Anteprenoriatul ca studiu al firmei

Anteprenoriatul ca studiu al firmei : Elementele introductive.

Notiunile de anteprenoriat, afacere, firma.

Anteprenoriatiul este disciplina care se ocupa cu studiul proceselor de creare, organizare si dezvoltare a firmei privita ca unitate organizatorica de baza in afaceri.

Afacerea este identificarea si satisfacerea unor nevoi de consum specifice prin, productia si vanzarea pe piata a unor bunuri sau servicii adaptate in scopul obtinerii de profit.

Derularea oricare afaceri parcurge o succesiune de faze denumite in totalitatea lor ciclu sau circuit de afaceri.

Structura generala a ciclului de afaceri este:

Firma - reprezinta structura economica si decizionala cu frontiere patrimoniale si juridice bine definite pe baza careia sunt organizate si administrate unul sau cateva cicluri de afaceri.

Misiunea generala a unei firme este sa creeze valoare economica. Astfel firma combina diversi factori economici (munca, capitalul, resursele nationale, competenta manageriala sau administrativa) pentru a crea bunuri si servicii destinate vanzarii in scopul obtinerii de valoare.

Pentru a-si indeplini cu succes misiunea firma trebuie sa indeplineasca anumite functii - grupuri de activitati si operatiuni inrudite si / sau complete care contribuie la atingerea aceluiasi obiectiv.

Functiile firmei: - de productie

- comerciala-marketing

- finante-contabilitate

- gestiunea resurselor umane

- cercetarea-dezvoltarea

- administratie generala.

Firma reprezinta de asemenea o celula sociala intrucat foloseste resursele umane avand o anumita structura si anumite competente profesionale. Intre persoanele care alcatuiesc personalul firmei se leaga o multitudine de relatii de natura formala si informala care produc diverse fenomene de grup.

De asemenea firma este un centru decizional intrucat combinarea factorilor economici nu are loc spontan ci este rezultatul unor optiuni constiente rationale ale managementului firmei.

In cadrul firmei exista decizii strategice, (care angajeaza ansamblul resurselor firmei pe termen lung), tactice (care privesc doar anumite tipuri de resurse sau activitati ale firmei pe termen mediu) si operationale (cu caracter punctual care tine de gestiunea cotidiana a firmei).

Tema 1

Firma ca lant de creare a valorii. Firma ca sistem de afaceri.

1.Valoarea economica sau valoare adaugata creata de firma este diferenta intre valoarea productiei si vanzarilor si cea a bunurilor si serviciilor achizitionate de firma de la terti.

VA = CA - Achizitii de la terti (materiale, marfuri, energie)

Valoarea adaugata creata de firma este repartizata pentru remunerarea diversilor contribuenti care concura la desfasurarea activitatii sale:

salariatii prin salariu

furnizorii prin achitarea de catre firma a darilor

actionarii prin acordarea de dividente

creditori prin incasarea dobanzii

statul prin perceperea impozitelor si taxelor

firma insasi prin autofinantare.

Mecanismul general al crearii si repartitiei valorii adaugate la nivel de firma se prezinta astfel:

Cifra de afaceri Clienti

- Achizitie de la terti Furnizorii

= Valoare adaugata - salarii si contributii sociale - salariati

- impozite, taxe, varsaminte asimilate.

= Excedentul brut al exploatarii

- Amortizarea - Furnizori de capital fizic

- Dobanzi - Furnizori de capital financiar.

= Rezultatul brut al exercitiului

- Impozit pe profit - Institutii publice.

= Rezultatul net

- Dividente - Actionari sau proprietari

= Rezultatul nedistribuit - Dispozitia firmei

Autofinantare = Rezultatul net nedistribuit - Investitii dezvoltare,

+ Amortizarile - Investitii de mentinere

Pe baza valorii adaugate si celorlalti indicatori de acumulare economici (excedentul brut de exploatare, rezultatul brut al exercitiu etc.) pot fi calculati alti indicatori de eficacitate a activitatii firmei

ex. Productivitatea muncii

P_muncii =

rentabilitatea economica: Rent. Ec = total

rentabilitatea financiara: Rent. Finan = .

Pentru a crea valoarea adaugata firma trebuie sa realizeze o suma de operatiuni integrate in ceea ce se numeste lant de creare a valorii:

Activitati de sustinere

	Piata clienti

Universul modern al concurentei este atat de complex incat de cele mai multe ori rivalizeaza nu firmele luate separat ci retelele de firma al caror lanturi de creare a valorii sunt integrate:

	Lant de valoare
					Lant de valoare
			Lant de valoare				Lant de valoare

Exemplu de lant de valoare integrat.

In acest fel in competitie intra nu lanturile de creare a valorii specifice unor firme individuale ci lanturi integrate, care unesc mai multe firme-partenere.

2. Sistemul de afaceri al firmei poate fi definit ca ansamblu ciclurilor de afaceri administrate simultan de firma.

Schema generala este urmatoarea:

Nevoile clientilor si oferta de produse / servicii conditioneaza preturile si vanzarile.

Sistemul de executie explica cum va fi pusa la dispozitia clientilor oferta firmei. Impreuna cu costurile de functionare sistemul de executie determina nivelul costurilor de productie si volumul si structura activelor economice necesara pentru desfasurarea afacerilor firmei.

3. Firma o realitate complexa si multidimensionala

1. Firma este o entitate financiara, astfel ea atrage fonduri financiare si le utilizeaza pentru a obtine o anumita rentabilitate respectiv un anumit nivel al performantelor financiare. In ipostaza sa de entitate financiara firma va urmari permanent asigurarea echilibrului adica corelarea nevoilor de finantare cu resurse financiar specifice.

2. Firma este un sistem comercial. In aceasta ipostaza cumpara si vinde trebuind sa asigure echilibru financiar ( vanzari superioare achizitiilor).

3. Firma este un sistem tehnic si tehnologic, ea utilizeaza diversi factori tehnici, tehnologii, procedee si metode pentru a-si realiza produsele sau serviciile. Functionarea firmei ca sistem tehnic sau tehnologic presupune suportarea anumitor costuri. De aceea firma trebuie sa urmareasca un echilibru intre randamentul factorilor tehnici utilizati si costul achizitiei si functionarilor.

4. Firma este o entitate juridica. Ea este creata si functioneaza pe baza unor proceduri si reguli fixate prin lege. De asemenea firma in functie de forma juridica de organizare (persoana fizica, SRL, SA) poarta raspundere pentru activitatile si rezultatele sale.

5. Firma reprezinta un camp social. In esenta firma este o organizatie fiind alcatuita din oameni. Intre membrii organizatiei exista numeroase relatii formale (oficiale, reglementate juridic si administrativ) si informale (neoficiale). De asemenea intre firma privata in ansamblu si fiecare dintre angajatii sai exista relatii caracterizate prin diverse drepturi si obligatii reciproce.

Tema 2

Firma ca organizatie

Organizatia reprezinta un grup structurat de oameni care comunica si interactioneaza sistematic in vedere atingerii unor obiective comune.

Principalele conditii de existenta si functionare a organizatiei sunt:

formularea unor obiective comune si acceptarea acestora de catre membri;

acordul membrilor de a contribui la realizarea obiectivelor comune

comunicare permanenta intre membrii organizatiei in vederea coordonarii si sincronizarii eforturilor individuale.

Faptul ca firma reprezinta in acelasi timp o unitate economica si o organizatie poate fi explicat cu ajutorul urmatorului model:

Firma - unitate economica Firma - organizatie

Relatia dintre firma-unitate economica si firma-organizatie este data de conexiunea existenta intre oameni si competenta. Astfel pe de o poarte, purtatorii abilitatilor de operare sunt oamenii, membrii organizatiei iar pe de alta parte celelalte resurse ale organizatiei (financiare, materiale, informationale), sunt puse in circuitul economic si valorificate de catre oameni.

Modele analitice de reprezentare a firmei ca organizatie

a). Rombul lui Leavitt

In acest model elementul organizational unificator si integrator este reprezentat de obiectivele organizatiei. Acestea pot fi definitive ca nivele de performanta catre care aspira organizatiile intr-o anumita perioada de timp.

