CATEGORII DOCUMENTE |
Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte |
Economie | Transporturi | Turism | Zootehnie |
Procesul de afaceri implica cunoasterea si stabilirea fluxului de activitati si documente specifice, analiza datelor si problemelor de integrare, luarea de decizii cu privire la posibilitatile de optimizare, identificarea customizarilor necesare pentru desfasurarea la parametrii optimi a activitatii clientului. Metodologia de implementare folosita va fi adaptata in concordanta cu necesitatile clientului, care vor fi documentate si agreate pe parcursul proiectului. Aceasta abordare structurata va permite clientului sa controleze procesul si sa inteleaga directia si necesitatile proiectului in orice moment.
Autorii Nonaka si Takeuchi au dezvoltat teoria crearii cunoasterii in organizatie. Ei considera drept functie principala a intreprinderii aceea de a crea avantajul concurential bazat pe cunoasterea colectiva, rolul fundamental al managerilor fiind legat de activitatile de creare a cunoasterii [Nonaka, 1995].
Din punct de vedere al orientarilor teoretice si utilizarilor practice cunoasterea poate fi [Bӧnke, 2001]:
Cunoasterea activa este orientata spre interactiunea cu un mediu de lucru si include rutinele combinate cu standardele avand un caracter procedural.
Cunoasterea explicativa se concentreaza pe analiza sistematica si prezinta cauzele faptelor; desi are un caracter procedural adesea scopul acesteia este de a formula reguli pentru cunoasterea activa.
Cunoasterea expertilor reprezinta o combinatie a celor doua.
Tipul cunoasterii |
Posesorul |
Importanta cunoasterii |
Cunoastere activa |
Utilizatorii operativi |
Procesul de asistare a deciziilor |
Cunoastere explicativa |
Specialistii in domeniu |
Explicarea dependentelor si a efectelor |
Cunoasterea expertilor |
Expertii in domeniu |
Transferul cunoasterii specifice in domeniu |
Mobilizarea de cunostinte reprezinta un proces pe baza caruia cunostintele personalesi profesionale dintr-un anumit domeniu de problema al unei organizatii sunt valorizate, distribuite, dezvoltate si implementate sub forma unui Sistem pentru Managementul Cunostintelor Organizationale. Mobilizarea de cunostinte trebuie privita si din perspectiva combinarii cunostintelor externe organizatiei cu cele interne, in scopul crearii de noi cunostinte care sa convina mai bine utilizatorilot/clientilor. Este evidenta necesitatea unei inovari pe baza construirii de relatii sau parteneriate, o reformulare practic a inteligentei colective. Din acesta perspectiva, mobilizarea de cunostinte reprezinta solutia acceptata si dezvoltata in cadrul acestei lucrari pentru crearea de organizatii inteligente, organizatii care folosesc intensiv managementul de cunostinte, tehnologii distribuite si competente ale resurselor umane din cadrul organizatiei si din afara ei.
Un exemplu in acest sens poate fi managementul lantului de aprovizionare pr administrarea cat mai eficienta a unei organizatii si armonizarea competentelor sale cu ale altor organizatii, in vederea unei integrari virtuale, care aduce mari avantaje competitive.
Managementul lantului de aprovizionare este o "integrare virtuala" pusa in miscare de oportunitatile de reducere a costurilor, de sporirea valorii si de competitia "in retea". Cand isi aleg partenerii, companiile trebuie sa aiba in vedere competentele unitatilor economice. Pentru a integra marketing-ul, vanzarile si serviciile, Managementul Relatiilor cu Clientii cere o integrare puternica a proceselor de afaceri care implica consumatorii. Aceste departamente de vanzari ale proceselor bazate pe managementul lantului de aprovizionare sunt in special nestructurate si netranzactionale. Aceste procese pot fi considerate procese orientate spre cunostinte cu urmatoarele caracteristici puternic corelate: intensitatea cunostintelor si complexitatea proceselor.
