Modificarea societatii cu raspundere limitata

Modificarea societatii cu raspundere limitata

Consideratii generale

Societatea comerciala este un subiect de drept ce isi desfasoara existenta in domeniul deosebit de alert al economiei de piata, al confruntarilor permanente intre agenti economici dornici sa castige clientela numeroasa si sa obtina un cat mai mare castig. Schimbarile survenite permanent in viata economica, in raporturile dintre cerere si oferta in diverse domenii de activitate reclama adaptarea la aceste cerinte. Evitarea eliminarii din viata comerciala este realizata prin permanenta adaptare la cerintele schimbatoare ale acestui domeniu.

Uneori aceste cerinte reclama o reducere sau o marire de capital; alteori evitarea dizolvarii este realizata prin schimbarea obiectului de activitate, a formei sau sediului societatii, ori prin fuziune. Pe de alta parte, o activitate prospera poate impune o prelungire a contractului de societate sau infiintarea de sucursale ori chiar a unei alte entitati cu personalitate juridica, care este filiala.

Caracterul flexibil al activitatii societatilor comerciale ofera si sansa unor transmiteri de parti sociale intre asociati, catre terte persoane sau mostenitori precum si posibilitatea continuarii in cadrul societatii cu raspundere limitata, de catre un singur asociat, a activitatii, in cazul retragerii, excluderii sau decesului celuilalt partener.

Intrucat elementele care reclama schimbarea au fost stabilite prin actele constitutive ale societatii, modificarea societatii impune modificarea acestor acte constitutive. De aceea, Legea nr. 31/1990 reglementeaza modificarea actului constitutiv (Titlul IV) si nu modificarea societatii comerciale.

Cerintele necesare pentru modificarea actului constitutiv al oricarei societati comerciale (deci si societati cu raspundere limitata) sunt statornicite de norma de trimitere cuprinsa in art. 204. Potrivit textului mentionat "actul constitutiv poate fi modificat de asociati cu respectarea conditiilor de fond si de forma prevazute pentru incheierea lui.'

Daca in adoptarea deciziilor de catre adunarea generala a asociatilor, art. 192 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale pretinde "votul reperezentand majoritatea absoluta a asociatilor si a partilor sociale ' , pentru modificarea contractului de societate si a statutului, art. 192 alin. 2 din aceeasi lege stabileste o dispozitie draconica, pretinzand "votul tuturor asociatilor, afara de cazul cand legea sau actul constitutiv prevede altfel.'

Generic, modificarea contractului de societate sau statutului ar urma sa fie inteleasa prin raportare la art. 113 din legea societatilor comerciale: schimbarea obiectului societatii, schimbarea formei societatii, mutarea sediului, fuziunea cu alte societati etc. Enumerarea din art. 113 nu are caracter limitativ.

In practica, situatiile care suscita indeosebi indoieli referitor la sensul notiunii de modificare privesc transmiterea partilor sociale de catre un asociat dintr-o societate cu raspundere limitata imui tert. Daca actul constitutiv opreste cesiunea sau nu prevede eventualitatea ei, atunci transferul echivaleaza cu o modificare. Daca insa actul constitutiv autorizeaza explicit cesiunea, chestiunea devine discutabila. intrucat astfel se schimba componenta colectivului, s-ar putea sustine ca intervine o modificare in structura societatii, in ce ne priveste, ezitam totusi sa impartasim aceasta interpretare. Credem ca, in spiritul Legii nr. 31/1990, cesiunea de parti sociale catre terte persoane (autorizata de pactul societar) nu poate fi asimilata cu o modificare propriu-zisa a actului constitutiv.

Tot in sfera notiunii de modificare a societatii, in doctrina s-au inclus si excluderea ori retragerea unui asociat, infiintarea de sucursale, continuarea societatii cu mostenitorii unui asociat si continuarea societatii cu raspundere limitata cu un singur asociat ca urmare a retragerii, excluderii sau decesului celui de-al doilea asociat

Intrucat, dispozitiile art. 5 coroborate cu cele ale art. 6 si 7 din Legea nr. 31/1990 obliga ca in actul constitutiv sa se prevada: numele si prenumele sau denumirea asociatilor, domiciliul ori sediul, cetatenia sau nationalitatea, repartizarea partilor sociale, asociatii care administreaza si reprezinta societatea, partea fiecarui asociat la beneficii si pierderi etc, rezulta ca ori de cate ori se va ivi necesitatea modificarii vreuneia din aceste prevederi contractuale, vor trebui sa se modifice in prealabil actele constitutive, ceea ce nu va putea avea loc decat cu unanimitatea dictata de art. 192 alin. 2.

