NECESITATEA CALCULELOR DE EFICIENTA A INVESTITIILOR

NECESITATEA CALCULELOR DE EFICIENTA A INVESTITIILOR

In conditiile economiei de piata, exista doua motivatii principale pentru efectuarea investitiei: cresterea cererii de produse pa piata si tendinta de sporire a profitului. Investitia este utilizata ca mijloc de crestere a cantitatii de produse, dar si de imbunatatire a calitatii produselor, de lansare a altora noi, de reducere a costurilor etc. Mai mult decat orice activitate, afacere etc., in cazul investitiei compararea rezultatelor cu eforturile/costurile aferente este o cerinta esentiala a conducerii rationale si rentabile. Niciodata scopurile urmarite, ca si efectele care le exprima si le concretizeaza, nu vor putea fi evaluate si apreciate daca sunt luate in mod separat, independent de cheltuielile si resursele necesare pentru realizarea lor.

Calculele de eficienta necesita stabilirea atat a cheltuielilor, cat si a efectelor sau rezultatelor aferente proiectului.

Cheltuielile de investitii se stabilesc cu rigurozitate, pentru ca, din momentul concretizarii lor in constructii, utilaje etc., ele devin ireversibile, nu mai este posibil, in general, de a reveni asupra lor in conditii avantajoase. Erorile savarsite in privinta investitiilor sunt deosebit de costisitoare, generand irosirea unor resurse sau cheltuieli mari pentru remedieri, refaceri etc.

Efectele economice ale proiectului nu pot fi calculate decat pornindu-se de la cele obtinute la intreprinderile similare din tara sau strainatate. Pentru estimarea nivelului lor, se opereaza cu informatii previzionate prospectiv, pe un orizont de timp destul de indelungat, specific duratei de viata a obiectivului, referitoare la: performantele si parametrii de functionare ai viitoarelor capacitati de productie si servicii; aspectele comerciale ale activitatii, legate atat de conditiile aprovizionarii cu resurse, cat si cele privind vanzarea produselor (piata, cererea, preturile si incasarile); aspectele si rezultatele financiare finale. Insasi durata de viata economica a produselor ce se vor realiza, precum si durata de functionare eficienta a activelor fixe sunt parametrii previzionati.

Deci, in domeniul investitiilor se opereaza cu informatii privind costurile de investitii, pe de o parte, si valori-marimi; niveluri; intensitati-previzionate referitoare la efectele ce se vor obtine pe seama investitiilor, pe de alta parte.

Pentru orice actiune sau operatie de investitii cunoastem, din strategia de dezvoltare adoptata, scopul si obiectivele urmarite. Putem determina cu suficienta exactitate efortul investitional necesar. Insa, obtinerea efectelor scontate pe seama investitiilor, a eficientei si rentabilitatii acestora apartine viitorului si prezinta un apreciabil grad de incertitudine, de risc.

Intrucat rezultatele investitiei depind de un viitor incert, sunt necesare investigatii asupra viitorului, pentru a vedea care este gradul de risc in obtinerea lor. In acest scop, se fac aprecieri in legatura cu schimbarile ce pot surveni in privinta tehnologiilor de fabricatie, a preturilor si a cererii produselor pe piata etc., estimand, in functie de acestea, nivelul rentabilitatii ce se poate obtine.

Explicatia riscului din domeniul investitiilor este legata de faptul ca solutiile tehnice si tehnologice, care pot fi moderne in momentul proiectarii, se invechesc intr-un timp scurt, datorita noilor perfectionari ce apar. De asemenea, poate apare o uzura morala a produsului, parametrii sai calitativi, functiile, etc. nemaicorespunzand noilor cerinte.

Pentru a preveni sau a cunoaste consecintele nefavorabile, se fac o serie de calcule, bazate pe probabilitati si simulari, prin care se estimeaza modificari in privinta pretului de desfacere, a evolutiei cererii pe piata, a fluxurilor de venituri anuale, cantitatii ce va fi produsa in fiecare an, duratei de viata economica a proiectului sau produsului, gradul de utilizare a capacitatii de productie etc.