Cea mai importanta problema o reprezinta colectarea, pastrarea si distribuirea de cunostinte necesare si de a evita pierderile de timp si efort in colectarea si pastrarea cunostintelor nefolositoare. Pentru a integra diferite procese bazate pe managementul lantului de aprovizionare, adesea se realizeaza proiecte ale procesului de retehnologizare. Aceste proiecte promoveaza modele de procese care pot constitui baza unei analize a fluxurilor de cunostinte in procesele managementului lantului de aprovizionare. Originile acestuia pot fi urmarite in conceptele Relatiilor de marketing. Relatiile de marketing reprezinta un efort integrat de a identifica, construi si a mentine o retea de consumatori si de a o consolida continuu pentru beneficiul reciproc al ambelor parti, prin intermediulcontractelor interactive, individualizate si de valoare, adaugate pe o larga perioada de timp. Desi procesele de afaceri sunt importante, lipseste o viziune holistica a proceselor de afaceri conectate la Relatiile de marketing. Procesele de afaceri bazate pe Managementul Relatiilor cu Clientii necesita nu numai date tranzactionale, care pot fi colectate in mod automat si pastrate in baze de date relationale, ci si o cantitate semnificativa de cunostinte. Procesele Managementului Relatiilor cu Clientii sunt complexe si structurate doar intr-o anumita masura.
Activitatile in cadrul unei organizatii sunt grupate in jurul proceselor (de afaceri). Un proces reprezinta o secventa de activitati necesare a fi intreprinse pentru obtinerea unui rezultat. De exemplu, procesul de acordare a unui credit in cadrul unei institutii de finantare este un asemenea proces.
Procesele exista cu mult inainte de aparitia uneltelor IT si a disciplinelor conexe. Importanta managementului prin procese creste in schimb o data cu implementarea acestor unelte. Astazi, managementul proceselor de afaceri (en. Business Process Management - BPM) nici nu mai poate fi conceput fara o infrastructura IT.
Implementarea BPM in intreprindere incepe de obicei prin modelarea proceselor de afaceri.
Activitatea afacerii si infrastructura IT sunt aliniate daca procesele ce o descriu pe prima sunt facilitate eficient de cea dea doua. Mentinerea alinierii solutiilor software cu dinamica afacerii este o problema dificila si principala cauza a esuarii implementarilor IT in intreprindere.[1]
Managementul proceselor de afaceri prezinta solutii ce permit intergarea unor sisteme extrem de diverse, au functii avansate pentru modelarea si automatizarea fluxurilor de business la nivelul companiei, faciliteaza accesul la surse de date variate si interoparativitatea unui numar mare de aplicatii. Procesele de afaceri vor putea fi modelate direct de carte analistii financiari sieconomici fara suportul departamentelor IT.
Proces - 1. Succesiune de stari, etape, stadii prin care trec, in desfasurarea lor temporara, diverse obiecte, fiinte, fenomene etc.; evolutie a unui fenomen, a unui eveniment, a unui sistem etc.; sir de operatii, de fenomene etc. prin intermediul carora se efectueaza o lucrare, o transformare, se obtine un produs etc. 2. Din punct de vedere juridic, o actiune in justitie facuta pentru solutionarea unui diferend intre doua parti care sunt in litigiu sau pentru constatarea si sanctionarea incalcarii legilor. Sinonime - cauza, pricina, speta
Proces economic - Definitie: reprezinta o Inlantuire ordonata a diferitelor etape si/sau stadii ale realizarii unei operatiuni economice; miscarea generala, dezvoltarea in timp si in spatiu, a unui fenomen economic. Procesul economic se refera la un ansamblu de fapte si activitati specifice vietii economice: procese de productie, de distribuire, de consum, de munca, de investitii. Cu alte cuvinte intreg sistemul de activitati la care participa si in care se inscriu, prin functiile lor, toti agentii economici reprezinta procesul economic. Pentru realizarea procesului economic se consuma (se cheltuiesc) mijloace economice: aprovizionarea cu materii prime, etc, fabricarea de produse, executarea de lucrari, prestarea de servicii, desfacerea (vanzarea) de produse etc.
