Rolul investitiilor in circuitul economic si social

Rolul investitiilor in circuitul economic si social

Indiferent de oranduirea sociala, de regimul politic, investitiile, au constituit si constituie un factor hotarator al dezvoltarii economico-sociale, prin volumul, structura si prin calitatea lor.

La nivelul unitatilor economice rolul investitiilor poate fi apreciat in complementaritate cu activitatea de baza care reflecta profilarea oricarei unitati (industriale, agricole, de transport, comerciale etc.) si pe care investitiile o amplifica.

O analiza a rolului investitiilor in tara noastra nu poate fi realizata decat in cele doua ipostaze ale sale: retrospectiva si prospectiva[1].

In context retrospectiv vom remarca folosirea insistenta a parghiei investitiilor in dezvoltarea economico - sociala, in mod deosebit in deceniile 7-9 ale secolului al XX-lea, in Romania. Faptul era posibil intr-o economie etatizata, aproape integral, bazata pe monopolul puterii asupra proprietatii.

Prin urmare rolul investitiilor s-a manifestat in urmatoarele directii:

Promovarea procesului de industrializare globala a tarii, fapt care nu poate fi nici negat nici ignorat. Nu poate fi negat pentru ca efectele acestor investitii au insemnat fabrici si uzine, in mai toate localitatile urbane sau urbanizate, cai de comunicatie, obiective social culturale. Numai ca folosirea excesiva a parghiei investitiilor in procesul industrializarii a condus la scaparea ei de sub control. S-a ajuns mai ales dupa 1975 ca industriile create, multe axate pe bunuri de investitii, sa impuna noi investitii. Si aceasta in conditiile accentuarii crizei energetice, a crizei resurselor materiale, a restructurarii pietelor externe. S-a ajuns astfel ca rolul investitiilor intr-un proces de industrializare, necesar in economia postbelica a Romaniei, sa fie deturnat prin supralicitare. Ca urmare s-a creat o structura a industriei greu de sustinut, energofaga si materialofaga, cu un coeficient de eficienta economica in scadere.

Rolul investitiilor in procesul de industrializare in Romania postbelica, nu poate fi ignorat pentru ca stadiul inregistrat si structurile inadecvate ale industriei romanesti actuale constituie un punct de plecare in procesul de reforma si de tranzitie la economia de piata.

Remarcam ca pentru o serie de ramuri, printre care constructii, transporturi, gospodarire comunala, investitiile au insemnat o amplificare a bazei lor materiale. Pentru agricultura trebuie sa remarcam in plus faptul ca investitiile au succedat deposedarea de pamant a proprietarilor si prin aceasta ele au generat intr-o anumita masura scaderea interesului populatiei rurale cu privire la modul si gradul de valorificare a pamantului.

Nu se poate omite rolul investitiilor in crearea si amplificarea numarului de locuri de munca, cu deosebire in industrie si constructii. Remarcam implicatiile pe plan teritorial ale acestui fapt, amplificarea navetismului, amplificarea procesului de migratie a fortei de munca din rural in urban, necesitatea si implicatiile dezvoltarii oraselor, orientarea formarii profesionale etc.

Datorita monopolului de stat asupra proprietatii, caracterului etatizat si a centralismului decizional economic, investitiile au constituit principala parghie prin care s-a fortat realizarea unor structuri inadecvate ale complexului national economic. Aceste structuri s-au concretizat in amplificarea industriei nationale mai ales a subramurilor energofage. Uneori in conditiile unui import costisitor de materii prime si nivelului neperformant al unor subramuri industriale. S-au practicat uneori preturi inechitabile in evaluarea raporturilor economice dintre ramurile economiei. A fost spoliata prin preturi agricultura in favoarea industriei si au fost ignorate necesitatile sferei nemateriale, pe plan investitional.

Totusi nu se poate ignora faptul ca s-a investit mult, ca s-a construit mult, ca efortul financiar, material si uman a fost considerabil an de an. Si aceasta in conditiile scaderii eficientei economice a fondurilor de investitii.

Desigur, investitiile au avut un rol anume in participarea Romaniei la schimburile economice externe cu deosebire pe anumite piete si in conditii specifice.

Principial rolul investitiilor va trebui sa aiba in vedere orientari similare dar in conditii calitative noi pe care le vom surprinde in continuare

1. Investitiile vor constitui parghia esentiala in procesul de reforma impusa pentru deconstructia si realcatuirea structural calitativa a complexului national economic. Se impun astfel procese de dezinvestitie si procese investitionale care vor asigura perfectionarea bazei materiale existente conform cu cerintele noilor structuri ale complexului national economic, adaptat mecanismelor de piata.

2. Se remarca apoi rolul pe care investitiile il pot avea in procesul de migrare a capitalurilor dintr-o ramura in alta, in conditiile concurentei si in profil teritorial. Mobilul acestui rol il va constitui, evident, profitul scontat de investitor, dar fara a face abstractie de eventualele restrictii economice, sociale, ecologice si de alta natura.

3. Un rol important il vor avea investitiile in ceea ce priveste reconstructia economica, sociala si profesionala. In acest context se impune promovarea unor proiecte de investitii care sa asigure reactivarea unor activitati, tehnologii, uzine, in raport cu noile cerinte ale pietei, adaptarea din mers la progresul tehnic si tehnologic, finantarea de reorientare si recalificare profesionala a fortei de munca disponibilizate, stoparea caderi economice si stimularea unor procese de relansare economica.

4. Manifestarea rolului investitiilor in directiile mentionate ramane totusi conjuncturala.

Atunci cand etapa de tranzitie la economia de piata va fi incheiata, rolul investitiilor va avea ca directii principale de manifestare[2]: contributia la procesul cresterii economice prin perfectionarea bazei materiale a societatii si economiei romanesti in conditiile mecanismelor pietei; promovarea in structura de ansamblu a economiei nationale a progresului tehnic; sustinerea procesului formarii profesionale si ocuparii locurilor de munca adaptat la cerintele dinamice socio-economice; protectia mediului; promovarea proiectelor de natura socio-culturala in functie de raportul cerinte-posibilitati; intarirea capacitatii de aparare a tarii; promovarea proiectelor care faciliteaza amplificarea relatiilor economice externe.

Rolul investitiilor in mecanismul economic se afla sub incidenta unor factori variati. Intre acesti factori remarcam: nevoia sociala reflectata in cererea de produse si servicii, valoarea resurselor banesti economisite, capacitatea de autofinantare, costul creditului, nivelul rentabilitatii.