Analiza ratelor de structura ale pasivului

Analiza ratelor de structura ale pasivului

Analiza structurii pasivului arata ca societatile comerciale utilizeaza diferite surse de finantare: surse proprii, reprezentate de capitalul social si rezultatele obtinute; surse imprumutate de natura imprumuturilor obligatare sau bancare (pe termen lung, mediu si scurt) si surse atrase (credite comerciale).

Ratele de structura ale pasivului permit aprecierea politicii adoptate de intreprindere in domeniul financiar, prin evidentierea unor aspecte privind stabilitatea financiara, autonomia financiara, precum si gradul de indatorare.

1. Rata stabilitatii financiare

Rata stabilitatii financiare (r_sf) reflecta legatura dintre capitalul permanent aflat la dispozitia intreprinderii si patrimoniul total, calculandu-se cu relatiile:

r_sf=Capital permanent/Pasiv total*100

r_sf=Datorii pe termen scurt/Pasiv total*100

Daca r_sf1>r_sf0, atunci are loc o crestere a ponderii capitalului permanent in totalul surselor de finantare, in marimi relative a surselor stabile in raport cu sursele ciclice. Aceasta crestere are loc prin:

-majorarea capitalului social prin aporturi in numerar sau natura;

-cresterea profitului nerepartizat;

-cresterea rezervelor;

-constituirea de provizioane;

-primirea de subventii;

-contractarea de noi imprumuturi pe termen mediu si lung;

-lichidarea unor datorii pe termen scurt.

Daca r_sf1<r_sf0, atunci are loc o scadere a capitalului permanent in totalul pasivului, in marimi relative a surselor stabile in raport cu sursele ciclice. Aceasta diminuare are loc prin:

-diminuarea capitalului social;

-pierderi in cursul exercitiului;

-repartizarea rezultatului exercitiului pentru dividende;

-diminuarea sau anularea provizioanelor;

-rambursarea imprumuturilor pe termen mediu sau lung;

-cresterea datoriilor pe termen scurt intr-un ritm superior cresterii capitalului permanent.

2. Rata autonomiei financiare

Rata autonomiei financiare exprima gradul de finantare a elementelor de activ pe seama resurselor proprii si se determina cu relatiile:

rata autonomiei financiare globale (r_afg):

r_afg=Capital propriu/Pasiv total*100

Reflectand ponderea capitalurilor proprii in total surse de finantare, este de dorit ca nivelul ratei sa fie cat mai mare. Nu trebuie insa neglijata nici finantarea pe seama resurselor furnizate de terti, mai ales cand se realizeaza in conditii avantajoase.

Daca se ia in considerare politica financiara a fiecarei intreprinderi este foarte dificil de stabilit nivelul optim al ratei; se considera insa satisfacatoare o rata a autonomiei financiare globale care sa fie mai mare decat 1/3.

Pe baza experientei practice se considera ca:

-daca capitalul propriu reprezinta cel putin 2/3 din totalul resurselor, rezulta ca intreprinderea are o autonomie financiara ridicata, prezentand garantii certe pentru a beneficia de noi credite;

-daca capitalul propriu detine o pondere de 30-50% in totalul resurselor, intreprinderea poate beneficia de noi credite, dar cu un risc mai mare in ceea ce priveste rambursarea;

-daca capitalul propriu se situeaza sub 30%, intreprinderea nu mai prezinta garantii pentru a beneficia de noi credite.

Cand r_afg1>r_afg0, are loc cresterea ratei si deci a autonomiei financiare globale ca urmare a modificarii capitalului propriu intr-un ritm mai mare decat totalul resurselor (I_Cpr>I_Pt).

Cand r_afg1<r_afg0, are loc diminuarea gradului de autonomie financiara globala, ca urmare a modificarii capitalului propriu intr-un ritm mai redus decat totalul resurselor (I_Cpr<I_Pt).

rata autonomiei financiare la termen (r_aft) este considerata mai expresiva decat precedenta, deoarece exprima structura capitalurilor permanente care asigura o finantare indelungata a intreprinderii.

Rata autonomiei financiare la termen se calculeaza cu relatiile:

r_aft=Capital propriu/Capital permanent*100

r_aft=Capital propriu/Imprumuturi pe termen mediu si lung*100

Autonomia financiara este asigurata, in primul caz, daca nivelul ratei este ≥50%, iar in al doilea caz, daca nivelul ratei este de ≥100%.

3. Rata indatorarii

Rata indatorarii masoara ponderea datoriilor intreprinderii in total resurse, calculandu-se in urmatoarele variante:

rata indatorarii globale (r_ig), ia in considerare totalul datoriilor fata de terti, indiferent de natura lor:

r_ig=Datorii totale(ITML+DTS)/Pasiv total*100

Nivelul ratei trebuie sa fie subunitar (1/3), indepartarea de 1 semnificand reducerea indatorarii, respectiv cresterea autonomiei financiare.

Nivelul ratei de indatorare globala poate fi explicitat prin urmatoarele rate:

-rata datoriilor bancare;

-rata datoriilor comerciale;

-rata datoriilor fiscale.

Rata datoriilor bancare (r_dbc) evidentiaza ponderea pe care o au imprumuturile bancare (pe termen lung, mediu si scurt) in totalul datoriilor intreprinderii:

r_dbc=Datorii bancare/Datorii totale*100.

Rata datoriilor comerciale (r_dc) evidentiaza ponderea obligatiilor intreprinderii fata de furnizori:

r_dc=Datorii comerciale/Datorii totale*100.

Rata datoriilor fiscale (r_df) evidentiaza ponderea obligatiilor intreprinderii fata de bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale si fata de bugetele locale:

r_df=Datorii fiscale/Datorii totale*100.

Rata altor datorii (r_ad) evidentiaza ponderea obligatiilor intreprinderii fata de personalul propriu sau alti creditori:

r_ad=Alte datorii/Datorii totale*100.

rata indatorarii la termen (r_it) se determina cu relatiile:

r_it=ITML/Capital permanent*100

r_it=ITML/Capital propriu*100.

Rata indatorarii exprima o situatie favorabila intreprinderii daca are un nivel <50% in primul caz sau <100% in al doilea caz.

Cea de-a doua rata, care mai poarta denumirea de "coeficientul de levier" este utilizata in anliza frecvent, deoarece permite:

-aprecierea capacitatii de indatorare a intreprinderii, pentru ca se apropie de saturatie cand tinde spre 100%;

-sa se aprecieze in ce masura unitatea recurge la "efectul de levier".