Proces tehnologic - Definitie: Totalitate a operatiilor tehnologice, corelate intre ele si cu mijloacele de munca, necesare executarii unui produs sau unei parti componente a acestuia, in cadrul unei unitati de productie. Ca latura a procesului de productie, procesul tehnologic reprezinta transformarea directa, cantitativa si calitativa, a obiectului muncii. Procesul tehnologic poate fi: - elementar (cand asupra unui obiect al muncii se executa o operatie tehnologica); - complex (cand asupra unui obiect al muncii se executa mai multe operatii tehnologice sau cand operatiile se executa asupra unor materii prime complexe, formate din mai multe elemente). Elaborarea procesului tehnologic are loc in cadrul activitatii de pregatire a productiei tinand seama de cerintele impuse prin documentatia de proiectare constructiva si de rezultatele obtinute prin lucrarile de stabilire a procedeelor tehnologice.
Proces de productie continuu - Definitie: Proces de productie care se desfasoara fara intrerupere de-a lungul intregii perioade calendaristice, potrivit cerintelor tehnologice sau organizatorice. Intreruperea acestor procese are drept urmare inrautatirea calitatii produselor obtinute, a indicatorilor de folosire a utilajelor, instalatiilor etc
Proces de productie discontinuu - Definitie: Proces de productie care se caracterizeaza prin faptul ca intreruperile din motive tehnico-organizatorice neprevazute nu atrag dupa sine inrautatirea calitatii productiei, deteriorarea starii masinilor, utilajelor, instalatiilor. Procesul de productie se organizeaza, de regula, numai in zilele lucratoare.
Proces de afaceri - O secventa controlata de activitati (operatii) care sprijina cazurile de afaceri. Fiecare activitate este executata printr-un serviciu atomic (local) (este un serviciu care corespunde unei activitati atomice (nedecompozabile) executata de un singur furnizor. Are numai un set de intrari si iesiri, ca parametri de executie) sau complex.
Proces industrial - Definitie: Un proces de transformare (fizic, chimic, manual sau de orice natura) utilizat in fabricarea de noi produse (fie ele bunuri de consum, intermediare sau de investitii), in prelucrarea produselor uzate sau pentru furnizarea de servicii industriale, asa cum sunt ele definite in Sectiunea C (Industria extractiva), D (Industria prelucratoare), E (Productia si distributia electricitatii, a gazului si a apei) si F (Constructii).
Proces de productie - Definitie: Ansamblu al activitatilor desfasurate in mod constant, organizate, conduse si realizate de catre om cu ajutorul mijloacelor de munca si al proceselor naturale care au loc in legatura cu transformarea muncii in produse si servicii. Orice proces de productie cuprinde, obligatoriu, trei elemente: - mijloacele de munca; - obiectele muncii; - munca insasi. Procesul de productie este format din: - procesul de munca; - procesul tehnologic. In industrie, in functie de rolul pe care-l au in obtinerea produsului finit, procesele de productie se impart in: - de baza (din desfasurarea carora rezulta produse, subansamble, piese specifice ramurii din care face parte unitatea productiva respectiva); - auxiliare (din desfasurarea carora rezulta produse specifice altor ramuri decat celei careia ii apartine unitatea respectiva); - de servire (din desfasurarea carora nu rezulta produse, ci servicii).
Proces de munca - Definitie: Componenta a procesului de productie, activitate a executantului in sfera productiei materiale sau in sfera serviciilor, care, folosind mijloace de munca, actioneaza asupra obiectelor muncii in vederea obtinerii de bunuri si prestari de servicii. Cand obiectul muncii se transforma direct de catre executant, procesul de munca se suprapune cu procesul tehnologic. Pe masura mecanizarii procesului de productie, procesul de munca incepe sa se distinga de procesul tehnologic ajungandu-se ca, in cazul automatizarii, acesta sa se reduca la realizarea conducerii si controlului procesului de productie.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 21801
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved