| CATEGORII DOCUMENTE |
| Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte |
| Economie | Transporturi | Turism | Zootehnie |
MANAGEMENTUL RISCULUI
Definitii si tendinte
"Managementul riscului se defineste drept gestionarea evenimentelor incerte in
scopul succesului. Managementul riscului are drept caracteristica totalitatea metodelor si mijloacelor prin care este gestionat riscul in scopul indeplinirii obiectivelor descrise in cadrul evenimentului tehnic, social, uman sau politic de analizat, avand incertitudinea ca baza majora a factorilor de risc".
"Cuvantul cheie al managementului riscului este sistematic"[1], deoarece numai o abordare extrem de riguroasa, constanta si aprofundata la toate nivelurile de desfasurare ale evenimentului de analizat, poate avea ca rezultat un control absolut si eficient asupra acestuia si reducerea factorilor de risc.
O afacere performanta inseamna o investitie intr-un proiect performant, cu activitati previzibile si planificate. "Se are in vedere ca o structura organizatorica de succes desfasoara o activitate prin proiecte, aceeasta fiind singura solutie de existenta in cadrul sistemului economic concurential globalizat cu activitati avind un grad inalt de imprevizibilitate"[2]. In acest caz, investitia trebuie facuta cu parteneri care au activitati previzibile pe o piata previzibila, cu evaluarea si minimizarea riscurilor.
Managementul riscului necesita utilizarea si sintetizarea informatiilor din mai multe domenii precum: economic, tehnic, juridic, politic, psiho-social.
La baza managementul riscului stau trei elemente fundamentale: evaluarea riscurilor planificarea raspunsului la factorii de risc, monitorizarea si controlul riscurilor. Dintr-un alt punct de vedere procesul managementului de risc include patru pasi[3]: evaluare, control, transfer si minimizarea sau limitarea pierderilor.
Evaluarea riscurilor - Cautarea sistematica a factorilor de risc in interiorul evenimentului de realizat.
Planificarea raspunsului la factorii de risc - Identificarea fiecarui risc in functie de tipul si gradul sau de gravitate pentru evenimentul analizat si gasirea unei strategii adecvate de raspuns pentru fiecare caz in parte. Strategiile de raspuns contin schimbari in ceea ce priveste responsabilitatile in cadrul evenimentului, a cailor de comunicare intre elementele componente, a modificarii scopurilor evenimentului sau a specificatiilor ce intervin asupra rezultelor finale stabilite.
Monitorizarea si controlul riscurilor - Implementarea strategiilor de raspuns si monitorizarea efectelor pe care aceste schimbari le pot aduce in cadrul evenimentului analizat. Strategiile de control ale riscului trebuie insa ajustate in functie de efectele pe care le produc, avand grija ca toate partile implicate in derularea evenimentului sa fie de acord cu aceste modificari.
Riscul nu trebuie inteles ca fiind un element distrugator. Riscul poate conduce la oportunitati extraordinare pentru cei care stiu cum sa il foloseasca. Scopul este de a cunoaste riscul si a-l folosi pentru succesul nostru. Solutia nu este evitarea completa a riscului, care de altfel este imposibil, ci evitarea riscurilor care nu pot fi intelese, cotrolate si monitorizarea si utilizarea riscurilor ramase in scopul succesului. Existenta riscurilor a condus la dezvoltarea structurilor care se ocupa cu managementul riscului . Progresul omenirii nu ar fi fost posibil daca riscul ar fi fost evitat.
Evitarea riscurilor este o cale sigura catre esec. Un risc mai mare poate conduce la un cistig mai mare. Afacerile de valoare se concentreaza pe un cistig de calitate prin evaluarea corecta si tot mai sofisticata a raportului dintre risc si cistig.
"Primul pas in dezvoltarea celei mai bune strategii este evaluarea corecta a mediului de afaceri. Utilizand metode cantitative si calitative, evaluarea include atat examinarea riscurilor financiare cat si a celor operationale"[5].
Controlul riscului incepe cu un management strategic de calitate. Managementul riscului este parte integranta a managementului unei afaceri, o functie de conducere, cu alte cuvinte. De aceea, controlul riscului incepe cu alegeri si decizii manageriale bine informate. Ce ar trebui sa faca un manager general? Care ar fii punctul de plecare al actiunii acestuia? Schema ar trebui sa cotina urmatoarele:
Sa creeze un plan de strategie adaptabil
Sa faca alegeri informate
Sa decida asupra investitiilor de afaceri si asupra dezvoltarii afacerii
Sa imputerniceasca angajatii
Sa conceapa, sa implementeze si sa imbunatateasca toate procesele afacerii
Sa evalueze si sa controleze riscul
Sa masoare si sa monitorizeze performanta.
Deci, factorul de risc este valoarea incrementala concretizata in a avea un plan strategic flexibil, care ia in calcul alegerile constiente de consecinte, deciziile facute de oameni imputerniciti, prin procese in continua imbunatatire, avand ca suport sisteme excelente de informatii. Multe organizatii considera ca pot delega factorul de risc. Este la fel de sigur ca si un top management poate sa-si asume responsabilitatea riscului.
