CATEGORII DOCUMENTE |
Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte |
Economie | Transporturi | Turism | Zootehnie |
MANAGEMENTUL FLUXURILOR DE NUMERAR
Notiunea de flux este importanta pentru construirea tabloului de finantare sau a tabloului utilizari-resurse, document ce permite analiza echilibrului financiar in termeni de flux.
Pentru a efectua o analiza in termenii analizei dinamice se impune clasificarea diferitelor tipuri de fluxuri la nivelul intreprinderii si evidentierea legaturilor existente intre ele.
Fluxurile pot fi clasificate dupa operatiile pe care le declanseaza si dupa ciclurile de activitate pe care le sustin, astfel:
fluxuri legate de activitatea de exploatare
fluxuri legate de activitatile finantare
fluxuri legate de activitatea de investitii
Folosind un alt criteriu pentru clasificarea fluxurilor si anume cel al incidentei contabile, se pun in evidenta urmatoarele:
variatia elementelor de activ si pasiv
variatia situatiei nete
variatia rezultatului perioadei
circulatia efectiva a activelor monetare
Tabloul de finantare explica modul de formare a fondului de rulment net global si modul de utilizare a acestuia, pana la determinarea unei trezorerii nete ca rezultat al bilantului de la sfarsitul exercitiului contabil. In principal, tabloul de finantare se stabileste pe baza a doua bilanturi succesive si a contului de profit si pierdere aferent exercitiului analizat.
Tabloul de finantare permite descrierea relatiei de egalitate intre fluxurile de utilizari si fluxurile de resurse pe o perioada trecuta.
Pentru a construi un tablou de finantare se aplica urmatorul principiu al reconstituirii resurselor si utilizarilor, astfel:
resursele corespund cresterii posturilor de pasiv sau diminuarii posturilor de activ
utilizarile corespund cresterii posturilor de activ sau diminuarii posturilor de pasiv
Acest principiu poate fi schitat astfel:
UTILIZARI |
RESURSE |
Activ ¯Pasiv |
Pasiv ¯Activ |
Aplicand acest principiu asupra datelor din bilanturile unei perioade analizate se ajunge la constructia bilantului diferential, unde sunt puse in evidenta variatia elementelor de activ si de pasiv.
Urmatorul pas este identificarea elemntelor de activ si pasiv ce corespund utilizarilor si resurselor dupa criteriul duratei sau maturitatii acestora..
Clasificarea utilizarilor si resurselor dupa durata este permisa prin distinctia intre miscarile din partea de "sus" si miscarile din partea de "jos" a bilantului, intre resursele respectiv utilizarile, pe termen mediu si lung, si cele pe termen scurt.
Tabloul de finantare cuprinde doua parti.
Prima parte a tabloului de finantare analizeaza modul de realizare, in dinamica, a echilibrului structural intre elementele stabile ale bilantului functional, adica variatia fondului de rulment net global. In aceasta parte a tabloului se evidentiaza politica de investitii si de finantare promovata de intreprindere in decursul perioadei analizate.
Partea a doua a tabloului de finantare, analizeaza modul cum s-a utilizat fondul de rulment net global (pentru acoperirea nevoii de fond de rulment) in asigurarea echilibrului functional intre elementele ciclice ale bilantului (utilizari si resurse ciclice) si al echilibrului monetar dintre incasari si plati.
Resursele permanente sunt:
CAF
Cresterea de capital (numerar sau natura)
Contractare de noi datorii financiare
Subventii alocate
Utilizarile permanente corespund:
investirilor in imobilizari (necorporale, corporale, financiare)
varsarilor de dividende
rambursari de datorii financiare
scaderea capitalurilor
Resurse ciclice sunt:
reduceri de stocuri si creante
cresterea datoriilor de exploatare
Utilizarile ciclice
cresterea stocurilor si creantelor
reducerea datoriilor de exploatare
Schematic, tabloul de finantare se prezinta astfel:
UTILIZARI ( A¯P) |
RESURSE ( P¯A) |
Dividende platite din exercitiul precedent Achizitionarea elemntelor de activ Reducerea capitalurilor proprii Rambursarea datoriilor financiare |
CAF Cesiunea sau reducerea elemntelor de activ Cresterea capitalurilor proprii Cresterea datoriilor financiare |
I. VARIATIA FONDULUI DE RULMENT NET GLOBAL (DFRNG) |
|
Cresterea stocurilor si creantelor de exploatare Cresterea altor debitori Reducerea datoriilor de exploatare Reducerea datoriilor catre alti creditori |
Reduceri de stocuri si creante de exploatare Reducerea altor debitori Cresterea datoriilor de exploatare Cresterea datoriilor in afara exploatarii |
II. VARIATIA NEVOII DE FOND DE RULMENT (DNFR) |
|
III VARIATIA TREZORERIEI NETE (DFRNG-DNFR) |
Tabloul fluxurilor de trezorerie este situatia ce permite urmarirea si interpretarea evolutiei pozitiei financiare a intreprinderilor. El este singura situatie financiara ce permite sa se prezinte provenienta resurselor (elementelor de trezorerie) intreprinderii si utilizarea lor. Acest document nu poate fi intocmit de utilizatorul extern numai cu ajutorul bilantului si contului de profit si pierdere, deoarece o comparatie intre marimile ce figureaza in doua bilanturi succesive arata variatiile nete, dar nu si cele brute.
Arhitectura tabloului fluxurilor de trezorerie a fost influentata, in mod implicit, de cercetarea generata o data cu proliferarea pietelor financiare si mai ales de:
modelul de luare a deciziei de catre investitor;
modelul de evaluare a intreprinderii, adoptat in teoria financiara;
ipoteza de eficienta a pietelor de capitaluri.
Cercetarile si practica bursiera au dovedit ca interesul investitorului se regaseste, mai degraba, in fluxurile monetare, decat in beneficiile contabile sau indicatorii derivati. Tabloul fluxurilor de trezorerie permite sa se stabileasca un raport intre informatiile contabile si procesul de luare a deciziilor de catre investitor, unul dintre obiectivele acestui model fiind de a ajuta investitorul in aprecierea capacitatii intreprinderii de a plati dividende.
Fiind utile investitorilor, informatiile furnizate de tablou contribuie la asigurarea eficientei pietelor financiare. Pe o piata eficienta, pretul unui activ financiar este rezultatul unei estimari corecte a valorii actualizate a fluxurilor viitoare de venituri generate de detinerea acestuia.
Tabloul fluxurilor de trezorerie este prezentat in standardele internationale de contabilitate in norma internationala IAS 7 "Situatiile fluxurilor de numerar".
Informatiile referitoare la fluxurile de numerar aferente unei activitati sunt utile deoarece constituie pentru utilizatorii situatiilor financiare ale entitatii o baza de evaluare a capacitatii acesteia de a genera numerar si echivalente de numerar, precum si a utilitatii acestor fluxuri. Utilizatorii doresc sa cunoasca amanunte despre capacitatea unitatii de a genera fluxuri de numerar, despre durata acestor fluxuri si, de asemenea, despre modalitatea in care le utilizeaza societatea, pentru a putea astfel lua decizii economice privind entitatea in cauza. Situatia fluxurilor de numerar ii ajuta, de asemenea, pe utilizatori la efectuarea unor comparatii intre societati diferite deoarece aceasta elimina efectele utilizarii de tratamente contabile diferite pentru aceleasi tranzactii sau evenimente.
Obiectivul normei IAS 7 este de a impune furnizarea de informatii cu privire la istoricul miscarilor de numerar si de echivalent de numerar ale unei intreprinderi, prin intermediul situatiei fluxurilor de numerar, clasificandfluxurile de numerar din timpul perioadei in fluxuri din activitati de exploatare, investitie si finantare.
Conform normei IAS 7, expresia fluxuri de trezorerie desemneaza ansamblul intrarilor si iesirilor de lichiditati sau de echivalente de lichiditati. Lichiditatile se refera la fondurile disponibile si la depozitele la vedere. Echivalentele de lichiditati sunt plasamente pe termen scurt, foarte lichide, convertibile cu usurinta intr-o marime determinata de lichiditati si a caror valoare nu risca sa se schimbe in mod semnificativ.
Situatia fluxurilor de numerar este parte componenta a situatiilor financiare si trebuie intocmita in fiecare perioada pentru care sunt prezentate situatiile financiare.
Inainte de aderarea la standardele internationale de contabilitate, in contabilitatea romaneasca se utiliza tabloul de finantare, modelul francez. Principala critica adusa tabloului de utilizari si resurse este data de disimularea fluxurilor monetare. El nu permite relevarea influentei fenomenelor de stocaj si a decalajelor temporare care pot exista intre contabilitatea unui flux financiar si a consecintei sale monetare, dupa caz, incasare sau plata, asupra disponibilitatilor. Altfel spus, cele doua influente impiedica indicatorul "excedent brut din exploatare" sa capete o expresie riguroasa de disponibilitati. In mod corespunzator, capacitatea de autofinantare este numai un surplus monetar potential.
Un pas inainte pe linia cresterii gradului de relevanta a informatiilor generate de contabilitatea de angajamente este calculul si utilizarea indicatorului excedent de trezorerie din exploatare (ETE), plecand de la excedentul brut din exploatare (EBE):
ETE |
|
EBE |
|
Productia stocata (stoc final - stoc initial) |
|
Variatia stocurilor din aprovizionari (stoc initial - stoc final) |
|
Variatia creantelor - clienti (solduri finale - solduri initiale) |
|
Variatia datoriilor fata de furnizori (solduri finale - solduri initiale) |
Cum variatia stocurilor, a creantelor - clienti si a datoriilor fata de furnizori, ca suma algebrica, genereaza indicatorul variatia necesarului in fond de rulment, relatia anterioara devine:
ETE = EBE - Variatia necesarului in fond de rulment
Acest lucru permite sa se evidentieze anumite dezechilibre financiare.
Dar calculul si utilizarea ETE in analizele financiare erau insuficiente pentru asigurarea unor abordari mai relevante asa cum sunt cele bazate pe analiza solvabilitatii si a riscului de faliment.
Era nevoie de un alt instrument care sa depaseasca modelul traditional al tabloului de utilizari si resurse, ca situatiile de trecere de la bilantul de deschidere la bilantul de inchidere. Asa cum contul de profit si pierdere explica formarea rezultatului, era util sa se conceapa o situatie care sa explice variatia de trezorerie.
Intr-o astfel de situatie, trezoreria devine informatie - cheie, deoarece, prin ea, intreprinderea isi finanteaza activitatea si isi asigura perenitatea. Prin ea, se determina indicatorii necesari gestiunii si analizei financiare, atat pe termen scurt, pentru masurarea solvabilitatii, cat si pe termen lung, masurarea nevoii de finantare.
Printr-o astfel de informatie, se asigura obiectivitate in analiza, deoarece, spre deosebire de fondul de rulment, necesarul in fond de rulment si capacitatea de autofinantare, trezoreria nu este un concept dominat de incidenta conventiilor si politicilor contabile.
Se poate afirma ce menirea de baza a tabloului fluxurilor de trezorerie este sa furnizeze informatii relevante privind incasarile si platile unei intreprinderi, in cursul unui exercitiu, pentru a ajuta utilizatorii de situatii financiare, in special investitorii, in evaluarea solvabilitatii acesteia.
In cadrul tabloului, operatiile de numerar sunt grupate pe trei activitati: exploatare, investitie si finantare. Pentru fiecare, functie pornind de la analiza comparativa incasari si plati, se determina fluxurile de numerar ce intra sau ies, si echivalentele de numerar.
Analiza structurii de detaliu vizeaza modelul tabloului relevat de norma IAS 7. Alegerea acesteia se datoreaza rolului pe care normele internationale il joaca asupra normalizarii marii majoritati a tarilor, inclusiv tara noastra.
