politice ale grupurilor publice si private de legislatori. Senatorii lobbyisti, reprezentantii Camerei, precum si judecatorii se implica de multe ori in procesele legislative si executive. Lobbyistii profesionisti detin metode eficiente de conectare cu oficialii guvernamentali. Aproximativ jumatate din politicienii care au parasit pozitiile oficial politice devin persoane care fac lobby. Lobbying-ul este un proces de influentare politica. In timpul perioadelor de campanie si termenii legislativi, organizatiile, sindicatele politice, companiile si persoanele fizice cheltuiesc milioane si chiar miliarde de dolari pentru interesele lor facand apel astfel la oficialii guvernamentali si la factorii de decizie. Exista mii de grupuri de interese atragatoare pentru fiecare problema in ceea ce priveste bugetul, sanatatea, transporturile, energia si apararea.

TIPURI DE LOBBY

Exista doua tipuri de lobby. "Inside" sau "professional"[6] lobbying-ul are loc in guvern prin contact direct cu politicieni. Aceasta forma de lobby include intalnirea cu politicienii legislativi si executivi, negociind in mod direct cu factorii de decizie in politica, si furnizand informatii profesionale pentru factorii de decizie in politica. "Outside" sau "citizen" lobbying-ul se produce in afara centrului de politica prin contacte politice indirecte . Acest tip de lobby include reportajul media, stabileste coalitii politice si contacte politice locale, organizeaza mitinguri si campanii de scrisori. "Outside lobbying este adesea folosit pentru a coordona lobbying-ul interior, din moment ce cetateanul de lobby initiaza relatii politice.

NIVELURI SI FORME DE COMUNICARE IN LOBBYING

Activitatile de lobbying se desfasoara, de regula, pe termen lung si cu caracter continuu (ca si cele de relatii publice, de altfel). Se poate insa realiza si o clasificare a actiunilor pe niveluri, astfel:

termen lung: politica;

termen mediu - planuri de implementare: strategie;

termen scurt - actiuni specifice de indeplinire a strategiilor: tactica.

Principalele forme de comunicare utilizate in activitatile de lobbying se bazeaza pe:

abilitatea de a afecta structura informatiilor unei persoane oficiale, punand in valoare propriile informatii, oferind noi informatii, obstructionand informatii concurente sau reformuland alternative politice;

oferirea de recompense personale oamenilor de decizie, sub forma unor satisfactii morale, ideologice sau castiguri banesti.

UTILIZATORI

Cine intra in randul principalilor utilizatori de lobbying?

Sunt trei mari categorii recunoscute: intreprinderile, grupurile de presiune si guvernele. Actiunile de lobbying ale intreprinderilor si grupurilor de presiune se desfasoara mai ales la scara nationala, in timp ce actiunile de lobbying ale guvernelor vizeaza adesea tinte internationale. In plus, putem vorbi de lobbying realizat de si/sau in favoarea unor organizatii sau asociatii internationale (de tip ONU, NATO etc.)

Daca in cazul grupurilor de presiune si al guvernelor, actiunile de lobbying par mai naturale, mai obisnuite, ne este ceva mai greu sa vedem actiunile de lobbying la nivel de intreprindere.

De ce angajeaza firmele lobbyisti?

In primul rand, trebuie sa spunem ca este vorba de marile firme, de acele asa numite "big businesses". Anchetele realizate in randul unor astfel de firme de pe piata spun ca folosesc lobbyistii ca furnizori de consiliere strategica si ca furnizori de sprijin administrativ. Principalele probleme pentru care aceste firme au recurs si recurg la lobbying sunt: amplasarea supermarket-urilor in afara oraselor, politica in domeniul calculatoarelor, pretul electricitatii, politica in domeniul concurentei, controlul poluarii, taxele pentru emiterea de gaze toxice, reglementarile privind materialele de constructie, lanturile alimentare, politica de folosire a fortei de munca, problemele sanatatii publice, maniera de ambalare a produselor s.a.