Rolul managerului:
Rolul managerului este critic in dezvoltarea managementului de risc pentru beneficiile organizatiei. Cele 8 elemente principale ale managemetului de risc:
Scurt istoric
Fie ca au realizat vreodata sau nu, intotdeauna oamenii s-au confruntat cu riscuri. Date istorice atesta faptul ca jocurile de noroc erau cunoscute in Egiptul antic, da la 3500 i.e.n. Cuvantul "hazard" vine de la un vechi cuvant arab -al-zahr. Nici jocul de noroc, nici riscul nu au fost studiate stiintific pana in secolul XVII. Chiar daca managemnetul riscului este cunoscut de aproape 300 de ani, nu a progresat dincolo de intelesul acestuia decat in secolul nostru.
Din zorii istoriei, riscurile au constituit una dintre cele mai mari si fascinante provocari pentru rasa umana. Axata in general pe cultivarea pamantului, cresterea animalelor, vanat si pescuit, anticii gaseau drept principal factor de risc vremea nefavorabila, care se datora in general vointei zeilor, fiind clasificata in acest sens un subiect tabu. Toate castigurile materiale tineau exclusiv de dorinta divinitatii si orice alta abordare a factorilor de risc din aceasta sfera era considerata practic o impietate.
"Interesant este faptul ca teorii asupra riscului nu au fost luate serios in calcul nici de catre matematicienii si astronomii celebrii ai egiptenilor, asirienilor, caldeenilor, grecilor, romanilor, etc. ce au marcat in multe domenii in mod semnificativ evolutia umanitatii.
Nici celebrele universitati ale Evului Mediu nu au luat in consideratie ideile legate de probabilitate, incertitudine, prognoza, considerand ca totulul se desfasoara sub imperiul unor legi nescrise, imuabile"[6].
Etape in consolidarea managementului riscului ca stiinta
Prima schimbare majora de pozitie in acest domeniu apare de abia in anul 1654, cand matematicianul Blaise Pascal, impreuna cu Pierre de Fermat solutioneaza o "problema de matematica privind posibilitatea distribuirii sanselor de a castiga o partida de puzzle, ce se desfasura intre doi jucatori, daca acestia intrerupeau partida inainte de final, iar unul dintre jucatori avea un minim avantaj fata de adversar"[7]. Cu aceasta ocazie apare pentru prima data notiunea de "probabilitate" in evaluarea unor situatii posibile de realizare a unor evenimente.
Al doilea pas important in teoria previziunii riscului este facut in cand englezul Edward Loyd intocmeste, pe baza calculelor personale efectuate, un tabel (tabelul lui Loyd) ce prezinta o structura asemanatoare cu a unei baze de date din zilele noastre, continand date referitoare la principalele evenimente maritime europene, tabelul fiind in permanenta reactualizat cu ajutorul observatiilor transmise de catre reteaua sa de corespondenti speciali din principalele tari europene .
Un rol important in fundamentarea mangementului riscului ca stiinta ce opereaza cu elemente ale teoriei probabilitatilor, l-a avut John Graunt care in , publica primele analize statistice asupra mortalitatii populatiei londoneze din acea perioada, pe baza unui tabel alcatuit ca urmare a datelor de nastere si de deces ale unui esantion de subiecti selectat pe baza tehnicilor statiticii inferentiale. Importanta acestui studiu reiese "nu numai din utilizarea primelor elemente de esantionare pe baza unor metode statistice, ci in special datorita identificarii in structura lucrarii a principalilor factori de risc ce au contribuit la scaderea la acea vreme a mediei de viata pentru populatia londoneza"[8].
In , matematicianul englez Edmund Halley, elaboreaza o teorie revolutionara in domeniu, care demonstraza modul in care pot fi utilizate de catre societatile de asigurari, tabelele statistice referitoare la evolutia mortalitatii in functie de varsta.
Continuand cercetarile in aceasi sfera a caracterizarii mediului social cu ajutorul instrumentelor statistice, in 1713 Jacob Bernoulli postuleaza "Legea numerelor mari" ce furnizeaza metoda prin care "probabilitatile si semnificatia statistica, poate fi identificata dintr-o informatie limitata, cristalizand in acest mod teoriile legate de metodele si procedeele de esantionare a unei populatii".
Analizand majoritatea formelor distributiilor matematice care ar aproxima intr-un mod cat mai apropiat de realitate repartizarea unei populatii statistice, matemeticianul francez Abraham de Moivre ajunge in la concluzia ca singura forma acceptabila in acest sens este "curba distributiei normale", postuland o data cu aparitia acesteia existenta a altor doua marimi statistice extrem de importante: dispersia si abaterea standard, cu rolul de a studia imprastierea datelor experimentale in jurul valorii centrale sau mediane.
Continuand in spiritul cercetarilor efectuate de catre predecesorii sai, matematician si fizician Daniel Bernoulli, postuleaza in notiunea de utilitate, pornind de la definirea valorii de atractivitate a unor diferite tipuri de venituri. Consecintele studiilor sale au putenic impact in cadrul riscurilor asumate in cadrul teoriei deciziei, pornind de la supozitia conform careia riscul in asumarea unei decizii nu este exclusiv legat de realizarea unor calcule si estimarea unor probabilitati ci si de valoarea consecintelor pe care le pot avea aceste riscuri pentru cel care si le asuma
In omul de stiinta francez Francois Galton, studiaza si pune in evidenta "regresia datelor catre medie"[9] ce consta in esenta in faptul ca intr-un interval mai lung de de timp, sau dupa un numar suficient de mare de iteratii sau experimente, valorile extremale ale distributiei se indreapta catre medie sau catre valoarea centrala a acesteia.