In aceasta situatie, textul din alin. 2, care are aparenta unei exceptii de la regula proclamata prin alin. 1, este in realitate regula fundamentala in desfasurarea activitatii societatii in timp ce textul din alin. 1, prezentat ca regula generala, isi pastreaza aplicabilitatea doar pentru cazuri rare si minore.

Modificarea actului constitutiv

Pentru ca asociatii au fost cei care au hotarat, animati de "affectio societatis", sa constituie o societate comerciala, in anumite conditii asupra carora s-a realizat un deplin acord, tot ei trebuie, pe cale de simetrie sa fie aceia care sa hotarasca cum si in ce fel actul constitutiv sa fie modificat.

Manifestarea lor de vointa de a modifica societatea imbraca la inceput forma consultarilor intre asociati pentru a se obtine majoritatea ceruta de lege pentru luarea unei asemenea hotarari de importanta capitala, uneori, pentru respectiva societate.

In cazul societatilor cu raspundere limitata, asa cum s-a aratat, potrivit art. 192 al. 2 din Legea nr. 31/1990, "pentru hotararile avand ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociatilor, in afara de cazul cand legea sau actul constitutiv prevede altfel".

Trebuie sa constatam ca aceste prevederi au un caracter prohibitiv, edictand dispozitii de la care partile nu pot deroga, ca aceste dispozitii sunt de ordine publica, intrucat protejeaza un interes general, acela de a impiedica deturnarea societatii comerciale cu raspundere limitata de la scopurile sale, de a preveni aparitia dictatului unor forte oculte prea puternice, care ar folosi pe co-asociati ca pe niste simpli figuranti, prin modificarea discretionara a clauzelor esentiale ale documentelor constitutive posterior constituirii societatii .

Inregistrarea si publicitatea actului modificat

Pentru a se usura informarea tertelor persoane, direct interesate in cunoasterea exacta a statutului juridic al societatii comerciale, dispozitiile legale impun inregistrarea la oficiul registrului comertului, cat si publicitatea in Monitorul Oficial al Romaniei atat a incheierii de inmatriculare a judecatorului delegat, care va reda dispozitiile art. 7 din Legea nr. 31/1990, cat si a modificarilor aduse actului constitutiv ori de cate ori au loc acestea.

Mentiunile prin care asociatii aduc modificari actelor constitutive ale societatii cu raspundere limitata sunt supuse controlului de legalitate al judecatorului delegat, cu exceptia acelor mentiuni care se inscriu in registrul comertului in baza rezolutiei directorului oficiului registrului comertului, precum si a celor care se inscriu in baza unei hotarari judecatoresti definitive.

Modificarea capitalului social

Procedura de modificare a capitalului social

In reglementarea Legii nr. 31/1990, doua reguli fundamentale comanda orice modificare a capitalului social:

O hotarare a asociatilor;

Modificarea actului constitutiv.

Hotararea de modificare a capitalului social apartine adunarii generale a asociatilor (art. 194 alin. 1 lit. D) si poate fi luata numai cu votul tuturor asociatilor (art. 192 alin. 2).

Ordinea de zi a adunarii generale trebuie sa cuprinda ca puncte distincte: modificarea capitalului social si modificarea corespunzatoare a actului constitutiv, puncte care trebuie sa se reflecte chiar in convocare . Se va atasa proiectul de modificare, insotit de fundamentarea propunerii de modificare facuta de administratori precum si de raportul cenzorilor, conform, art. 199 din lege.

Majorarea capitalului social

Cand vorbim de o marire a capitalului social, ne referim la o modificare numerica a cifrei - constanta si predeterminata, conventionala - care reprezinta valoarea nominala a aporturilor si determina masura participarii asociatilor la viata societatii.

In functie de circumstantele si de scopul urmarit, operatiunea de sporire a capitalului va putea fi indeplinita apelandu-se la surse de finantare exterioare societatiii - aporturi in numerar sau in natura - sau prin utilizarea resurselor deja existente in societate.

Principalele cauze care justifica o marire de capital sunt cele legate de dezvoltarea activitatii exercitate, de necesitatea de intarire a lichiditatilor, de oportunitatea introducerii in societate a unui nou asociat.

Prima conditie ceruta de lege pentru admiterea majorarii capitalului social se refera la imposibilitatea majorarii pana ce nu au fost integral achitate partile sociale deja subscrise. Interdictia are caracter absolut si inderogabil, aplicandu-se tuturor cauzelor de marire de capital. Precizam de asemenea ca in cazul atragerii de terti in scopul maririi capitalului social, numarul total al asociatilor nu poate depasi maximul legal de 50.

Majorarea capitalului social se poate realiza si prin noi aporturi in natura. Specificul acestei modalitati sta in dificultatea de evaluare a bunului. In acest scop se va putea desemna un expert, pe baza raportului de expertiza hotarandu-se majorarea capitalului social.

Majorarea capitalului social se poate face:

Prin noi aporturi;

Prin incorporarea rezervelor cu exceptia rezervelor legale;

Prin incorporarea beneficiilor sau a primelor de emisiune;

Prin compensarea creantelor asupra societatii cu parti sociale ale acesteia.

Reducerea capitalului social

Din punct de vedere economic, reducerea capitalului social inseamna scaderea valorii acestuia fata de valoarea aratata in actele constitutive sau fata de valoarea inscrisa in bilant in contul de pasiv capital social .

Asa cum s-a aratat in doctrina, cel mai adesea reducerea capitalului este determinata si motivata de pierderi patrimoniale cauzate de afaceri pagubitoare, de o administrare defectuoasa (frauda sau incompetenta administratorilor), conjunctura economica . Existenta unor pierderi este o piedica in distribuirea de dividende acestea neputand avea alta sursa decat beneficiile reale. O reducere de capital urmata de o perioada de revenire a societatii redeschide posibilitatea distribuirii de beneficii .

Atunci cand se constata pierderea unei jumatati din capitalul social, administratorii sunt obligati sa convoace adunarea generala pentru a hotara fie reconstituirea capitalului, fie limitarea lui la suma ramasa, fie dizolvarea societatii.

Alte motive de reducere pot fi: neefectuarea integrala a varsamintelor datorate de asociati; retragerea unui asociat; reevaluarea unor aporturi in natura poate impune fie completarea aportului, fie reducerea capitalului la valoarea reala a aporturilor; reducerea poate interveni chiar si in situatia in care societatea este prospera, dar capitalul depaseste necesarul de resurse pentru realizarea obiectului social.

Art. 207 din Legea 31/1990 stabileste procedeele ce pot fi folosite in operatiunea de reducere a capitalului social:

Micsorarea numarului de parti sociale;

Reducerea valorii nominale a partilor sociale

Scutirea totala sau partiala a asociatilor de varsamintele datorate;

Restituirea catre asociati a unei cote parti din aporturi, proportionala cu reducerea capitalului social si calculata egal pentru fiecare parte sociala.

Hotararea se publica in Monitorul Oficial dupa ce a fost mentionata in registrul comertului.

Diminuarea gajului creditorilor sociali pe care o implica o reducere de capital explica faptul ca atunci cand un asemenea proiect nu e motivat de pierderi legea acorda creditorilot dreptul de o se opune unei asemenea reduceri.

In ipoteza reducerii capitalului sub minimul legal, dizolvarea societatii se produce automat, cu exceptia cazului conditiei rezolutive constituita de reintregirea capitalului sau transformarea societatii.

Modificarea duratei societatii

5.1. Prelungirea duratei

In cazul determinarii prin actul constitutiv a duratei de functionare a societatii, la expirarea termenului, asociatii vor putea opta intre dizolvarea societatii sau prelungirea duratei acesteia.

Societatea desfasurand o activitate comerciala profitabila, asociatii sunt interesati de continuarea acesteia. Acest lucru este posibil prin modificarea contractului de societate si a statutului societatii.

Daca la expirarea duratei nu intervine modificarea actelor constitutive, societatea se dizolva de drept (art.227 din Legea 31/1990).

Pentru ca interesul general dar si particular este pastrarea subiectului colectiv de drept, legea prevede ca asociatii trebuie consultati cu cel putin trei luni inainte de expirarea duratei societatii, cu privire la eventuala prelungire a acesteia. Daca administratorii nu au facut acest lucru, atunci la cererea oricarui asociat tribunalul va putea dispune, prin incheiere, efectuarea consultarii.

Creditorii asociatilor pot sa introduca o opozitie la tribunal in termen de 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial a hotararii de prelungire a duratei societatii. Opozitia suspenda efectul prelungirii societatii, iar in cazul in care este admisa prin hotarare judecatoreasca definitiva, ea va impune asociatilor ca in termen de o luna sa opteze intre renuntarea la prelungire sau excluderea din societate a asociatului debitor al oponentului.

Prelungirea duratei societatii nu da nastere unei noi persoane juridice.

Dizolvarea anticipata a societatii

Prin simplul acord de vointa, asociatii pot decide si dizolvarea societatii, aceasta masura necesitand votul tuturor asociatilor. Ei vor fi cei care apreciaza motivele de dizolvare, in conditiile art.204 din Legea 31/1990.

Intrucat dizolvarea anterioara datei prevazute in actul constitutiv poate leza interesele creditorilor sociali, acestia vor putea face opozitie impotriva deciziei in termen de 30 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial a hotararii.

Fuziunea si divizarea societatii cu raspundere limitata

Fuziunea

Fuziunea este operatia prin care doua sau mai multe societati comerciale se reunesc pentru a forma una singura, eveniment major in viata societatii, o modificare a structurii juridice a societatii care intervine pentru a asigura adaptarea sa la cerintele pietei pe care se situeaza.

In functie de integrarea in procesul productiv, fuzionarea poate fi orizontala sau verticala .

In cazul fuziunii orizontale, societatile care se unesc desfasoara o activitate comerciala, industriala sau financiara asemanatoare, iar fuziunea, in aceste cazuri, este efectuata pentru a utiliza mai bine canalele distributive, pentru a atenua concurenta si a imbunatati productivitatea reducand anumite costuri comune.

In fuziunile verticale, societatile care se unesc apartin aceluiasi sector productiv, dar opereaza in faze diferite ale ciclului de productie; prin fuziune societatea noua urmeaza sa desfasoare intregul ciclu de productie, in conditii de siguranta a aprovizionarii, cu economie de costuri de achizitie si de productie.

Ratiunea fuziunii este aceea de a crea complexe societare mai puternice, care sa elimine concurenta, producand modificari intre asociati, cresterea considerabila a patrimoniului social si schimbari favorabile in ce priveste forma, firma, obiectul, sediul societatilor ce fuzioneaza .

Aceasta operatie poate sa se realizeze fie prin constituirea unei societati noi din mai multe existente, fie prin absorbtia unei societati sau a mai multor societati de o alta.

Potrivit legii, ca efect al fuziunii, societatea care ramane in fiinta sau cea care rezulta din fuziune va avea drepturile si va lua asupra sa obligatiile societatii care isi inceteaza activitatea. Efectul principal al fuziunii consta in dizolvarea, fara lichidare, a societatii care isi inceteaza activitatea si transmiterea universala a patrimoniului catre societatea nou formata. In cazul absorbtiei, societatea absorbita isi va inceta activitatea, fiind radiata din registrul comertului.

6.2. Divizarea

Prin divizare se intelege operatiunea prin care societatea se va fractiona in doua sau mai multe societati distincte sau transmiterea unei parti din patrimoniul sau, cuprinzand atat creante cat si datorii, catre o alta societate, continuand sa coexiste cu aceasta din urma.

Efectul principal de a carei specificitate tine toata operatia de divizare este constituit de transmiterea cu titlu universal a patrimoniului societatii care s-a angajat la divizare. Pentru a realiza aceasta operatie, societatea urmeaza sa se dizolve; aceasta dizolvare isi are originalitatea in faptul ca ea nu antreneaza lichidarea si i se permite astfel sa se sustraga consecintelor fiscale si constrangerilor legate mai ales de numirea unui lichidator.

Divizarea poate fi totala cand societatea care efectueaza operatia, inceteaza sa mai existe iar asociatii sai primesc, in schimbul partilor sociale ale societatilor divizate un numar proportional de parti sociale ce beneficiaza de sciziune - sau partiala - cand societatea care efectueaza operatiunea continua sa existe cu un patrimoniu micsorat, iar asociatii sai primesc o cota in societatea beneficiara proportionala cu participarea lor la constituirea societatii initiale.

Modificari privind structura asociativa a societatii cu raspundere limitata

Transmiterea partilor sociale

Participarea la constituirea societatii cu raspundere limitata exprima o manifestare libera de vointa, nimeni neputand fi obligat sa ramana asociat atunci cand nu mai doreste aceasta.

Cesiunea partilor sociale este reglementata de art. 202 din Legea nr. 31/1990. Potrivit al. 1 din acest articol "partile sociale pot fi transmise intre asociati". Cesiunea partilor sociale implica incheierea unui contract intre asociatul cedent si cel cesionar.

Partile sociale pot fi transmise liber si fara conditia consimtamantului celorlalti membri ai societatii. Exceptie face situatia in care prin actul constitutiv s-a interzis cesiunea partilor sociale catre asociati, pentru a se evita acapararea in cadrul societatii de catre un asociat.

Cand la o societate cu raspundere limitata numarul asociatilor s-a redus la unul singur, societatea nu se dizolva cand in actul constitutiv exista o clauza de continuare cu mostenitorii sau cand asociatul ramas hotaraste continuarea existentei societatii sub forma societatii cu raspundere limitata cu asociat unic.

Transmiterea partilor sociale catre terti va necesita, potrivit art. 202 din Legea 31/1990 acordul asociatilor reprezentand cel putin trei patrimi din capitalul social.

In mod obisnuit asociatul cedent va anunta pe ceilalti asociati despre intentia de a instraina partile sale sociale; acestia vor putea, in termenul convenit de comun acord, sa-si exercite un drept de preemtiune la dobandirea partilor sociale. Dreptul de preemtiune nu se prezuma, el trebuie sa rezulte din actul constitutiv sau lege.

Dat fiind caracterul intuitu personae al societatii, asociatii se vor putea opune preluarii partilor sociale de tertul desemnat; in acest caz se va ajunge fie la dizolvarea societatii (anticipata), fie la retragerea asociatului, care va primi de la societate valoarea partilor sale sociale si dividentele ce i se cuvin potrivit bilantului incheiat la data retragerii.

O alta posibilitate de transmitere a partilor sociale o reprezinta calea succesorala; prin efectul acceptarii mostenirii, transmiterea partilor sociale care au apartinut asociatului decedat se produce de deplin drept catre mostenitori.

Dupa cum au precizat unii autori, dobandirea pe cale succesorala a partilor sociale nu reprezinta o "transmitere" a acestora ci o "continuare a societatii cu mostenitorii asociatului decedat" .

Posibilitatea enuntata poate fi stipulata in contract sau acceptata ulterior prin hotararea adunarii asociatilor. Daca s-a interzis prin actul constitutiv continuarea societatiii cu mostenitorii unui asociat decedat sau adunarea se opune acestei alternative aceasta va fi obligata sa plateasca mostenitorului echivalentul banesc al partii sociale, conform ultimului bilant aprobat.

Uneori se poate ivi situatia ca din cauza mostenitorilor sa se depaseasca numarul de 50 de asociati; acestia vor desemna in acest caz un numar corespunzator de titulari.

Procedura ce trebuie indeplinita este aceeasi ca in celelalte cazuri de transmitere a partilor sociale: mentiunea din registrul asociatilor si inregistrarea la registrul comertului.

7.2 Excluderea asociatului

Actul constitutiv impune partilor obligatia de a-si executa cu buna credinta datoriile pe care si le-au asumat. Spre deosebire de contractul de societate civila, unde consecinta neindeplinirii obligatiilor de catre una din parti consta in dizolvarea societatii in dreptul comercial s-a adoptat sanctiunea excluderii din societate a asociatului in culpa .

Excluderea asociatului din societatea cu raspundere limitata poate aparea fie ca o sanctiune-in cazul in care asociatul in cauza nu si-a executat obligatiile sau savarseste fapte prin care prejudiciaza societatea-ori ca un remediu-atunci cand prin excluderea asociatului creditorul personal al acestuia isi va putea valorifica pretentiile

Sanctiunea excluderii este reglementata in art. 222 al Legii societatilor comerciale si poate fi pronuntata impotriva asociatului care nu efectueaza aportul desi este pus in intarziere, are calitate de administrator si comite frauda in dauna acesteia sau se serveste de semnatura sociala sau de capitalul social in folosul lui sau al altora sau cand creditorul personal al asociatului si-a exercitat dreptul la opozitie impotriva hotararii de prelungire a duratei societatii.

Prin frauda in dauna societatii, se intelege orice actiune sau omisiune intentionata savarsita de asociatul administrator, indiferent daca acesta are sau nu atributii de reprezentare si indiferent daca prejudiciul conditionat de lege se produce in sfera gestiunii interne sau in sfera relatiilor cu tertii, precum si indiferent daca fraudarea are ca suport exercitarea atributiilor in calitate de administrator sau exercitarea drepturilor si obligatiilor societare in simpla calitate de asociat. Nu pot fi considerate frauda in dauna societatii: neglijenta, inabilitatea, dezinteresul in afaceri, atata timp cat acestor fapte le lipseste elementul volitional care sa permita calificarea lor ca fiind un act de inselaciune .

Excluderea poate fi ceruta de oricare dintre asociati sau de catre societate in calitate de subiect prejudiciat de fapta asociatului.

Ca urmare a excluderii, asociatul in cauza pierde aceasta calitate, dar va avea dreptul la partea din beneficii ce i se cuvin pana la data ramanerii definitive a hotararii de excludere. Precizam ca nu se va putea pretinde incheierea bilantului societatii si distribuirea dividentelor pana cand nu se calculeaza pentru toti asociatii beneficiile si pierderile in perioada respectiva.

Fata de terti, asociatul exclus ramane obligat pentru toate operatiunile savarsite de societate pana la data excluderii, iar pentru operatiunile in curs de executare el va fi obligat sa suporte consecintele pana la data terminarii lor.

Practica judiciara a decis ca in cazul constatarii unor abateri si neintelegeri grave imputabile ambilor asociati ai unei societati cu raspundere limitata, singura solutie posibila este excluderea lor, insotita de dizolvarea si lichidarea societatii .

Retragerea asociatului

Potrivit art. 226, asociatul intr-o societate cu raspundere limitata se poate retrage din societate in cazurile prevazute in actul constitutiv, cu acordul celorlalti asociati sau daca nici unul din cele doua cazuri nu este operant, in baza unei hotarari a tribunalului. Aceasta hotarare este supusa recursului in termen de 15 zile de la comunicare.

Orice asociat se poate retrage daca nu este de acord cu modificarile aduse de adunarea generala contractului de societate sau statutului societatii. Totusi, asociatul are dreptul de a se retrage din societate si in alte cazuri decat cele avute in vedere de lege si chiar daca un atare drept nu a fost prevazut in contract si statut. Solutia contrara nu poate fi admisa, deoarece aduce atingere libertatii persoanei .

Asociatii au posibilitatea sa se retraga din societate atunci cand nu sunt de acord cu transformarea in alt tip de societate, cand se schimba obiectul social, cand se muta sediul social in strainatate. Precizam ca retragerea pe cale amiabila poate avea loc pana in momentul adoptarii deciziei in cauza. Daca au votat pentru modificarea prevazuta, iar ulterior doresc sa se retraga, asociatii vor raspunde in fata societatii pentru eventualul prejudiciu cauzat.

In ceea ce priveste efectele retragerii, principala consecinta consta in pierderea calitatii de asociat. El va participa la beneficii si pierderi pana la data retragerii si va ramane obligat pentru operatiile anterioare retragerii cat si pentru cele in curs de executare . Ca urmare a retragerii unui asociat din societate, aceasta are obligatia de a achita asociatului retras o suma de bani echivaland cu partea proportionala din patrimoniul social, cuvenita acestuia, la care se mai adauga suma aferenta dreptului la beneficii pana in ziua retragerii sale.

Constituirea societatii cu un singur asociat

Uneori excluderea sau retragerea unui asociat are drept consecinta nu modificarea actelor constitutive ci dizolvarea societatii. In practica judiciara se aplica principiul potrivit caruia, in cazul societatii cu raspundere limitata, excluderea sau retragerea unuia dintre asociati produce dizolvarea societatii daca in urma acestor operatiuni numarul asociatilor s-a redus la unul singur si nu exista clauza de continuare cu un singur asociat .

Dizolvarea va putea fi evitata daca in contractul de societate si statut se prevede posibilitatea continuarii societatii cu mostenitorii sau cand asociatul ramas hotaraste continuarea existentei societatii sub forma societatii cu asociat unic. Exceptie face in acest context cazul asociatului ramas care mai detine calitatea de asociat unic intr-o alta societate cu raspundere limitata unipersonala. In aceasta situatie dizolvarea se produce prin efectul legii.

Transformarea societatii cu raspundere limitata

Pe parcursul vietii sociale, societatea cu raspundere limitata poate fi determinata sa renunte la aceasta forma pentru un cadru juridic care raspunde mai bine exigentelor momentului. Transformarea se va face cu respectarea prevederilor art. 204 din Legea nr. 31/1990.

Transformarea societatii este o schimbare a formei acesteia, concretizata intr-o radicala modificare a actelor constitutive. Ea reprezinta un eveniment care nu are incidenta asupra identitatii societatii, care ramane, dupa transformare, aceeasi, pastrandu-si toate drepturile si obligatiile anterioare transformarii; ea are efecte insa asupra reglementarii raporturilor sociale, care vor fi dupa transformare, cele proprii noii forme de societate adoptate.

A.    Transformarea in societate pe actiuni

Principalele motive de transformare a societatii cu raspundere limitata in societate pe actiuni pot fi unele determinate de dezvoltarea activitatii, de necesitatea dotarii societatii cu un capital propriu mai mare, de necesitatea de a folosi lichiditatile societatii pentru emiterea de obligatiuni, de oportunitatea de a da societatii o imagine de o mai mare consistenta in comparatie cu imaginea pe care o poate oferi o societate cu raspundere limitata .

Faptul ca transformarea este considerata ca o modificare a actelor constitutive si nu ca o autentica constituire a societatii antreneaza consecinte multiple privitor la armonizarea necesara prin referinta la regulile proprii societatilor pe acttuni. Capitalul social minim al societatii va trebui sa fie de minimum 2500 lei, numarul asociatilor de 5, iar organele societatii adaptate conform regulilor de la societatea pe actiuni.

In cadrul noii societati existenta cenzorilor este obligatorie; in consecinta odata cu transformarea se naste aceasta obligatie in sarcina noii societati pe actiuni.

B. Transformarea societatii pe actiuni in societatea cu raspundere limitata

Ca si in cazul precedent, transformarea unei societati pe actiuni in societate cu raspundere limitata nu comporta schimbarea raspunderii din partea asociatilor, aceasta ramanand limitata la cota din capital subscrisa .

Motivele care impun transformarea in cauza vor fi: reducerea activitatii, totala sau partiala a capitalului social, costul excesiv al angajatilor, lipsa interesului de a mentine o astfel de forma juridica doar "de fatada" .

Ca urmare a transfomarii, actiunile aflate in circulatie vor fi anulate si inlocuite cu parti sociale, care vor fi inscrise in registrul asociatilor. Daca societatea pe actiuni a emis obligatiuni, transformarea sa o constrange la stingerea totala a imprumutului obligationar, caci socitatea cu raspundere limitata nu poate detine obligatiuni.

C. Transformarea societatii cu raspundere limitata in alta forma de societate

Modificarea formei societatii este obligatorie si in cazul reducerii capitalului social la un nivel inferior celui minim legal. Daca o marire ulterioara a capitalului nu situeaza capitalul la nivelul legal obligatoriu, societatea cu raspundere limitata este obligata sa se transforme intr-o societate care imbraca alta forma pentru care aceasta exigenta nu exista. Aceasta transfomare este fortata, sub amenintarea dizolvarii, care poate fi ceruta de oricare dintre cei interesati.

Transformarea in societate in nume colectiv sau in comandita va antrena un angajament personal din partea asociatilor de a raspunde nelimitat, permanent si solidar de pasivul social. Consimtamantul tuturor asociatilor este cerut chiar si de la aceia care vor deveni comanditari, chiar si atunci cand angajamentul lor privitor la datoriile sociale nu este agravat.

Intr-o societate in nume colectiv constituita din doi asociati, moartea unuia determina dizolvarea societatii, care poate fi evitata prin transformarea intr-o societate cu raspundere limitata cu asociat unic. Transformarea nu va elibera asociatii cu raspundere nelimitata de raspunderea pentru obligatiile sociale anterioare inscrierii mentiunii de transformare la registrul comertului.

In cazul transformarii societatii cu raspundere limitata in societate in comandita simpla, unii dintre asociati se vor bucura in continuare de importantul privilegiu al raspunderii personale limitate fata de obligatiile sociale, asumandu-si si calitatea de asociati comanditari, in timp ce asociatii care si-au asumat efectiv raspunderea in conducerea noii intreprinderi, vor raspunde personal si nelimitat pentru obligatiile sociale, asumandu-si calitatea de asociati comanditati si, in consecinta, dreptul de a administra noua societate .

In ipoteza in care societatea cu raspundere limitata ar inceta exercitarea unei activitati comerciale, transformarea intr-o societate civila este previzibila.