FACTORI DE INFLUENTA

Exista trei mari factori de influenta asupra tipului si eficientei activitatilor de lobbying:

perceptia relatiilor dintre puterile publice si mediile de afaceri (negativa, neutra, pozitiva); cu cat aceasta perceptie este mai apropiata de polul negativ, cu atat este mai dificila organizarea actiunilor de lobbying;

pozitia dominanta in procesul de decizie publica (guvern, echilibru, afaceri); cu cat este mai pronuntat dezechilibrul intre pozitia guvernului si cea a mediilor de afaceri, in favoarea primului factor, cu atat este lobbyingul mai dificil de acceptat si de practicat;

gradul de convergenta a valorilor (ridicat, mediu, scazut); cu cat sunt mai diferite sistemele de valori ale guvernului, respectiv mediilor de afaceri, cu atat sunt mai dificile actiunile de lobbying.

TIP DE IMPLICARE

Posibilitatile de actiune pentru o intreprindere, in raport cu puterile publice, presupun adoptarea uneia din urmatoarele pozitii:

pozitie pasiva (observare, plus reactie doar in momentul deciziilor guvernamentale);

pozitie activa (incercare de modificare a initiativelor publice in propriul interes, dupa un program bine definit);

pozitie anticipativa (identificarea deciziilor politice, pentru a minimiza inconvenientele si a maximiza avantajele, fara a incerca neaparat influentarea elaborar

DEMERSURI RELATIONALE

In activitatile de lobbying se pot adopta patru mari tipuri de demersuri relationale[7]. Le voi prezenta foarte succint.

Mutual accomodation - intelegere reciproca

Este o cooperare ce vizeaza o repartizare a sarcinilor si responsabilitatilor intre cele doua parti interesate, intreprinderile si conducatorii politici, urmarindu-se maximizarea productiei si cresterii economice intr-un cadru de intelegere, de armonie sociala (asa-numitul "contract social").

Coup par coup ( caz cu caz, pas cu pas etc.) sau adhoc

Intreprinderea discuta cu statul plecand de la un caz dat, lege, procedura sau decizie. Interventiile sunt in general conduse de asociatii profesionale din sectorul de activitate vizat. Acest tip de interventie necesita o buna putere de anticipare si analiza, ca si reactii rapide din partea intreprinderilor.

3) Actiune politica directa (specifica SUA)

Se bazeaza pe principiul interactivitatii - participarea, interventia de comun acord a statului in functionarea intreprinderii si a intreprinderii in adoptarea deciziilor politice, fiecare parte recunoscand rolul celeilalte in bunul mers al unei economii, al unei societati.

4) Actiune politica indirecta

Aceasta presupune intrarea in scena a grupurilor de presiune si a asa- numitei "vox populi" - strategie de masa organizata in jurul coalitiei intre intreprinderile interesate, insotita de campanii de opinie si sensibilizare, cu participarea unor institute de sondare a opiniei, societati de relatii publice, diverse media etc.

ETAPELE UNEI OPERATIUNI DE LOBBYING

Desfasurarea unei operatiuni de lobbying presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

definirea obiectivelor intreprinderii (sau grupului de presiune, guvernului, organizatiei etc.);

selectionarea problemelor care vor face obiectul unei supravegheri, analize si interventii din partea intreprinderii;

identificarea tintelor vizate a fi influentate:

in interiorul aparatului guvernamental;

in exteriorul aparatului guvernamental;

identificarea momentului cel mai potrivit pentru a interveni;

selectionarea tehnicilor de lobbying ce vor fi utilizate:

lobbying direct;

lobbying indirect;

punerea in practica a operatiunii, insotita de actiuni de monitorizare si evaluare a rezultatelor.

TEHNICI DE LOBBYING

Cele mai cunoscute tehnici de lobbying sunt grupate in urmatoarele categorii, dupa Tasnadi A.:

A)     Lobbying direct

Aici se regasesc diferite comunicari personale, prezentari, contacte, sub forma de:

reuniuni formale si neformale;

prezentari formale, briefing (rezumat-sinteza);

scrisori;

conversatii telefonice.