Activitatile de exploatare sunt principalele activitati generatoare de vanituri si orice alte activitati cu exceptia celor definite ca fiind activitati de investitii sau de finantare.
Marimea miscarilor de trezorerie legate de exploatare este un indicator cheie al masurii in care intreprinderea a degajat, prin exploatarea sa, suficiente fluxuri de trezorerie, pentru a rambursa imprumuturile sale, a mentine capacitatea sa de exploatare, a varsa dividende si a realiza noi investitii, fara sa recurga la alte surse externe de finantare. De asemenea, utilizate cu alte informatii, informatiile privind diferitele categorii de fluxuri istorice de trezorerie legate de exploatare pot sa fie utile pentru previziunea fluxurilor viitoare de trezorerie aferente exploatarii.
Fluxurile de trezorerie ale activitatilor de exploatare sunt, in mod esential, consecinta principalelor activitati generatoarede venituri ale intreprinderii. Ca urmare, ele sunt, in general, rezultatul operatiilor si evenimentelor care concura la formarea rezultatului net.
Constituie fluxuri de trezorerie ale exploatarii, cu predilectie, urmatoarele elemente:
incasarile care decurg din vanzarea de bunuri si de servicii;
incasarile care provin din redevente, onorarii, comisioane si alte venituri;
platile privind furnizorii si salariatii;
platile de impozite, exceptand cazurile cand ele vizeaza activitatile de investitii sau de finantare.
O intreprindere poate sa detina titluri in scopuri comerciale, caz in care acestea sunt asemanatoare stocurilor achizitionate pentru a fi revandute. Ca atare, fluxurile de trezorerie, care provin din achizitionarea si cesiunea de titluri detinute in scopuri comerciale, sunt incluse in categoria activitatilor de exploatare. In mod asemanator, avansurile de casa si imprumuturile acordabile de institutiile financiare sunt clasificate, in general, in categoria activitatilor de exploatare, stiut fiind ca ele se refera la principala activitate generatoare de venituri a acestui tip de unitati.
Unele operatii, precum cesiunea unei imobilizari de tipul instalatiilor de productie, pot sa genereze un plus sau un minus de valoare, care afecteaza rezultatul net. Fluxurile de trezorerie legate de astfel de operatii nu apartin, totusi, exploatarii, deoarece astfel de operatii intra sub incidenta activitatilor de investitii.
O intreprindere trebuie sa prezinte fluxurile de trezorerie aferente activitatii de exploatare facand apel:
- fie la metoda directa, conform careia infornatiile se refera la incasari si plati (intrari si iesiri de fonduri) brute;
- fie la metoda indirecta, conform careia rezultatul net este corectat, pentru a tine cont:
de influenta operatiilor care nu au un caracter monetar;
de orice report sau regularizare a incasarilor sau platilor trecute sau viitoare, presupuse de exploatare;
de elementele de venituri sau de cheltuieli asociate fluxurilor de trezorerie care vizeaza investitiile sau finantarea.
IAS 7 recomanda intreprinderilor utilizarea metodei directe, pentru ca aceasta metoda permite obtinerea de informatii care se dovedesc a fi utile pentru estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie, fapt ce nu este posibil prin aplicarea metodei indirecte.
Metoda directa presupune operarea directa presupune operarea directa in fluxuri monetare, pe care le grupeaza in diferite categorii de incasari si de plati.
Norma internationala nu face referire la categoriile ce trebuie constituite. Pe baza exemplelor sale, se poate ajunge, totusi, la urmatoarea prezentare tip:
Fluxurile de trezorerie relative la activitatile de exploatare prin metoda directa:
Fluxul net de trezorerie relativ la activitatile de exploatare |
|
Incasari generate de relatiile cu clientii |
|
Plati in favoarea furnizorilor si personalului |
|
Dobanzi si dividende platite |
|
Plati privind impozitele asupra beneficiilor |
|
Alte plati generate de exploatare |
|
Elementele extraordinare |
Nota: Dobanzile si dividendele platite ar putea fi incluse, de asemenea, in categoria fluzurilor de finantare, iar platile privind impozitele asupra beneficiilor ar putea fi impartite intre activitatile de exploatare, cele de investitii si cele de finantare.
Conform metodei directe, informatiile privind principalele categorii de intrari si iesiri de fonduri brute pot sa fie obtinute:
fie pe baza inregistrarilor contabile ale intreprinderii;
fie prin ajustarea vanzarilor, costului vanzarilor (sau dobanzilor si veniturilor asimilate si dobanzilor debitoare si cheltuielilor asimilate, pentru o institutie financiara) si celelalte elemente ale contului de profit si pierdere in functie de:
a. variatiile intervenite in cursul exercitiului, in cadrul stocurilor, creantelor si datoriilor de exploatare;
b. celelalte elemente fara incidenta monetara;
c. celelalte elemente pentru care incidentele monetare constau in fluxurile de investitii sau de finantare.
In privinta metodei indirecte, prezentarea tip a normei internationale vizeaza urmatoarele categorii:
Fluxurile de trezorerie relative la activitatea de exploatare prin metoda indirecta
Rezultatul net inaintea impozitarii si elementelor extraordinare |
|
Eliminarea veniturilor si cheltuielilor fara incidenta asupra trezoreriei: |
|
Cheltuieli cu amortizarile si provizioanele |
|
Venituri din amortizari si provizioane |
|
Eliminarea veniturilor si cheltuielilor nelegate de exploatare: |
|
Rezultatul cesiunii imobilizarilor si plasamentelor |
|
Cheltuieli privind dobanzile |
|
Venituri din plasamente |
|
Rezultatul din exploatare inaintea variatiei necesarului in fond de rulment |
|
Variatia stocurilor |
|
Variatia conturilor clienti si a altor creante de exploatare |
|
Variatia conturilor furnizori si a altor datorii din exploatare |
|
Dobanzi si dividende platite |
|
Plati privind impozitele asupra baneficiilor |
|
Elementele extraordinare |
|
Fluxul net de trezorerie relativ la activitatile de exploatare |
Nota: Dobanzile si dividendele platite ar putea fi incluse, de asemenea, in categoria fluzurilor de finantare, iar platile privind impozitele asupra beneficiilor ar putea fi impartite intre activitatile de exploatare, cele de investitii si cele de finantare.
Conform metodei indirecte fluxul net de trezorerie care provinne din activitatile de exploatare se determina prin ajustarea rezultatului net, tinand cont de incidenta:
variatiilor intervenite in cursul exercitiului, in cadrul stocurilor, creantelor si detoriilor din exploatare;
altor elemente care nu comporta nici incasari, nici plati, precum amortizarile, provizioanele, impozitele amanate, castigurile sau pierderile din schimb nerealizate, beneficiile nedistribuite alr societatiilor asociate si interesele minoritare (in contextul conturilor consolidate);
altor elemente pentru care incidenta asupra trezoreriei se realizeaza prin fluxurile de investitii si cele de finantare.
O alta solutie de prezentare a a fluxului net de trezorerie, care provin din activitatile de exploatare, pe baza metodei indirecte consta in reliefarea veniturilor si cheltuielilor aferente contului de profit si pierdere si a variatiilor intervenite in cursul exercitiului in cadrul stocurilor, creantelor si datoriilor din exploatare.
IASC reaminteste ca fluxurile care rezulta din activitati de investitii indica in ce masura platile au fost efectuate petnru achizitionarea de active destinate sa genereze venituri si fluxuri de trezorerie viitoare.
