Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  


AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracte
EconomieTransporturiTurismZootehnie

Constituirea societatii cu raspundere limitata

afaceri

+ Font mai mare | - Font mai mic



Constituirea societatii cu raspundere limitata

1. Actele constitutive



Precizari prealabile

Constituirea societatii cu raspundere limitata implica doua formalitati: intocmirea actului sau a actelor constitutive, ceea ce presupune redactarea inscrisurilor si autentificarea acestora si inmatricularea societatii, ceea ce presupune existenta cererii de inmatriculare, obtinerea de avize si de acte de autorizare, precum si controlul legalitatii inmatricularii, incheierea de inmatriculare a judecatorului delegat, efectuarea inmatricularii in Registrul Comertului, publicitatea privind constituirea societatii si inscrierea fiscala a societatii.

Notiunea contractului de societate

O definitie a contractului de societate o gasim in Codul Civil, definitie care, desi referitoare la societatea civila, intruneste toate elementele pe baza carora isi desfasoara activitatea si societatile comerciale. Potrivit art.1491 din Codul Civil „societatea este un contract prin care doua sau mai multe persoane se invoiesc sa puna ceva in comun, cu scopul de a imparti foloasele ce ar putea deriva”.

Contractul de societate, care reprezinta fundamentul constituirii societatii, presupune si existenta unui element psihologic, anume intentia fiecarui asociat de a conlucra sau a colabora cu toti ceilalti, asumandu-si riscurile inerente ale unei activitati desfasurate in comun – affectio societatis.

Din definitia din art.1491 se deduc caracterele juridice ale contractului: acesta este bi sau plurilateral, caci implica participarea mai multor persoane care actioneaza in propriul interes; sinalagmatic, partile avand, fara nici o exceptie, obligatia de a efectua aportul; oneros, dorinta de beneficii fiind unicul scop al asocierii; comutativ, contractul precizand amanuntit care sunt obligatiile fiecarei parti; consensual, societatea luand nastere din momentul incheierii conventiei.

In literatura de specialitate s-a analizat si natura juridica a contractului de societate, a caracterului civil sau comercial al acestei conventii. Pornindu-se de la premisa ca art. 3 Codul Comercial nu enumera printre actele de comert si incheierea de contracte de societate, s-a sustinut ca ne aflam in fata unei conventii de natura civila indiferent daca el sta la baza constituirii unei societati civile, comerciale sau agricole . Alti autori sustin ca principalul act constitutiv al unei societati comerciale are caracter comercial, intrucat contractul trebuie considerat a fi un act de comert, obiectiv.

Intr-o alta opinie, natura juridica a contractului de societate este, in esenta sa, civila, deoarece pe de o parte, respectivul act juridic trebuie sa indeplineasca toate conditiile de fond si de forma cerute de legea civila pentru a fi considerat valabil incheiat, iar pe de alta parte, pentru ca acest contract determina, de regula, infiintarea unei persoane juridice iar persoana juridica este, de regula, un subiect de drept civil fiind supusa reglementarilor dreptului civil .

Totodata insa, contractul de societate poate fi inclus si in categoria „actelor colective” pentru ca el nu se infatiseaza ca un „pact societar” menit a reuni mai multe persoane cu interese, respectiv drepturi si obligatii, comune sau convergente. Consideram ca actul constitutiv de baza al unei societati comerciale „este per se un act de comert obiectiv”, chiar din momentul incheierii sale, contractul de societate fiind supus in primul rand legislatiei comerciale, deoarece obiectul sau il constituie activitatile economice constand in acte de comert si numai din acestea .

La baza constituirii societatii comerciale sta un contract incheiat de persoanele interesate-viitorii asociati ai societatii. Contractul de societate este considerat actul constitutiv al societatii comerciale, indiferent de forma lui. In cazul societatii pe actiuni sau in comandita pe actiuni si societatile cu raspundere limitata, legea prevede si un al doilea act, statutul societatii comerciale, care impreuna cu contractul de societate reprezinta actul constitutiv al societatii. In cazul societatii cu raspundere limitata cu asociat unic se va intocmi doar statutul societatii (art.5 alin. 2 din Legea nr. 31/1990).

In legislatia italiana este admisibil si un antecontract de societate, intocmit in aceleasi conditii ca si contractul definitiv. In consecinta, daca doua sau mai multe subiecte de comun acord decid sa creeze o societate cu raspundere limitata, incheind un act autentic care sa consfinteasca intelegerea privind viitoarea societate, un eventual refuz al unuia dintre subiecte de a constitui persoana juridica ar putea fi suplinit de instanta cu o sentinta ce va tine loc de contract .

Conditiile de fond si de forma cerute pentru incheierea contractului de societate

A. Capacitatea consta in aptitudinea asociatilor de a avea drepturi si obligatii si de a le putea exercita prin participarea la circuitul juridic5. In domeniul comercial, atat persoanele fizice cat si persoanele juridice romane sau straine, pot avea calitatea de asociat.

Asocierea, in conditiile Legii nr. 31/1990, presupune prin definitie constituirea unui patrimoniu social, distinct de cele ale partilor contractante. Formarea acestui fond comun, realizandu-se prin aporturile subscrise, incheierea contractului se analizeaza ca un act de dispozitie. Perfectarea sa impune, in consecinta, potrivit reglementarilor de drept comun, capacitatea deplina de exercitiu a persoanei fizice, cat si abilitatile statutare corespunzatoare, daca este vorba de o persoana juridica.

Potrivit art. 8 al Decretului nr. 31/1954, au capacitatea deplina de exercitiu numai persoanele majore. Dar, asocierea in vederea constituirii de societati cu raspundere limitata este permisa si minorilor, cu autorizarea prealabila a autoritatii tutelare si prin reprezentantii lor legali in conditiile art. 105 si 129 Codul Familiei. Aceasta regula este valabila si in cazul continuitatii societatii cu raspundere limitata cu erezii defunctului in cazul in care acestia sunt minori.

Interzisii si persoanele puse sub curatela vor putea de asemenea dobandi calitatea de asociati intr-o societate cu raspundere limitata. Ei vor incheia actul juridic prin intermediul tutorelui sau al curatorului.

Pot participa de asemenea la constituirea unei societati cu raspundere limitata asociatiile si fundatiile, societatile agricole, partidele politice, cultele, in cazul in care obiectul acestei societati corespunde scopului persoanei juridice in cauza. De asemenea, statul, comunele, orasele si judetele, in calitate de persoane juridice cu capacitate deplina si proprietare de bunuri din domeniul privat pot deveni asociati ai societatilor cu raspundere limitata, fara nici o ingradire.

In afara persoanelor fizice si juridice romane, pot fi asociati intr-o societate cu raspundere limitata si strainii (persoane cu domiciliul sau sediul in strainatate), care efectueaza investitii in Romania in oricare din modalitatile prevazute de lege .

Prin faptul asocierii intr-o societate cu raspundere limitata, persoanele fizice sau juridice nu dobandesc calitatea de comerciant. Aceasta calitate o are numai societatea pe care ele o infiinteaza.

B. Consimtamantul Pentru ca un contract de societate sa fie valabil, acordul de vointa al asociatilor trebuie sa fie rezultatul unei vointe libere de viciile ce ar atrage invalidarea conventiei. Ca o particularitate, in cadrul contractului de societate, vointa partilor trebuie sa fie animata de dorinta de a desfasura o activitate comerciala in comun - affectio societatis - element al carui absenta duce la inexistenta contractului de societate comerciala.

Conditiile de valabilitate ale consimtamantului sunt cele din dreptul comun: sa emane de la o persoana cu discernamant, sa fie exteriorizat, neviciat si exprimat cu intentia de a produce efecte juridice .

In materia societatilor, viciile de consimtamant sunt eroarea, dolul si violenta.

Eroarea poate imbraca una din urmatoarele forme:

Eroarea asupra persoanei consta in gresita apreciere a identitatii unui asociat sau a calitatilor sale „substantiale” (onorabilitatea, competenta) si atrage nulitatea relativa a contractului. Se cere insa ca asociatul sa se fi inselat asupra unor aptitudini esentiale ale cocontractantului, situatie specific societatilor de persoane;

Eroarea asupra obiectului contractului (art. 954 Codul Civil) produce nulitatea numai daca poarta asupra unei insusiri esentiale a obiectului;

Eroarea asupra formei de societate. De exemplu, in situatia in care un asociat crede ca intra intr-o societate cu raspundere limitata, dar, in realitate, el adera la o alta societate caracterizata prin raspundere nelimitata si solidara a tuturor asociatilor;

Eroarea asupra naturii juridice a contractului. Intalnim aceasta eroare in cazul in care o parte crede ca incheie un contract de societate, in timp ce cealalta parte crede ca se afla in prezenta unui contract de imprumut cu participare la beneficii8.