Caracteristic acestor tehnici este faptul ca sunt de regula personalizate, poarta o semnatura la vedere.

B) Lobbying indirect

b₁) Campanii de scrisori:

initiative individuale;

initiative ale tertilor (grupuri de presiune).

b₂) Campanii de relatii publice:

discursuri, articole, campanii de presa;

critici ale obiectivelor prin lideri de opinie;

marsuri de protest, adunari, miscari populare;

publicitate partizana.

b₃) Proceduri legale si judiciare:

punerea sub semnul intrebarii a constitutionalitatii unei legi sau reglementari;

apel la decizie guvernamentala sau organisme administrative.

C)    Lobbying "financiar"

c₁) Contributii la campanii politice (partide, candidati):

contributii financiare;

contributii in natura (servicii).

c₂) Contributii frauduloase:

pots de vin (sume de bani sau cadouri clandestine, mita);

garantarea slujbei, onorarii excesive, cadouri etc.

D)    Practici indoielnice

d₁) Distorsionarea faptelor, minciunii:

disimulari, obstructionari;

retinere de informatii;

metode de intimidare (chiar santaj);

atacuri personale, discreditarea oponentilor.

d₂) Tehnici de obstructionare:

urmariri judiciare nefondate pentru a intarzia procesul;

producere excesiva de documente pentru a lungi procesul de analiza.

d₃) Cooperare

neutralizarea sau punerea sub semnul intrebarii a sustinatorilor partilor adverse prin oferte de slujbe sau alte avantaje;

angajarea cu onorarii extreme a expertilor susceptibili a servi cauza adversa.

E)     Organizarea de coalitii

coordonarea lobbying-ului cu alte grupuri de presiune;

piata politica (schimb de "proceduri bune"

campanii corporate ("good corporate citizen programs").

LOOBY LA PARLAMENT SI LA GUVERN

a) In ce consta activitatea de lobby in guvern?

Foarte multi indivizi si organizatii cauta sa informeze si sa influenteze guvernul.

In ultima vreme, termenul de looby a cazut in dizgratie de ambele partti ale Atlanticului. Aceasta atitudine vine dupa un numar de scandaluri rasunatoare, unde firme sau persoane fizice (unele dintre reprezentanti alesi) au abuzat de pozitia lor, dand acestei practici o faima proasta.

Majoritatea profesionistilor din domeniu se prezinta acum ca avand in "afaceri publice" (termen diferit de cel de "relatii publice"). Domeniul in care actioneaza are acum numele generic de "relatii guvernamentale" . Totusi, ceea ce fac ei se numeste in continuare lobby.

b) De ce se face lobby in guvern?

Exista doua motive principale pentru care persoanele si organizatiile cauta sa informeze si sa influenteze Puterea: amenintarea si oportunitatea.

Multe organizatii care anterior nu se preocupau de activitatile reprezentantilor lor alesi sunt acum motivate de amenintarile la adresa mijloacelor de existenta sau a modului lor de viata. Acest pericol poate proveni de la guvern, de la parlament sau chiar de la Bruxelles- dar remediile se gasesc, de regula, la ministere. Cea mai buna metoda de a indeparta un pericol consta in a-l identifica din timp. Aceasta inseamna supravegherea indeaproape a rapoartelor grupurilor de experti, a declaratiilor partinice si a documentelor consultative ale guvernelor.

Aproape orice fel de legislatie, primara sau secundara, va afecta in mod negativ pe cineva. Legea de impunere a purtarii castilor de protectie de catre motociclisti, in forma sa originala, i-ar fi pus pe etnicii sikh in fata unei dileme: sa incalce legea pamantului sau una dintre dogmele fundamentale ale religiei lor. Legea care a interzis posesia armelor de foc, in urma tragediei de la Dunblane, i-a privat pe multi vanzatori de arme de mijlocul lor de existenta si pe multi tragatori, de un hobby. Daca ar intra in vigoare, o lege de interzicere a vanatorii cu caini nu numai ca i-ar priva pe multi locuitori din mediul rural de o distractie, dar si pe multi vanatori, fierari si veterinari de mijlocul de a-si castiga existenta. Restrictiile privind vanzarea si consumul de tigari, desi vor salva multe vieti, vor costa inevitabil multe locuri de munca in industria tutunului. Asa ca, sa nu ne asteptam ca persoanele fizice, companiile si organizatiile amenintate de reducerea veniturilor proprii sa nu incerce sa blocheze o asemenea legislatie (sau macar sa-i amelioreze defectele).

