Piata staniului

Piata staniului este deosebit de interesanta de studiat. Staniul este exploatat si prelucrat in multe tari din Europa, Americile de Nord si Sud si mai ales din Asia precum:

Australia - mine Ardlethan, Greenbusher, Renison, proiecte: Collingwood-mine, Elsmare-prelucrare aluviuni Douglas-bazin minier complex);

Belgia (prelucrari la uzinele: Metallo-Chimique International, Hydrometal);

Bolivia - mine la Huanini, Colquiri Carucoles, plus multe alte mine si rafinarii ce au asigurat o extractie de 12.500 t / 2004 la cel mai mic pret din lume, obtinand 11.500 t staniu rafinat;

Malaezia - capacitati de preclucrare mari: Rahman Hydraulic Tin, Delima Industries, Chin Pek Soo Holdings, Malaysian Smelting Corporation

Rusia - mine si uzine de prelucrare concentrate la Novosibirsk - Novosibirsk Tin Works (NOK);

SUA - productie importanta de recuperare a staniului

Thailanda:Thaisarco - Thailand Smelthy and Refining Co.

Cu toate acestea, China, Indonezia si Peru sunt tarile cu cele mai importante mine si capacitati de rafinare ce asigura mai mult de 80% din productia miniera si peste 72% din productia de staniu rafinat (2003).

PT Timah si PT Koba Tin sunt cele doua companii importante din Indonezia in timp ce in Peru, fiinteaza Compania Minsur ca o companie integrata metalurgico-miniera.

De altfel compania Minsur of Peru este lider mondial - 38.700 t/2003.

In China exista pe de o parte companii foarte mari (Yunnan Tin Corp - locul II mondial cu o productie de 36.300 t/2003), Guanqxin Nandan Longquan (mine, rafinarii, topitorii) si pe de alta parte foarte multe companii cooperatiste.

O lunga perioada de timp, pretul scazut al staniului a determinat declinul industriei miniere din Malaezia si Thailanda datorita lipsei investitiilor; aceste doua tari sunt deosebit de importante pentru productia de staniu deoarece au acces la cateva dintre cele mai bogate rezerve cunoscute de staniu.

Malaysia Smelting Corporation (MSC) in Malaezia si Thaisarco in Thailanda poseda mari capacitati de topire si rafinare ce depind in principal de concentratele din import.

Importul neoficial din Indonezia a pastrat capacitatile in functiune dar aceasta activitate a incetat din 2002.

MSC (Malaysia Smelting Corporation) a inceput sa-si manifeste interesul pentru facilitati in tarile posesoare de resurse si a inceput sa achizitioneze companii miniere din Australia si Indonezia.

Spre deosebire de alte metale in cazul staniului este dificil sa estimam care va fi evolutia (cresterea) pretului deoarece productia este intr-o mare masura foarte dependenta de minele mici, neconventionale, artizanale chiar din Indonezia si China.

Productia de staniu este in crestere in China dar a inceput sa fie absorbita de necesitatile interne.

Utilizarea staniului la lipiturile electrice din aplicatiile electrotehnice (electrocasnice) si electronice corelata cu tendintele de inlocuire  a plumbului din aceste aliaje, impuse de legislatiile Europene, Japoneze si Chineze, vor crea o presiune asupra cerintelor de staniu si deci si asupra pretului.

Daca fludorul folosit in mod uzual la lipiri de contacte contine 63% Sn rest Pb, noile aliaje de lipit vor contine 95% Sn si rest Cu.

Conversia acestor materiale se preconizeaza a se incheia in 2006 pentru Europa si Japonia.

Evenimente ce au marcat evolutia pretului staniului

Unic pentru staniu este durata "intelegerilor" asupra pretului ce dateaza din 1921.

Aceste "intelegeri" erau in mod uzual incheiate intre tarile producatoare si tarile consumatoare ca un contract de tip "basis" global.

Fiecare "intelegere" implica intalniri sporadice pentru informare, incepand cu "Primul Cartel International al staniului" ce a avut loc in 1956.

Seria acestor numeroase reuniuni s-a sfarsit in 1985 odata cu colapsul acestei forme de parteneriat.

Totusi aceasta serie de "intelegeri" (angajamente) ITC (The International Tin Council) a avut un efect asupra pre'ului staniului petru o perioada de timp de 29 ani.

ITC era abilitat sa stabilizeze pretul staniului pe perioadele de timp determinate, la preturi mici (scazute) prin cumpararea de staniu pentru realizarea asa numitelor stocuri tampon si de asemenea era abilitat (in anumite limite) sa restabileasca pretul atunci cand acesta era prea ridicat (sa coboare pretul) prin vanzarea de staniu din stocuri.

Aceasta a fost o abordare de ingradire a mecanismului de functionare a pietei libere destinata sa asigure un flux acceptabil de staniu catre tarile consumatoare si un profit decent tarilor producatoare.

De-a lungul celor 29 de ani de existenta a cartelului s-a constatat ca stocurile nu au fost suficient de mari pentru a invinge cresterile artificiale maxime de preturi.

In consecinta, de-a lungul celor 29 ani preturile staniului au crescut de mai multe ori, uneori spectacular (vezi fig. ); in special intre 1973 si 1980 o inflatie agresiva a lovit America si multe economii straine.

Intre ultimii ani ai deceniului sapte si pana in 1980 stocurile guvernamentale ale SUA au vandut si ele, intr-un mod agresiv partial pentru a beneficia de pretul ridicat la nivel istoric (1980 - 8,46 $/pound).

Recesiunea aspra din 1981 - 1982 a pus la incercare industria staniului pentru SUA ca de altfel si pentru celelalte tari industrializate.

Consumul de staniu a scazut dramatic.

ITC a fost abilitat sa franeze acest declin prin cumparari rapide pentru stocurile de rezerva; aceasta activitate a impus ca ITC sa se imprumute excesiv la banci si case de comert cu metale pentru a-si mari resursele financiare.

ITC a continuat sa contacteze imprumuturi pana cel mai tarziu 1985 cat  i-a permis limita de credit.

Imediat a urmat o puternica "criza a staniului" - staniul fiind delistat la bursa LME (London Metal Exchange) timp de 3 ani; ITC s-a dizolvat repede dupa aceasta si pretul staniului este in prezent liber pe piata, stabilizandu-se la o valoare in jur de 4$/pound.

Incepand din 1985 cu exceptia unui an, 1989 (cand a avut loc o crestere de pana la 5,2$/pound), pretul staniului a fost intr-o continua dar usoara depreciere incheiata in 2004.

In februarie 2005 pretul staniului a ajuns la 5,23 $/pound (x2,2 kg) cu 4% mai mult decat in ianuarie 2005 si cu 25% mai mult decat in ianuarie 2004.

Productia de staniu a trecut usor de 100.000 tone/an din 2000 datorita in special sectorului electronic din Asia.

Ultimul pret, afisat de statisticile SUA indica 5,70%/pound in 08.04.2006.