Importanta obiectivelor organizationale determina principiul functionalizarii in organizare. Orice organizatie este constituita in jurul persoanelor care le vor realiza. Celelalte aspecte organizationale sunt modelate in functie de obiectivele organizatiei.

Functiile si activitatile organizatinoale reprezinta lucrarile si operatiunile pe care trebuie sa le realizeze firma pentru a-si atinge obiectivele.

Membrii organizatiei. Pentru a realiza functiile si activitatile prevazute de obiective, organizatia va recruta si se va dota cu un anumit numar de angajati avand anumite calificari si competente profesionale. Nu trebuie omis faptul ca fiecare membru al organizatiei are o anumita personalitate, experienta de viata, interese si obiective personale care isi vor pune amprenta asupra modului in care angajatorul respectiv isi va indeplini atributiile si va relationa cu alti angajati. 

Structura organizatorica. Rolul ei este de a realiza distributia sarcinilor de munca intre angajatii organizatiei si coordonarea lor ulterioara.

Tehnologiile. In acest model sunt privite in sens larg: o tehnologie este considerata orice algoritm de procesare a unor intrari fizice, financiare, informationale si umane pentru a obtine anumite rezultate.

b). Organizatia ca sistem socio-tehnic

Acest model se bazeaza pe ideea ca organizatia reprezinta un sistem colectiv de munca in care rezultatele sunt obtinute prin functionarea corelata a doua subsisteme:

subsistemul socio-uman format atat din grupurile formale de munca cat si din structurile de comunicare informale;

subsistemul tehnico-material care cuprinde atat sarcinile de munca cat si dotarile tehnice ale organizatiei.

Mediul organizatiei

Principalele variabile socio-umane sunt:

rolurile si responsabilitatile formale ale membrilor si grupurilor din interiorul organizatiei;

normele si valorile impartasite de catre membrii organizatiei;

sistemele de recompensari/ penalizari distributie;

modalitatile si circuitele de comunicare internationala;

procedurile decizionale;

relatiile interpersonale si calitatea climatului intern.

Principalele variabile tehnico-materiale sunt - functiile si sarcinile, echipamentele si utilajele, tehnologiile, amenajarile, metodele si procedeele de munca, cerintele operationale de eficienta.

Ideea centrala a acestui model este urmatoarea: atat timp cat structurile socio-umane ale organizatiei nu sunt modelate astfel incat sa corespunda cerintelor tehnico-materiale ale activitatii si necesitatilor personale rezonabile ale membrilor organizatiei performanta acesteia va avea de suferit.

c).Modelul 7S

Elementul genezic al organizatiei este strategia - reprezinta ansamblul criteriilor decizionale si actiunilor cu ajutorul carora organizatia isi va construi si valorifica intr-o perspectiva de timp indelungata principalele avantaje concurentiale.

Valorile organizationale - reprezinta ansamblul acestora contureaza cultura organizatiei: normele, convingerile, atitudinile, mentalitatile si functionarea acestei, cauzele performantelor si relationarea cu mediul. Valorile definesc modul in care intr-o organizatie sunt tratati oamenii si realizeaza munca.

Competentele organizationale - abilitati de operare.

Structura (vezi modelul rombului Leavitt).

Sisteme se refera la sisteme de management ale organizatiei: sisteme de planificare, sisteme de evaluare a performantei, sisteme de control, sisteme de recompensare / sanctionare, sisteme de management al carierei, circuite de comunicare si procedurile decizionale.

Stafful reprezinta echipa de conducere a organizatiei alcatuita din oameni avand anumite temperamente, personalitati si experienta profesionala.

Stilul managerial se refera la modul personal in care managerii organizatiei isi exercita atributiile de control si coordonare a principalelor resurse organizationale (umane) in primul rand.

Concluzii: ca organizatia sa fie eficienta este nevoie ca intre aceste sapte variabile sa existe un grad ridicat de concordanta astfel incat variabile de pe nivelele inferioare sa fie adaptate cerintelor specifice ce decurg din variabilele de pe nivelul imediat superior.

Tema 3

Mecanismele financiare ale creerii de valoare economica la nivel de firma.

Sub. 1 Rata de rentabilitate comerciala Rrc

- se calculeaza de regula ca raport intre o marja de acumulare economica si cifra de afaceri a firmei. In acest fel Rata de rentabilitate comerciala exprima ponderea diferitelor rezultate economice ca cifra de afaceri realizata intr-o anumita perioada de regula anual.

Cele mai importante Rrc sunt :

1. rata marjei comerciale = Marja comerciala MC

Cifra de afaceri CA

Costul de achizitie a marfurilor

Marja comerciala = Vanzari de marfuri - costul marfurilor vandute

Rata marjei comerciale reflecta tipul strategiei comerciale adoptata si promovata de firma. O marja comerciala scazuta presupune costuri generale reduse realizabile prin diminuarea cheltuielilor cu personalul si prin selectarea unor canale de aprovizionare si desfacere care asigura economii in ceea ce priveste cheltuielile de transport si de stocare.

O marja comerciala ridicata presupune cheltuieli generale mari dar si un nivel ridicat al serviciilor oferite clientilor.

De asemenea rata marjei comerciale exprima influentele exercitate de constrangerile pietei si de politica preturilor de vanzare. Aici pot fi identificate 3 situatii tip :

a)      Cresterea valorii ratei in conditiile reducerii cifrei de afaceri are semnificatia ca firma incearca sa-si mentina marja economica la un nivel ridicat printr-o politica a preturilor inalte.

b)      Reducerea valorii ratei in conditiile cresterii cifrei de afaceri are semnificatia unei politici de penetrare a pietelor prin preturi mai mici.

c)      Cresterea valorii ratelor in conditiile cresterii atat a marjei comerciale cat si a cifrei de afaceri are semnificatia unei strategii de piata agresiva bazata pe produse de calitate cu marca recunoscuta si pe dobandirea unei pozitii strategice forte.

2. Rata marjei brute de acumulare sau rata excedentului brut de exploatare :

Excedentul brut de exploatare = venituri brute - cheltuieli platibile

(inainte de plata dobanzilor si impozitului pe profit)

Aceasta rata exprima capacitatea activitatii de exploatare a firmei de a genera profit cu cat valoarea acestei rate este mai ridicata cu atat capacitatea firmei de asi finanta investitiile de dezvoltare este mai solida.

3. Rata marjei nete de acumulare

Aceasta rata exprima productivitatea financiara neta a activitatii de exploatare a firmei si este deosebit de utila pentru realizarea unor analize financiare pe termen scurt si in cazul MM.

Sub. 2 Rata de rentabilitate economica Re

Cea mai raspandita modalitate de calcul a rentabilitatii economice este urmatoarea :

Activ economic total = Active imobilizate nete + nevoia de fond de rulment + disponibilitati

Active imobilizate nete = Active imobilizate la valoare contabila - Amortizari

calculate

imobilizari imobilizari Imobilizari

necorporale corporale financiare

Nevoia de fond de rulment este nevoia de finantare a activitatii de exploatare a firmei.

NFR = (Stocuri + creante clienti) - Datorii de exploatare^*

*- toate datoriile pe termen scurt ale firmei (cu scadenta mai mica de un an) cu exceptia creditelor bancare pe termen scurt.

Rentabilitatea economica exprima productivitatea globala a tuturor mijloacelor folosite de firma indiferent de modul lor de finantare (proprii) sau imprumutate.

Relatia generala de calcul al rentabilitatii economice poate fi descompusa factorial in felul urmator:

Rata marjei brute coeficientul de rotatie a activ.

de acumulare Ec. total prin cifra de afaceri

Astfel relatia de calcul al Re poate fi rescrisa in felul urmator:

Re = rentabilitatea comerciala x intensitatea utilizarii mijloace economice

Se observa ca rentabilitatea economica poate fi ameliorata fie prin cresterea marjei brute de acumulare respectiv prin cresterea vanzarilor si reducerea cheltuielilor platibile fie prin cresterea rotatiei activului economic prin cifra de afaceri obiectiv realizabil in conditiile diminuarii relative a investitiilor economice, respectiv prin: optimizarea nivelului stocurilor, a creantelor clienti, selectivitatea stricta a investitiilor fie prin ambele cai.