Desi aparitia instrumentelor statistice si utilizarea lor in viata economica si sociala s-a realizat inca din 1654, totusi nu putem vorbi pana la inceputul anilor 1900, de adoptarea unor strategii manageriale moderne asupra ricurilor ce intervin in derularea unor activitati, pe baza unor interpretari evaluative statistice.
In 1944 John von Neumann alaturi de colegul sau Oskar Mogenstern elaboreaza un tratat intitulat "Teoria jocului si mediul economic", prin care elimina ideea acreditata pana la acea ora de "joc de noroc" in teoria deciziei, introducand notiunea de "joc de strategie" pentru obtinerea unor rezultate semnificative de succes in orice domeniu socio-economic.
Un alt aspect inovator in cadrul teroriilor von Neumann consta in introducerea in studierea principalilor factori de risc -omul, drept sursa primara de incertitudine. Esenta acestei teorii se baza pe faptul ca piata si cererea ei este reprezentata de oameni si nu masini, in consecinta trebuie tinut intotdeuna cont de faptul ca factorul uman prezinta o atitudine variabila, influentand astfel in mod determinat prognozele statistice.
Harry Marcovitz publica inca din perioada de inceput a activitatii sale (anul 1952) un articol cu fundamantare matematica asupra diversificarii in domeniul investitiilor Acesta demonstra in urma unei indelungi analize efectuate pe parcursul anilor de studiu, fundamentul stiintific prin care investitorii si managerii implicati in dezvoltarea afacerilor pot minimiza efectele "variantei veniturilor la venire". Practic incepand cu aceasta perioada, atentia tuturor oamenilor de stiinta, ce au intreprins cercetari fundamentale in domeniu s-au focalizat pe descoperirea unor modele matematice capabile sa furnizeze prognoze si sa estimeze evolutia unor indicatori specifici, baza de referinta pentru activitatea managerilor de risc
Urmatorii pasi importanti in acest domeniu au fost facuti in anul , cand matematicienii americani Fischer Black si Myron Scholes, publica pentru prima data un model matematic pentru simularea unei optiuni manageriale, relevand pentru prima data si gradul de risc pe care il implica aceasta asumare a unei astfel de optiuni.
Stimulati si de influenta tot mai mare pe care o aveau computerele personale asupra tuturor domeniilor economiei, David Hertz propune in , utilizarea metodei matematice de simulare Monte Carlo (folosita pana la acea vreme in mai multe domenii de activitate, pentru activitati de prognoza), pentru evaluarea capitalului de investitii. Esenta acestei metode consta in relevarea modurilor in care incertitudinea afecteaza succesul unui proiect, fiind cuantificata prin utilizarea probabilitatii distributiilor matematice. Noutatea si in acelasi timp importanta metodei, consta in furnizarea cu ajutorul calculatorului a unui numar semnificativ de mostre de scenarii posibile de decizii mangeriale ( generate pe baza analizei unor factori "de intrare" prestabiliti), ale caror rezultate erau furnizate alaturi de probabilitatile de realizare ale acestora[10].
Clasificarea riscurilor intr-o afacere
Riscul este un partener normal si de nedespartit al oricarei activitati avand efecte directe si puternice asupra rezultatelor activitatii respective. Orice activitate are un anumit grad de risc. In fiecare zi structura organizatorica din care facem parte este abordata direct sau indirect de diverse riscuri. Totodata si noi ca persoane fizice, sintem supusi la diverse riscuri. Traim intr-o lume a riscurilor. Aceste riscuri se refera la bunurile care sint la dispozitia noastra, la partenerii cu care lucram, la mediul in care lucram. Implementarea unui sistem de management al riscului devine prin urmare un important obiectiv pentru orice structura organizatorica cit si pentru o persoana fizica.
Putem oare contracara efectele negative ale unor asemenea evenimente aleatoare care apar fie ca vrem sau nu, fie ca ne place sau nu? Probabil ca nu in intregime, dar cu siguranta le putem atenua.
Riscurile apar in cadrul tuturor activitatilor socio-economice, pentru fiecare dintre acestea imbracand forme particulare, in functie de tipul, modul de manifestare si marimea acestora.
Clasificare generala a riscurilor[11]:
Mai mult sau mai putin cunoscute
Mai mult sau mai putin grave
Mai usor sau mai greu de evitat
O structurare pe tipuri de riscuri[12], se refera la identificarea tipului riscurilor in functie de modul lor de producere. Si astfel avem:
companii, sau in cadrul unui proiect de investitii, fiind
evenimente cu o mare probabilitate de aparitie,
depinzand in mare masura si de o serie de factori externi
ce influenteaza aceste procese.
In functie de marimea si evolutia riscurilor:
Macroriscuri -ce sunt rezultatul evolutiei sau conducerii intr-un anumit sens a unei institutii, structuri organizatorice sau al unui proiect.
Microriscuri - care sunt determinate de catre factori specifici sectorului de activitate a institutiei, structuri organizatorice si/sau de insuficienta corelare intre particularitatile activitatii institutiei, structuri organizatorice sau a proiectului si limitele impuse de cadrul general al proiectului.
Astfel o clasificare realizata de catre manageri este de tipul : riscuri interne si riscuri externe companiei.
Riscul tehnologic apare ca urmare a neindeplinirii modernizarilor, inovatiilor scontate in domeniul productiei. Vizeaza aspecte ca: fiabilitatea si estetica produselor sau tehnologiilor de fabricatie, eficacitatea sistemului informatic in productie.