Fluxurile de trezorerie ale activitatilor de investitii ofera informatii privind maniera in care intreprinderea isi asigura perenitatea si cresterea. Ele se refera la:
plati efectuate pentru achizitionarea de imobilizari corporale si necorporale, precum si a altor active pe termen lung, inclusiv cheltuielile de dezvoltare capitalizate si platile implicate de imobilizarile produse de intreprindere pentru sine;
incasari care decurg din vanzarea de imobilizari corporale si necorporale, precum si a altor active pe termen lung;
plati efectuate pentru achizitionarea de titluri de participare si de titluri de creanta ale altor intreprinderi, precum si plati efectuate pentru achizitionarea de participatii in intreprinderi de tip joint-venture (altele decat platile efectuate pentru instrumente considerate ca fiind echivalente de lichiditati sau detinute in scopuri comerciale);
incasari relative la vanzarea de titluri de participare si de titluri de creanta ale altor intreprinderi, precum si incasari relative la vanzarea de participatii in intreprinderi de tip joint-venture (altele decat incasarile generate de instrumente considerate ca fiind echivalente de lichiditati sau cele detinute in scopuri comerciale);
avansurile de trezorerie si imprumuturile acordate (altele decat avansurile si imprumuturile acordate de o institutie financiara);
incasari care decurg din rambursarea avansurilor si imprumuturilor acordate altor parti (altele decat avansurile ti imprumuturile acordate de o institutie financiara);
IAS 7 nu precizeaza care sunt rubricile de constituit corespunzatoare acestor fluxuri. Totusi, exemplele furnizate in anexa normei conduc la urmatoarea prezentare - tip:
Fluxurile de trezorerie relative la activitatile de investitii
Fluxul net de trezorerie relativ la activitatile de investitii |
|
Cesiunea filialei X |
|
Achizitionarea filialei Y (-) trezoreria achizitionata |
|
Achizitionarea de imobilizari |
|
Achizitionarea de plasamente |
|
Incasari ce rezulta din cesiunea de imobilizari |
|
Incasari ce rezulta din cesiunea de plasamente |
|
Dobanzi incasate |
|
Dividende primite (incasate) |
Prezentarea separata a fluxurilor de numerar provenite din activitati de investitie este importanta deoarece fluxurile de numerar reprezinta masura in care cheltuielile au servit obtinerii de resurse menite sa genereze venituri si fluxuri de numerar viitoare. Fluxurile de numerar globale provenite din achizitiile si din cedarile de filiale si alte unitati de afaceri trebuie prezentate separat si clasificate drept activitati de investitie.
Activitatile de finantare sunt acele activitati care antreneaza schimbari in marimea si structura capitalurilor proprii si capitalurilor imprunutate ale intreprinderii.
Prezentarea separata a acestor fluxuri in tabloul de trezorerie este data de posibilitatea utilizarii lor in previziunea sumelor pe care aportorii de capitaluri le vor retrage din fondurile (capitalurile) viitoare.
Miscarile de trezorerie generate de activitatile de finantare se refera la:
incasarile din emisiunea de actiuni si de alte instrumente ale capitalurilor proprii;
varsaminte efectuate actionarilor pentru achizitionarea sau rascumpararea actiunilor intreprinderii;
incasari din emisiunea de imprumuturi obligatare, de imprumuturi statutare, de bilete de trezorerie, de titluri de imprumut ipotecar sau a altor titluri de imprumut pe termen scurt sau lung;
rambursarea sub forma de lichiditati a sumelor imprumutate;
varsaminte efectuate de un locatar pentru reducerea soldului datoriei referitoare la un contract de locatie - finantare.
IAS 7 nu precizeaza care sunt rubricile de constituit corespunzatoare. Totusi, exemplele furnizate in anexa normei conduc la urmatoarea prezentare tip:
Fluxurile de trezorerie relative la activitatile de finantare:
Fluxul net de trezorerie relativ la activitatile de finantare |
|
Cresterea de capital, in numerar |
|
Rambursarea de capital, in numerar |
|
Emisiunea (contractarea) de imprumuturi (altele decat cele de trezorerie) |
|
Rambursarea de imprumuturi (altele decat cele de trezorerie) |
|
Rambursarea de datorii ce rezulta din contractele de locatie - finantare |
|
Dobanzi si dividende platite |
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 2671
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved