Alte surse proprii de capital (pentru intreprinderi in functiune)

Alte surse proprii de capital (pentru intreprinderi in functiune)

Aceste surse de capital au in vedere fondul de amortizare, prelevarile din profit si contractele de leasing.

Fondul de amortizare

Asa cum este cunoscut, referitor la deprecierea si amortizarea imobilizarilor contabile, fondurile care se constituie prin scaderea din veniturile brute a cheltuielilor de amortizare pentru depreciere (cost al deprecierii), reprezinta o parte a fluxului net de numerar (net cash flow) care se retine de intreprindere si, de regula, se foloseste in afaceri.

Asemenea fonduri, cunoscute in economia romaneasca sub denumirea de fonduri de dezvoltare din amortismente, sunt disponibile pentru reinvestire si trebuie folosite cu maxima eficienta. Fondul de amortizare sau de depreciere reprezinta o importanta sursa proprie (interna) de capital pentru finantarea noilor proiecte.

Intr-o conceptie mai veche, scopul evidentierii deprecierii ca fond de amortizare este de a asigura recuperarea sumei investite intr-un activ corporal (mijloc fix), pentru a-l inlocui atunci cand acest lucru este necesar. Potrivit acestei conceptii, ar insemna ca fondurile de amortizare se prevad numai pentru asmenea inlocuiri si nu pentru echipamente noi de tip diferit. Aceasta conceptie este numai partial corecta. In foarte multe cazuri, cand un anumit activ corporal (masina, utilaj) a ajuns sa nu mai aiba valoare economica in viitor, destinatia prevazuta pentru acesta in momentul dobandirii nu se mai mentine. In schimb, au aparut noi active corporale sau proprietati in care s-ar putea investi. In consecinta, trebuie sa se promoveze o noua conceptie potrivit careia fondurile de amortizare trebuie constituite si utilizate pentru a satisface noile necesitati de investire in active corporale sau echipamente.

Sunt si cazuri cand un activ imobilizat sau un echipament se poate utiliza in continuare, dupa recuperarea valorii lui initiale prin procesul normal de amortizare. Fondurile de amortizare acumulate in asemenea cazuri sunt disponibile pentru alte destinatii, pana cand echipamentul va mai ramane in functie.

Functie de procedeele de stabilire a amortizarii aplicate de intreprindere (in limitele prevederilor legale) este posibila recuperarea unei ponderi importante din valorile initiale investite in primii cativa ani de activitate (folosind metode accelerate de amortizare), ceea ce inseamna recuperarea fondurilor de investitii care pot fi utilizate cu cele mai mari avantaje posibile.

Politica constituirii fondurilor de amortizare are importanta particulara nu numai pentru ca afecteaza o importanta sursa de capital pentru finantarea noilor investitii, ci si pentru un fapt poate mai important.

In esenta, fluxul net de numerar (cash flow), ca diferenta intre veniturile brute si costurile incomplete care nu includ costul deprecierii (in limbajul economic romanesc - amortismentul), este prin politici, mai mult sau mai putin subiective, separat in doua parti: amortismentul si profitul. Asemenea politici sunt ingradite si uneori total anulate prin reglementari juridice. Indiferent ca este vorba de politica de intreprindere sau de politica de stat intarita prin lege, aceasta poate fi buna sau mai putin buna pentru intreprindere. Fara alte comentarii si demonstratii, orice economist va fi de acord ca o politica potrivit careia ce este un fond de amortisment este considerat profit, sau o politica care trece in cealalta extrema, diminuand profitul prin supraevaluarea amortismentului, sunt la fel de slabe. Cel putin din punct de vedere al profitului supus impunerii, un cost de amortizare gresit stabilit poate diminua eficacitatea impozitului ca parghie economica. In problema relatiei dintre costul amortizarii si impozitul pe profit vis-a-vis de aspectele legate de incurajarea anumitor investitii, trebuie studiata experienta altor tari cu economie de piata.

Ca o concluzie, se poate afirma ca fondurile de amortizare (depreciere) trebuie sa se bucure de un astfel de management incat capitalul necesar pentru inlocuirea principalelor echipamente sa fie disponibil atunci cand momentul inlocuirii a sosit, si aceasta la nivelul preturilor si al progresului tehnic din acel moment.

Prelevarile din profit

Prelevarea unei parti din profit reprezinta o importanta

sursa interna de capital pentru expansiune, prin reinvestirea unei parti a profitului in afaceri, in loc sa fie platit proprietarilor. Exista insa trei factori care limiteaza utilizarea acestei cai de asigurare a surselor de finantare a investitiilor.

Un prim factor consta in faptul ca proprietarii (actionarii in cazul societatilor pe actiuni), de regula, asteapta si cer sa primeasca un anumit castig de la banii investiti. Ca urmare, este necesar ca o mare parte a profitului sa fie platit proprietarilor sub forma de dividende, lucru esential pentru a asigura disponibilitatea continua de capital social atunci cand este necesar. Chiar in asemenea conditii, in mod uzual, este posibil si recomandabil ca o parte din capitalul necesar dezvoltarii sa rezulte prelevand o parte din profituri ca sursa de investitii. Cu toate ca, prin retinerea unei parti din profit pentru dezvoltare se reduce suma dividendelor imediate per actiune, se ajunge in schimb la cresterea capitalului social care trebuie, de asemenea, sa conduca la dividende viitoare mai mari, si/sau la cresterea valorii de revanzare a actiunilor. Datorita acestui ultim aspect, multi actionari prefera sa li se retina parte din profituri si sa fie reinvestita pentru a contribui la cresterea valorii pachetului lor de actiuni. Reglementarile privind impozitele pe diferitele categorii de castiguri este un factor important, care poate influenta preferinta proprietarilor pentru a destina o pondere mai mare din profit pentru dezvoltare.

Al doilea factor consta in aceea ca, impozitul pe profit se plateste diminuandu-l inainte ca acesta sa poata fi folosit pentru dezvoltare. Impozite care se ridica la 30-80% din profit limiteaza sever sumele disponibile dupa ce dividendele si impozitele au fost platite.

Un al treilea factor, mai putin important, consta in faptul ca pe masura cresterii profitului retinut pentru dezvoltare si utilizat, profitul total anual si profitul pe actiune trebuie sa creasca. Acest aspect da impresia ca firma este capabila sa plateasca salarii mai mari si, in consecinta, organizatiile sindicale se folosesc frecvent de asemenea argumente in negocieri fara a recunoaste ca profiturile mai mari sunt datorate unor investitii sporite de capital care provine din diminuarea profiturilor actionarilor.

Achizitia de echipamente cu plata in rate (leasing)

O forma speciala de a finanta investitiile in echipamente, cum ar fi cele de transport (locomotive, vagoane, autocamioane, autobuze, avioane), consta in a plati in rate sume care includ: chiria, achizitia si dobanda. Acolo unde se aplica o asemenea solutie de finantare a investitiilor, organizatii financiare puternice cumpara echipamente si apoi le inchiriaza firmelor care le exploateaza, pe baza unor rate de inchiriere-cumparare. Ratele lunare sau anuale platite pentru folosire exclusiva a echipamentului includ, pe langa chirie, o cota a platii de cumparare si dobanda la suma neachitata. Aceasta cale reprezinta o forma de amanare a platilor de cumparare.