Riscul de productie are drept componente riscurile asociate utilizarii sau dezvoltarii de noi tehnologii. Riscul de productie vizeaza aspecte care concura la nerealizarea produsului in termenii prevazuti in contracte, fiind transferat companiei care asigura contra cost prin contracte de service asistenta tehnica sau la alte companii prin asigurari suplimentare.
Riscul de inovatie-modernizare poate aparea in urma transferului de tehnologii, prin inovatii brevetate, sau aplicatii astfel incit compania sa nu reuseasca sa ofere serviciile si produsele realizate sub licenta, programele web, la parametri proiectati, la nivelul tarilor dezvoltate.
Riscul tehnic este foarte pregnant in domeniul tehnologiei informatiei unde reteaua internet poate da semne de risc tehnic imputinarea adreselor disponibile, cai de rulare- cautare saturate, dificultati de instalare si de configuratie. Pentru securitatea comunicarii pe internet se poate incredinta unui operator de retea responsabilitatea securitatii
Abordeaza urmatoarea problema: ce se intampla daca produsul respectiv nu mai e la moda sau daca cererea scade din alte motive. De obicei, aceasta schimbare se produce gradual, sau pe tiparul "ciclului de viata al produsului", lasand timpul necesar trecerii la un alt domeniu. Uneori insa, neprevazutul se intampla si atunci afacerea cade peste noapte.
Riscuri in gestionarea resurselor umane
Incompetenta; depasirea competentei; exces de putere; mentalitatea, cultura, educatia persoanelor implicate in afacere. Factorul general de educatie este cel mai puternic in ceea ce priveste expunerea la mesaje despre evenimentele politice, publice, culturale si sociale. Expunerea la informatie variaza in functie de virsta: creste atingind un maxim intre 30 si 40 de ani, pentru a descreste apoi. Doar persoanele cu un inalt nivel de educatie urmaresc voluntar emisiunile informative. Oamenii percep ceea ce sunt pregatiti sa perceapa. Stereotipurile desemneaza acele structuri mentale care selecteaza si stocheaza informatia, tiparele care prefigureaza raspunsul selectind ceea ce cultura noastra a definit pentru noi si percepem ceea ce cultura noastra, intr-o forma stereotipa, a ales pentru noi. Educatia formeaza deprinderea de a examina sursele de la care se obtin informatii conducand la selectarea lor cu evidentierea erorilor si a provenientei lor. Un alt aspect al acestui factor de risc provine din fenomenul de calificare si descalificare a salariatilor. Fenomenul de descalificare consta in pierderea experientei de lucru care se produce odata cu informatizarea tuturor meseriilor. Se substituie procesul de adunare de informatii cu un proces de scanare a unei baze de date si se inlocuieste judecata si experienta cu proceduri de invatare sau cu modele si calcule. Scade capacitatea de expertiza a unei situatii si a cunoasterii provenite din experienta.
Sistemele traditionale trebuie combinate cu calculatorul, acest lucru insemnind management stiintific. Cunoasterea practicilor manageriale este mai importanta decit cunoasterea detaliata a fiecarui proces in parte. Responsabilitatea profesionala este o problema de educatie sociala si ea trebuie formata in procesul de instruire si desavirsita in primii ani de munca. Procesul de perfectionare si invatamant urmareste formarea unor specialisti cu o inalta tinuta etica si morala.
Orice afacere implica resurse. Cele mai importante elemente sunt:
-Resursele afacerii trebuie sa fie accesibile:
-cand ai nevoie de ele
-in cantitati suficiente
-la calitate maxima
-la un pret accesibil
-Resursele trebuie sa fie disponibile tot timpul
-Ce riscuri ameninta distributia
-Fluctuatiile de pret
-Existenta unor provizii sau alternative potrivite
Daca este vorba de resurse intelectuale trebuie luate toate masurile pentru a fi protejate.
Documentatie de organizatie cu erori sau omisiuni, semnata de oameni care nu aveau competenta sa o avizeze sau care nu respecta jurisdictia sau legile tarii. In domeniul tehnologiei informatiei toate paginile web trebuie sa respecte legislatia tarii in care este formata pagina respectiva de web. Controlul pagini web este de resortul justitiei, sesizata de particulari sau de puterile publice. Contractele avand masuri legale de protejarea dreptului intelectual si industrial, trebuie incheiate cu asistenta unui consilier juridic.
Aceste riscuri conduc, de obicei, la adaptarea greoaie la competitivitate. Aici se pot evidentia urmatoarele: riscul de pret, riscul valutar, riscul de transfer valutar, risc de aplicare TVA, risc de impozit.
Riscul de pret
Riscul de pret apare datorita neconcordantei pretului in timp, intre momentul incheierii contractului si momentul incasarii sau al platii. Acest risc se resimte mai ales in cazul incheierii unor contracte pe termen lung sau cu livrare esalonata pe mai multi ani, daca pretul este fix.
Riscul valutar
Riscul valutar consta in posibilitatea inregistrarii unei pierderi in cadrul unei tranzactii fianciare ca urmare a modificarii cursului valutar (apreciere, depreciere) a valutei de contract, in intervalul dintre momentul incheierii contractului si data efectuarii platii in valuta. Riscul valutar apare frecvent in conditiile actuale ale economiei de piata in care cursurile monetare fluctueaza sub imperiul legii cererii si ofertei. Creste riscul valutar, vulnerabilitatea tarii in fata socurilor exteme daca populatia va tine banii in
banci, in valuta. Acest lucru este posibil in urma schimbarii comportamentului de economisire al populatiei. Un alt comportament poate fi cel de a tine banii, tot in valuta, acasa. Fondurile care nu mai sunt atrase de banci pot influenta consumul, avand efect asupra cresterii preturilor.
