Informatiile disponibile empiric sunt preturile de piata formate a) prin cotatie bursiera si b) prin tranzactii repetate pe piata. Preturile de piata sunt relevante in functie de eficienta pietei bursiere care le determina, aceasta depinzand de:

lichiditatea bursei;

transparenta bursei;

securitatea bursei.

Aceste trei caracteristici stau la baza increderii agentilor in tranzactiile bursei si in pertinenta cursului bursier. "Cu cat acesta va fi rezultatul echilibrului dintre cea mai mare parte a cererii si a ofertei manifestate in orice moment, cu atat el va fi mai relevant si va constitui o referinta demna de luat in considerare pentru anticiparile viitoare."[1]

La bursa se confrunta:

cererea totala de cumparare a unui titlu, reprezentata de totalitatea ordinelor de cumparare adresate de catre investitorii financiari;

oferta totala de vanzare a unui titlu, reprezentata de totalitatea ordinelor de vanzare adresate de "dezinvestitorii" financiari, care fie vand din motive de lichiditate, fie se comporta speculativ.

In cotatia simpla de fixing se confrunta cererea totala cu oferta totala prin ordine care conduc licitatia spre pretul de echilibru, astfel: ordine "la cursul cel mai bun" si ordine "la cursul limitat".

Vanzatorul titlului porneste negocierea cu variante de pret (curs) descrescatoare, dar nu mai jos de o anumita suma. Aceasta limita minima este tocmai capitalul initial investit in titlu, la care s-a adaugat o fructificare normala, in functie de riscul detinerii unui astfel de titlu.

Cumparatorul titlului (investitorul) porneste negocierea cu variante crescatoare de pret (curs), pana la o anumita suma. Aceasta limita maxima se compune din efectele totale viitoare scontate pe care anticipeaza ca le va putea obtine din proprietatea acestui titlu (dividende, cresteri de capital etc.).

Posibilitatea formarii unui curs unic al tranzactiei depinde de relatia

pretul maxim oferit de cumparator pretul minim oferit de vanzator.

Pe intervalul de negociere, pretul de tranzactie se stabileste la un nivel mai mare sau mai mic in functie de taria argumentelor vanzatorului confruntate cu cele ale cumparatorului.

Negocierea cursului intre vanzator si cumparator

Legenda: marja de negociere.

Sursa: Ion Stancu, op. cit., pag. 28.

Indicele BET este un indice ponderat cu capitalizarea bursiera, utilizat pentru caracterizarea tendintei de ansamblu a preturilor celor mai lichide zece actiuni tranzactionate la Bursa de Valori Bucuresti. Metodologia de calcul, regulile de selectare a actiunilor si actualizarea permit ca BET sa poata furniza o baza si pentru tranzactiile derivate pe indici (optiuni, futures si combinatii ale acestora).

Indicele BET poate fi folosit pentru calculul coeficientului beta, astfel incat se poate masura mai precis volatilitatea actiunilor cotate.

Coeficientul sau factorul beta[3] este un sistem de masurare a modului in care venitul unei actiuni se misca in corelatie cu venitul intregii piete de actiuni de capital pe care este cotata actiunea respectiva. Bancherii si brokerii calculeaza indicii beta din evolutia trecuta a actiunilor individuale si a pietei de capital in ansamblul ei. In mod ideal, ei cauta actiuni cu beta negativ, care le-ar reduce mult riscul portofoliului ale carui componente evolueaza in sensul general al pietei. Chiar si actiunile cu un beta mai mic sunt partial independente de restul pietei si pot unifica riscul portofoliului. Actiunile cu un beta ridicat sunt cel mai putin dorite dupa ce administratorul portofoliului si-a selectat activele preferate. Nu numai pentru ca venitul lor propriu variaza foarte mult, ci si pentru ca el variaza in aceeasi directie cu piata in ansamblul ei, ele nu pot fi folosite pentru unificarea riscului.

BET se exprima in lei si in USD ("dollar terms"), prin conversia preturilor in lei la cursul zilnic al BNR, pentru a oferi strainilor exprimarea valorii indicelui intr-o valuta.

Data de referinta a indicelui BET este 19 septembrie 1997, iar data de start 22 septembrie 1997. Valoarea preturilor din fiecare zi este raportata la preturile corespunzatoare ale datei de referinta (momentul t₀):

,

unde:

N - numarul de actiuni din portofoliul indicelui (este egal cu 10);

p_i0 - pretul mediu ponderat al actiunii i la momentul de referinta t₀ (adica
19 septembrie 1997);

q_i0 - numarul total de titluri emise din actiunea i la momentul t₀.

In vederea eliminarii efectelor artificiale asupra pretului de tranzactionare (datorate divizarilor sau consolidarilor de actiuni, fuzionarii firmelor, pe de o parte, sau oricaror modificari ale capitalului social, pe de alta parte) al unei actiuni din portofoliul indicelui, valoarea indicelui se ajusteaza (indicele este racordat) cu un factor de corectie f in ziua in care are loc schimbarea care afecteaza pretul. Acest lucru este impus de necesitatea continuitatii si comparabilitatii valorilor indicelui:

,

unde:

p_it - pretul mediu ponderat al actiunii i la momentul curent t.

Daca unele actiuni nu mai corespund criteriilor de includere in portofoliul indicelui, portofoliul se actualizeaza inlocuindu-le cu actiuni tranzactionate care corespund acestor reguli; factorul de corectie f este recalculat pentru a reflecta modificarea introdusa. Modificarile portofoliului indicelui se fac trimestrial de catre comitetul indicelui.

Incepand cu 17 aprilie 1998, Bursa de Valori Bucuresti a introdus un al doilea indice oficial, indicele compozit denumit abreviat BET-C, care este calculat folosind aceeasi formula. Data de referinta este 16 aprilie 1998, iar valoarea de start este tot de 1.000 de puncte.

Baza indicelui contine preturile medii din data de referinta.

Indicele BET-FI, care reflecta evolutia preturilor celor cinci societati de investitii financiare, a fost lansat la 1 noiembrie 2000 cu o valoare de start de 10.000 de puncte.

Prin aceasta masura s-au pus bazele crearii unei familii de indici.

3.1. Analiza grafica sau chartista

Acest fel de analiza porneste de la ipoteza cunoscuta conform careia cursurile sunt guvernate de legea cererii si ofertei. Ideea lui Charles Dow, fondatorul analizei grafice, a fost de a studia cursul unui titlu, al unei materii prime sau evolutia unei piete in forma grafica si de a incerca sa identifice figuri a caror semnificatie este cunoscuta. Pornind de aici, el a propus semnalarea evolutiei viitoare pe care o va inregistra piata studiata.

Preturile bursiere pot avea tendinte de crestere, de scadere sau stabile. Exista doua tipuri de tendinte: 1) tendinta primara, ilustrata pe grafic pentru o perioada de un an; 2) tendinta secundara, aferenta unei perioade de 1-3 luni. Tendintele secundare sunt inglobate in tendintele primare, dar cu sens contrar (figura 1).

Dreptele de tendinta "inchid" variatiile si formeaza un tunel. Trasarea acestor drepte se face alegand, in caz de crestere, trei puncte de maxim, care se unesc, dupa care se traseaza o paralela prin cel putin doua puncte de minim. Concluziile practice sunt urmatoarele: iesirea graficului prin partea de sus a tunelului este un indiciu de crestere (figura 2), adica un semnal de cumparare, iar iesirea prin partea de jos este un indiciu de scadere, adica un semnal de vanzare (figura 3).

Conformatia "cap-umeri" se caracterizeaza printr-o succesiune de varfuri bine individualizate. Varfurile laterale sunt "umerii", iar cel din mijloc este "capul". Aceasta configuratie reprezinta un semnal de vanzare. Perioada de analiza este de 2-3 luni. Semnalul de vanzare este dat de strapungerea "liniei gatului" cu mai mult de 3% (punctul A, figura 4). Inversarea figurii "cap-umeri" (figura 5) reprezinta un semnal de cumparare.

Conformatia "M" (figura 6) este un semnal de vanzare, iar "W" (figura 7) un semnal de cumparare. Amplitudinea miscarii de crestere sau de scadere este data de distanta dintre primul "varf" si "sant" (dreapta B din schema). Variatiile sunt de ordinul a 20% si se produc intr-un interval de 4-5 saptamani.

Figura 1

Figura 2. Tunel crescator  Figura 3. Tunel descrescator

Figura 4. "Cap si umeri" - vanzare  Figura 5. "Cap si umeri" - cumparare

Figura 6. Conformatie "M"  Figura 7. Conformatie "W"

Figura 7

Conformatie "W"

EVOLUTIA INDICELUI BET (Exemplificare trend)

Specialistii din domeniu s-au impartit in doua tabere: 1) adeptii metodei sunt de parere ca studierea graficelor ar putea permite, chiar cu rigurozitate, precizarea perioadelor potrivite fie pentru cumparare, fie pentru vanzare, precum si descoperirea pragului de modificare a trendului. Analiza grafica este propusa pentru evidentierea tendintei generale a pietei, precum si pentru abordarea la nivelul titlurilor individuale; 2) economistii teoreticieni si mediul academic resping metoda grafica, considerand-o un demers tehnic, fara o baza stiintifica si fara valoare euristica.

Putem spune ca scopul principal al analizei grafice a indicelui bursier consta in stabilirea evolutiei pe termen lung si in previzionarea schimbarilor de tendinta. Prin analiza grafica se incearca detectarea zonelor in care piata bursiera trece din starea de crestere in cea de scadere sau invers.

Exista numeroase alte reprezentari grafice ale evolutiilor posibile ale valorilor inregistrate de cursul actiunilor, dintre care exemplificam cateva in sectiunea urmatoare.[5]

Evolutii posibile ale cursurilor bursiere ale actiunilor

Sursa: Gabriela Anghelache, Carmen Obreja, Piete de capital si tranzactii bursiere, Editura ASE, Bucuresti, 2000, pp. 86-109.

In practica, metoda grafica si-a dovedit o anumita utilitate, dar ea capata mai multa consistenta daca este insotita de o analiza statistica.

3.2. Analiza statistica

Analiza statistica vizeaza eficienta informationala a pietei financiare si "priveste integrarea in cursurile bursiere a informatiilor fundamentale privind valoarea intrinseca a titlurilor cotate (evolutia istorica a cursurilor bursiere, informatii disponibile in mod public, privind executia financiara si perspectiva economica a societatii emitente, informatii privilegiate, accesibile doar celor initiati: manageri, actionari etc.)"[6].

In functie de informatiile disponibile si de rapiditatea integrarii lor in previziunile de cursuri, exista, dupa E. Fama, trei forme de eficienta informationala:

a) eficienta slaba. Pentru integrarea evolutiei cursurilor trecute in anticiparile de cursuri viitoare se analizeaza coeficientul de autocorelare a dispersiilor (imprastierilor) cursurilor trecute: se iau doua serii cronologice de cursuri trecute, cu un interval (lag) zilnic, saptamanal sau lunar intre cursurile care se studiaza si se calculeaza corelatia dintre variatiile pozitive si negative in raport cu media cursurilor luate doua cate doua.

Coeficientul pozitiv de autocorelare indica in general o crestere a unui curs anterior (t) fata de medie, daca este urmata de o crestere a cursului urmator (t+1). El este rareori negativ daca o crestere a unui curs anterior (t) este urmata de o scadere a cursului urmator (t + 1);

b) eficienta semiforte. Aceasta stare presupune integrarea imediata in noul curs a oricarei informatii cu caracter public privind patrimoniul firmei, rezultatele ei, dividendele, distribuirea de actiuni gratuite, introducerea in bursa etc. Masurarea se face comparand autocorelarea cursurilor dinainte de furnizarea in public a informatiei cu cea de dupa momentul difuzarii ei publice. Daca coeficientul de autocorelare este zero, inseamna ca evolutia cursurilor este aleatorie, eventualele variatii de curs fiind determinate de alti factori imprevizibili decat istoria cursurilor si informatia difuzata public;

c) eficienta forte. In acest caz are loc integrarea rapida in preturile de piata a tuturor informatiilor disponibile despre titlul tranzactionat, inclusiv a informatiilor privilegiate. Nici macar cei initiati nu mai pot face anticipari pertinente asupra evolutiei viitoare a cursurilor pe o astfel de piata, deoarece au fost integrate toate informatiile despre valoarea intrinseca a titlului. Nimeni nu mai poate face speculatii, iar tranzactiile se fac pe baza criteriului valorii actualizate nete nule.

O analiza statistica curenta priveste numarul si procentul de crestere sau scadere a indicelui pietei sau a diferitelor titluri tranzactionate, identificarea trendului indicelui bursier si a perspectivei inversarii acestuia etc.

3.3. Indicatorii analitici si evaluarea titlului mobiliar pe baza analizei acestora

In principiu, este vorba despre o analiza fundamentala care vizeaza explicarea miscarii cursurilor pe termen mediu si lung. Ea priveste atat titlurile individuale, cat si ansamblul pietei titlurilor (bursa). In primul caz se urmareste determinarea cursului teoretic al titlurilor (valoarea intrinseca), in cel de-al doilea, evaluarea factorilor care determina si exprima starea si evolutia de ansamblu a vietii economice, sociale si politice.

3.3.1 Evaluarea actiunilor

O data cotate la bursa, valorile mobiliare ale unei companii vor avea o valoare de piata diferita de cea nominala, rezultata din raportul dintre cererea si oferta titlurilor respective exprimate zilnic pe piata. In consecinta, valoarea de piata sau capitalizarea bursiera a companiei, adica numarul de actiuni multiplicat cu cursul bursier, va diferi de valoarea capitalului social sau valoarea contabila.

3.3.1.1. Analiza fundamentala a actiunilor

Principalii indicatori utilizati sunt urmatorii:

Valoarea nominala

Este o valoare conventionala pe baza careia este impartit capitalul intre asociati. In functie de aceasta valoare este prevazut prin statut o remunerare de baza a actionarilor.

Valoarea de piata

Reprezinta pretul la care se efectueaza schimbul de actiuni. Aceasta valoare se prezinta sub forma cursului bursier, rezultat al raportului cerere-oferta, fiind influentat de situatia economico-financiara a emitentului, rata de crestere a rezultatelor financiare, evolutia pietei bursiere nationale si internationale, fenomene pur-bursiere.

Valoarea contabila

Daca valoarea contabila este mai mica decat cursul bursier (V_c < C), se considera ca titlurile sunt supraevaluate, aceasta putand constitui si un semnal de vanzare, in sensul ca se poate produce o ajustare in jos a cursului.

Valoarea intriseca

Aceasta valoare exprima activul net corectat cu plusurile sau minusurile de active latente ce revin pe o actiune. Activele latente sunt provizioanele pentru riscuri si cheltuieli care nu au aparut in exercitiul incheiat si care nu s-au soldat prin conturile de venituri.

Randamentul unei actiuni

Randamentul minim al unui plasament financiar este cel oferit de bancile comerciale (d). Daca r > d, atunci actiunea este bine evaluata pe piata, investitia in titlu fiind rentabila.

Valoarea financiara

Pretul actiunii trebuie sa fie cel putin egal cu suma de bani care, depusa la o banca la dobanda curenta, produce intr-un interval de timp exact fluxul de venituri (dividende) adus de actiunea respectiva. Calculul valorii de randament permite ca, prin comparare cu pretul curent al actiunii, sa stabilim daca titlul este subevaluat (V_r > C) sau supraevaluat (V_r< C).

Valoarea actualizata

Exprima fructificarea viitoare a plasamentului prin dividende.

Profit pe actiune

Acest raport reflecta capacitatea emitentului de a obtine profit.

Rata de distribuire a dividendului

Reflecta partea din profitul exercitiului financiar incheiat distribuita pe actiune

Reprezinta pentru posesorul actiunii venitul produs de investitia sa, deci este un flux financiar.

Raportul multiplicator al capitalizarii (PER, price-earning op ratio).

_{PER este unul dintre cei mai utilizati indicatori in analiza bursiera. Acest raport indica perioada necesara unui investitor pentru a-si recupera investitia initiala. Altfel spus, PER arata cat trebuie sa plateasca investitorul pentru a obtine o unitate monetara din profiturile firmei. Un PER relativ mare este caracteristic unei actiuni scumpe si posibil supraevaluate. In caz contrar, cand PER este relativ scazut, actiunea este ieftina si in consecinta se recomanda cumpararea ei.}

_{Desi PER este foarte utilizat, interpretarea acestui indicator si relevanta sa in analiza bursiera prezinta anumite limite. Intr-o abordare statica este firesc, prin prisma celor aratate mai sus, ca o actiune cu un PER mic sa fie preferata uneia cu un PER ridicat. Posesorul actiunii are insa dreptul la veniturile viitoare in aceeasi masura ca si la cele curente, iar profitul curent adus de valoarea mobiliara poate fi foarte diferit de profiturile viitoare ale acesteia. In aceste conditii este posibil ca actiunea cu un PER mai mare sa fie mai profitabila decat cea cu un PER mai scazut daca exista perspectiva ca profiturile si, implicit, dividendele sa creasca rapid in exercitiile urmatoare. Asadar analiza PER trebuie sa se faca tinand seama si de cresterea sau scaderea veniturilor aferente actiunii in viitor.}

_{Nivelul cursului bursier}

Cursul actiunilor la bursa este determinat de veniturile aduse de actiune (dividend), dar si de "imaginea" pe care aceasta actiune o are in bursa (reflectata in PER).

Coeficientul Beta

Unul dintre indicatorii utilizati frecvent pe pietele dezvoltate pentru analiza actiunilor este beta (β). Acesta reprezinta o masura a riscului unei actiuni raportat la riscul de ansamblu al unei piete bursiere. In mod conventional, valoarea indicatorului beta pentru un portofoliu ce cuprinde toate actiunile listate pe o piata este 1 (deci riscul pietei bursiere este 1). Astfel, daca o actiune are un beta de 1,5, se considera ca aceasta este cu 50% mai riscanta decat piata pe ansamblu. Cum riscul unei actiuni este dat de volatilitatea acesteia la bursa, in exemplul de mai sus actiunea respectiva va creste mai mult decat piata, cand aceasta creste, si va scadea mai mult decat piata, cand aceasta scade. Cazul opus este pentru un beta de 0,5, care exprima un risc mai redus si o evolutie mai putin volatila a unei actiuni raportata la evolutia de ansamblu a pietei.

Capital Asset Pricing Model - CAPM

Unul dintre cele mai populare modele utilizate in analiza financiara este modelul CAPM - Capital Asset Pricing Model. Acesta este important pentru ca stabileste o relatie directa intre rentabilitatea unei actiuni si riscul sau, exprimat prin beta.

Media aritmetica simpla si dispersia

Una dintre metodele utilizate in evaluarea si prognoza valorilor mobiliare este analiza statistica. Media aritmetica simpla si dispersia variatiilor cursului unei actiuni sunt folosite pentru a estima diferite probabilitati de variatie a actiunii la bursa. Seria de date utilizata in aceasta analiza este variatia procentuala a cursului unei actiuni de la o zi la alta.

Variatiile cursului unei actiuni calculate pe o perioada suficient de mare sunt distribuite dupa asa-numita distributie normala. Distributia normala prezinta o serie de proprietati care ne permit estimarea probabilitatii unei anumite evolutii a cursului pe o perioada data. Astfel, exista o probabilitate de 68,3% ca variatia zilnica a cursului unei actiuni sa se incadreze intre si (R - media, D - dispersia); probabilitatea ca variatia zilnica sa se incadreze intre si este de 95,4%, iar probabilitatea ca variatia sa se incadreze intre si este de 99,7%. Practic, cu ajutorul tabelelor matematice se poate estima intervalul in care se va incadra variatia de curs pentru orice probabilitate data (alte exemple: cu o probabilitate de 50% cursul va varia intre si , iar cu o probabilitate de 75% cursul va varia intre si ).

Acumulare / distributie (A/D)

A/D este un indicator de moment, asociind schimbarile de pret cu volumul actiunii respective. Ideea de baza este: cu cat creste volumul ce insoteste modificarea pretului, cu atat mai semnificativa va fi schimbarea pretului. A/D este o suma de parti din volumele zilnice. Cu cat pretul de inchidere este mai apropiat de maximul sedintei, cu atat mai multe parti din volumul zilei vor fi adunate la indicator. Reciproc, cu cat inchiderea este mai aproape de minim, cu atat mai multe parti din volumul zilei se vor scadea din A/D. Daca inchiderea este exact la jumatatea distantei dintre minimul si maximul zilei, nu se va adauga nimic la suma.