Un element important in domeniul relatiilor cu guvernul este faptul ca acesta percepe- si cheltuieste- sume uriase de bani si multe organizatii depun un efort logic de a pune mana pe o parte din acest pot de aur.

De asemenea, multe organizatii caritabile si grupuri de presiune privesc dobandirea unei finantari guvernamentale pentru membrii lor ca pe o parte esentiala a activitatii, in unele cazuri aceasta reprezentand singurul obiect de activitate. Daca bugetul sanatatii este vast, el este totusi finit. Este posibil ca grupul de presiune cu lobby-ul cel mai eficient sa fie cel care-si asigura cea mai mare parte a finantar A convinge de pilda ministerul sanatatii sa aloce sume de bani pentru anumite forme de boli sau tratamente poate insemna ca organizatiile caritabile care desfasoara campaniile de lobby pot asigura o existenta mai confortabila pentru clientii lor. Cu aceeasi ocazie, ele isi justifica bugetele si intr-adevar, in unele cazuri, propria lor existenta.

Pentru multe companii- si domenii intregi de activitate- guvernul este cel mai mare client. In domeniile apararii si tehnologiei informationale, precum si industria farmaceutica, nu exista client mai mare decat guvernul. Uneori campania care isi asigura contractul este cea care realizeaza cea mai eficienta campanie de lobby, nu cea cu oferta comerciala cea mai buna, si aceasta cu atat mai mult cu cat ofertele sunt similare.

c) Cine face lobby in Guvern?

Inevitabil, marile agentii de consultanta din domeniul afacerilor publice sunt cele care iau "partea leului" din aceasta activitate- si, de asemenea, din titlurile de presa. Unele dintre aceste agentii sunt independente, dar majoritatea se afla acum in posesia campaniilor de relatii publice. Ca si in marea parte a domeniilor activitatii comerciale, marile companii tind sa atraga o lista select format din agentiile mai mari.

Cu toate acestea, afacerile publice sunt un domeniu unde compania mica si chiar individul pot prospera. Foarte putine sunt necesare in materie de investitii si infrastructura; ceea ce conteaza in afacerile publice sunt contactele personale si cunostintele procedurale. Multe dintre agentiile de consultanta de dimensiuni mici si mijlocii si-au format o specializare (sanatate, aparare, transporturi), care le ofera o valoroasa nisa de piata ce poate fi imuna la instinctele "de prada" ale marilor operatori. Totusi, inevitabil specializarea restrange piata disponibila, iar conflictele de interese pot deveni o problema.

Numeroase organizatii de mari dimensiuni prefera sa-si foloseasca propriile departamente de afaceri publice. Unele dintre acestea se ocupa de intreaga activitate de relatii cu guvernul, in timp ce altele opteaza si pentru agentiile externe de consultanta. Existenta unei functii de relatii guvernamentale in cadrul firmei permite asigurarea continuitatii contractelor cu politicienii si cu functionarii de stat si faciliteaza furnizarea unui mesaj- si a unei imagini- consecvente cu presa si politicien O organizatie mare care isi poate permite o echipa puternica de relatii cu guvernul nu trebuie neaparat sa se numere printre primele o suta de companii cotate la bursa. Multe asociatii din comert si grupuri de presiune privesc o asemenea echipa ca fiind esentiala pentru functionarea lor, precum si o parte integranta a serviciului pe care il ofera membrilor lor. Daca organizatiilor caritabile li se interzice activitatea osteantativa de lobby, ele pot cauta sa exercite o influenta directa asupra agendei politicii publice. Si chiar o fac.

d)    Cum se face lobby in guvern

In miticele zile de glorie ale lobby-ului, orice problema cu guvernul se poate rezolva cu un cuvant discret soptit la urechea potrivita sau cu ocazia unui pranz agreabil. Insa daca aceste zile au existat vreodata, ele sunt de mult apuse.

In secolul 21-lea, in afacerile publice (ca si in majoritatea domeniilor) nu conteaza atat de mult pe cine cunosti, cat ce cunosti. Chiar daca contactele personale va permit sa deschideti usa unui birou ministerial, il veti gasi pe ministru cu un consilier sau un alt functionar public stand alaturi si luand notite. Persoana respectiva va fi complet neinteresata de faptul ca ati fost coleg de scoala sau de facultate cu ministrul respectiv. Dar va putea fi interesata de argumentele dumneavoastra. Modul in care va prezentati cazul, modul in care il sustineti, precum si rezistenta sa la contraargumente (pe care deja le-au auzit sau pe care vor dori sa le auda) sunt cruciale.

Se spune ca functionarii sfatuiesc si ministrii decid. Este categoric adevarat, dar nici ministrii si nici ceilalti functionari publici nu lucreaza in vid. Toti sunt supusi unor presiuni externe si sunt deschisi, intr-o masura variabila, la acestea.

Asadar, care ar fi punctele de presiune si cum i-ati putea influenta pe factorii decizionali sa ia o hotarare in favoarea dumneavoastra?

COMENTARII

Dificultati culturale

Acceptarea termenului si activitatilor de lobbying - a celor legale- este adesea grevata de dificultati culturale, in special in tarile de origine latina. Sunt acceptate si practicate diversele tipuri de retele informale, multe din contributiile frauduloase (mai mult sau mai putin explicit), dar sunt mult mai putin utilizate si admise interventiile diferitelor grupuri de cetateni, grupuri de opinie, cu scopul de a informa si de a se informa in legatura cu procesele decizionale la nivel guvernamental. Iar reticenta atinge dimensiuni nebanuite atunci cand se pune problema recunoasterii lobbyingului ca un posibil mod de guvernare.

Dupa cum au remarcat specialistii, lobbyingul este acceptat si dezvoltat in special in tarile de influenta britanica - Anglia, SUA, Canada, ca si in tarile nordice - se pare ca aici isi spun cuvantul atat climatul rece, relativ ostil, cat si religia protestanta. Asta nu inseamna ca el nu ar putea fi mai larg acceptat in restul tarilor, inclusiv in Romania - este nevoie de o constientizare a acestor dificultati culturale, de deschidere si, bineinteles, de o anumita educatie.

Acuta necesitate - Lobby or not to be

In era comunicarii si a interdependentelor, se pare ca lobbyingul devine, pe zi ce trece, o acuta necesitate. De altfel, tocmai pentru a sublinia importanta deosebita a actiunilor de lobbying, un specialist francez si-a intitulat cartea "Lobby or not to be"- cum altfel s-ar putea sugera mai bine ideea ca fara lobbying unele intreprinderi n-ar exista sau unele tari nu ar putea prospera? Nu este deloc surprinzator, prin urmare, faptul ca se vorbeste de o noua profesie - lobbyman sau lobbyist, nu numai in Statele Unite (unde profesia este legal recunoscuta), dar si in multe din tarile europene dezvoltate.

Lobbying - O stare de spirit

Dincolo de o definitie, dincolo de un ansamblu de posibilitati relationale si tehnici de actiune, lobbyingul este si o stare de spirit. Lobbying nu inseamna - nu trebuie sa insemne - a impune o decizie favorabila pentru o parte - castigatorul- si defavorabila pentru cealalta parte - invinsul. Prin lobbying se poate ajunge la solutia cea mai buna din perspectiva tuturor partilor implicate, printr-un demers de cooperare, de toleranta, in ideea de a lupta impreuna pentru ceva si nu impotriva a ceva sau a cuiva anume, pentru a ajunge la un consens.