Riscul de transfer valutar
Riscul de transfer valutar apare datorita unor conditii cu caracter economic, financiar, valutar sau politic. Acest risc apare frecvent cand sunt introduse restrictii pentru efectuarea transferului valutar sau cand taxele de transfer sunt majorate excesiv. Intre riscurile de pret si cele valutare exista interconditionare. Pierderile datorate fluctuatiei monetare se reflecta in deteriorarea pretului real, iar schimbarea preturilor produselor si serviciilor influenteaza fluctuatiile cursurilor monetare. Dezvoltarea retelei globale de comunicatii intre calculatoare a permis introducerea si folosirea pe scara tot mai larga a sistemelor electronice de plati. Acest gen de aplicatii pot fi vazute ca o latura a utilizarii calculatoarelor si retelelor in activitati financiare si comerciale la mare distanta.
Risc de aplicare TVA
Modul de aplicare al TVA-ului activitatilor de comert si in special la cele de comert electronic este de natura sa creeze distorsiuni in concurenta economica. TVA-ul comunitar nu trebuie dat daca beneficiarul serviciilor a contractat cu o intreprindere stabilita in afara Uniunii Europene.
Risc de impozit
Impozitul reprezinta unul din principalele elemente de cost si risc intr-un contract de parteneriat public privat (PPP). La aceste tipuri de proiecte este important sa intelegem costurile si riscurile aferente impozitelor, sa controlam costurile si riscurile aferente impozitelor, sa alocam costurile si riscurile aferente impozitelor.
Referitor la sistemul de impozitare si evolutia acestuia in proiecte- public- privat se au in vedere:
-cota de impozit pe profit 25%
-pierderea fiscala e deductibila pentru urmatorii 5 ani
-tendinta e de scadere a impozitului pe profit si de crestere a impozitului pe dividende
-impozitul cu retinere la sursa 10% la dobanda ce se plateste nerezidentilor care acorda imprumut, dar acest impozit este subiect al conventiilor pentru evitarea dublei impuneri si al altor posibile reduceri sau scutiri.
-conform contabilitatii romanesti, modificarile valorilor in LEI rezultate din reevaluarea imprumuturilor in EUR sau USD, conduc la pierderi sau castiguri din curs valutar
-pierderile din curs valutar aferente imprumuturilor in EUR/USD sunt deductibile (dar limitate de restricitiile "thin capitalization")
-castigurile din diferente de curs valutar la imprumuturile in EUR/USD sunt impozabile
Riscul operational, concurential, de implantare, risc conjunctural se combina producind riscul de firma/companie. Exista o contradictie aparenta intre nevoia de comunicatii si conectivitate, pe de o parte si necesitatea asigurarii confidentialitatii si autentificarii datelor la calculatoare si retele, pe de alta parte.
Legea lui Murphy spune ca "daca ceva merge rau, acesta va merge din ce in ce mai rau". Multi manageri de risc operational considera ca Murphy a fost un optimist.
Riscul operational
Riscul operational poate fi dat de:
-suprapreciere
-abundenta de informatii si viteza lor
-timpul pentru a interpreta imaginea este prea scurt
-supravegherea continua
-dependenta de sisteme automate
-dependenta de specialistii in calculatoare care au schimbat cultura locului de munca; sistemele de control computerizate nu dau oamenilor posibilitatea de a invata cum sa se descurce in situatii critice.
-IT, erori de sistem incluzand virusi
-probleme de confidentialitate si securitate
-greseala umana
-frauda si furt
-slabiciuni in controlul/supervizarea interna
-dezastre naturale sau datorate omului care implica oameni, premize sau echipamente
-erori in procesul de productie sau in alte segmente cheie ale afacerii
-increderea in produs
-erori in distributie
-regulamente de siguranta si sanatate
-deficiente in personal
-dependenta de partile contractoare sau finantarea externa.
Riscul concurential
Realitatea dura a competitiei este cunoscuta si inteleasa de oricine implicat intr-o afacere - de la alegerea preturilor, marketingul produselor sau al serviciilor pana la viteza cu care altii iti pot copia ideile. Luand in considerare faptul ca frontierele nationale inceteaza a mai fii bariere, dezvoltarea tehnologica alerta, aliantele strategice care se schimba peste noapte poti stii cu siguranta cine este competitia?
Informatia despre competitorii cunoscuti este foarte valoroasa, dar de cele mai multe ori provocarea vine de unde nici nu te astepti.
Astfel este incerta prevederea competitiei cu concurenta ca urmare a prezentarilor date utilizind tehnologia informatiei.
Riscul de implantare
In Europa, o intreprindere din cinci estimeaza ca minim impactul unei brese in sistemul informatic asupra activitatii organizatiei. Nu este suficient sa cumpere echipamentul necesar pentru a fi protejate, pentru ca aceasta inseamna doar inceputul punerii in practica a politicii de securitate. Lipsite de mijloace certe dar mai ales avind deficit de informatii un numar mare de intreprinderi minimizeaza riscurile stiind care sunt problemele.