Cand A/D creste, inseamna ca titlul se "acumuleaza", iar volumul este asociat unei tendinte de crestere a pretului. Cand A/D scade, titlul este "distribuit", iar volumul este asociat cu trendul descrescator al pretului.

Divergentele dintre indicatorul A/D si pretul actiunii arata ca schimbarea cursului este iminenta. De obicei, cursul urmeaza trendul indicatorului A/D. De exemplu, daca A/D creste si pretul scade, este foarte probabil ca pretul va creste.

Indicele puterii relative (Relative Strength Index RSI)

RSI este un indicator oscilator. El a fost calculat prima oara de W. Wilder in 1978, in "Commodities Magazine".

Pentru calcul se foloseste urmatoarea formula:

Intervalul I recomandat de W. Wilder este de 14 zile. Dar si variantele de RSI calculate pentru 9 si 25 de zile sunt populare intre analisti. Cu cat este mai scurt intervalul I, cu atat RSI este mai volatil.

RSI este un oscilator ce urmareste doar pretul si are valori cuprinse intre 0 si 100. Cand RSI coboara sub valoarea 30, titlul intra in supravanzare ("oversold"). Daca RSI creste peste 30, este foarte probabil ca semnaleaza un trend ascendent, incheindu-se astfel perioada de supravanzare. Cand RSI creste peste 70, titlul intra in zona de supracumparare ("overbought"). Daca RSI scade sub valoarea 70, este foarte probabil ca trendul va avea o evolutie descendenta.

3.3.2. Evaluarea obligatiunilor

Principalii indicatori utilizati pentru evaluarea obligatiunilor sunt:

Valoarea nominala

Este raportul dintre suma reprezentand imprumutul lansat pe piata si numarul obligatiunilor emise.

Valoarea la subscriere (pretul de emisiune)

Este determinata de emitent, de regula sub valoarea nominala, pentru a se asigura atractivitatea investitiei.

Cuponul de dobanda

Reprezinta fructificarea plasamentului in raport cu valoarea nominala a obligatiunii. Daca plata cuponului se face la intervale mai mici de un an, atunci cuponul de dobanda se determina dupa relatia , unde n - durata in zile. Rata nominala a dobanzii este rata dobanzii care, aplicata asupra valorii nominale, da marimea cuponului de dobanda.

Venitul anual

Pe baza valorii nominale si a ratei dobanzii se calculeaza dobanda anuala sau cuponul care-l recompenseaza pe detinatorul obligatiunii si care constituie venitul anual pe care titlul il aduce acestuia.

Termenul de rambursare - Este intervalul cuprins intre momentul subscrierii si cel al rascumpararii.

Cursul obligatiunii

Cursul se exprima in procente si poate fi egal, mai mare sau mai mic decat valoarea nominala fiind influentat de rata dobanzii pe piata si, in anumite limite de starea economico-financiara si de perspectivele de dezvoltare ale intreprinderii emitente.

Costul rambursarii

Dreptul la rambursare este garantat cu patrimoniul emitentului. Rambursarea se face cel putin la valoarea nominala. Daca rambursarea se realizeaza la o suma mai mare decat valoarea nominala, costul rambursarii este determinat de nivelul primei de rambursare.

Modalitatile de rambursare sunt:

o singura data la scadenta, cand intregul imprumut este rambursat in ultima zi a duratei de viata;

rambursarea prin anuitati constante, adica restituirea in fiecare an a unei sume constante, reprezentand rambursarea si dobanda aferenta;

restituirea in rate anuale egale. In acest caz se utilizeaza urmatoarele formule de calcul:

rambursarea sub forma cuponului unic, caz in care dobanzile nu se platesc anual, ci sunt capitalizate si reglate o data cu rambursarea sumei imprumutate la finele perioadei.

Modalitatea de rambursare influenteaza marimea pretului de emisiune. Deci fluxurile generate de emisiune intra in calculul valorii reale de plasament.

Scopul urmarit de investitori, respectiv de cei care cumpara obligatiunile emise de guverne sau societati private, este cel al unei valorificari cat mai avantajoase a activelor lor financiare atrase prin emisiunea acestor titluri pe piata de capital

Plasamentul efectuat de investitori intr-o emisiune de obligatiuni poate fi apreciat pe baza unor indicatori cum sunt:

Rata nominala a dobanzii (produsul nominal

Produsul curent

Reprezinta venitul anual exprimat ca procent fata de pretul de cumparare al obligatiunilor:

.

Pretul de emisiune

Este pretul de vanzare al obligatiunii. Se calculeaza ca o valoare actualizata a obligatiunii.

Randamentul la rascumparare

Ia in calcul ipoteza ca obligatiunile pot fi rascumparate inainte de maturitate. In acest caz, pentru o obligatiune vanduta cu discount, randamentul la rascumparare va fi intotdeauna mai mare decat randamentul la maturitate. Posibilitatea de rechemare a obligatiunilor este specificata in prospectul de oferta al emisiunii unde sunt mentionate si conditiile in care rascumpararea poate fi facuta. Pentru un investitor care revinde obligatiunea inainte de maturitate, venitul adus de obligatiune vizeaza doua componente:

venitul direct

venitul de plasament

reprezinta cursul mediu al obligatiunii (exprimat procentual).

Randamentul la maturitate

Maturitatea unei obligatiuni este media diferitelor durate la sfarsitul carora sunt incasate cash-flow-urile. Maturitatea exprima intervalul de timp in care se recupereaza plasamentul prin intermediul rambursarii imprumutului.

Notiunea de maturitate este legata de momentul in care obligatiunea produce fluxuri de trezorerie. in cazul unei obligatiuni cu cupon zero, maturitatea este tocmai scadenta finala, pentru ca obligatiunea nu da nastere decat la un flux unic. Pentru celelalte tipuri de obligatiuni, maturitatea este mai putin evidenta pentru ca valoarea obligatiunii depinde de "n" fluxuri, ce intervin la momente diferite pana la scadenta, maturitatea fiind deci media lunara a scadentelor de rambursare.

Daca sunt cunoscute cursul obligatiunii, pretul cuponului, suma platita la rascumparare si durata pana la maturitate, se va putea calcula randamentul la maturitate ("yield to maturity").

Formula aproximativa are o interpretare intuitiva. Intr-adevar, numaratorul reprezinta suma cupoanelor si castigul anual mediu de capital pana la maturitate, iar numaratorul este o medie ponderata a cursului obligatiunii in momentul actual si la rambursare. Astfel, formula aproximativa a randamentului la maturitate, ca si alte rate de rentabilitate, reprezinta un raport intre media anuala a cash-flow-ului si media pretului.

Durata

Durata, un concept dezvoltat pentru prima data de Frederick Macaulay, este o caracteristica a obligatiunilor ce masoara durata economica a unei obligatiuni si reprezinta masura maturitatii obligatiunii. Durata reprezinta media scadentelor fiecarui flux, ponderata cu ceea ce reprezinta fluxul respectiv in valoarea obligatiunii.

Sensibilitatea (volatilitatea)

Fenomenul de fluctuatie a cursului obligatiunii in functie de variatia ratei dobanzii de piata se numeste sensibilitate (volatilitate). Sensibilitatea unei obligatiuni fata de modificarile ratei dobanzii este egala cu durata influentata de inversul factorului de actualizare.

Riscul de rata a dobanzii pentru o obligatiune este deci proportional cu durata sa. Sensibilitatea surprinde raportul invers proportional dintre rata dobanzii si cursul obligatiunii. Sensibilitatea se exprima ca procent de scadere a cursului antrenata de cresterea ratei dobanzii cu 1%. Sensibilitatea este cu atat mai mare, cu cat durata este mai mare.

Daca se asteapta o crestere a ratei dobanzii, se vor alege pentru cumparare acele titluri care au cea mai mica durata si, implicit, cea mai mica sensibilitate.

In acest fel apare notiunea de risc al ratei dobanzii ("interest rate risk"), definita prin riscul ca valoarea unui activ financiar sa se schimbe o data cu schimbarea ratei dobanzii.

Burton Malkiel^[7] a enuntat cinci principii prin care explica modul in care pretul unei obligatiuni se schimba ca reactie la o schimbare brusca in rata dobanzii:

pretul obligatiunii se misca in sens invers ratei dobanzii;

pentru o obligatiune data, cresterea pretului cauzata de o descrestere a ratei dobanzii este mai mare decat scaderea pretului cauzata de o crestere corespunzatoare a ratei;

cu cat este mai lunga maturitatea, cu atat este mai sensibil pretul la schimbarile ratei dobanzii;

sensibilitatea pretului creste proportional cu maturitatea dar cu o rata descrescatoare;

cu cat este mai mica rata cuponului cu atat este mai sensibil pretul la rata dobanzii.

Cea mai sensibila obligatiune este cea cu rata cuponului zero.

Riscul obligatiunilor

Exprima relatia dintre coeficientul β si rentabilitatea obligatiunii O.

Interesul pentru detinerea unei obligatiuni consta nu atat in valoarea ei de rambursat si marimea cupoanelor de varsat, cat in valoarea actuala a incasarilor succesive (anuale) de cupoane si a sumei de rambursat (ori a sumei de revanzare a obligatiunii). Valoarea actuala este deci echivalentul de azi al unor sume de bani ce vor fi primite intr-un numar de ani in functie de maturitatea obligatiunii. Acest echivalent tine cont de posibilitatea de fructificare a unei sume disponibile azi prin plasarea la o anumita rata a dobanzii pe durata de viata a obligatiunii. Altfel spus, pentru cumparatorul de titluri, valoarea intrinseca (P₀) a unei obligatiuni ce va fi cumparata azi si pe care vrea sa o vanda peste "n" ani este egala cu valoarea actuala a "n" cupoane succesive de incasat (C₁, C₂,.., C_n) si a valorii de piata (R) pe care spera ca o va obtine (peste "n" ani) din revanzarea obligatiunii, conform relatiei

.

Factorul de actualizare "r" este asimilat ratei de dobanda la care poate fi plasata (pe piata de capital) o unitate monetara.

Marimea cupoanelor anuale fiind in general cunoscuta si adesea constanta (pentru obligatiunile cu dobanda fixa), determinarea pretului de piata (R) peste "n" ani prezinta o dificultate legata de evolutia si influenta factorilor pietei de capital.

O posibilitate de depasire a acestei dificultati o reprezinta calculul valorii actuale a unei obligatiuni cu dobanda perpetua (fara termen de rambursare). In acest caz, valoarea actuala a unei obligatiuni va depinde direct de rata rentabilitatii de piata:

.

Se poate demonstra relativ usor ca rata rentabilitatii perpetue actualizate in momentul emisiunii este chiar rata dobanzii nominale a obligatiunii, iar in momentul revanzarii este chiar rata de cupon.

Preturile de piata sunt relevante in functie de eficienta pietei bursiere, adica de lichiditatea, transparenta si securitatea bursei. Indicii Bursei de Valori Bucuresti sunt BET si BET-C, care se determina dupa o anumita formula. Analiza bursiera poate fi grafica sau statistica. Analiza grafica poate evidentia tendinta primara si tendinta secundara, tunelul crescator sau descrescator, conformatiile "cap si umeri", conformatia "M" sau conformatia "W". Analiza statistica, mai apreciata de specialisti decat analiza grafica, vizeaza eficienta informationala a pietei financiare privind integrarea in cursurile bursiere a informatiilor fundamentale despre valoarea intrinseca a titlurilor cotate. Analiza statistica se realizeaza cu anumite formule statistice.

De cine depinde eficienta pietei bursiere?

Descrieti negocierea cursului intre vanzator si cumparator.

Prezentati indicele BET al BVB.

Care sunt criteriile de selectare a celor mai lichide zece actiuni ale indicelui BET?

Prezentati analiza grafica sau chartista.

Care sunt cele trei forme de eficienta informationala in functie de informatiile disponibile si de rapiditatea integrarii lor in previziunile de cursuri?

Sistemul de masurare a modului in care venitul unei actiuni se misca in corelatie cu venitul intregii piete de actiuni de capital pe care este cotata actiunea respectiva se numeste:

a)    fixing;

b)   coeficient de autocorelare;

c)    dividende actualizate;

d)   coeficientul sau factorul beta;

e)    randamentul actiunii.

Preturile de piata sunt relevante in functie de eficienta pietei bursiere, depinzand de:

omogenitatea bursei;

lichiditatea bursei;

solvabilitatea bursei;

transparenta bursei;

securitatea bursei.

Variante:

a) 1 + 2;

b) 3 + 4;

c) 2 + 3 + 4;

d) 1 + 2 + 3;

e) 2 + 4 + 5.

In functie de informatiile disponibile si de rapiditatea integrarii lor in previziunile de cursuri, exista urmatoarele forme de eficienta informationala:

ineficienta;

eficienta slaba;

eficienta semiforte;

eficienta forte;

nu exista eficienta informationala.

Variante:

a) 1 + 2+3;

b) 2+3+4

c) 3+4+5;

d) 2+3;

e) 1+3+5.

Randamentul unui plasament financiar este egal cu:

a) ;

b) ;

c) ;

d) ;

e) ,

unde:

D - dividendul adus de actiune;

C - cursul la bursa;

C₁ - cursul la revanzarea actiunii.

Raspunsuri corecte: 1-d; 2-e; 3-b; 4-c.

Sa se calculeze randamentul pentru perioada de posesiune a 100 de actiuni cu 8% dividende, pentru achizitionarea carora s-au platit 10.000 de dolari si care, ulterior, s-au vandut cu 9.600 de dolari.

a) 4%;

b) 5%;

c) 9%;

d) 6%;

e) 7%.

Rezolvare:

,

unde:

r - randamentul;

D - dividendul adus de actiune;

C - cursul la bursa;

C₁ - cursul de revanzare al actiunii.

.

Se stie ca activele nete ale unei firme sunt de 000.000 de lei, iar numarul de actiuni emise este de 5.000. Daca cursul la bursa al actiunilor este de 3.500 de lei, cat va fi valoarea contabila a actiunilor si ce semnal reprezinta aceasta pentru un agent economic care poseda 100 de actiuni?

Rezolvare:

V_c = A_n / N,

unde:

V_c - valoarea contabila;

A_n - activele nete ale firmei;

N - numarul de actiuni.

V_c = 000.000 / 5.000 = 4.000 de lei/actiune > 3.500 de lei T semnal de cumparare.

O societate comerciala are un capital social de 600.000.000 de lei format din 300.000 de actiuni comune. La sfarsitul anului financiar, din bilant a rezultat ca societatea are active in valoare de 1.364.000.000 de lei. Stiind ca societatea a inregistrat un profit net de 460.000.000 de lei, din care 35% se repartizeaza actionarilor sub forma de dividende, sa se calculeze:

a)    valoarea nominala a actiunii;

b)   valoarea contabila a actiunii;

c)    in conditiile in care cursul pe piata al actiunii este de 2.300 de lei, sa se calculeze randamentul actiunii;

d)   raportul pret-castig.

Rezolvare:

a)    Calculul valorii nominale a actiunii:

de lei.

b)   Calculul valorii contabile a actiunii

de lei.

c)    Calculul randamentului actiunii:

Pentru a putea calcula randamentul actiunii, trebuie sa calculam mai intai dividendul pe actiune:

de lei

de lei/actiune

d)   Calculul raportului pret-castig

Trebuie sa calculam mai intai profitul pe actiune:

de lei

unde:

VN - valoarea nominala a actiunii;

CS - capitalul social;

N - numarul de actiuni;

V_c - valoarea contabila a actiunii;

A - activul societatii;

D_T - dividendul total sau fondul de dividende;

PN - profitul net al societatii;

c - ponderea din profitul net repartizata la fondul de dividende;

D - dividendul pe actiune;

C - cursul actiunii;

r - randamentul actiunii;

PER - raportul pret-castig;

p - profitul pe actiune.

Evaluarea actiunilor societatii M.J. Maillis Romania S.A.

M.J. Maillis Romania S.A. a fost al treilea emitent 100% privat care a fost cotat la Bursa de Valori Bucuresti.

Prezentarea societatii

Societatea a fost infiintata in 1994 sub numele Balkan Pack SRL, nume care fost schimbat in M.J. Maillis Romania S.R.L. in decembrie 1997. La infiintare, societatea era o filiala a societatii M.J. Maillis din Grecia, care detinea 100% din capitalul social. Capitalul social initial a fost de 17.700.000 de lei (aproximativ 10.000 USD), cu domnul Mihail J. Maillis ca unic administrator. Societatea a fost transformata in societate pe actiuni sub numele M.J. Maillis Romania S.A. la data de 18.07.2000.

Obiectul de activitate: domeniul principal de activitate al societatii este productia articolelor din material plastic, obiectul principal de activitate al societatii fiind fabricarea articolelor de ambalaj din material plastic.

Actionarul majoritar este societatea M.J. Maillis - societate omonima cu sediul social in Grecia si cu o detinere de 81,67%.

Societatea a devenit deschisa in urma unei oferte publice de vanzare a 869.311 actiuni (noi) cu valoarea nominala de 10.000 de lei/actiune. Pretul actiunilor oferite prin oferta publica a fost de 45.000 de lei/actiune, incluzand o prima de emisiune de 35.000 de lei/actiune.

Fondurile rezultate in urma emisiunii au fost de 39.118.995 de mii de lei. Fondurile obtinute ca urmare a ofertei publice de vanzare (din care s-au scazut comisioanele platite intermediarului - Alpha Finance Romania) au fost folosite pentru finantarea unui program de investitii (prevazut a se desfasura pe parcursul a trei ani) vizand extinderea capacitatii de productie.

Capitalul societatii inaintea listarii era de 43.346.553 de mii de lei, divizat in 4.346.553 de actiuni cu valoarea nominala de 10.000 de lei/actiune (cele 869.311, de actiuni noi reprezinta majorarea cu 20% a capitalului social).

Capitalul social la momentul listarii la bursa era de 52.158.640 de mii de lei, format din 5.215.864 de actiuni cu o valoare nominala de 10.000 de lei. La data de 13.12.2002, in urma hotararii AGA din 04.12.2002, capitalul social a fost majorat la 104.317.280 de mii de lei prin includerea diferentelor din reevaluarea imobilizarilor corporale si primelor de emisiune aferente majorarii de capital anterioare. Noul numar de actiuni este de 10.431.728, cu valoarea nominala de 10.000 de lei.

Actiunile emise de societate se tranzactioneaza la categoria a II-a a Bursei de Valori Bucuresti sub simbolul MJM, prima zi de tranzactionare fiind 19.04.2001.

Tabelul 1

Indicatori de eficienta[8]

Graficul 1

Cifra de afaceri a crescut cu 46,87% in 2002 si cu 44,90% in 2003 fata de 2002. Dinamica profitului brut a fost superioara cifrei de afaceri in 2002 (respectiv 76,48%), dar anul 2003 a consemnat o scadere de 6,48% fata de 2002. Marja bruta a profitului confirma aceasta evolutie, avand valoarea de 8,86% in anul 2001, urmata de o crestere pana la 10,65% in 2002, ca in final sa scada la valoarea de 6,87% in 2003. Conform rezultatelor preliminare prezentate de societate pentru primul semestru al anului 2004, nu se intrevede o imbunatatire a evolutiei, marja bruta a profitului fiind in acest caz de 6,58%. Un comportament asemanator l-a avut si profitul net, care a inregistrat o crestere de 59,25% in 2002, in schimb a scazut cu 6,83% in 2003.

Profitul brut anuntat pentru primul semestru al anului curent (6.218.725 de mii lei) reprezinta 25,81% din profitul brut aferent exercitiului financiar 2003 (profitul net reprezinta 24,22% fata de valoarea inregistrata anul trecut), ceea ce arata ca societatea isi va mentine in 2004 capacitatea de remunerare a capitalurilor din 2003. Rentabilitatea financiara (11,21% in 2001, 12,48% in 2002 si 10,80% in 2003) completeaza tendinta usor descrescatoare a evolutiei generale, insa se mentine la valori relativ apropiate. Pentru primele trei luni ale acestui an, valoarea este de 2,72% si nu indica o evolutie negativa ce i-ar putea speria pe actionari.

Indicatorii de bonitate nu arata o situatie ingrijoratoare, dar nici una foarte buna. Lichiditatea generala este superioara limitei minime acceptabile (100) in cei trei ani de analiza; lichiditatea curenta este usor sub nivelul minim acceptabil (65), dar este in crestere (pentru primul semestru al anului 2004 valoarea este de 62,45. Lichiditatea imediata arata ca societatea ar avea probleme in onorarea creditelor bancare pe termen scurt, indicatorul fiind sub valoarea minim acceptata (85), desi a crescut in permanenta. Totusi, din informatiile furnizate de catre societate, creditele pe termen scurt au fost onorate la timp. In cei trei ani de analiza nu s-a inregistrat nici o restanta mai mare de 30 de zile catre furnizori, banci sau stat. Indicatorii de solvabilitate sunt superiori nivelurilor minime acceptabile (50 in cazul solvabilitatii patrimoniale si 200 pentru solvabilitatea generala). Exceptia se intalneste in cazul rezultatelor preliminare pentru acest an in care indicatorii au valori usor sub limitele minime. Gradul de indatorare a societatii este sub limita maxima acceptabila (50) pe toata perioada de analiza. In concluzie, societatea prezinta o solvabilitate buna in relatiile cu tertii.

Societatea prezinta o evolutie generala buna, fara a se incadra insa
intr-un trend ascendent, ceea ce ridica un semn de intrebare pentru investitorii care urmaresc obtinerea de beneficii din dividendele acordate de societate, mai ales ca pretul actiunilor a fost in general descrescator, existand astfel riscul pierderii din valoare a plasamentului. In primul an de tranzactionare societatea nu a acordat dividende; primul dividend a fost acordat pentru exercitiul financiar 2002, avand valoarea de 600 de lei/actiune, iar pentru 2003 s-a acordat un dividend in valoare de 1.000 de lei/actiune.

Evaluarea actiunilor

Valoarea nominala a actiunilor:

Evolutia cursului bursier

In prima zi de cotare la Bursa de Valori Bucuresti, cursul de deschidere a fost de 46.000 de lei/actiune (curs mediu 48.636,71 de lei/actiune), inchizand la un curs de 52.000 de lei/actiune.

La inceputul anului 2002, in prima sedinta de tranzactionare, actiunile MJM deschid la 33.800 de lei/actiune si inchid la 38.800 de lei/actiune (curs mediu 34.656,52 de lei/actiune). Deprecierea la sfarsitul anului fata de prima zi de tranzactionare a fost de 28,74%.

In prima zi de tranzactionare a anului 2003, deschiderea este 19.800 de lei/actiune, iar inchiderea de 500 de lei/actiune (curs mediu 150,00 de lei/actiune). Variatia fata de inceputul anului anterior este de -41,85%, pe cand variatia fata de momentul initial al cotarii la bursa este de -58,57%.

Pe 05.01.2004, actiunile deschid la valoarea de 500 de lei/actiune si inchid la 300 de lei, cursul mediu fiind stabilit la 328,00 de lei/actiune). Variatia pentru ultimul an de tranzactionare este de -0,88% pe cand, in aproape trei ani de listare la BVB, actiunile au pierdut 58,20% din cursul initial.

In ultima zi de analiza a actiunilor (21.05.2004), cursul mediu a fost de 18.295,79 de lei/actiune, ceea ce inseamna o variatie de -9,99% fata de inceputul anului, si de -62.38% fata de momentul initial al cotarii.

Cea mai mare scadere s-a inregistrat pe data de 11.12.2002, cand actiunile au pierdut 49% din curs, ajungand la 21.410,00 de lei/actiune (curs mediu). Aceasta variatie se explica prin faptul ca societatea si-a majorat capitalul prin includerea diferentelor din reevaluarea imobilizarilor corporale si primelor de emisiune aferente majorarii de capital anterioare. Pentru fiecare actiune detinuta, actionarii au primit una noua. Data de referinta pentru majorare a fost 13.12.2002, astfel ca au primit actiuni noi numai actionarii care erau inregistrati in registru de evidenta al actionarilor pana la data de 10.12.2002. Cotatia s-a stabilizat in urmatoarele 30 de zile in jurul valorii de 000 de lei/actiune. Cursul bursier s-a injumatatit ca urmare a dublarii numarului de actiuni.

Asa cum se observa si din graficul urmator, trendul general pentru intreaga perioada este descrescator, actiunile pierzandu-si din atractivitate. Cursul minim a fost atins in cadrul sedintei din 6 iunie 2003, cand actiunile se cotau cu 12.400 de lei/actiune. Cursul maxim (55.000 de lei/actiune) s-a inregistrat pe data de 20 aprilie 2001 (respectiv a doua zi de la listarea actiunilor la bursa).

Pentru anul 2004, cursul mediu a inregistrat valorile de 18.311,45 de lei/actiune pentru ultimele zece zile de tranzactionare, 19.469,11 lei/actiune (ultimele 30 de zile) si 435,89 de lei/actiune (ultimele 60 de zile de tranzactionare) indicand un trend descrescator.

Totusi nivelul cursului bursier este superior valorii nominale a actiunii.

Graficul nr. 2

Randamentul actiunii

Pentru exercitiul financiar 2003, societatea a stabilit distribuirea unui dividend brut in valoare de 1.000 de lei/actiune (data de referinta 22.03.2004), astfel investitorii care au achizitionat actiunile la inceputul anului 2004 si le-au pastrat pana in ultima zi de analiza, au obtinut un randament de -0,05 explicabil prin scaderea cursului cu 2.032,21 de unitati.

Pentru exercitiul financiar 2002, societatea a acordat un dividend brut de 600 de lei/actiune (data de referinta 14.03.2003). Investitorii care au cumparat actiuni la inceputul anului 2003 si le-au pastrat pana in prezent au obtinut un randament de -0,01, cursul pierzand in aceasta perioada 1.854,21 de unitati.

In schimb, investitorii care au cumparat actiunile in prima zi de cotare la bursa au obtinut randamentul -0,17, cursul scazand in aceasta perioada cu 30.340,92 de unitati (s-a luat in calcul distribuirea unei actiuni noi pentru fiecare actiune detinuta cu ocazia majorarii capitalului social in luna decembrie 2002, a carei valoare in calcul, C', a fost considerata cursul mediu al actiunii in ziua majorarii capitalului social).

Pentru exercitiul financiar 2001, societatea nu a acordat dividende.

In concluzie, investitia in actiunile MJM cu scopul obtinerii de beneficii sub forma dividendelor nu a fost inspirata (desi dividende s-au acordat), motivul fiind deprecierea cursului bursier peste valoarea dividendelor acordate.

Valoarea financiara

Deoarece valoarea financiara este mai mica decat cursul prezent al actiunii, se deduce ca titlul este supraevaluat.

Valoarea actualizata

Previzionam acordarea unui dividend de 600 de lei/actiune pentru exercitiul financiar 2003 si un coeficient de actualizare de 22% (dobanda medie pe piata in 2002). Rezulta ca valoarea actualizata a dividendului in anul 2002 este:

Profit pe actiune

Pentru exercitiul financiar 2003, valoarea acestui indicator a fost:

ceea ce inseamna o rentabilitate neta de 16.9% a capitalului investit, iar conform rezultatelor anuntate pentru primul semestru al anului curent, valoarea indicatorului este

(valoare calculata pentru primele trei luni ale exercitiului financiar 2004).

Rata de distribuire a dividendului

(Impozitul pe dividende este in prezent 5% pentru persoanele fizice si 10% pentru persoanele juridice. Calculul a fost efectuat pentru cota de 5% destinata persoanelor fizice.)

Raportul multiplicator al capitalizarii (PER, price-earning op ratio)

Graficul 3

Actiunile MJM sunt caracterizate printr-un PER relativ mare (in medie zece ani ii sunt necesari unui investitor pentru a-si recupera investitia initiala). Cel mai redus PER inregistrat a fost de 7,6 (luna iunie 2003), dar s-a mentinut la acest nivel doar cateva zile, crescand ulterior la valori mai mari de 8, iar in decurs de opt saptamani a atins iarasi niveluri mai mari de 10. Media pe ultimele 60 de zile de tranzactionare indica un PER cu valoarea de 11,5, pe cand media pe intreaga perioada (incepand de la prima zi de cotare a actiunilor MJM) este de 18. Aceste valori ne arata ca actiunile MJM sunt scumpe si supraevaluate. Din analiza rezultatelor societatii nu se intrevede o crestere insemnata a profitului, astfel ca este foarte probabil ca evolutia PER sa se mentina in continuare la un nivel apropriat valorii de 10.

Capital Asset Pricing Model - CAPM

Actiunea are un coeficient beta pozitiv, ceea ce inseamna ca, in cazul unei expansiuni a pietei titlurilor de valoare, cursul actiunii MJM va imprima la randul sau un trend ascendent, iar in cazul unei regresii, cursul actiunii MJM pastra destula energie pentru a nu arata o scadere de proportii (din graficul 1 - se observa ca acestea au urmat trendul general al pietei, cu exceptia primelor luni de tranzactionare - "perioada de acomodare" - si a momentului noii majorari de capital). Acest coeficient a fost calculat pentru ultimul an calendaristic de tranzactionare (21.05.2003 - 21.05.2004).

Rentabilitatea actiunii a fost considerata rentabilitatea obtinuta de un investitor care a cumparat titlul la data de 21.05.2003, rentabilitatea medie a pietei este reprezentata de cresterea indicelui BET-C in anul 2003 (indice care insumeaza evolutia tuturor titlurilor cotate la bursa), iar rentabilitatea unei investitii fara risc a fost asociata rentabilitatii prezente a obligatiunilor (19%).

Media aritmetica simpla si dispersia

;

Media aritmetica simpla si dispersia au fost calculate pentru perioada de tranzactionare 05.01.2004 - 21.05.2004. Astfel:

exista probabilitatea de 63% ca variatia zilnica sa se incadreze intre - 3,24%, si 3,27% (respectiv R-D si R + D);

exista probabilitatea de 95,4% ca variatia zilnica sa se incadreze intre -6,50% si 6,53% (respectiv R-2D si R + 2D);

exista probabilitatea de 99,7% va variatia zilnica sa se incadreze intre -9,76% si 9,79% (respectiv, R-3D si R + 3D).

Acumulare/distributie (A/D)

Pentru calculul acestui indicator s-a impartit perioada de tranzactionare aferenta anului curent in perioade de cate zece zile (incepand cu prima zi de tranzactionare). Datele rezultate sunt prezentate in tabelul urmator:

Tabelul 2

In cazul unei valori negative a indicatorului "Acumulare/distributie", cursul mediu al actiunii in decada urmatoare atinge o valoare maxima mai mare decat cursul mediu din ultima zi a decadei de calcul. Daca A/D are o valoare pozitiva, in decada urmatoare cursul mediu al actiunii va atinge un minim mai mic decat cursul mediu din ultima zi a decadei de calcul. Acest indicator poate oferi informatii utile mai ales speculatorilor prezenti pe piata; totusi trebuie avuta in vedere evolutia imprevizibila a cursului bursier.

Indicele puterii relative (Relative Strength Index - RSI)

Valoarea indicelui RSI intre 30 si 70 semnaleaza urmarea unui trend ascendent, incheindu-se perioada de supravanzare. Indicele a fost calculat pentru ultimele 14 zile de tranzactionare.

Media mobila pe 200 de zile, la pretul de inchidere

Graficul 4

Graficul 4 reprezinta evolutia actiunilor MJM si media mobila cu decalaj de 200 de zile. Sagetile indreptate in sus sunt semnale de cumparare, iar cele indreptate in jos sunt semnale de vanzare.

Exista un semnal de cumparare atunci cand:

curba mediilor mobile se redreseaza sau creste dupa o scadere si este traversata de curba cursurilor de jos in sus;

curba cursurilor intersecteaza curba mediilor mobile, care cunoaste o crestere continua;

curba cursurilor, situata deasupra mediilor mobile, inregistreaza o crestere in concordanta cu aceasta;

curba cursurilor scade brusc sub cea a mediilor mobile, care prezinta o panta descendenta; in aceasta situatie se poate astepta o revenire a cursurilor catre valoarea mediei mobile.

Exista un semnal de vanzare atunci cand:

curba mediilor isi modifica sensul sau scade dupa o crestere si curba cursurilor o intersecteaza in punctul maxim;

curba cursurilor devanseaza curba mediilor mobile, chiar cand prezinta o forma descrescatoare;

curba cursurilor tinde, in crestere, catre curba mediilor mobile si inregistreaza apoi o scadere;

curba cursurilor urca rapid deasupra curbei crescatoare a mediilor mobile; este prevazuta o reactie de scadere pe termen scurt.

Graficul 5

Pretul de deschidere este marcat cu un punct, pretul de inchidere cu o linie orizontala indreptata spre dreapta, iar linia verticala reprezinta variatia maxim-minim.

Graficul prin "candlesticks"

Graficul 6

ANGHELACHE, GABRIELA ; OBREJA, CARMEN, 2000, Piete de capital si tranzactii bursiere, Editura ASE, Bucuresti, pp. 86-109.

FATU, SIMONA, 1998, Piata romaneasca de capital privita din interior, Editura Vox, Bucuresti, pp. 317-322.

FRANCU, MARIN, 1998, Piata de capital, editor Tribuna economica, Bucuresti, pp. 147-148.

POPA, IOAN, 1995, Bursa, vol. I, editia a doua, Editura Adevarul S.A., Bucuresti, pp. 199-211.

STANCU, ION, 1996, Teoria pietelor financiare. Finantele intreprinderilor. Analiza si gestiunea financiara, Editura Economica, Bucuresti, pp. 27-30 si 85-88.