Pe langa aspectele si elementele mentionate, in domeniul investitiilor exista si actioneaza anumiti factori contradictorii, care trebuie avuti in vedere in fundamentarea deciziilor. Adica, mereu cererea de investitii este, practic, mai mare, depaseste posibilitatile de a fi satisfacuta cu fondurile si resursele disponibile. Prin urmare, resursele de investitii au un caracter limitat, restrictiv pentru multe societati comerciale si regii autonome, iar obtinerea de credite bancare in acest scop presupune un cost relativ mare. In acest context, si intreprinderile si bancile care acorda credite cauta sa analizeze mai multe directii si proiecte in care sa fie plasate si fructificate fondurile lor, care se pot finaliza cu efecte utile diferite de la o actiune la alta.

Practic, chiar pentru atingerea unui scop dat si a realizarii unor obiective concrete formulate in strategiile agentilor economici, exista posibilitatea de a concepe proiectele intr-o diversitate de variante, caracterizate prin solutii tehnice, tehnologice si de constructie diferite si care, in final, conduc la diferentierea variantelor de proiect prin nivelul angajamentului de capital, marimea efectelor economice, dinamica costurilor si veniturilor etc. Este posibil ca intr-o varianta de proiect cu acelasi capital angajat sa se obtina venituri mai mari sau mai repede. De asemenea, este posibil ca intr-o alta varianta, rezultatele dorite de investitor sa fie obtinute cu eforturi mai mici, privind costurile de investitii.

In acest mediu complex, in care urmeaza sa se adopte decizia de investitii, corelat cu interesul primordial al oricarui investitor de a asigura o profitabilitate cat mai mare a investitiei sale, este evidenta necesitatea evaluarii oricarui proiect din punct de vedere al eficientei economice.

Promotorul investitiei, interesat in obtinerea unui castig (profit) cat mai mare, studiaza conditiile in care va functiona noul obiectiv, factorii care vor influenta asupra rezultatelor acestuia. Pentru aceasta apeleaza la studiul de marketing, in care se cerceteaza evolutia cererii si consumului viitoarelor sale produse, evolutia preturilor, problemele aprovizionarii cu materii prime.

Analizele si comparatiile ce se fac asupra investitiei scot la iveala eventualele costuri suplimentare sau lucrari de prisos, conduc la dezvaluirea unor posibilitati de imbunatatire a solutiilor tehnico-economice cuprinse in proiect. Totodata, se analizeaza modul cum investitia raspunde cerintelor de dezvoltare economica pe o linie moderna si eficienta. In acest sens, trebuie tinut seama de multiplele obiective ale dezvoltarii economico-sociale a tarii, cum sunt: cresterea numarului angajatilor, cresterea bunastarii, ameliorarea balantei de plati externe, dezvoltarea infrastructurii economice si sociale etc. Astfel de obiective sunt cuprinse in programele de dezvoltare economica si sociala a Guvernului; ele faciliteaza eforturile agentilor economici privind identificarea si promovarea cailor si modalitatilor de realizare a investitiilor oportune si eficiente.

Evaluarea proiectelor de investitii urmareste, pe de alta parte, costurile si incasarile pentru agentul economic (intreprindere), iar pe de alta parte eforturile si avantajele pentru economia nationala. Alaturi de aspectele financiare proprii obiectivului in cauza, trebuie relevate implicatiile acestuia in ansamblul economiei nationale, contributia lui la acumularea totala pentru societate, prin compararea 'costurilor sociale' cu 'efectele sociale'.

Intrucat viitorul este incert, in calculele de evaluare intra si evaluarea riscului pe care il implica investitia, risc ce urmeaza sa fie asumat de intreprindere, banca, stat, etc., practic de cei care fac cheltuiala respectiva.