Dolul presupune utilizarea unor mijloace viclene in scopul de a determina o persoana sa incheie un contract de societate. Datorita caracterului plurilateral al contractului, dolul trebuie sa emane de la toti coasociatii victimei si sa prezinte o anumita gravitate. Dolul poate fi cauza de nulitate (art. 860 Codul Civil) daca manoperele dolosive au fost determinante la incheierea contractului de societate. Dolul nu poate fi cauza de nulitate daca provine de la un tert. Dolul emanat doar de la un asociat nu va determina nulitatea contractului de societate care va ramane valabil, ci va da dreptul celui atins prin dol la actiune in daune contra celui care l-a provocat .

O situatie specifica intalnita in practica comerciala este cea a simulatiei, operatiune juridica ce mascheaza sub forma societatii comerciale intentia partilor de a eluda anumite drepturi ale tertilor sau unele obligatii fiscale . Cazuri in care se utilizeaza simulatia sunt: disimularea unei donatii prin incheierea unui contract de societate pentru a se evita regulile privind rezerva ereditara, simularea unui contract de vanzare de imobile prin incheierea unui contract de societate ce permite cesiunea de parti sociale reprezentand valoarea imobilului, pentru plata unor taxe de timbru reduse etc.

Violenta - desi teoretic poate fi admisa, practic este greu de realizat intr-un contract de societate. Cat priveste modul de exprimare al consimtamantului, conform prevederilor Legii nr. 31/1990 si ale Legii nr. 26/1990, rezulta ca acesta trebuie dat personal de fiecare asociat in fata notarului. Dar se recunoaste si posibilitatea ca asociatul sau asociatii sa fie reprezentati la aceasta operatiune de catre un mandatar care trebuie sa aiba procura speciala si autentica pentru indeplinirea acestor formalitati.

O problema controversata in literatura juridica este aceea a constituirii societatii comerciale intre soti. S-a emis opinia ca „sotii au vocatie de a face parte din aceeasi societate comerciala, inclusiv din cele in nume colectiv, cu conditia subinteleasa ca regimul comunitatii de bunuri sa nu fie afectat . S-a considerat ca acestia nu pot infiinta o societate cu raspundere limitata fara a incalca dispozitiile Legii nr. 31/1990 privind precizarea cotei de participare a fiecarui asociat si a Codului familiei privind regimul comunitatii de bunuri. S-ar deduce asadar ca sotii nu pot aduce in patrimoniul societatii bunuri comune, mai inainte de partajare a acestora.

S-a sustinut si o alta opinie, in sensul ca bunurile comune ale sotilor pot constitui obiect al aportului social. Se arata ca rostul comunitatii devalmase a sotilor este acela de a le permite sa-si indeplineasca obligatiile asumate in interesul casatoriei (art. 32, Codul Familiei). Dar scopul asocierii unuia sau a ambilor soti intr-o societate comerciala este acela de a aduce venituri suplimentare in casatorie si, drept consecinta, marirea patrimoniului devalmas comun, deoarece partile sociale primite vor fi tot bunuri comune .

C. Obiectul. In ceea ce priveste obiectul societatii comerciale, acestuia ii sunt aplicabile dispozitiile art. 1492 C.Civ., potrivit caruia orice societate trebuie sa aiba un obiect licit. Obiectul contractului de societate are un dublu sens, referindu-se atat la prestatiile reciproce ale asociatilor - varsarea aporturilor, cat si la realizarea de catre societatea cu raspundere limitata a unei activitati comerciale, respectiv savarsirea de fapte de comert. Sensul existentei unei societati comerciale este acela de a realiza afaceri - operatiuni comerciale care formeaza obiectul social.

O serie de acte juridice au indiscutabil caracter commercial - cele enuntate de art. 3 Codul Comercial, altele sunt esentialmente civile - acte privind casatoria, adoptia, testamentul, in timp ce unele au o natura controversata. Ne referim in acest ultim caz la exploatarea minelor, a apelor minerale, la transformarea productelor . Desi ele au fost considerate acte de natura civila, astazi s-a revenit asupra acestei clasificari, considerandu-se ca societatile comerciale pot avea si aceste fapte drept obiect de activitate.

Nu pot fi considerate in schimb obiect de activitate ale societatilor comerciale „intr-ajutorarea baneasca”, activitatea de invatamant superior, asistenta sociala si ingrijiri sociale, activitati in domeniul fiscal, impozite si taxe .

Obiectul societatii trebuie sa fie clar exprimat, iar faptele de comert pe care societatea si le propune sa le realizeze sa fie cat mai detaliat descrise.

Conform Legii nr. 58/1998, o societate bancara nu se poate constitui ca societate cu raspundere limitata ci numai sub forma societatii pe actiuni. Daca o societate cu raspundere limitata se constituie si prin participarea investitorilor straini obiectul societatii nu trebuie sa incalce normele de protectie a mediului, sa nu aduca atingere intereselor de securitate si aparare a Romaniei si sa nu dauneze ordinii publice, sanatatii si bunelor moravuri.

Obiectul societatii cu raspundere limitata trebuie sa fie determinat sau determinabil, licit, moral si posibil.

Determinarea obiectului de activitate priveste capacitatea juridica a societatii de a desfasura o anumita activitate. In general, ne referim la prestari-servicii, productie industriala, productie si comert de bunuri alimentare, nealimentare si industriale, efectuarea de fapte de comert de natura celor prevazute in Codul comercial, precum si orice activitati (afaceri legale) care au -intr-o masura mai mare sau mai mica - legatura cu obiectul de activitate .

Societatea cu raspundere limitata nu poate avea ca obiect activitati care fac parte din categoria celor interzise societatilor comerciale (H.G. nr. 1323/1990) sau, mai larg, initiativei private (H.G. nr. 201/1990). Cat priveste caracterul licit si moral al contractului de societate, la fel ca in cazul societatilor civile si in materie comerciala sunt incidente dispozitiile art. 1513 Codul Civil. Astfel este considerat ilicit actul constitutiv al unei societati comerciale prin care s-ar atribui numai unora dintre asociati vocatia la culegerea beneficiilor societatii ori prin care s-ar institui doar in sarcina unor asociati obligatia suportarii pierderilor sociale .

In cazul inserarii in contractul de societate a unei asemenea clauze (clauza leonina), sanctiunea este fie nulitatea intregului act juridic (daca respectiva clauza a fost determinanta la incheierea contractului), fie inlaturarea acelei clauze prin efectul legii si pastrarea ca valabil a actului astfel „curatat” .

O societate cu raspundere limitata care a fost constituita si functioneaza in baza Legii nr. 31/1990, dar savarseste predominant acte civile (cumpara si vinde imobile), dobandeste caracter civil. Ea nu se va bucura de personalitate juridica, desi a indeplinit toate formalitatile cerute de lege .

Consecinta nerespectarii dispozitiilor legale referitoare la obiectul de activitate al societatii cu raspundere limitata consta in posibilitatea oricarei persoane de a cere radierea inmatricularii societatii. Radierea poate fi solicitata si de organul administrativ abilitat sa elibereze autorizatii sau avize obligatorii. Pe de alta parte, imposibilitatea realizarii obiectului de activitate are drept consecinta dizolvarea si lichidarea societatii.

Determinarea obiectului unei societati cu raspundere limitata prezinta importanta in caz de schimbari ale activitatii, cand actele constitutive vor trebui si ele modificate; regimul juridic al anumitor societati tine de natura activitatii lor (in cazul societatilor de asigurari ce nu pot imbraca decat forma societatilor cu raspundere limitata si societatilor pe actiuni); deosebirile intre societatile civile si cele comerciale tin seama, in primul rand, de natura obiectului de activitate; unele societati comerciale nu pot avea decat un singur obiect de activitate (in cazul societatilor de asigurari, caselor de schimb valutar si societatilor de valori mobiliare).