Acelasi nivel al rentabilitatii economice poate fi generat de 2 strategii comerciale opuse ca si continut.

o politica de preturi inalte deci cu o marja bruta, ridicata dar cu o rotatie lenta a activului economic si un volum al desfacerilor scazute.

o politica de preturi scazute deci cu o marja mai scazuta dar cu o rotatie mai accelerata a activului economic si un volum al vanzarilor mai important.

Ex. Fie 2 firma cu cifra de afaceri, rezultat economic si activ economic total care se prezinta astfel:

Firma A Firma B

- cifra de afaceri 1000 1000

- excedentul brut de exploatat (EBE) 100 - 50

- activ economic 500 - 250

Se cere descompunerea rentabilitatii economice in cei 2 factori

Rezolvare :

- Calculul ratei marjei brute pentru firma A si B

- Stabilirea coeficientului de rotatie a activitatea economica total prin cifra de afaceri.

- determinarea rentabilitatii economice.

Concluzie: Se observa ca firma B dispunand de un activ economic si de un rezultat de numai 50% fata de firma A obtine aceeasi rentabilitate economica, datorita vitezei de rotatie accelerata practic dedubla fata de firma A.

Insa rentabilitatea economica poate fi descompusa si pe baza unei scheme din 3 factori:

Rata marjei Randamentul Coeficientul investitiilor

Asupra valorii activ. fixe strategice adaugate

Drept urmare R_e poate fi majorata fie prin cresterea ratei marjei asupra valorii adaugate fie prin cresterea randamentului activelor fixe fie prin cresterea coeficientului investitiilor strategice, fie actionand simultan pe toate cele 3 cai.

v     Desi activele imobilizate (fixe) sunt alcatuite din imobilizarile necorporale, corporale si financiare in cazul firmelor de comert acestea pot fi incluse si stocurile de marfuri, intru-cat o firma de comert este aproape intotdeauna caracterizata pentru-un volum mare a stocurilor de marfuri care au deci o importanta strategica.

Sub. 3. Rata de rentabilitate funciara R_f

Exprima randamentul financiar net al capitalurilor proprii ale firmei.

Rata financiara poate fi descompusa factorial cu ajutorul urmatorului model analitic.

Rf Profit net = Profit net x Cifra de afaceri

Capital propriu Cifra de afaceri Cap. proprii

Rata marjei nete Coef. De rotatie al

de acumulare capitalurilor proprii prin

cifra de afaceri

Ca si rata economica si rata financiara poate fi descompusa in 3 factori pe baza schemei urmatoare:

Rentabilitatea econmica

R_f =   Profit net x Cifra de afaceri x Pasiv total

Cifra de afaceri Activ ec. Total Capitaluri proprii

Rata marjei de afaceri Rotatia activului ec. Gradul de indatorare

de acumulare prin cifra de afaceri globala a firmei

Astfel relatia de calcul al R_f poate fi rescrisa in felul urmator:

R_f = Rentabilitatea economica ori gradul de indatorare a firmei in consecinta R_financiar avand originea in rentabilitatea economica este determinata de factorii oarecum asemanatori:

1. rata marjei nete de acumulare care masoara profitabilitatea financiara fiind un indicator de politica industriala
2. rotatia activului total prin cifra de afaceri indicator de politica comerciala
3. rata globala de indatorare a firmei indicator al politicii de finantare.

Pentru ca o firma sa creeze valoare economica este necesara respectarea urmatoarelor conditii financiare:

1. rentabilitatea economica > rata de rentabilitate comerciala
2. rentabilitatea financiara > rentabilitatea economica
3. rentabilitatea financiara >rentabilitatea comerciala

Problema 2

Sa se calculeze rentabilitatile economice si financiare pentru firmele A si B.

A B

1. activitate economica  1000 100
2. excedentul de exploatare  200 200
3. capitalul propriu  1000 500
4. datorii  - 500
5. cheltuieli cu dobanzile rata - 75

dobanzii la datorii fiind de 15 %

Rezolvare:

1. Calculul rentabilitatii economice

Re = EBE/Activ economic

A = 200/1000 = 20%

B = 200/100 = 20%

2. Determinarea rezultatului economic brut dupa plata cheltuielilor cu dobanzi.

Rezult. dupa dobanzi = EBE - cheltuielile dobanzilor

A = 200 - 0 = 200

B = 200 - 75 = 125

3. Determinarea profitului net

PN = rezultatul dupa dobanzi

A = 200 - (200 x 0,16) = 168

B = 125 - (125 x 0,16) = 105

Impozit profit

4. Calculul rentabilitatii financiare

Rf = PN/Cp PN = profit net

A = 168/1000 = 16,8%  Cp = capital propriu

B = 105/500 = 21%

Concluzie: Faptul ca firma B inregistreaza o rentabilite financiara mai mare decat firma A este explicabil prin aceea ca B beneficiaza de fonduri indatorate utilizate eficient respective care genereaza efecte positive ale indatorarii.

Subiectul 4. Structura financiara a firmei. Efectul de livier financiar al indatorarii.

Structura financiara a firmei se refera la compozitia sau alcatuirea fondurilor (capitalurilor) pe care firma le utilizeaza pentru a-si finanta activul economic. Astfel pe de o parte aceste capitaluri pot fi proprii sau imprumutate (datorii) si pe de alta parte pe termen lung (cu scandenta > 1 an) sau pe termen scurt (cu scandenta < 1).

Utilizarea fondurilor imprumutate in anumite conditii financiare poate genera efecte benefice prin care este consolidata rentabilitatea financiara a firmei. Aceste efecte poarta denumire de efecte ale levierului financiar al indatorarii.

Relatia generala care exprima efectul levier este urmatoarea:

"Bratul levierului" levierul

R_f = [R_e + (R_e - d) ] (1 - t)

D = rata dobanzii la datorii

T = cot impozitului pe profit

Sunt posibile urmatoarele situatii tip:

1. R_e > d In acest caz va rezulta un efect pozitiv al indatorarii asupra rentabilitatii financiare astfel incat utilizarea capitalurilor imprumutate duce la cresterea rentabilitatii financiare.

2. R_e = d   In acest caz efectul de levier al indatorarii este nul sau neutru, recurgerea la indatorare neavand nici un efect asupra rentabilitatii financiare.

3. R_e > d In acest caz efectul de levier al indatorarii este unul negativ fiind denumit in literatura de specialitate "maciuca financiara a indatoririi" .

Utilizarea capitalurilor imprumutate nu numai ca nu stimuleaza rentabilitatea financiara ci dimpotriva o diminueaza.

Problema 3. Folosind datele din problema 1, sa se analizeze efectul de levier financiar a indatoririi pentru firma B.

"Bratul" levierul

R_f = [20%+ (20% - 15%)

[20%+ 5%] x 0,84 = 25% x 0,84 = 21%

Efectul de levier

Sub.5. Costul mediu ponderat al capitalurilor atrase de firma

Fiecare tip de fond financiar folosit de firma pentru finantarea activitatii comparata un anumit cost pentru firma. Acest cost poate fi privit ca o rentabilitate certa de furnizare de capitaluri pentru a pune la dispozitia firmei resursele de finantare.

CP costurile capitalului propriu (ccp)

Datoriile costul datoriilor purtatoare de dobanzi (cdpd)

In ceea ce priveste ccp cea mai frecvent utilizata forma a sa este chiar rentabilitatea financiara.

ccp = R_f = PN/cp

In ceea ce priveste cdpd cea mai raspandita forma a sa se stabileste pe baza relatiei:

cdpd = d (1-t)

Prin combinarea diferitelor fonduri financiare proprii si imprumutate va rezulta un cost mediu ponderat al capitalurilor atrase de firma.

cmpc = ccp + cdpd AE - activ economic

Problema 4. Folosind datele din problemele precedente, sa se calculeze cmpc pentru firma B.