Riscul conjunctural
Riscul conjunctural apare in conditiile pietei utilizind in special tehnologia informatiei si proceduri juridice, in afara sferei de control a actionarilor.
Riscul personal
Acesta depinde de forma legala a afacerii, de legislatia relevanta si practicile comerciale. In principiu, actionarii nu sunt responsabili (decat daca sunt obiectul unei garantii specifice) pentru datoriile companiei. Recent, curtile de justitie au inceput sa caute mintea directoare care se afla in spatele companiei (individ sau companie-mama) ai sa-i traga la raspundere pe cei responsabili. In unele tari, exista completari noi ale legilor care vizeaza "persoana din umbra", alta decat directorul companiei si care poate fii facuta responsabila pe baza faptului ca a influentat sau controlat actiunile respectivei afaceri.
Partenerii isi impart riscurile intre ei. Acest lucru inseamna ca fiecare partener poate fi facut responsabil pentru intreaga datorie a companiei. Un creditor poate alege sa dea in judecata numai un singur partener, acela pe care creditorul il considera apt de a plati pierderile. Inainte de a te alatura unui parteneriat, trebuie avuta in vedere solvabilitatea acestuia. Bancile care fac imprumuturi companiilor mici si mijlocii, cer de obicei, garantii din partea actionarilor majoritari. Astfel bancile, trec dincolo de scutul protectiv al companiilor cu raspundere limitata pentru a putea, in eventualitatea unei pierderi, sa recupereze datoria.
Puterea presei si a altor grupuri de presiune este un subiect real pentru multe afaceri. Este foarte important sa fii perceput ca actionand corect, pentru ca foarte usor poti deveni subiect de critica. Riscul de reputatie trebuie luat foarte in serios.
Factori externi de risc:
Competitia este cel mai important factor extern. In primul rand dezvoltarea tehnologiei intr-un ritm atat de alert a redus timpul de actiune al schimbarilor competitive. In al doilea rand, schimbarile foarte rapide in trenduri si moda, folosirea demografiei, a sondajelor, a focus grupurilor si intelegerea puterii media pot pentru multe organizatii sa influenteze abilitatea de a intelege, planifica si gestiona riscurile competitive. De altfel, diversificarea poate fi o strategie salvatoare in unele cazuri.
Schimbarile frecvente ale regimului politic si ale structurii guvernului sunt fapte care duc la nesiguranta in afaceri; neindeplinirea strategiei propuse de guvern; deficit de formare profesionala, de cultura tehnologica la nivelul celor care iau decizii politice; aparitia unor puternici factori de risc in momentul in care decalajul dintre 'imaginea ghid' si efectul in plan imediat devine incontrolabil. Optimismul politic se loveste de inertii de mentalitate sau de actiune, de diferenta dintre dorinta oamenilor de afaceri de a pune in practica politica si legislatia privind dezvoltarea afacerilor si societatea reala.
Riscurile politice includ: modul de impozitare; tarifele si alte bariere de comert; modul de angajare de personal; convertibilitatea si schimbul valorii monetare; rata de interes; granturile; licente/monopoluri; sanatate/mediu si siguranta; nationalizare/expropriere etc.
Conditii climatice grave: canicula, valuri de frig, furtuni, cutremure.
Nevoia de a te conforma regulilor si legislatiei mediului, implica de multe ori costuri considerabile - uneori rentabilitatea afacerii scade datorita acestor costuri. In cazul in care furnizorii se confrunta cu astfel de probleme, costurile afacerii initiale pot creste foarte mult. Nerespectarea legislatiei de mediu si ciocnirea cu grupuri de presiune pot afecta imaginea firmei.
Conflicte sociale in tara; incertitudinea imbunatatirii semnificative a educatiei populatiei privind combaterea criminalitatii economice; reticenta de a anunta organele abilitate sa efectueze cercetarea, pentru ca numai o informatie din partea victimei permite investigarea faptei comise, urmarirea si arestarea infractorului. Elementul esential este constientizarea schimbarilor care se impun la adaptarea sistemului economic concurential globalizat, urmat de schimbarea mentalitatilor. Tendintele sunt influentate de marirea sentimentului de nesiguranta al oamenilor, care se indreapta catre servicii, produse si comportamente care sa le ofere o anumita siguranta cumparand produse de aparare si prevenire, de la arme profesionale pina la aparatele de filtrare a apei.
Problemele legislative care trebuie solutionate sunt cele legate de asigurarea securitatii muncii si partajarea costurilor.
Riscul de documentatie: rezulta din erori sau omisiuni in documentare. Acesta lucru poate fii un rezultata al neintelegerii sau ignorantei, interpretarea semnificatiei termenilor si expresiilor juridice, sau a nu-ti face timpul necesar verificarii documentelor inainte de a fi semnate. Uneori, acest fel de greseli pot fii fatale. Contractele standard sunt de obicei simple sau au o forma standard, insa este necesar si obligatoriu a fi revizuite pana sunt intelesi toti termenii si conditiile.
Daca contractul nu este standard, in special, daca implica termeni sau parteneri straini, atunci cel mai bun lucru este consultarea unui avocat. Nu trebuie uitat insa ca responsabilitatea negocierii termenilor contractului nu revine avocatului. Cel care semneaza contractul trebuie sa fie constient de acest lucru[13].
Riscul de jurisdictie: In afacerile cu parteneri straini, trebuie avut in vedere faptul ca, desi contractul se supune legilor unei tari, oricare dintre parteneri isi poate pleda cauza in tara in care sansele lui de succes sunt mai mari.
Riscul de securitate
Litigiul: Costul litigiului, financiar si ca timp, poate fii extrem de mare. Cand se studiaza rapoarte sau alte documente trebuie avute in vedere referintele la actiuni legale. Credinta este ca "orice ar merge prost, altcineva plateste". Aceasta "compensatie", oricare ar fi justificarea sau cauza ei, devine foarte raspandita.
Descoperirea
Frauda, incluzand actiunile unor angajati. O afacere poate pierde foarte mult prin falsificari, chiar daca angajatul responsabil nu are un beneficiu financiar. Trebuie luat in seama modul in care angajatii sunt recompensati atunci cand trebuie sa-si asume riscuri in numele afacerii. Un alt risc poate aparea atunci cand un angajat isi paraseste locul de munca si nu stii ce poate lua cu el la noul loc de munca. Acest lucru a fost si mai mult usurat de computere: transferul unui fisier se poate face doar in cateva minute. Este posibil ca unii angajatii, suspectand ca vor urma sa fie concediati, pot distruge informatii pretioase sau pot virusa sistemul. Mai mult, prin termenii de contract care specifica, in momentul concedierii, un preaviz de 2 saptamani, afacerea este expusa unui risc prea putin controlabil, in ciuda faptului ca exista legislatie care reglementeaza acest gen de fraude.
Spionajul industrial este o problema acuta in unele domenii, fie vorba de angajati corupti sau metode sofisticate de furt de informatie. De obicei, afacerile pasibile de astfel de riscuri sunt constiente de consecinte si se protejeaza eficient.
In concluzie, cele mai des intalnite riscuri penale sunt:
- daunele penale, cum ar fi incendierea cu intentie
- furtul de piese, de secrete de serviciu
- cheltuirea peste bugetul planificat
- spionajul industrial
- nerespectarea aspectului confidential al negocierilor, al actelor
- ascultarea convorbirilor fara mandatul procuraturii
- mesaje postale mincinoase referitoare la numele domeniului in internet
- coruptia angajatilor, a politistilor, a judecatorilor
- controlul penal al afacerilor, fraudele, inclusiv cele rezultate in urma actiunii angajatilor consortiului
- falsificarea semnaturii, actelor, planurilor, facturilor fiscale
Economia este ciclica, cu fluctuatii potentiale mari in activitate. Oricum, trecerile si schimbarile de piata, se intampla foarte repede, lasand de cele mai multe ori pierderi ireparabile.
In cea mai simpla forma acest fel de risc inseamna expunerea la o schimbare brusca, adversa in pret sau valoare a ceva in care sunt facute tranzactiile sau in investitii. O disciplina importanta, unde riscul de piata este devine factor principal, este practica marketingului de piata. Acest lucru implica calcularea profitului sau a pierderilor in preturi de piata curente. Forme ale riscului de piata: riscul de inventar, riscul de lichiditati.
Afacerea se bazeaza pe calitatea informatiei pe care se sprijina deciziile, incluzand:
-costurile fiecarui proces si la orice nivel
-fiscalizarea-actualaa si viitoare.
-pietele: volum si preturi
-competitia: cine este, pozitionarea lor si intentiile-prezente si viitoare
-resursele-costuri si disponibilitati, incluzand resursele umane
-tehnologia: utilizand dotarile existente si constientizand ceea ce trebuie
-financiar: cash, profituri si balante
Pentru a conduce o afacere trebuie sa stii tot ce se intampla.
Riscurile aditionale inerente in tranzactiile cu un stat; riscul de suveranitate al statului sau alte afaceri in strainatate; risc dat de instabilitatea legislatiei; regimul neclar al investitiilor, modificari frecvente ale structurilor statale si conditiilor social politice in care se desfasoara activitatile unui proiect.
Riscul de tara implica o multitudine de factori. Pentru fiecare tara trebuie luat in considerare:
-riscul politic, incluzand controlul schimbului sau alte restrictii aplicate repatrierii/remiterii de profit, capital sau alte plati
-stabilitatea economica si sociala
-costurile si timpul alocate vizitelor in strainatate, si angajarii de personal local
-alegerea unui agent sau reprezentant local de incredere
-practicile comerciale, obiceiurile si etica specifice tarii respective
-legislatia comerciala si efectiva ei aplicare
-restrictiile practicate investitorilor straini
-intarzierile in transferul banilor
-probleme specifice afacerilor controlate de la distanta.
-de cine este controlat riscul, publicul expunindu-se riscului pe care crede ca-l controleaza. (exemplu conducerea autovehicolului)
-daca este voluntar sau impus, cel voluntar fiind mai usor acceptat
-daca riscul este natural sau industrial, riscurile artificiale fiind mai greu de suportat
-daca riscul este obisnuit sau exotic oamenii temindu-se de necunoscut, de tehnologiile noi
-daca riscul este memorabil sau nu, populatia vrand sa uite crizele
-daca riscul este cronic sau iminent catastrofal, publicul fiind mai interesat de riscuri catastrofale decat de cele cronice ca fumatul
-daca riscul poate fi cunoscut sau nu, lumea fiind mai calma daca se convinge singura de prezenta pericolului, ferindu-se de incertitudine
-daca riscul este moral sau imoral, nivelul de acceptare putind fi zero, de exemplu pentru omoruri, copii molestati.