D. Cauza. In cazul unei societati cu raspundere limitata, partile incheie contractul de societate cu intentia de a contribui la constituirea capitalului social, de a exercita in comun activitatea comerciala propusa si totodata de a crea o persoana juridica cu un nou subiect de drept.

Cauza sau scopul incheierii contractului de societate arata, ca in orice contract, atat scopul imediat al consimtamantului (care este scopul obligatiei), cat si scopul mediat al acesteia (care este scopul actului juridic insusi).

In literatura de specialitate s-a format opinia conform careia cauza se confunda cu obiectul societatii. Este drept ca ratiunea de a fi a unei societati este indeplinirea obiectului de activitate, dar se poate intampla ca, desi obiectul societatii sa fie licit, cauza fiind ilicita, societatea sa se dizolve. Exista si opinia contrara care considera ca distinctia dintre cele doua notiuni trebuie mentinuta deoarece continutul lor este diferit. Astfel, cauza corespunde „factorilor psihici” ai societatii, iar obiectul se refera la delimitarea „activitatii concrete” a societatii, conform vointei colective a asociatilor .

Nerespectarea uneia dintre conditiile de valabilitate a contractului de societate atrage anularea acestuia fie dupa inceperea activitatii comerciale, caz in care societatea cu raspundere limitata se va dizolva, fie inainte ca societatea sa-si inceapa functionarea, fiecarui asociat restituindu-i-se in aceasta situatie aportul efectiv varsat.

Caracterul plurilateral al contractului determina insa de cele mai multe ori restrangerea efectelor nulitatii, care prin generalizare, ar atinge raporturi valabile din punct de vedere legal intre asociati. De obiciei actul constitutiv isi pastreaza valabilitatea, numai raportul juridic viciat fiind inlaturat. Este cazul dolului care va produce efecte numai intre autorul manoperei dolosive si victima, actiunea in daune impotriva autorului dolului fiind conceputa ca inlocuitor al actiunii in anulare .



Conditii de forma. Potrivit Legii nr. 31/1990 modificata prin Ordonanta de Urgenta nr. 82 din 2007, actul constitutiv se incheie sub semnatura privata si se semneaza de toti asociatii. Forma autentica este obligatorie in urmatoarele cazuri: printre bunurile subscrise ca aport se afla si un teren, se constituie o societate in nume colectiv sau in comandita simpla si in cazul societatii pe actiuni care se constituie prin subscriptie publica (art. 5, al. 6).

Deoarece pana la intervenirea ordonantei mai sus mentionate, forma autentica a fost generalizata pentru toate contractele de societate in materie comerciala, consideram ca ar fi necesara in continuare si pentru societatea cu raspundere limitata ca o cerinta ad validitatem.

Elementele specifice ale contractului de societate

A. Aporturile asociatilor Etimologic, termenul de aport provine de la frantuzescul „apport”, care inseamna „contributie”. In sens material, prin aport trebuie inteleasa valoarea patrimoniala ce reprezinta contributia concreta a fiecarui asociat la formarea capitalului social. Aportul nu trebuie confundat cu capitalul social21.

Aportul implica o obligatie individuala din partea fiecarui asociat de a contribui la constituirea capitalului social. El este indisolubil legat de calitatea de asociat. Caracterul individual al aportului rezulta din art. 7 pct. d din Legea nr. 31/1990, punctual d de la acest articol fiind modificat prin art. I pct. 2 din Legea nr. 441/2006, care cere „mentionarea aportului fiecarui asociat”, nefiind admisa promisiunea unui aport ce va fi adus de o alta persoana. Nu se cere ca aporturile asociatilor sa aiba aceeasi natura sau sa fie de valoare egala.

Obiectul aportului. Poate constitui obiect al aportului orice bun mobil sau imobil, corporal sau incorporal, care are o valoare economica si prezinta utilitate pentru societatea in care urmeaza a fi adus. De asemenea, poate constitui aport un fond de comert, un brevet de inventie, o marca de fabrica, inclusiv titluri de valoare, numerar sau creante, un procedeu de fabricatie, o industrie proprie, actiuni ale societatilor existente sau chiar un drept de concesiune daca nu are un caracter strict personal .

In conformitate cu dispozitiile legale in vigoare, aporturile efectuate la constituirea unei societati comerciale se pot prezenta sub urmatoarele forme: aport in numerar, aport in natura si aport in industrie.

Aportul in numerar. Aporturile in numerar pot fi: fie in moneda nationala (lei), fie intr-o alta moneda (valuta), fie mixte. In cazul in care aportul consta intr-o suma de bani, daca ea nu a fost pusa in comun la termenul stipulat in contractul de societate, asociatul in culpa datoreaza dobanzi incepand cu acest termen si de plin drept, nefiind necesara punerea sa in intarziere. Aceasta derogare se justifica avand in vedere paguba care poate rezulta pentru societate din cauza nepunerii la timp a banilor, legea fiind mai severa in privinta asociatilor decat in privinta debitorilor ordinari (art. 1088, C.civ.). De asemenea, in masura in care s-a cauzat un prejudiciu societatii, asociatul raspunzator poate fi obligat si la plata unor daune-interese ori va putea fi exclus din societate, conform art. 222 din Legea nr. 31/1990.

Aportul in natura. Pot fi aduse cu titlu de aport si bunuri de orice fel. Daca obiectul aportului consta in bunuri fungibile sau consumptibile, proprietatea asupra lor se va transmite potrivit dreptului comun, adica in momentul individualizarii si punerii lor efective la dispozitia societatii. Daca contributia are ca obiect un bun individual determinat si neconsumptibil sau nefungibil, aportul poate consta in proprietatea acelui bun sau numai in folosinta (uzul si/sau fructele) lui. Daca asociatii nu au facut referire in pactul societar, se va prezuma ca aportul a fost adus cu titlu de proprietate. In cazul in care aportul are ca obiect un bun mobil sau imobil corporal, raporturile dintre asociat si societate sunt raporturi juridice asemanatoare celor dintre vanzator si cumparator.

Aporturile efectuate de asociati la constituirea societatii sunt supuse evaluarii. Desi legea prevede ca in contractul de societate trebuie sa se specifice modul de evaluare a aporturilor in natura, totusi nu precizeaza cum se va face aceasta. Consideram ca sunt posibile trei solutii: dovedirea valorii bunurilor prin acte oficiale de genul: facturi, chitante etc.; folosirea unei evaluari facuta de catre un expert autorizat; evaluarea amiabila facuta de parti. Evaluarea este necesara pentru determinarea valorii patrimoniului societatii, precum si pentru stabilirea intinderii dreptului fiecarui asociat la beneficii. Daca evaluarea nu s-a efectuat prin actul constitutiv, se va avea in vedere valoarea curenta din ziua predarii aporturilor. Pentru societatea cu raspundere limitata cu asociat unic, legea cere ca evaluarea sa se faca in baza unei expertize de specialitate.

In schimbul aportului sau, asociatul primeste un numar de parti sociale cu drepturile si obligatiile ce decurg din acestea. Asta inseamna ca pe toata durata de existenta a societatii cu raspundere limitata, creditorii personali ai asociatilor nu-si vor putea exercita drepturile lor de creanta decat asupra partii din beneficiul societatii cuvenite ca dividend asociatului debitor sau, dupa dizolvarea societatii, asupra partii ce i s-ar cuveni prin lichidare .

Transferul dreptului de proprietate are loc din momentul inmatricularii societatii.

Pieirea bunului inainte de inmatriculare atrage riscul asociatului care va aduce in societate un alt bun ori numerar. Daca aportul social consta numai in folosinta bunului individual determinat si neconsumptibil, riscul ramane totusi in sarcina asociatului proprietar (art. 1509 Codul Civil). In aceasta ipoteza, riscul va fi suportat de societate numai daca bunul se deterioreaza (piere partial) ori a fost pus in comun pentru o prealabila evaluare (art. 1509, al. 2 Codul Civil).

Aportul in industrie. Acest aport consta in munca sau activitatea pe care asociatul promite sa o efectueze in societate avand in vedere competenta si calificarea sa. Pentru protejarea intereselor societatii si ale tertilor, legea prevede ca prestatiile in munca si creantele nu pot constitui aport in societatea cu raspundere limitata.

B. Intentia asociatilor de a colabora in desfasurarea activitatii comerciale (affectio societatis)

Affectio societatis exprima vointa asociatilor de a conlucra in conditii de egalitate la realizarea scopului social comun, constand in obtinerea de beneficii si impartirea acestora. In egala masura, affectio societatis implica si asumarea riscului de pierdere.