1. stabilirea ccp = R_f = 21%

2. stabilirea cdpd = 15% (1-0,16) = 15% x 0,84 = 12,6%

3. calculul cmpc = 21% 12,65 - = 21% - 0,5 + 12,60% - 0,5 =

= 10,55 + 6,35 = 16,8 %

Ca valoare cmpc se situeaza intre ccp si cdpd.

O alta conditie importanta necesara a fi respectata pentru ca firma sa creeze valoare economica se refera la faptul ca rentabilitatea economica trebuie sa fie superioara cmpc.

R_e > cmpc

Doar cu respectarea acestor conditii firma creaza prin functionarea sa o plus valoarea economica.

Problema 5. Sa se determine plus valoarea economica creata de firma B prin functionarea sa.

Plus valoarea economica = (R_e - cmpc) . AE

= (20% - 16,8%) . 1000 = 3,2% x 1000 ) 32

Concluzie. Firma B prin functionarea sa creaza o plus valoare economica cu 32.

Daca insa R_e < cmpc, firma prin functionarea sa nu creaza valoare economica suplimentara ci dimpotriva isi distruge valoarea economica.

Tema 4

Integrarea firmei in mediul sau

Subiectul: Relatiile firmei cu mediul sau

Intr-un sens general mediul firmei este alcatuit din factori si procese de natura sociala, economica, juridica, tehnica, situati in afara frontierelor firmei dar care exercita influenta mai mult sau mai putin importanta asupra activitatii acesteia.

Mediul firmei nu se limiteaza doar la pietele acestora ci contine o varietate, mult mai larga de componente.

Mediul firmei poate fi impartit in urmatoarele doua "nivele de impact":

A.    Mediul general sau indirect alcatuit din factori cu o influenta mai slaba, mai putin frecventa si de regula intermediata asupra activelor firmei.

B.     Mediul specific sau direct. Format din factori care exercita influente puternice, frecvente si directe asupra mediului de organizare si functionare a firmei.

A.    Mediul indirect este format din urmatoarele elemente:

Factori ce tin de conjunctura economica generala caracterizata prin: nivelul inflatiei, somaj, rata generala a dobanzii, evolutiile PIB, starea balantei comerciale si alti indicatori macroeconomici.

Factori legati de interventia guvernului in economie: obiectivele de politica economica ale guvernului si instrumentele de plati economice folosita de acestia.(politica monetara, politica fiscala, politica veniturilor, politica achizitiilor publice, etc).

Factori tehnologici cu referire in special la generalizarea tehnologiilor informatice IT si difuzarea inovatiilor in materie de produse, materiale si procese noi.

Factori culturali, sociali si psihologici cum ar fi: situatia demografica, obiceiurile si traditiile locale, etica muncii, credintele religioase.

Factori legislativi si institutionali cu referire in principal la dreptul societatilor comerciale, dreptul muncii, reglementarilor fiscale institutiile statului abilitate cu autorizarea si controlul muncii.

Toti acesti factori cristalizeaza cadrul general de actiune a firmei.

B.     Mediul direct este format din factori ca:

Structurile concurentilor: numarul si dimensiunea medie a concurentilor, strategiile tipice ale firmelor concurente, liniile de produse concurente si performantele acestora

Structuri comerciale si de piata: segmentarea pietelor, locul si rolul revenit circuitelor de aprovizionare si distributie, modul de organizare a pietelor, strategiile tipice de marketing s.a.

Structurile sociale in special competentele umane necesare pentru desfasurarea activitatilor firmei si gradul de sindicalizare a domeniului de activitate.

Structurile tehnologice legate de multiplicarea inovatiilor si obtinerea economiilor de scara.

Structurile industriale caracterizate in special prin numarul, dimensionarea su puterea firmelor industriale care au incidenta asupra firmei pe de o parte si intensitatea capitalistica (raportul dintre capitalul fizic si financiar si mana de lucru), pe de alta parte influenta acestor factori este resimtita zilnic si intr-o maniera pregnanta de catre firma.

Efectele concrete vor depinde mai intai de toate de importanta firmei caracterizata cu ajutorul unor variabile ca: dimensiunea, puterea financiara, apartenenta sau nu la un grup, caracterul local, regional, national au multinational a firmei s.a.

Desigur impartirea mediului firmei in mediul indirect si direct este una conventionala. Daca pentru unele firme anumiti factori sunt inclusi in mediul indirect pentru altele aceeasi factori vor apartine mediului direct.

Subiectul 2. Firma si mediul sau local si regional

Integrarea firmei in tesuturile economice are de asemenea semnificatia unei integrari in mediul local si regional.

Unitatile administrativ teritoriale (comunele, orasele, municipiile, si judetele) deseori pun in aplicare strategii si programe de atragere a firmelor favorizand implantarea lor in zona de jurisdictie. Astfel avem pe de o parte actiunea colectivitatilor locale si pe de alta parte deciziile firmelor de implantare intr-un anumit teritoriu.

Colectivitatile locale dispun de urmatoarele mijloace de convingere a firmelor:

1. Facilitatile fiscale care tin de reducerile legate de impozitele si taxele locale.

Subventiile inclusiv preluarea unor parti din sarcinile financiare ale firmelor legate de indatorare

3. Adaptarea unor reglementari administrative care ar facilita obtinerea unor autorizatii de constructie si de conectare la utilitatile publice.

4. Punerea la dispozitie a unor terenuri sau constructii

5. Cererea unor plati de dezvoltare cum ar fi: centrele de excelenta tehnologica, zonele libere.

Aceste masuri nu sunt intotdeauna suficiente astfel incat decizia de implantare va depinde de numerosi factori:

disponibilitatea fortei de munca calificata

infrastructura rutiera

capacitatea pietelor de desfacere regionala

si altii care permit dezvoltarea intr-o maniera optima a firmei.

Prezenta uneia sau mai multor firme intr-un teritoriu are numeroase consecinte asupra mediului local.

Efectele exercitate de firma dar care nu sunt contabilizate de catre acestia poarta denumirea de externalitati si se impart in doua categorii:

1. Efectele externe pozitive cum ar fi: crearea locurilor de munca, aducerea de tehnologii avansate, aparitia unor oportunitati de vanzare sau cumparare pentru firmele locale, dezvoltarea regionala, castiguri financiare pentru colectivitatile locale prin perceperea impozitelor si taxelor locale.

2. Efecte externe negative cum ar fi: concurenta pentru firmele locale, cresterea preturilor la terenuri si constructii, poluare, s.a.

Instalarea uneia sau mai multor firme intr-un anumit loc poate constitui un motor al dezvoltarii economice a teritoriului respectiv. Acest efect poarta denumirea de efecte de antrenare si care pe cale de consecinta determina alte firme sa se stabileasca in acel teritoriu constituind in acest fel poli de dezvoltare adica socio-economice mai mult sau mai putin dense, mai mult sau mai putin extinse.

Polii de dezvoltare pot fi de urmatoarele tipuri:

1. Poli de crestere care rezulta dintr-o evolutie economica spontana in afara intervalelor directionate ale statului sau ale administratiei locale.

2. Poli de dezvoltare directionala organizata de catre stat in cadrul unei politici industriale bine definite sau a unor programe de amenajare a teritoriului

3. Poli de reconversie care rezulta din intentia statului de a reorganiza structurile economice si industriale a unor zone sinistrate din punct de vedere economic.

In anumite situatii un pol dominant poate exercita numeroase efecte de atractie pentru alte firme din afara teritoriului.

Subiectul 3. Relatiile dintre firme

Totalitatea relatiilor pe care o firma le intretine cu furnizorii, partenerii, distribuitorii, concurentii si consumatorii delimiteaza campul strategic a firmei respective. In interiorul acestui camp este elaborata si implementata strategia globala de afaceri a firmei ca si strategiile functionale ce decurg din acesta (financiara, marketing, fabricatie, domeniul resurselor umane).

Exemplu de camp strategic al firmei:

Furnizorii de accesorii pentru persoane

Consumatorul final

Circuite de distributie

Fabrica de incaltaminte

	Concurentii

Relatiile dintre firme sunt in general de 2 feluri:

1. Relatii de concurenta care se stabilesc atunci cand mai multe firme intervin pe aceleasi piete atat ca vanzator cat si in ipostaza de cumparator.

2. Relatiile de complementaritate care se stabilesc atunci cand doua sau mai multe firme decid sa se asocieze pentru a dezvolta sau a cuceri o piata noua, pentru a concepe si lansa un produs nou, pentru a detine economii de costuri la anumite activitati si functii realizate in comun s.a.

Acest tip de relatii devine foarte complex si bogat in implicatii atunci cand firmele asociate apartin aceleasi filiere sau lant de valoare.

3.1. Relatiile de concurenta

Rezultatele economico-financiare ale firmei sunt influentate direct de intensitatea concurentei de pe pietele in care firma intervine. Firmele care produc si furnizeaza acelasi tip de bunuri si servicii intra in concurenta directa atat in aval pentru pietele de desfacere, cat si in amonte pentru pietele de aprovizionare.

Pretul nu reprezinta singurul criteriu de concurenta, aceste criterii concurentiale sunt:

calitatea produselor,

imaginea publica si reputatia firmei,

marcile si numele comerciale,

serviciile post vanzare

efectele modei

Nu exista nici o piata reala in perimetrul careia concurenta sa fie absolut libera.

Exista o multitudine de factori care limiteaza concurenta:

1. Promovarea de catre firme a unui dublu produs de concentrare atat pe orizontala prin absorbtia concurentilor care au acelasi obiect de activitate, cat si verticala prin absorbtia firmelor situate in amonte si in aval fata de activitatea de baza.

2. Tot mai multe firme sunt legate intre ele prin acorduri de interventie asupra pietei sau acorduri de utilizare in comun a unor capacitati de productie si distributie.

3. Ierarhiza pietelor pe filiera amonte/aval determina aparitia unor efecte de dominatie care limiteaza libertatea de actiune a firmelor.

4. In numeroase sectoare de activitate, amplasarea capitalurilor necesare pentru buna desfasurare a afacerilor limiteaza pe cale naturala accesul noilor concurenti.

5. Anularea proceselor de concentrare financiara concretizata in constituirea unor puternice grupuri financiare industriale in cadrul carora exista detineri reciproce de pachete de actiuni intre firme industriale, de comert, banci si societati financiare.

Asadar firma evolueaza intr-un mediu economic in care concurenta este

departe de a fi perfecta.

3.2. Relatii de complementaritate intre firme

Dinamica economica nu poate fi rezumata doar la relatii de concurenta dintre firme. Exista anumite obiective pe care firmele nu le pot atinge intr-o maniera individuala, ci numai printr-o participare activa de natura financiara a altor firme.

Constituirea si dezvoltarea relatiilor complementare intre firme serveste urmatoarelor preocupari manageriale:

1. Promovarea strategiei de piata prin care o firma incearca sa-s mareasca cota de piata, sa limiteze concurenta sau sa abordeze o piata noua inclusiv una internationala.

2. Diversificarea activitatii care consta in adaugarea unor activitati sau produse noi la activitatile si produsele traditionale ale firmei. Diversificarea este de natura unei integrari verticale atunci cand firma intra in domeniile de afaceri ale furnizorilor sau clientilor. Divesificarea este de natura unei conglomerari atunci cand firma patrunde in domenii de afaceri care nu au nici o legatura tehnologica sau comerciala cu activitatile si produsele sale traditionale.

Motivatiile descrise mai sus pot conduce la procese de concentrare a afacerilor prin absorbtii sau fuziuni. Insa relatiile de cooperare se pot stabili si intre firme care isi pastreaza independenta juridica.

Acest tip de asociere implica de cele mai multe ori folosirea in comun a unor competente sau mijloace complementare in vederea atingerii unor obiectivi cum ar fi:

dezvoltarea unei tehnologii noi,

productia si distributia la un cost mai mic decat costul mediu de sector,

utilizarea canalelor de distributie a unui partener sau exploatarea in comun a pietelor,

crearea unor filiale comune.

Anumite contracte de asociere implica aparitia relatiilor de dominatie si control intre firmele asociate.

Pentru a gestiona eficient acest gen de relatii se recurge la urmatoarele tehnici de cooperare:

1. Subantreprenoriatul este o relatie de control prin care o firma denumita "ordonator" cedeaza executarea unei parti din produsele/lucrarile sale unei alte firme denumita subanteprenor.

Subanteprenoriatul se mai numeste si subcontractantul.

2. Concesionarea este un contract prin care o firma numita concedant se angajeaza sa aprovizioneze o alta firma denumita concesionar cu produse fabricate sub propriile marci punandu-i la dispozitie servicii de asistenta tehnica si echipamente, mijloace comerciale, cu angajamentul ca firma concesionara sa-i respecte anumite conditii legate de politica comerciala, servicii, etc.

3. Franciza este un contract prin care o firma numita francizor pune la dispozitia altei firme denumita francizat o gama de produse originale precum si asistenta tehnica si comerciala cu conditia subordonarii cvasitotale a strategiei francizatului in raport cu strategia francizorului.

4. Licenta este un contract prin care o firma denumita cedant autorizeaza o alta firma denumita cesionar sa utilizeze un brevet de inventie sau o marc comerciala contra unei remuneratii.

Tema 5

Echilibre financiare ale firmei

I. Analiza structurii pasivului bilantier

Se cere :

rata stabilitatii financiare

gradul de finantare curenta

indicatorul structurii finantarii pe termene

rata autonomiei financiare globale

rata autonomiei financiare la termen

rata indatorarii globale

rata indatorarii la termen.

Rezolvare :

Calculul stabilitatii financiare

Rsf =

Rsf - reflecta masura in care firma dispune de resurse financiare cu caracter permanent fata de totalul resurselor financiare.

Normele de prudenta financiar bancara, impun o valoare a Rsf de minim 66% cu tendinta de crestere in timp.

Se observa ca pentru toti anii seriei cronologice analizate valorile acestui indicator sunt sub optime rezultand ca firma nu beneficiaza de stabilitate financiara confortabila.

2. Calculul gradului de finantare curenta.

Valoarea normala a acestui indicator in jurul cotei de 33% in timp ce valoarea maxima admisibila este de 50%.

Cu exceptia anului II in care valoarea indicatorului se incadreaza in limitele admisibile (33-50%) in anii I si II indicatorii inregistreaza limite peste limita maxim admisa ce inseamna o presiune financiara mai mare asupra firmei.

3. Calcului indicatorului structurii finantarii la termen

Acesti indicatori reflecta raportul dintre resursele financiare curente si resursele financiare permanente. Valoarea maxima admisibila a indicatorilor este de 100%. Pentru seria cronologica analizata numai anul II indeplineste aceasta conditie. In anii II si III observandu-se depasiri importante ale valorii maxim admisibile ceea ce inseamna ca firma este nepermis de dependenta de finantarile pe termen scurt.

4. Calculul ratei anatomiei Financiare globale

Indicatorul arata in ce masura patrimoniul economic al firmei este finantat prin resurse financiare proprii. Valoarea minim admisibila a acestui indicator este de 50%. Daca indicatorul inregistreaza valori sub 33% firma are serioase probleme de autonomie financiara.

Pentru toti anii seriei cronologice analizate valoarea indicatorului se situeaza sub valoarea minim admisa desi se manifesta o tendinta de imbunatatire.

5. Calculul ratei autonomiei financiare la termen

Indicatorul reflecta proportia in care capitalurile proprii participa la formarea capitalurilor permanent. Valoarea minima admisibila este de 50%. Sub aceasta valoare firma intra intr-o zona nefavorabila sub aspectul riscului de insolvabilitate.

In toti anii seriei cronologice analizate valoarea indicator se situeaza peste valoarea minim admisa fapt care sugereaza inexistenta practica a riscului de insolvabilitate.

6. Calculul ratei indatorarii globale

= reflecta ponderea datoriilor totale in patrimoniul firmei. Valoarea maxima admisibila este 66% valoarea optima este de 50%.

In toti cei trei ani analizati valoarea indicatorului se situeaza sub valoarea maxim admisibila, dar in acelasi timp depasesc valoarea optima, managementul firmei trebuie sa fie atent la mentinerea acestei variabile in limite admisibile pentru a nu afecta bonitatea firmei.

7. Calcului ratei indatoririi la termen

Indicatorul reflecta proportia in care datoriile pe termen lung participa la formarea resurselor permanente ale firmei. Valoarea maxim admisibila a indicatorului este de 50%, peste acest nivel firma se afla in pericol de insolvabilitate se bazeaza prea mult pe datorii.

nu se calculeaza

Se observa ca in toti anii de analiza valorile indicatorului sunt cu mult mai mici decat valoarea admisibila insemnand ca firma se bazeaza foarte putin pe datoriile pe termen lung in formarea resurselor permanente; in aceasta situatie echivaleaza cu riscuri de insolvabilitate foarte mici spre inexistente.

II. Analiza activului bilantier

Se cere:

rata activelor imobilizate

rata imobilizarilor necorporale

rata imobilizarilor financiare

rata imobilizarilor corporale

rata activelor circulante

rata stocurilor

rata creantelor

rata disponibilitatilor

1. Calculam rata activelor imobilizate

Rai _{an III} =

Indicatorul reprezinta ponderea elementelor patrimoniale stabile (cu durata de utilizare economica mai mare de 1 an) in patrimoniul economic total al firmei.

Rai _III =

Rai _III =

Rai _{an III} =

Valoarea optima a acestei rate este de 60 %. Rezulta ca firma obtine valori in preajma valorii optime ceea ce reprezinta o situatie buna.

2. Calculam rata imobilizarii necorporale

Rim _{an I} =

Rim _{an II} =

Rim _{an III} =

3. Calculam rata imobilizarii corporale

Ric =

Ric _{an III}=

Ric _{an II} =

Ric _{an III} =

Valorile rate sunt aproximativ constante fapt care sugereaza ca firma in perioada de analiza nu a facut investitii de capital.

4. Calculam rata imobilizarii financiare

Rif =

Pentru firma supusa analizei Rif nu poate fi calculata intrucat in toti cei trei ani imobilizarii financiare sunt nule.

5. Calculam rata activelor circulante

Rac =

Rac _{an I} =

Rac _{an II} =

Rac _{an III} =

Valoarea optima a acestui indicator este de 40%. Calculele arata ca firma depaseste acest prag ceea ce poate insemna imobilizari de capital financiare prea mari in elemente patrimoniale de scurta durata (< 1 an). Aceasta situatie poate fi agreata doar cu urmatoarele doua conditii:

daca firma isi desfasoara activitatea in domeniul comert/servicii.

daca de la un an la altul rata de rotatie a elementelor de activ circulant creste.

6. Calculam rata stocurilor

Rst =

Rst _{an I} =

Rst _{an II} =

Rst _{an III} =

Valoarea normala a indicatorului nu trebuie sa depaseasca 50%, cu exceptia anului II valorile ratei depasesc usor pragul maxim ceea ce inseamna ca pe viitor managemetul firmei trebuie sa fie atent la mentinerea valorii in limitele normale.

7. Calculam rata creantelor

Rcr =

Rcr _{an I} =

Rcr _{an II} =

Rcr _{an III} =

Cresterea ponderii creantelor de la an la an poate insemna deteriorarea echilibrului financiar pe termen scurt al firmei, respectiv deteriorarea gradului de acoperire a nevoilor financiare pe termen scurt. In cazul dat creantele. prin resurse financiare adecvate.

Astfel crescand valoarea creantelor cresc si nevoile de finantare pe termen scurt ale firmei fapt care poate duce la dificultati in sustinerea financiara a acestor nevoi.

8. Calculam rata disponibilitatilor

Rdb =

Rdb _{an I} =

Rdb _{an II} =

Rdb _{an III}   =

Nivelul minim acceptat al indicatorului este de 5%. Prin urmare firma in toti anii de analiza depaseste limita minima. In schimb valoarea maxim acceptata este de 25%. Firma depasind cu mult si acest prag, ceea ce poate insemna ca o buna parte din mijloacele economice ale firmei au asa numit caracter "lenes", respectiv nu sunt folosite la un randament maxim ci se regasesc in forma pasiva a disponibilitatilor.

Analiza pe baza contului de profit si pierderi

Analiza marjei comerciale - MC.

Marja comerciala este castigul realizat sub forma de adaos din activitatea de comercializare a marfurilor.

MC = Venitul din vanzari de marfuri - costul marfurilor vandute,

Costul marfurilor vandute include:

pretul de achizitie a marfurilor

cheltuieli de transport a acestora

cheltuieli de descarcare/incarcare

cheltuieli de stocare in depozite pana in momentul vanzarii

comisioanele platite intermediarilor.

Pe baza marjei comerciale poate fi calculata rata marjei comerciale:

R _MC =

Aplicatie

an I an II an III

Se cere: 1. marja comerciala.

rata marjei comerciale.

indicele de variatie a veniturilor din vanzarea de marfuri.

indicele de variatie a costului marfurilor vandute.

indicele de variatie a marjei comerciale.

Rezolvare

Determinam marja comerciala

MC _{an I} = 6.762.421 - 5.556.640 = 1.205.781

MC _{an II} = 6.942.682 - 5.811.575 = 1.131.107

MC _{an III} = 5.700.432 - 4.728.186 = 972.246

Calculul ratei marjei comerciale

RM _{an I} =

RM _{an II} =

RM _{an III} =

In anii cronologici analizati se manifesta o stabilitate a valorii R_MC (~17%) chiar daca marja comerciala are tendinta de scadere de la an la an. Aceasta scadere are semnificatia reducerii veniturilor realizate de firma din activitatea de comercializare a marfii.

Calculam indicele de variatie a veniturilor din vanzarea marfurilor

I _vvm =

I _{vvm an I} = nu se calculeaza intrucat nu dispunem de informatii despre rezultatele firmei din anul anterior acestuia.

I _{vvm an II} =

I _{vvm an III} =

Este normal ca indicele de varietate a veniturilor sa fie mai mare de 100 procente lucru care de altfel se si intampla in anul II. In anul III se observa scaderea valorii indicelui sub 100 procente pana la 84,29% ceea ce inseamna ca veniturile din vanzari se marfuri au scazut in anul III fata de anul II cu 15, 71% (100% - 84,29% =15, 4).

Calculam indicele de variatie a costurilor marfurilor vandute.

I _cmv =

Pentru primul an de analiza I _cmv nu se calculeaza.

I _{cmv an II} =

I _{cmv an III} =

Este bine ca sa fie mai mic de 100 procente. Daca insa valoarea indicelui este > de 100% este bine ca I _cmv < I _vvm. Se observa ca in anul II de analiza I _cmv > I _vvm (104,59% > 102,67%), iar in anul III situatia este similara (85,09% > 84,29%). Rezulta ca nivelul costurilor maarfurilor vandute a depasit in termini relative nivelul veniturilor din vanzari de marfuri.

Calculam indicele de variatie a marjei comerciale.

I _mc =

I _{mc I} - nu se calculeaza

I _{mc II} =

o scadere cu fata de anul precedent

I _{mc III} =

o cadere cu 19,37% fata de anul precedent

Este bine ca I _mc sa fie > 100 insemnand ca veniturile firmei din comercializarea marfurilor cresc. Valorile I _mc specifice firmei scad continuu ceea ce caracterizeaza o situatie negativa.

Analiza cifrei de afaceri

Cifra de afaceri este suma totala a veniturilor realizate de firma din operatiuni comerciale, adica din vanzari de produse si marfuri.

Aplicatie

Se cere:

1. Cifra de afaceri
2. Indicele de variatie a cifrei de afaceri
3. Indicele de variatie a productiei vandute
4. Ponderea cifrei de afaceri in venituri totale.

In urma calculelor avem:

. Indicele de crestere a CA - pentru anul 2005 avem 102,71%, o crestere cu 2,71% fata de anul de baza 2004, iar pentru anul 2006 avem 84,74%, o scadere cu 15,26% fata de anul 2004.

. Indicele de crestere a Vvmf - in anul 2005 avem 102,67%, o crestere cu 2,67%, iar pentru anul 2006 avem 80,30%, o scadere cu 19,7% fata de anul de baza 2004.

. Ponderea CA in Vexp - in anul 2004 avem 99,99%, in anul 2005 avem 99,34%, iar in anul 2006 avem 99,96%. Rezulta faptul ca CA detine aproape 100% din Vexp pentru toti anii de analiza.

. Ponderea CA in Vt - in anul 2004 avem 99,98%, in anul 2005 avem 99,33%, iar pentru anul 2006 avem 99,94%. Se observa ca CA detine aproape 100% din Vt in toti anii de analiza.

3. Productia exercitiului (Pe) - este specifica intreprinderilor cu activitate de fabricatie si prestatoare de servicii, reprezinta productia vanduta, productia stocata si cea imobilizata. Caracterizeaza mai bine activitatea intreprinderii din cursul unui exercitiu, decat productia vanduta sau cifra de afaceri, mai ales daca productia imobilizata detine o pondere importanta.

Pe = Pv Ps + Pi; Pv = Productia vanduta

Ps = Productia stocata

Pi = Productia imobilizata

Pe, nu se evalueaza omogen; daca Pv se exprima in pret de vanzare, Ps si Pi se exprima in costuri de productie.

In cazul societatii analizate, nu avem productie stocata si nici productie imobilizata, deci productia exercitiului este egala cu productia vanduta.

Si Pe se analizeaza ca nivel, structura si dinamica, in tabelul nr. 22.

Tabelul nr. 22. Analiza productiei exercitiului

In urma calculelor avem urmatoarele rezultate:

. Indicele de crestere a Pv este egal cu Indicele de crestere a Pe deoarece nu avem Ps si

Pi - in anul 2005 avem 112,09%, o crestere cu 12,09% fata de anul de baza 2004, iar pentru anul 2006 avem 177,66%, o crestere cu 77,66% fata de anul de baza al analizei 2004.

4. Valoarea adaugata (Va) - este unul dintre indicatorii semnificativi ai activitatii intreprinderii. Exprima cresterea de valoare obtinuta din utilizarea factorilor de productie. Exprimand aportul intreprinderii in cadrul productiei de bunuri si servicii, valoarea adaugata permite aprecierea structurii si metodelor de productie ale societatii, prin intermediul gradului de integrare ( ca raport intre valoarea adaugata si productia corespunzatoare sau cifra de afaceri), precum si dezvoltarea sau regresul activitatii intreprinderii.

Se determina pornind de la Pe majorata cu MC si diminuata cu consumurile de la terti (consumuri intermediare), astfel:

Va = Pe + MC - Ci

unde:

Mc = marja comerciala; Pe = productia exercitiului;

Ci = consumurile intermediare.

Consumurile intermediare (consumurile de la terti) se determina insumand urmatoarele elemente:

cheltuieli cu materii prime si consumabile ;

alte cheltuieli materiale ;

alte cheltuieli din afara (energia si apa) ;

cheltuieli privind prestatiile externe.

Analiza lui se prezinta in tabelul nr.23.

Tabelul nr. 23. Analiza valorii adaugate (Va)

In urma calculelor s-au inregistrat urmatoarele:

. Va - a inregistrat in anul 2004 valoarea de 887.596 lei, in anul 2005 valoarea de 789.194 lei, iar in anul 2006 avem 658.4011ei. Se constata o scadere a acestui indicator de la an la an.

Indicele de crestere a Va - in anul 2005 avem 88,91%, o scadere

cu 11,09% fata de anul de baza al analizei 2004, iar in anul 2006 avem 74,18%, de asemenea o scadere cu 25,82% fata de anul baza al analizei 2004, iar in anul de baza al analizei 2004.

Pe baza Contului de profit si pierdere analiza poate continua asupra altor elemente:

. Rezultatul exploatarii (RE) - este un indicator care exprima performantele industriale si comerciale ale unei intreprinderi, independent de politica financiara, fiscala si de distributie a dividentelor, tinand insa seama de depreciarea capitalului. Se obtine ca diferenta veniturile si cheltuieli si de exploatare.

	Re = Venituri de exploatare - Cheltuieli de exploatare

Rezultatul brut al exercitiului (Rex) - este un sold intermediar care reflecta sintetic eficienta intregii activitati desfasurata in timp de o intreprindere. Se obtine ca diferenta intre veniturile si cheltuielile totale.

	Rex = Venituri totale - Cheltuieli totale

Rezumatul net al exercitiului (Rnet) - imbraca forma profitului sau a pierderii nete si reprezinta suma intre rezultatul activitatii curente (RC) si rezultatul extraordinar (Rext), diminuata cu impozitul pe profit (Ip).

	Rnet = Rc+ Rext - Ip RC = RE + Venituri financiare - Cheltuieli financiare

Exprima marimea absoluta a rentabilitatii cu care vor fi remunerati actionarii cu capitaluri proprii subscrise. Profitul net urmeaza sa fie distribuit sub forma dividentelor sau sa fie reinvestit. Profitul net nerepartizat constituie o sursa de finantare proprie sau elemente de autofinantare generat de insasi activitatea intreprinderii.

5.1.3. Diagnosticul financiare pe baza de indicatori

Evaluarea financiara a intreprinderii este rezultatul unui proces de diagnostic si evaluare de ansamblu a acestuia.

Un bun diagnosticul financiar presupune analiza a trei categorii de indicatori:

1. Indicatorii lichiditatii

2. Indicatorii de rentabilitate

3. Indicatorii indatorarii

1. Indicatorii lichiditatii

Intre rentabilitatea intreprinderii si lichiditatea sa exista raporturi de interconditionare, in sensul ca imbunatatirea nivelului de rentabilitate evidentiata prin obtinerea de profituri aditionale are efect pozitiv asupra finantarii procesului investitional si remunerarii factorilor de productie.

Lichiditatea mai poarta denumirea si de solvabilitate pe termen scurt si arata ca intreprinderea dispune de resurse financiare pentru a face fata datoriilor sale exigibile si se determina pe baza datelor din bilant si contul de profit si pierdere.

Indicatorii lichiditatii sunt:

a) Lichiditatea generala

b) Lichiditatea redusa

c) Lichiditatea imediata

a) Lichiditatea generala (Lg) - denumita si lichiditate curenta, compara totalitatea lichiditatilor potentiale, respectiv activele circulante cu ansamblul datoriilor cu scadenta sub 1 an, astfel:

rezultatul favorabil, Lg > 1.

Active curente = active circulante

Pasive curente = datorii pe termen scurt (sub 1 an)

b). Lichiditate redusa (Lr) - denumita si rapida, exprima capacitatea firmei de asi achita datoriile pe termen scurt din creante si lichiditati.

rezultat optim Lr > 1.

c). Lichiditate imediata (Li) - ia in considerare posibilitatea transferarii imediate in bani a disponibilitatilor banesti existente in conturi bancare, in casa si eventual in titluri de credit cotate la bursa.

;valoarea minim accesibila este de 0,35 si maxim de 0,65.

Gradul in care firma face fata datoriilor totale este dat si de indicatorii de solvabilitate (is) calculat ca raport intre Activ total si Datorii totale, astfel:

Determinarea indicatorilor lichiditatii se prezinta in tabelul nr. 24.

Tabelul nr. 24. Indicatorii lichiditatii

In urma calculelor am obtinut urmatoarele rezultate:

. Lichiditatea generala (Lg) - in anul 2004 avem 0,82%, in anul 2005 avem 0,97%, iar in anul 2006 avem 0,83%. Rezultatul favorabil pentru acest indicator este Lg >1.

Din calcule vedem ca valorile obtinute sunt sub 1, deci societatea are lichiditatea generala scazuta.

. Lichiditatea redusa (Ls) - in anul 2004 avem 0,35%, in anul 2005 avem 0,52%, iar in anul 2006 avem 0,37%. Rezultatul favorabil este Lr >1. Si in acest caz datele obtinute sunt mai mici decat 1.

. Lichiditatea imediata (Li) - in anul 2004 avem 0,31%, in anul 2005 avem 0,43%, iar in anul 2006 avem 0,25%. Rezultatul favorabil este cuprins intre 0,35% -0,65%. Anii 2004 si 2006 au obtinut valori sub limita minima, iar anul 2005 se incadreze in limitele favorabile.

. Indicatorul de solvabilitate (Is) - a inregistrat in anul 2004 valoarea de 1,62, in anul 2005 valoarea de 1,90%, iar in anul 2006 valoarea de 1,84%. Rezultatul favorabil este Is = 2.

Valorile obtinute din calcule se apropie de aceasta valoare.

2. Indicatorii de rentabilitate

Rentabilitatea este definita sintetic ca fiind capacitatea intreprinderii de a realiza profit, necesar atat dezvoltarii, cat si remunerarii capitalurilor.

Figura nr.15 . Mecanismul rentabilitatii66

Analiza rentabilitatii se realizeaza pa baza ' contului de profit si pierdere', care arata modul in care s-a ajuns la o anumita stare patrimoniala finala, care au fost fluxurile de venituri si cheltuieli. Rentabilitatea se realizeaza cu ajutorul indicatorilor:

a) Rata rentabilitatii economice (Rre) - reprezinta remunerarea bruta a capitalurilor investite, atat proprii cat si imprumutate. Modul de calcul:

Rezultatul indicatorului trebuie sa se apropie de rata minima de randament in economie, considerata a fi rata dobanzii.

b) Rata rentabilitatii economice brute (Rreb) - arata cat din excedentul brut de exploatare revine unei unitati de capital investit. Modul de calcul:

; valoarea optima a Rreb este de 25%.

EBE - este primul sold intermediar de gestiune cu semnificatie in termeni de rentabilitate si reflecta contributia exploatarii la formarea rezultatelor , pe de o parte, si cheltuielile de personal la care se adauga cheltuielile fiscale (mai putin impozitul pe profit) pe de alta parte67.

Se determina prin doua modalitati:

- ca diferenta intre valoarea adaugata , eventual majorata cu subventiile de exploatare, si cheltuielile de personal, impozitele, taxe si varsaminte asimilate;

	EBE = (Va + Subventiile de exploatare) - (Impozite, taxe si varsaminte asimilate + Cheltuieli de personal)

ca diferenta intre veniturile din exploatare incasabile si cheltuieli de exploatare platibile69;

	BE = (Venituri din exploatare incasate in cursul exercitiului + Venituri din exploaratea de incasat in exercitiul urmator) - (Cheltuieli de exploatare platite in cursul exercitiului + Cheltuieli de exploatare de platit in exercitiul urmator)

c) Rata rentabilitatii economice nete (Rren) - exprima cat profit brut din exploatare revine la o unitate de capital investit.

; rezultatul optim este cel putin la nivelul ratei dobanzii.

d) Rentabilitatea financiara masoara capacitatea intreprinderilor de a obtine profit net pe seama capitalurilor proprii.

Se analizeaza cu ajutorul indicatorului rata rentabilitatii financiare (Rrf) determinat astfel:

Determinarea indicatorului de rentabilitate se prezinta in tabelul nr. 25.

Tabelul nr.25. Indicatorii de rentabilitate

Conform calculelor efectuate s-au obtinui urmatoarele rezultate:

. Rata rentabilitatii economice (Rre), a obtinut in anul 2004 valoarea de 3,98%, in anul 2005 valoarea de 1,86%, iar in anul 2006 valoarea de 0,62%, o scadere foarte mare fata de anii  precedenti. Rezultatul optim trebuie sa se apropie de rata minima de randament in economie, considerata ca fiind rata dobanzii (3,75% in mai 2007). Doar anul 2004 se incadreaza in valoarea admisa, ceilalti ani au obtinut valori mult sub limita admisa.

. Rata rentabilitatii economice brute (Rreb), in anul 2004 a inregistrat valoarea de 6,55%, in anul 2005 valoarea de 3,37%, iar in anul 2006 valoarea de 2,88%. Rezultat optim 25%. Valorile obtinute de societatea analizata sunt mult sub aceasta valoare, de aici reiese faptul ca doar un mic procent din EBE revine capitalului investit.

. Rata rentabilitatii economice nete (Rren), a obtinut in anul 2004 valoarea de 39,55%, in anul 2005 valoarea de 18,68%, iar in anul 2006 valoarea de 7,33%. Rezultat optim, cel putin la nivelul ratei dobanzii (3,75% in mai 2007). Valorile obtinute sunt mult peste aceasta valoare (respectiv anul 2004 si anul 2005), deci avem rezultat favorabil.

. Rata rentabilitatii financiare (Rrf), in anul 2004 a inregistrat valoarea de 34,63%, in anul 2005 valoarea de 15,46%, iar in anul 2006 valoarea de 4,26%, mult mai mica fata de anii precedenti. Faptul ca acest indicator a avut o scadere de la un an la altul, este un rezultat nefavorabil pentru societate.

3. Indicatorii indatorarii

Cuantifica masura in care sunt utilizate capitalurile proprii in comparatie cu cele imprumutate.

Indicatorii indatorarii sunt71

a) Coeficientul de indatorare globala (CIG) - este raportul dintre datoriile totale si total pasiv sau numai capitalurile proprii.

Se calculeaza in doua variante, astfel:

; varianta optima , < 0,66

; varianta optima, < 2

b) Coeficientul de indatorare la termen (CIT) - este raportul dintre datoriile la termen si capitalurile proprii sau capitalul permanent. Se calculeaza in doua variante :

; rezultat optim, < 1

; rezultat optim < 0,5

Determinarea indicatorilor indatorarii se prezinta in tabelul nr. 26.

Tabelul nr. 26. Determinarea indicatorilor indatorarii

In urma calculelor am obtinut rezultatele urmatoare:

. CIG calculat pe baza Pasivului total - in anul 2004 avem 0,62, in anul 2005 avem 0,53, iar in anul 2006 avem 0,54. Rezultat favorabil CIG <0,66 iar valorile obtinute sunt mai mici decat 0,66.

. CIG calculat pe baza Capitalului propriu - in anul 2004 avem 1,61, in anal 2005 avem 1,11, iar in anul 2006 avem 1,19. Rezultat favorabil CIG < 2. Valorile obtinute sunt mai mici decat 2, ceea ce e bine.

. CIT calculat pe baza Capitalului propriu - in anul 2004 avem 0,066; in anul 2005 avem 0,082 iar in anul 2006 nu s-a putut calcula deoarece societatea nu are datorii pe termen lung.

Rezultat favorabil CIT < 1. Rezultatele obtinute sunt mai mici decat 1.

. CIT calculat pe baza Capitalului permanent - in anul 2004 avem 0,062; in anul 2005 avem 0,076, iar in anul 2006 nu s-a putut calcula. Rezultat favorabil CIT < 0,5. Valorile obtinute sunt mai mici decat 0,5.

5.1.4. Diagnosticul financiar pe baza de fluxuri

Pentru analiza dinamica a datelor se utilizeaza tabloul fluxurilor de trezorerie. Acesta este un document care prezinta intrarile si iesirile de lichiditati generate de activitatea desfasurata de intreprindere.

Figura nr. 16. Structura trezoreriei

Situatia fluxurilor de trezorerie consemneaza totalitatea intrarilor si iesirilor de lichiditati si echivalente de lichiditati grupate pe activitati distincte: de exploatare, de investitii si de finantare. Activitatea de exploatare a unei intreprinderi este principala activitate generatoare de disponibilitati, activitatea de investitii consta in achizitionarea si instrainarea de active pe termen lung, iar activitatea de finantare include operatiile care modifica marimea si structura capitalurilor proprii si a datoriilor unei unitati.

Fluxurile de numerar se stabilesc dupa doua metode :

metoda directa;

metoda indirecta.

De regula se utilizeaza metoda indirecta deoarece sistemul contabil este fundamentat pe o contabilitate a angajamentelor si nu una de trezorerie.

Structura fluxurilor de trezorerie este urmatoarea:

1. Fluxurile de numerar din activitatea de exploatare, includ :

incasarile in numerar din vanzarea de bunuri si prestare de servicii;

incasari in numerar din redevente, onorarii, comisioane;