Firma - Functiile firmei de afaceri

Firma

Functiile firmei de afaceri
Mecanismul de desfasurare al vietii economice presupune intelegerea functionarii entitatilor care compun ansamblul respectiv. In sfera de activitate numita economie, celula acestui organism este firma de afaceri. Din punct de vedere organizatoric firma este o unitate distincta, este cadrul de desfasurare al unei activitati sociale utile fiind in acelasi timp veriga unui lant complex. Fiind o unitate de baza, ea polarizeaza tot ce se intampla in asa numitelor subunitati, intr-un tot condus de aceeasi structura manageriala si avand gestiunea comuna.
Orice firma se caracterizeaza si printr-un ansamblu de determinari de factura juridica precum: personalitatea juridica a intreprinzatorului, aspecte organizatorice legate de forma de inregistrare, aspecte legate de cadrul legal ce reglementeaza diferite genuri de firme, etc. Fiind o entitate economica in cautarea profitului, principala functie-mobil,, din care se deduc si cele operative, este functia antreprenoriala:
Se considera ca orice firma indeplineste cel putin 5 functii operative:
1. Functia de productie
2. Functia de cercetare-deezvoltare
3. Functia comerciala
4. Functia financiar-contabila
5. Functia de personal
Orice firma, indiferent de domeniul de activitate este caracterizata prin 2 structuri:
A) Structura de productie si conceptie compusa din subdiviziuni functionale precum ateliere, sectii, fabrici, etc.
B) Structura functionala compusa din birouri si servicii functionale.
Conducerea firmei este compusa din Consiliu de administratie pe de o parte iar pe de alta parte din structura manageriala (director, manager plus echipa sa).
In economia de piata firma reprezinta centrul procesului economic. Ea decide in urma prelucrarii informatiilor la dispozitie: ce produce si in ce cantitate, cum isi diversifica productia, cum se restrange sau autodizolva, cat personal utilizeaza si cum il salarizeaza, pe ce piete patrunde, etc. Intr-o economie viabila in fiecare an apar numeroase firme noi, in timp ce altele isi inceteaza activitatea.
Exista numeroase perspective de clasificare pentru firmele de afaceri:
1. Dupa sfera de activitate
2. Dupa volumul (cifra) de afaceri
3. Dupa capitalul detinut
4. Dupa extensia teritoriala
5. Dupa numarul de personal angajat
6. Dupa natura proprietatii asupra firmei de afaceri

Tipologia firmei
Cea mai uzuala clasificare a fimelor din perspectiva tipologica tine cont de structura de proprietate. Astfel avem:
1. Firme individuale (avand un proprietar unic)
2. Firme asociative (prin parteneriat de diferite forme)
3. Corporatii
Firmele individuale sunt entitatile cele mai des intalnite, ele potentand la modul perfect inclinatia antreprenoriala a celor ce doresc sa se afirme in lumea afacerilor. Inregistrarea unei astfel de firme se face de regula cu restrictii minimale, ea beneficiind de o serie de avantaje, dintre care mentionam: controlul integral al proprietarului asupra firmei, complicatii legale minimale, impozitare favorabila, etc. Pe de alta parte potentialul unei astfel de firme se limiteaza la capitalul proprietarului, posibilitatile de crestere fiind de regula conditionate de creditul bancar.
Asociatiile reprezinta o forma foarte extinsa, asocierea facandu-se de regula pentru a reuni capitaluri si experienta in domenii in care orice alta abordare pare infructuoasa. Principalul avantaj rezida in posibilitatile sporite de capitalizare. Ele sunt insa insotite de un ansamblu de dezavantaje: decizia se ia dificil, complicatiile legale legate de intrarea-iesirea in si din parteneriat, etc.
Corporatia reprezinta forma moderna de existenta a economiei de piata prin intermediul raspunderii limitate in limita patrimoniului declarat de catre patronat sau actionariat. Orice firma de tip corporatist are in afara raspunderii limitate cel putin urmatoarele genuri de avantaje: poate reuni un capital substantial; conducere relativ usoara prin separarea functiei proprietate de cea manageriala; stabilitatea acestui gen de structura. Principalul, dezavantaj al acestui gen de firma rezida in dubla impunere. Profitul realizat de firma se impune ca venit al unei persoane juridice pe de o parte, pe de alta parte daca firma realizeaza profituri, acestea sunt purtatoare de dividende, ca venituri ale intreprinzatorilor persoane fizice, si se impun ca atare.

Intreprinderile mici si mijlocii (IMM)
Cele mai multe studii de economia firmei converg spre punctul de vedere dupa care optimul dimensional al unei firme variaza in functie de cele mai diferite aspecte. Totusi se poate spune ca acesta este conditionat de nivelul de dezvoltare, in coordonate de timp si spatiu. In practica, determinarea dimensiunii firmei presupune luarea in considerare a unui ansamblu de factori precum:

• Minimizarea costurilor pe unitatea de produs
• Maximizarea veniturilor firmei
• Maximizarea productivitatii muncii
• Maximizarea cheltuielilor de aprovizionare, desfacere, transport, etc.
• Capacitatea de absorbtie a pietei

Intr-o economie libera nu poate fi franata tendinta legica de crestere, marile firme avand o politica certa de impunere a unor standarte de productivitate sporita, dar este foarte clar ca optimul dimensional se regaseste numai la un volum al productiei la care curba tendentiala a costurilor va fi minima.
Cresterea firmei peste asa numitul optim dimensional conduce de regula la: supradimensionarea serviciilor functionale, sporirea numarului de trepte ierarhice, inertia aparatului decizional, probleme sociale, pervertirea informatiei ce este filtrata multiplu, etc. Existenta unui numar mare de firme mici si mijlocii este justificata intr-o economie moderna din cel putin urmatoarele ratiuni:

• mobilitate in asimilarea progresului tehnic si noilor tehnologii
• adaptabilitate la un mediu in care conditiile de criza fac supravietuirea grea
• cheltuieli de infiintare moderate in raport cu alte structuri de piata

ele sunt laboratoare economice si amortizoare de soc pentru fluctuatiile economice