Acest element se fundamenteaza pe convergenta de interese a asociatilor, fiind strain de orice raport de subordonare si exprima intentia de a participa la o societate.

Absenta conlucrarii in exercitarea activitatii comerciale poate avea drept consecinta calificarea gruparii de persoane ca fiind o alta operatiune lucrativa, cum ar fi, de exemplu, contractul de participare la beneficii sau acordul de cartel economic. Vointa de a efectua in comun acte de comert, „affectio societatis” este insusi motorul de constituire a societatii. Desigur ca in cazul societatii unipersonale cu raspundere limitata acest element este total absent .

Participarea la activitatea societatii trebuie sa fie activa si interesata, manifestandu-se prin exercitarea, in conditiile legii, a dreptului de a participa la luarea deciziilor si la controlul asupra activitatii societatii.

Rolul lui „affectio societatis” consta in aceea ca se apeleaza la acest element cand exista dubiu cu privire la calificarea unui anumit contract ca fiind sau nu de societate, precum si ori de cate ori exista indoiala cu privire la intentia reala a asociatilor. Astfel, in cazul unei indiviziuni succesorale desfasurarea unei activitati in comun de catre mostenitori nu are semnificatia existentei unei societati, deoarece lipseste animus societatis. Apoi, simpla participare a salariatilor la beneficii nu ii transforma pe acestia in asociati. Situatia este aceeasi si in cazul unui contract de imprumut al unei sume de bani, cand s-a convenit in favoarea imprumutatorului un drept la beneficiile rezultate din folosirea sumei imprumutate .

C. Realizarea si impartirea beneficiilor Intrucat scopul societatii comerciale este realizarea unor beneficii, contractul trebuie sa prevada partea fiecarui asociat la beneficii si pierderi (art. 7 lit. f Legea nr. 31/1990). Criteriile de impartire sunt lasate pe seama consensului asociatilor. Astfel, ceea ce este de esenta contractului de societate este participarea tuturor asociatilor la beneficii, cat si la pierderi rezultate din operatiunile care formeaza obiectul contractului . Conceptia asupra beneficiilor a evoluat, plecand de la acceptarea doar a castigurilor evaluabile in bani la conditiile mai avantajoase obtinute de o societate fata de alta, realizarea de economii etc. Aceasta conceptie a fost adoptata de Codul comercial roman (art. 257-263) care reglementeaza asociatia de asigurare mutuala. De asemenea, in dreptul francez, societatea comerciala poate avea ca scop si realizarea de economii.

Realizarea si impartirea beneficiilor poate fi constatata numai la sfarsitul exercitiului financiar, prin intocmirea bilantului si a contului de profit si pierdere.

Pentru a putea fi repartizate beneficiile trebuie sa fie reale si utile. Dividendele ce se vor plati asociatilor fara respectarea dispozitiilor legii, adica in termenul stabilit de adunarea generala a asociatilor sau, dupa caz, stabilit prin legile speciale dar nu mai tarziu de 6 luni de la data aprobarii situatiei financiare anuale aferente exercitiului financiar incheiat, sunt considerate fictive si se vor restitui societatii, putand fi reclamate in termen de 3 ani de la data distribuirii lor (art. 67 al. 5 din Legea nr. 31/1990).

In ceea ce priveste modul de impartire a beneficiilor, legea lasa asociatilor libertatea de a decide. Daca asociatii nu hotarasc, se va aplica principiul conform caruia toti asociatii trebuie sa primeasca beneficii si sa participe la suportarea pierderilor .

De regula, se retine drept criteriu de impartire a beneficiilor contributia asociatilor la formarea capitalului social. In lipsa unei intelegeri a asociatilor se aplica dispozitia legala a art. 67 al. 2 din Legea nr. 31/1990, care prevede ca „dividendele se vor plati asociatilor in proportie cu cota de participare la capitalul social”. Asadar, asociatii pot conveni prin contractul de societate ca participarea la beneficiile si pierderile societatii sa nu fie direct proportionala cu valoarea contributiei fiecaruia la constituirea capitalului social. Cu toate acestea, ei nu pot conveni ca numai unii sa participe la beneficii, dupa cum nu pot stipula ca pierderile sa fie suportate, in intregul lor, doar de catre o parte din asociati. Clauza prin care unul dintre asociati isi stipuleaza totalitatea castigurilor sau prin care se stabileste ca unul sau mai multi asociati sa fie absolviti de pierderi se numeste clauza leonina si este nula de drept.

Clauzei leonine i-a fost asimilata in practica clauza prin care se atribuie unuia sau unora dintre asociati dreptul de a prelua dobanzi care, in fapt, absorb aproape totalitatea beneficiilor precum si clauza potrivit careia se garanteaza unuia dintre asociati un minim de foloase, pentru ca aceasta echivaleaza cu scutirea de a participa la pierderi .

Clauzele contractului de societate

Ca act constitutiv al societatii cu raspundere limitata, contractul de societate trebuie sa cuprinda clauzele stabilite de Legea nr. 31/1990 privind constituirea acestei forme de societate, adica trebuie sa prevada mentiunile cerute de art. 7 al legii. Contractul de societate cuprinde in mod obligatoriu doua categorii de clauze: clauze privind asociatii si clauze privind entitatea careia ii da nastere.

Elementele de identificare a asociatilor persoane fizice sunt: numele, prenumele, data si locul nasterii, cetatenia si domiciliul. In cazul persoanelor juridice se indica denumirea, sediul, nationalitatea.

Totodata, este necesar ca in actele constitutive sa fie precizate caracteristicile distinctive ale societatii cu raspundere limitata: denumirea, sediul si forma juridica adoptata de asociati.

Destinata sa sublinieze vointa legiuitorului de a afecta forma societatii cu raspundere limitata intreprinderilor mici si mijlocii prin impunerea unui numar maxim de asociati, dispozitia legala antreneaza refuzul inmatricularii daca societatea este constituita din mai mult de 50 de asociati.

A. Firma Societatea cu raspundere limitata beneficiaza de alegerea libera a denumirii sale sociale cu conditia de a nu aduce atingere drepturilor unei alte societati. Legea nr. 26/1990 prevede ca firma unei societati cu raspundere limitata se compune dintr-o denumire proprie, la care se poate adauga numele unuia sau a mai multor asociati si va fi insotita de mentiunea scrisa in intregime „societate cu raspundere limitata” sau „S.R.L.” Neincluderea, in noua formulare a Legii nr.26/1990, a prevederilor privind obiectul de activitate isi are motivatia in necesitatea alinierii la legislatia europeana, precum si in dificultatile ivite in practica privind mentionarea obiectului in denumirea societatii .

Denumirea sub care functioneaza o societate cu raspundere limitata, impreuna cu capitalul social al acesteia, trebuie sa figureze pe toate actele si documentele emanand de la societate.

B.Sediul Determinarea sediului societatii cu raspundere limitata este o cerinta imperativa, avand in vedere ca localizarea trebuie indicata obligatoriu in contract, dar ea este importanta mai ales prin consecintele pe care le implica atat pe plan procedural (identificarea tribunalului competent pentru a solutiona litigiile privind societatea si locul unde trebuie indeplinite formalitatile legale de publicitate), cat si prin raportarea la regulile de drept international privat (determinerea legii aplicabile si a nationalitatii societatii).

Sediul social este liber ales, dar trebuie sa corespunda cu locul in care se afla directia efectiva a societatii. Se va mai tine cont de asemenea, de existenta unui centru real al luarii deciziilor, de locul unde se desfasoara activitatea comerciala etc.

Ca si domiciliul, sediul societatii este obligatoriu, stabil si unic. Orice societate cu raspundere limitata trebuie sa aiba un sediu real constand intr-un spatiu locativ determinat pe care il ocupa in baza unui titlu legitim . Definitia data de Legea nr. 105/1992 sediului real – locul unde se afla centrul principal de conducere si gestiune a activitatii statuare – poate fi considerata ca valabila si in raporturile de drept intern.

Sediul constituie, in lipsa de stipulatie expresa, locul unde urmeaza sa se execute contractul in toate cazurile cand societatea are calitatea de debitor (art. 59 Codul Comercial).

Din faptul ca Legea nr. 31/1990 art. 44, ca si art.39 din Decretul nr. 31/1954 se refera la „sediul” persoanei juridice si prin analogie cu principiul unicitatii domiciliului, se poate trage concluzia ca societatea cu raspundere limitata are un singur sediu principal. Aceasta nu impiedica ca societatea sa aiba sedii secundare (sucursale, agentii etc.). In privinta schimbarii ulterioare a sediilor secundare si a publicitatii corespunzatoare, se aplica regulile sediului principal .

Dovada sediului se poate face cu titlul de proprietate al societatii asupra imobilului sau a partii imobilului afectata sediului social, contract de inchiriere vizat de circumscriptia financiara, contract de subinchiriere a unui spatiu, o prevedere in actul constitutiv in care asociatul arata ca efectueaza aport la capitalul social folosinta unui spatiu determinat.

Pentru a fi complet sediul trebuie sa mentioneze strada si numarul; o schimbare a adresei reprezinta o modificare a actului constitutiv si necesita hotararea adunarii asociatilor.

C. Durata societatii Durata societatii cu raspundere limitata trebuie indicata in contract si va putea fi nelimitata. Daca durata este limitata la un anumit numar de ani, clauza nu este constrangatoare caci exista posibilitatea prelungirii perioadei de functionare.

D. Obiectul social Obiectul social trebuie sa fie ca pentru orice alta societate licit si posibil, societatea cu raspundere limitata pretandu-se la orice tip de activitate comerciala.

Actul constitutiv trebuie sa arate obiectul societatii sau obiectul social, adica activitatea pe care societatea isi propune sa o desfasoare pentru a obtine beneficiile scontate. Obiectul social trebuie sa fie determinat, posibil de realizat, licit si moral, adica sa nu contravina legii si normelor de convietuire sociala .

Iliceitatea sau caracterul contrar ordinii publice sau a normelor legale determina nulitatea absoluta a contractului. In ipoteza unui obiect social complex, adica rezultat dintr-o pluralitate de acte comerciale, iliceitatea chiar a unei singure activitati determina nulitatea intregului act constitutiv, nulitatea partiala fiind exclusa.

Orice schimbare a obiectului de activitate este de competenta adunarii generale, cu dreptul asociatilor ce se opun schimbarii de a se retrage din societate, cu rambursarea propriilor parti sociale,

E. Capitalul social Este necesar ca actul constitutiv al societatii cu raspundere limitata sa precizeze capitalul subscris si varsat in proportiile admise de lege, precum si aporturile care-l compun, determinandu-se contributia fiecarui asociat, in numerar sau in alte bunuri, cu precizarea valorii, a modului de evaluare precum si a datei fixate pentru efectuarea varsamantului integral al capitalului subscris.

In capitalul social se cuprind pe langa aporturile de capital si primele legate de capital , diferentele de evaluare , rezervele si alte fonduri proprii, beneficiile repartizate eportate din anii precedenti, subventiile pentru investitii si provizioanele reglementate .

Capitalul social al societatii cu raspundere limitata reprezinta expresia valorilor bunurilor aduse de asociati in societate pentru formarea patrimoniului social. El va avea o valoare minima de 200 lei, valoare stabilita prin contract si care ramane stabila pe toata durata de functionare a societatii. Capitalul social se divide in parti egale, cu o valoare minima de 10 lei, parti ce sunt considerate indivizibile fata de societate, care nu recunoaste decat un proprietar pentru fiecare parte sociala subscrisa si varsata.



F. Drepturile si obligatiile asociatilor Calitatea de subscriitor al unui aport confera persoanei fizice sau juridice care contribuie la alcatuirea capitalului social indeosebi dreptul de a incasa dividende, cat si obligatia corelativa de a suporta eventualele pierderi inregistrate de entitatea colectiva.

In actul constitutiv trebuie specificat modul de repartizare a partilor sociale, cat si cota fiecarui asociat la beneficii si pierderi. Asociatii vor avea putere de decizie in cadrul adunarii asociatilor, vor contribui la realizarea obiectului de activitate, vor beneficia de dreptul de a fi alesi administratori, cenzori sau de a-i alege si revoca pe acestia, vor putea efectua controlul gestiunii sociale, vor putea cere dizolvarea sau se vor putea retrage din aceasta pentru motive intemeiate, vor avea dreptul de a participa la beneficii.

Pe de alta parte, asociatii vor stipula in contract obligatiile care revin fiecaruia. Ei trebuie sa efectueze varsamintele datorate in cuantumul, modalitatile si la termenele prevazute.

G. Conducerea si gestiunea societatii Potrivit legii, in contractul de societate asociatii trebuie sa prevada unele elemente privitoare la administrarea societatii, la luarea deciziilor in organele de deliberare, precum si la controlul asupra gestiunii societatii. In cazul societatii cu raspundere limitata administratorii pot fi asociati sau terte persoane desemnati fie prin contract, fie de catre adunarea asociatilor ( art. 197 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 ).

Precizam ca revocarea administratorilor ca si numirea acestora printr-o hotarare judecatoreasca sau mentinerea in functie a lor pe baza deciziei instantei nu sunt valabile. In aceasta situatie instanta isi depaseste competenta prin substituirea sa vointei adunarii asociatilor

H. Dizolvarea si lichidarea societatii De obicei, partile se rezuma la a cita art. 227 din Legea nr. 31/1990 – care cuprinde cauzele generale de dizolvare a societatilor comerciale si art. 229 din Legea nr. 31/1990 – ce se refera la cazul special al dizolvarii societatii cu raspundere limitata in situatia cand numarul asociatilor se reduce la unul singur.

I. Clauze privind sucursalele societatii Daca se doreste infiintarea de sucursale ale societatii cu raspundere limitata, contractul de societate trebuie sa cuprinda anumite mentiuni in acest sens. Astfel, in contract trebuie sa se arate localitatile din tara sau strainatate unde societatea infiinteaza sucursale ori filiale.

Caracteristicile statutului societatii

In cazul societatilor cu mai multi asociati se intocmesc, ca acte constitutive, contractual si statutul. Statutul trebuie sa fie in deplina concordanta cu contractul de societate, orice contradictie intre cele doua acte creand probleme in functionarea viitoarei societati cu raspundere limitata.

Conform legii, contractul de societate si statutul pot fi incheiate sub forma unui inscris unic, denumit act constitutiv. Atunci cand este elaborat ca act distinct, statutul va trebui sa cuprinda mentiuni ce intregesc prevederile contractului. Practic, el va dezvolta si va detalia toate clauzele contractului de societate, cu precadere pe cele privind atributiile si modul de functionare a organelor de conducere si administrare, modul in care se iau deciziile si se transmit partile sociale, intocmirea contului de profit si pierderi, criteriile de repartizare a beneficiilor, modul de solutionare a eventualelor litigii etc..

S-a decis ca pentru valabila costituire a unei societati cu raspundere limitata se cere sa se constate o deplina identitate intre statut si contractul de societate in ce priveste, printre altele, totalul capitalului social .

2. Procedura constituirii societatii cu raspundere limitata

Generalitati

Coroborand prevederile Legii nr. 31/1990 cu cele ale Legii nr. 26/1990, se deduc principalele etape de procedura, obligatorii pentru constituirea legala a unei societati cu raspundere limitata: redactarea si autentificarea actelor constitutive, intocmirea cererii de inmatriculare, obtinerea avizelor si actelor de autorizare, controlul legalitatii inmatricularii societatii, efectuarea inmatricu­larii in registrul comertului in baza incheierii judecatorului dele­gat, publicitatea privind constituirea societatii si inscrierea fiscala a societatii.

Indeplinirea conditiilor de care depinde infiintarea unei socie­tati comerciale cu raspundere limitata nu se realizeaza dintr-o data, ci ea se infatiseaza de regula ca un proces complex. Durata poate fi uneori indelungata. Spre a se asigura viitoarei societati comerciale posibilitatea de a indeplini conditiile preliminare pentru intemeie­rea sa valabila, legiuitorul ii recunoaste, inca din aceasta faza inci­pienta, un statut pe care il putem denumi interimar.

2.2. Intocmirea actelor constitutive. Situatia societatilor in formare.

Asociatii au dreptul de a alege intre varianta inscrisului unic si varianta intocmirii contractului de societate si a statutului pentru indeplinirea primei formalitati necesare constituirii societatii.

Forma scrisa este impusa de o serie de factori dintre care mentionam: asocierea mai multor persoane creeaza raporturi juridice complexe referitoare la varsarea aporturilor, impartirea beneficiilor, functionarea viitoarei societati cu raspundere limitata; angajeaza interese de o valoare precuniara considerabila etc.

Asa cum am mai precizat, actuala reglementare nu impune forma autentica decat in cazul societatii in nume colectiv sau in comandita simpla si in cazul societatii pe actiuni care se constituie prin subscriptie publica. Datorita raporturilor juridice complexe ce se creeaza intre asociati si a intereselor acestora, consideram ca se impune autentificarea inscrisurilor constitutive ale societatii cu raspundere limitata.

Ca urmare a intocmirii actelor constitutive, in virtutea principiilor generale, viitoarea societate comerciala dobandeste anticipat o capacitate de folosinta restransa . In conformitate cu art. 33 al. 3 din Decretul nr 31/1954, viitoarea societate comerciala dobandeste anticipat o capacitate de folosinta restransa, pe care unii autori o denumesc in mod uzual „mica personalitate juridica”.

Mica personalitate juridica se coroboreaza cu capacitatea de exercitiu corelativa - tot anticipata - de care se pot prevala in mod legitim persoanele desemnate, fie potrivit inscrisurilor constitutive, fie in subsidiar in temeiul legii, spre a efectua demersurile si operatiile legate de valabila intemeiere a entitatii colective. Ne referim in principal la varsarea aporturilor, cumpararea de materiale si echipamente, recrutarea de personal, inchirierea de birouri, deschiderea de conturi bancare. Regimul acestor acte incheiate in perioada de formare constituie un ansamblu normativ si jurisprudential destul de complex care poate genera raspunderea pentru administratori sau oricare dintre asociati. Acestia vor fi tinuti in mod solidar si independent de obligatiile ce decurg din actele incheiate in perioada premergatore inmatricularii .

2.3. Inregistrarea si autorizarea functionarii societatii comerciale cu raspundere limitata.

In scopul simplificarii formalitatilor de constituire, prin O.U.G. nr. 76/2001 s-a instituit o procedura unica de inregistrare si autorizare a functionarii societatilor comerciale. Prin indeplinirea acestei proceduri, societatea comerciala devine persoana juridica si, totodata este autorizata sa functioneze.

Potrivit O.U.G. nr. 76/2001, procedura inregistrarii si autorizarii functionarii comerciantilor este realizata de Biroul unic din cadrul camerei de comert si industrie teritoriale. Biroul unic este format din reprezentantii camerei de comert si industrie, oficiului registrului comertului si ai institutiilor care elibereaza avizele, autorizatiile si acordurile strict necesare pentru autorizarea functionarii societatii comerciale.

Inregistrarea si autorizarea functionarii societatii se realizeaza in baza unei cereri tip al carei continut este stabilit prin Hotarare a Guvernului. Cererea poate fi facuta de catre fondatori sau de persoanele desemnate ca administratori ai societatii ori ca imputerniciti ai acestora si se adreseaza judecatorului delegat de la oficiul registrului comertului. Cererea trebuie insotita de urmatoarele documente: actul sau actele constitutive, dovada efectuarii varsamintelor, actele care probeaza dreptul de proprietate asupra bunurilor care fac obiectul aportului in natura, actele constatatoare ale operatiunilor incheiate in contul societatii si aprobate de asociati, declaratia pe proprie raspundere a fondatorilor, administratorilor si a cenzorilor ca indeplinesc conditiile prevazute de lege. Cu toate ca nici Legea nr. 31/1990 si nici O.U.G. nr. 76/2001 nu cuprinde o dispozitie in acest sens in practica se solicita anexarea la cerere si a unei dovezi privind sediul societatii.

2.4. Controlul legalitatii inmatricularii

Cu privire la controlul legalitatii actelor sau faptelor care, potrivit legii, se inregistreaza in registrul comertului, la art. 37 al. 1 din Legea nr.31/1990 se prevede ca acesta se exercita de justitie printr-un judecator delegat. Acesta examineaza actul sau actele constitutive in privinta respectarii conditiilor de fond si de forma prevazute de lege, verifica respectarea cerintelor legale privind cuprinsul actului constitutiv, existenta sediului societatii care este esential pentru viata societatii43. In actiunea de verificare a legalitatii constituirii societatii, judecatorul delegat are dreptul sa dispuna administrarea de dovezi si efectuarea de expertize.

In cazul in care cerintele legale sunt indeplinite, judecatorul delegat, prin incheiere, pronuntata in termen de 5 zile de la indeplinirea acestor cerinte, va autoriza constituirea societatii si va dispune inmatricularea ei in registrul comertului, in conditiile prevazute de legea privind acest registru.

Judecatorul delegat poate, daca constata ca nu sunt indeplinite conditiile legii, sa respinga tot printr-o incheiere, motivat, cererea de inmatriculare a societatii cu raspundere limitata. In termen de 15 zile de la pronuntarea incheierii, persoana interesata o poate ataca cu recurs.

2.5. Inregistrarea in registrul comertului

Din ratiuni de celeritate sunt prevazute termene scurte, dar rezonabile pentru indeplinirea unor operatiuni. Astfel, inmatricu­larea se va efectua in termen de 24 de ore de la data la care inche­ierea judecatorului-delegat a devenit irevocabila.

Primul efect major al inmatricularii societatii cu raspundere limitata il constituie dobandirea de catre aceasta a personalitatii juridice.

Inmatricularea creaza obligatia in sarcina reprezentantilor societatii cu raspundere limitata de a depune la Oficiul registrului comertului semnaturile lor in termen de 15 zile de la aceasta operatiune, daca au fost numiti prin actul constitutiv, iar cei alesi ulterior, in termen de 15 zile de la alegere. Daca societatea cu raspundere limitata are sucursale, aceleasi reguli enuntate mai sus se aplica si conducatorilor acestora ( art. 43 din Legea nr. 31/1990).

2.6. Publicitatea constituirii societatii

Constituirea societatii cu raspundere limitata trebuie adusa la cunostinta celor interesati. Potrivit legii, odata cu efectuarea inregistrarii societatii, un extras in forma simplificata a incheierii judecatorului delegat se comunica, din oficiu, Regiei Autonome a Monitorului Oficial spre publicare, pe cheltuiala societatii. Extrasul vizat de judecatorul delegat cuprinde in mod obligatoriu urmatoarele mentiuni: data incheierii, elementele de identificare a asociatilor, denumirea si daca exista, emblema societatii, sediul, forma societatii, obiectul de activitate pe scurt, capitalul social, durata societatii si codul unic de inregistrare.

La cererea si pe cheltuiala societatii, incheierea judecatorului delegat se va publica integral in Monitorul Oficial, Partea a IV-a.

Neindeplinirea cerintelor legale privind publicitatea constituirii societatii cu raspundere limitata are drept consecinta inopozabilitatea fata de terti a inregistrarii societatii. Exceptia o constituie situatia in care societatea poate face dovada ca acestia aveau cunostinta de actele sau faptele pentru care nu s-a efectuat publicitatea. De asemenea, potrivit art. 50 al. 2 din Legea nr. 31/1990 toate operatiunile ce au fost efectuate de catre societate inainte de a 16-a zi de la data publicarii in Monitorul Oficial a incheierii judecatorului delegat nu sunt opozabile tertilor care dovedesc ca au fost in imposibilitate de a lua cunostinta despre ele.

2.7. Inscrierea fiscala a societatii

Potrivit legii, odata cu efectuarea inregistrarii societatii, extrasul in forma simplificata al incheierii judecatorului delegat se comunica, din oficiu, Directiei generale a finantelor publice teritoriale. Aceasta comunicare se face in scopul cuprinderii societatii in randul platitorilor de impozite si taxe, in conditiile legii44.

2.8. Dobandirea personalitatii juridice si efectele acesteia

Data inmatricularii societatii cu raspundere limitata in registrul comertului este considerata de lege ca fiind momentul dobandirii personalitatii juridice de catre aceasta, adica momentul cand a aparut un nou subiect de drept. Aceasta insemna ca societatea are o organizare de sine statatoare, un patrimoniu propriu si un scop determinat. Dobandind personalitate juridica, societatea devine titulara de drepturi si obligatii, pe care le poate exercita si asuma in nume propriu.

Societatea cu raspundere limitata nu poate participa la orice raporturi juridice, ci numai la acelea care corespund necesitatii realizarii obiectului ei de activitate asa cum rezulta din actul constitutiv. Aceasta este o consecinta a aplicarii principiului specialitatii capacitatii de folosinta. Potrvit art. 70 al.1 din Legea nr.31/1990 administratorii societatii comerciale vor putea face toate operatiunile cerute pentru indeplinirea obiectului de activitate al societatii, afara de restrictiile aratate in actul constitutiv.

Societatea comerciala a fost constituita in vederea efectuarii de acte de comert. Acesta inseamna ca imensa majoritate a raporturilor juridice la care ea participa vor fi raporturi comerciale.

Pentru ca societatea cu raspundere limitata poate participa la raporturile juridice in nume propriu, insemna ca ea poate tot in nume propriu sa-si asume si obligatii. Daca ea nu le indeplineste va raspunde pentru nerespectarea lor. Intrucat societatea cu raspundere limitata are un patrimoniu propriu, distinct de cel al asociatilor, raspunderea va fi distincta. Asupra acelui patrimoniu creditorii sociali au un drept de gaj general.

Din punct de vedere contabil, patrimoniul societatii cuprinde atat activul social cat si pasivul. Patrmoniul societatii nu se confunda cu capitalul social .

Capitalul social este expresia valorica a aporturilor asociatilor. In cursul activitatii comerciale, el poate fi majorat prin noi aporturi sau prin acumularea de beneficii care nu sunt distribuite sub forma de dividende, ori dimpotriva, poate fi diminuat ca urmare a pierderilor suferite.

Patrimoniul societatii cu raspundere limitata este constituit atat din totalitatea aporturilor, cat si din alte bunuri cu valoare patrimoniala dobandite ulterior de societate. Spre deosebire de capitalul social, el cuprinde toate drepturile si obligatiile cu caracter patrimonial ce apartin societatii.

Desi capitalul social este considerat gajul general al creditorilor societatii, iar asociatii societatii cu raspundere limitata raspund numai in limita aporturilor lor pentru datoriile asumate de societate, in realitate aceasta garanteaza cu toate bunurile existente in momentul respectiv in patrimoniul social .

Raspunderea societatii cu raspundere limitata pentru obligatiile asumate si neexecutate va fi civia contractuala sau civila delictuala. Indiferent de forma raspunderii, angajarea acesteia se va face in conditiile dreptului comun .

Raspunderea societatii este angajata daca ea a fost legal reprezentata, obligatiile sociale urmand a fi satisfacute cu patrimoniul sau. Asa cum rezulta si din dispozitiile art. 3 din Legea nr.31/1990, va fi angajata in principal raspunderea societatii cu raspundere limitata si numai in subsidiar va fi angajata raspunderea asociatilor. Intinderea raspunderii asociatilor se limiteaza la capitalul social subscris.Angajarea raspunderii asociatilor pentru datoriile societatii este o favoare pe care o face legea creditorilor sociali pentru a le proteja interesele.



Art.41 al.1 Cod procedura civila prevede ca „orice persoana care are folosinta drepturilor civile poate fi parte la judecata”. Societatea comerciala nu este suficient sa aiba capacitate procesuala, ci ea trebuie sa aiba si calitate procesuala pentru a sta in justitie ca reclamanta sau parata. Calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului subiectiv in raportul juridic dedus judecatii (calitate procesuala activa) si intre persoana paratului si cel obligat in acel raport juridic (calitate procesuala pasiva). Prin urmare, daca societatea cu raspundere limitata in calitate de reclamanta a pornit actiunea prin una din formele sale, cererea de chemare in judecata va trebui sa justifice atat calitatea procesuala activa, cat si calitatea procesuala pasiva a paratului .

3. Consecintele incalcarii cerintelor legale de constituire a societatii cu raspundere limitata

Constituirea unei societati comerciale cu raspundere limitata are drept rezultat aparitia in campul activitatii comerciale a unui nou subiect de drept care participa la raporturile juridice. Pentru a garanta securitatea raporturilor juridice, legea stabileste conditiile care trebuie indeplinite pentru constituirea societatii comerciale. Problema care se pune este de a sti care va fi soarta unei societati pentru constituirea careia nu au fost indeplinite cerintele legale.

In forma sa initiala, Legea nr. 31/1990 a consacrat conceptia traditionala privind consecintele nerespectarii conditiilor legale. In aceasta conceptie prevaleaza interesul protejarii tertilor cu excluderea sanctiunii nulitatii. Legiuitorul a adoptat o solutie de compromis, societatea constituita cu nerespectarea conditiilor legale fiind calificata ca o societate nelegal constituita. Aceasta entitate era recunoscuta ca o societate careia i se recunosteau doar anumite efecte juridice: dreptul asociatilor de a cere regularizarea societatii si in anumite cazuri chiar dizolvarea ei, precum si dreptul tertilor de a-si valorifica drepturile lor impotriva societatii nelegal constituite si impotriva persoanelor care au actionat in numele acelei societati.

Prin modificarile ulterioare ale Legea nr. 31/1990 a fost abandonata aceasta conceptie in favoarea alteia care urmeaza sa realizeze un echilibru intre nevoia de a proteja interesele tertilor si cerinta respectarii conditiilor legale la constituire. In aceasta conceptie subzista preocuparea de salvare a societatii, de regularizare a ei in scopul protejarii tertilor, dar in anumite cazuri va fi posibila declararea nulitatii ei.

Constatarea neregularitatii inainte de inmatricularea societatii

Legea nr. 31/1990 prevede ca judecatorul delegat este cel care verifica indeplinirea conditiilor cerute de lege. Daca acesta constata ca actul constitutiv nu contine una din clauzele cerute de lege sau cuprinde clauze interzise, va solicita inlaturarea neregularitatilor. Acestea vor fi inlaturate in mod diferit in functie de natura lor, de exemplu, daca lipsesc clauze din actul constitutiv legiuitorul permite ca modificarea acestuia sa se faca in fata judecatorului delegat.

In urma indepartarii neregularitatilor judecatorul va autoriza inregistrarea societatii, dar va preciza in incheiere regularizarile efectuate. Daca neregularitatile nu au fost inlaturate, judecatorul delegat, din oficiu sau la cererea asociatilor sau a oricarei persoane interesate va respinge motivat cererea de inmatriculare.

Constatarea neregularitatii dupa inmatricularea societatii

Este posibil ca neregularitatile sa treaca neobservate cu ocazia controlului efectuat de judecatorul delegat. In astfel de situatii legea permite regularizarea societatii care se obtine insa pe cale judecatoreasca prin actiunea in regularizare, ori poate interveni declararea nulitatii societatii prin actiunea in anulare.

Conform legii, in cazul unor neregularitati constatate dupa inmatriculare, societatea este obligata sa ia masuri in cel mult 8 zile de la constatarea lor. Obligatia luarii acestor masuri apartine administratorilor, iar daca acestia nu o fac, orice persoana interesata va putea cere tribunalului sa procedeze la obligarea organelor societatii comerciale in cauza sa faca regularizarea sub sanctiunea platii de daune cominatorii. Desi legea nu precizeaza ce trebuie sa intelegem prin orice persoana interesata, se considera ca acestea sunt asociatii, salariatii, creditorii societatii. Actiunea este prescriptibila in termen de un an de la data inmatricularii societatii, iar pentru exercitarea ei nu trebuie facuta dovada vreunui prejudiciu.

Pentru a fi respectate cu strictete cerintele legii, dar si a preveni abuzul unor persoane interesate de disparitia unei anume societati comerciale, cazurile de nulitate au fost expres prevazute si s-a creat un regim derogatoriu de la regulile dreptului comun care guverneaza nulitatea actelor juridice .

Trebuie sa distingem intre nulitatea societatii si nulitatea actului constitutiv. Nulitatea actului constitutiv va determina nulitatea societatii numai daca aceasta nulitate este totala. In acest caz ne aflam intr-o situatie prevazuta de art. 56 din Legea nr. 31/1990 si anume lipsa actului constitutiv.

In doctrina s-a propus ca in cazul societatilor de persoane, si aceasta priveste si societatea cu raspundere limitata, nulitatea raporturilor juridice dintre societate si un asociat sa atraga nulitatea societatii in ansamblul sau. Argumentul acestei opinii este faptul ca persoana asociatilor are o asemenea insemnatate incat iesirea din societate a unui asociat ar putea perturba echilibrul societatii.

Cazurile de nulitate aratate de art. 56 din Legea nr. 31/1990 sunt urmatoarele: a)lipseste actul constitutiv; b) toti fondatorii au fost potrivit legii, incapabili, la data constituirii societatii; c) obiectul de activitate este ilicit sau contrar ordinii publice; d) lipseste incheierea judecatorului delegat; e) lipseste autorizarea legala administrativa ; f) actul constitutiv nu prevede denumirea societatii, obiectul de activitate, aporturile asociatilor sau capitalul social subscris; g) s-au incalcat dispozitiile legale privind capitalul social minim, subscris, varsat; h) nu s-a respectat numarul minim de asociati, prevazut de lege.

Cererea de anulare a societatii va putea fi facuta de orice persoana interesata. Potrivit art.57 din Legea nr.31/1990, nulitatea societatii nu va putea fi declarata de catre tribunal, in cazul in care cauza ei de nulitate, invocata in cererea de anulare introdusa de persoana interesata, a fost inlaturata inainte de punerea concluziilor de fond la tribunal. Art. 58 din Legea nr.31/1990 prevede ca pe data cand hotararea judecatoreasca de declarare a nulitatii a devenit irevocabila, societatea isi inceteaza existenta fara efect retroactiv si intra in lichidare. Pentru ca declararea nulitatii societatii nu produce efect retroactiv, actele incheiate anterior acestui moment sunt considerate valabil incheiate. Aceasta prevedere legala constituie o sanctiune a tertilor care cunosteau situatia legala a societatii comerciale si cu toate acestea au contractat cu ea, asumandu-si riscul consecintelor.

Declarandu-se nulitatea societatii, raspunderea asociatilor societatii cu raspundere limitata va avea loc in conditiile prevazute la art. 3 din Legea nr.31/1990 adica societatea raspunde in principal, iar asociatii in subsidiar si numai pana la limita capitalului social subscris.

Consideram ca persoanele vinovate de declararea nulitatii societatii trebuie sa raspunda in conditiile art. 49 din Legea nr. 31/1990. Ar trebui instituita in principal raspunderea patrimoniala a celor gasiti in culpa pentru nulitatea societatii si angajarea in subsidiar a raspunderii societatii si a asociatilor pentru obligatiile sociale. In acest fel, apreciem ca efectul negativ atat asupra tertilor cat si asupra asociatilor va fi considerabil diminuat prin instituirea unor reglementari severe cu caracter preventiv .



Dan A. Popescu, Natura juridica si conditiile generale ale contractului de societate in „Revista de drept comercial”, nr.5/1993, p.91.

Mircea Stefan Minea, Constituirea societatilor comerciale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p. 61-62.

Ion Nita Stan, op. cit. p.26.

Ion Nita Stan, op. cit., 27.

M.N.Costin, Marile institutii ale dreptului civil, vol.II, Editura Dacia, Cluj, 1984, p.9-10.

Ion Nita Stan, op. cit. p. 30

E. Lupan, N. Rachita, D. Popescu, Drept civil. Teoria generala, Univ. „Babes-Bolyai”, Cluj, 1992, p.87.

Ion Nita Stan, op. cit. p.32.

I.L.Georgescu, op. cit., p.72.

I.Turcu., Dreptul afacerilor. Partea generala, Ed. Fundatia „Chemarea”, Iasi, 1992, p.97.

O.Capatana, Societatile comerciale, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p.163.

Ion Nita Stan, op. cit. p.33.

M.A.Dumitrescu, Codul de comerciu, comentat, vol.III, Bucuresti, 1912, p. 353-356.

Curtea Suprema de Justitie, dec. Nr.150/1990 in Dreptul nr. 5-6/1994, p.139; Dec. Curtii Supreme de Justitie, nr.1497/1991 in Dreptul nr. 9/1991 cu nota de H.Z.Rachita si O.Capatana.

A se vedea Gh. Deleiu, Capacitatea juridica a societatilor comerciale, in „Revista de drept comercial”,nr. 1/1991, p.35-46; D.Lupascu, Obiectul de activitate al societatilor comerciale in „Dreptul” nr.7/1993, p.30.

S. Deleanu, Clauzele leoninein contractele de societate in „Dreptul” nr.2/1992, p.36-38.

Sanctiunea este aceeasi, indiferent daca clauza leonina a fost inserata cu caracter temporar sau nelimitat in contractul de societate.

M. Scheaua, Unele probleme speciale legate de obiectul de activitate al societatilor comerciale, in „Dreptul” nr.9/1994, p.11.

Cf. I.L. Georgescu, p.73.

Ion Stan Nita, op cit., p.40.

Capitalul social „se exprima in moneda si reprezinta o cifra contractuala, care se stabileste la infiintarea societatii”- I. Macovei, Institutii in dreptul comertului international, Ed. Junimea, Iasi, 1987, p.104.

O. Capatana, Caracteristici generale ale societatilor comerciale, in „Dreptul” nr. 9-12 din 1990, p.23-29.

Ioa Stan Nita, op.cit. , p.44

Dan A. Popescu, Contractul de societate, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1996, p.211.

St. D. Carpenaru, op. cit., p.164.

O. Capatana, Societatile comerciale, p.176.

V. Patulea, Partea cuvenita fiecarui asociat din beneficiile realizate, in „Dreptul” nr.8/1992, p. 73-74.

. S. Deleanu, Clauza leonina in contractele de societate in „Dreptul” nr.2/1992, p.37.

In legislatia altor state europene denumirea include frecvent numele unui asociat sau tert, cu consimtamantul acestora, dar este intezis ca prin denumire sa se indice un obiect de activitate diferit de cel prevazut in contract, pentru a nu induce in eroare tertii referitor la adevarata activitate desfasurata; D.A. Craciunescu, Daca este obligatorie includerea in denumirea firmei societatii cu raspundere limitata a obiectului de activitate in „Dreptul” nr. 7/1994, p.60.

Conditia de „tolerat in spatiu” este incompatibila cu notiunea de sediu al unei societati comerciale (Comisia de drept comercial, Avizul nr.8 din 29 sept. 1993, in „Revista de drept comercial” nr.6 / 1994, p.106.)

O. Capatana, Societatile comerciale, p.153.

St.D.Carpenaru, op. cit., p.167. .

Ion Nita Stan,op. cit., p.55.

Primele legate de capital reprezinta excedentul dintre valoarea de emisiune si valoarea nominala a partilor sociale. Ele pot fi de emisiune, de aport sau de fuziune-pct.36 din Regulamentul de aplicare al legii contabilitatii.

Diferentele de evaluare reprezinta „soldul diferentelor intre valoarea actuala (mai mare) si valoarea inregistrata in contabilitate a elementelor active (mai mica) supuse reevaluarii in conditiile legii” (art.37 din Regulamentul de aplicare al legii contabilitatii).

Subventiile pentru investitii reprezinta sume alocate de la bugetul de stat sau din alte resurse neramsursabile primite din afara.

Provizioanele reglementate se inregistreaza in contabilitate intr-un cont distinct, pe felul de provizioane reglementate.

Dosar nr.560/E/1993,Jud.mun.Iasi, comentat de D.Ciobanu in „Dreptul” nr.3/1994 , p.103-104.

Curtea Suprema de Justitie, sectia comerciala, Decizia nr. 153 din 29 aprilie 1993 in „Buletinul de jurisprudenta” a C.S.J. pe anul 1993”,p. 217.

I.L. Georgescu, op. cit., p.77.

C. Statescu, Drept civil, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1970, p. 482.

Ion Nita Stan, op. cit., p. 66.

C.S.J., sectia comerciala, Decizia nr.122/1994 in „Dreptul” nr.12/1994, p.76.

St.D.Carpenaru, op cit., p.195.

V.Patulea, Patrimoniul societatii comerciale, in „Dreptul”nr.12/1995, p.3.

Ion Nita Stan, op.cit., p.76.

St.D.Carpenaru, op.cit.,p. 197.

V.M. Ciobanu, Tratat teoretic si practic de procedura civila, vol. I, Ed.National, Bucuresti, 1996, p.284.

St.D.Carpenaru, op. cit., p.185.

Ion Nita Stan, op.cit., p.84






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 2371
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2022 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site