In mod evident, in functie de domeniul abordat sau de categoria pe care o putem considera drept baza de clasificare, se pot genera un numar semnificativ mai mare de exemple de sistematizare a tipurilor de riscuri, scopul acestei prezentari fiind numai acela de a le identifica si trece in revista pe cele majore, detalierea urmand a se face functie de fiecare caz in parte. Structura de identificare a riscurilor pe diverse capitole, prezentata mai sus, este una complexa, fiind uneori mai greu de aplicat in cadrul unor organizatii mai mici datorita acestui considerent dar obligatorie de luat in seama pentru obtinerea de succese.
Categoriile de risc pentru antreprenori:
Riscuri strategice: globalizarea, catastrofe, strategia de marketing, strategia financiara, strategia de investitii, strategia de achizitii, imaginea organizatiei si imaginea de marca, comportamentul consumatorului, relatia dintre investitori, riscurile afacerii, finantarea, capitalul, dividentele, distributia, executivul/administratorii, calitatea managementului documentar si dezvoltare, toate acestea reprezinta riscuri strategice. Practic, orice proces sau actiune a afacerii poate reprezenta un potential risc strategic.
Riscurile financiare sunt riscurile de credit, de rata a dobanzii, de schimb valutar, de lichiditate si de re-investitie.
Riscuri operationale: sabotaj, comportament, frauda, designul produsului/procesului/sistemului, productia, logistica/distributia, finantarea, lichiditatile, pretul, costurile, profitul etc
Riscurile operationale includ riscul de personal, tehnologic, de distributie, politic si de reglementare.
Riscul operational este definit ca fiind riscul de inregistrare a unor pierderi rezultate in urma inadecvantei sau inoperativitatii unor procese, membri ai personalului sau tehnologii interne sau ca urmare a actiunii unor factori externi
- Riscuri de proces: acestea cuprind ineficientele diferitelor procese de afaceri in cadrul organizatiei
-Procese care au ca reper valoarea produselor (vanzari, marketing, proiectare), precum si procese ce sprijina valoarea (IT, resurse umane).
- Riscuri de personal: in aceasta categorie intra erorile angajatilor, indisponibilitatea acestora, recrutarea si evolutia inadecvata.
- Riscuri de tehnologie: cuprind disfunctionalitati ale sistemelor tehnologice operative sau managementul deficitar al acestora.
- Riscuri externe: aici sunt incluse riscurile de pierderi cauzate de actiunea unor factori externi precum actiunea competitorilor, frauda externa, schimbarea cadrului de reglementari, evenimentele macro si socio-economice.
Componentele cheie ale managementului riscului operational sunt reprezentate de conceperea unor solutii care sa preintampine factori componenti ai riscului operational: riscuri de proces, riscuri de tehnologie, riscuri externe. Etapele unui proces eficient de management al riscului operational: stabilirea politicii, organizarea, implementarea, masurarea performantelor.
Factori de riscului operational
Factorii organizationali: au o influenta majora asupra comportamentului individual sau de grup, cu toate ca, deseori, in atribuirea sarcinilor si investigarea evenimentelor provocatoare de pierderi, acestora nu li se acorda atentia cuvenita.
Factorii legati de pozitia in cadrul companiei: influenteaza direct performantele individuale si controlul riscului. Responsabilitatile ar trebui impartite conform unor principii financiare si operationale bine definite, capabile sa ia in calcul limitarile performantelor umane. Nepotrivirile intre cerintele pozitiei si capacitatile angajatului cresc probabilitatea unor erori viitoare. Compatibilitatea pozitiei cu profilul angajatului contribuie decisiv la asigurarea unor performante consistente. Acest lucru implica luarea in calcul a cerintelor informationale individuale precum si a perceptiei atributiilor.
Factorii personali: Atributele pe care angajatii le aduc pozitiilor detinute in cadrul companiei pot fi punctele forte sau slabiciunile relationate la cerintele unei anumite sarcini. Aceste atribute pot include obiceiuri, atitudini, abilitati si personalitate, care pot influenta comportamentul in diferite moduri. Efectele negative ale performantelor relationate cu un anumit proiect nu pot fi intotdeauna diminuate prin noi solutii de stabilire a atributiilor unei anumite pozitii. Anumite caracteristici, precum aptitudinile si atitudinea, pot fi modificate prin trainning-uri si experienta; altele, precum personalitatea, sunt relativ permanente si nu pot fi modificate in contextul activitatilor interne. Prin urmare, compatibilitatea angajatilor cu sarcinile atribuite trebuie sa fie asigurata prin utilizarea unor tehnici de selectionare adecvate.
Prof. univ. Dr. MSc. Ing. Opran, Constantin, Managementul riscului, Ec. MSc. Paraipan, Liliana, Asist. univ. Stan, Sergiu,www.comunicare.ro, pg. 18
Terry, Carrol; Webb, Mark; Griffith, Mark, The Risk Factor. How to Make Risk Management Work for You in Strategic Planning and Enterprise, England, Harrogate: Take That, 2001, pg 97
Prof. univ. Dr. MSc. Ing. Opran, Constantin, Managementul riscului, Ec. MSc. Paraipan, Liliana, Asist. univ. Stan, Sergiu www.comunicare.ro, pg 29
Clasificare adaptata dupa Managementul riscului - Prof. univ. Dr. MSc. Ing. Opran, Constantin, Managementul riscului, Ec. MSc. Paraipan, Liliana, Asist. univ. Stan, Sergiu www.comunicare.ro, pg. 17
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 15036
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
