Titularii cererii de deschidere a procedurii

Titularii cererii de deschidere a procedurii

37. Legea insolventei recunoaste calitate procesuala activa pentru cererea de deschidere a procedurii exclusiv debitorului si creditorului "indreptatit sa ceara deschiderea procedurii". Intr-adevar, (i) debitorul, este obligat sa ceara deschiderea procedurii in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa; Legea insolventei recunoaste facultatea debitorului de a cere deschiderea procedurii insolventei daca insolventa sa este iminenta; (ii) creditorul poate cere deschiderea procedurii insolventei daca intruneste calitatile cerute de lege pentru a fi "indreptatit" sa ceara deschiderea procedurii; notiunea de "creditor indreptatit sa ceara deschiderea procedurii este definita nu foarte inspirat de art. 3 pct.8 din Legea insolventei.

Ca o precizare de ordin general, se poate observa ca Legea insolventei incurajeaza debitorul sa ceara sau sa fie de acord cu deschiderea procedurii, in timp ce creditorul este descurajat sa faca acelasi demers. Astfel, pe de o parte : (i) debitorul poate cere deschiderea procedurii cind insolventa este iminenta; (ii) debitorul trebuie sa ceara in termen deschiderea procedurii, daca vrea sa evite consecintele neplacute ale declararii tardive a insolventei; (iii) daca sunt mai multe cereri concurente de deschidere a procedurii, iar una dintre ele este cererea debitorului, atunci toate dosarele aferente acestor cereri se conexeaza la cererea debitorului, chiar daca aceasta ar fi mai recenta; (iii) daca, in cazul judecarii cererii creditorului de deschidere a procedurii, debitorul recunoaste starea de insolventa in care se afla, renuntind la a mai face sau a mai sustine o contestatie la cererea creditorului, atunci debitorului i se permite sa ceara reorganizarea judiciara, in caz contrar acest drept fiindu-i refuzat. Pe de alta parte : (i) creditorul trebuie sa faca dovada existentei unei creante care sa indeplineasca cele 5 (sau chiar 6) conditii pentru a putea fi considerat "creditor indreptatit sa ceara deschiderea procecdurii"; (ii) chiar si in cazul in care creanta sa intruneste aceste conditii, creditorul poate fi obligat la o cautiune, care poate reprezenta 20% din valoarea creantei pretinse, ceea ce poate fi prohibitiv pentru creditor; (iii) daca cererea de deschidere a procedurii formulata de creditor se respinge, creditorul care a formulat cererea poate fi obligat la despagubiri pentru faptul ilicit de a cere deschiderea procedurii insolventei fata de un debitor care nu se afla in aceasta stare. Situatia nu este particulara Romaniei, ea fiind prezenta si in alte legislatii europene, cum este cea franceza. Asa cum se arata si in doctrina recenta , in practica franceza se constata o retinere prudenta a creditorilor de a cere deschiderea procedurii colective fata de debitor, datorita succesivelor masuri legislative care au accentuat exigentele fata de creditori.

38. In cazul institutiilor financiar-bancare (banci, institutii de credit, institutii financiare non-bancare, entitati reglementate ale pietei de capital, societati de asigurare), deschiderea procedurii insolventei are loc, de regula, la cererea institutiilor de supraveghere si control, desi nu este exclusa deschiderea procedurii si la cererea debitorului si, in mod exceptional, la cererea creditorilor.

Tot in cazul societatilor din domeniul financiar-bancar, falimentul este o sanctiune pentru cazurile in care masurile de preventie a insolventei au dat gres. In acest caz, falimentul se deschide automat, fara cercetarea starii de insolventa.

In fine, in cazurile de insolventa transfrontaliera, o procedura de insolventa deschisa intr-un stat membru al UE are efecte de plin drept in Romania, asupra bunurilor debitorului aflate pe teritoriul Romaniei, in timp ce acest efect poate fi recunoscut in Romania de un tribunal, daca o procedura de insolventa a fost deschisa intr-un stat non-membru UE. In acest din urma caz, tribunalul din Romania nu cerceteaza nici starea de insolventa, nici titularitatea petentului, ci numai daca exista o hotarire de deschidere a procedurii si petentul are o creanta de recuperat de la debitor in Romania. In ambele cazuri, daca exista un sediu secundar al debitorului in Romania, se poate deschide in Romania o procedura secundara, caz in care, de asemenea, nu se mai cerceteaza conditiile obisnuite referitoare la petent, la creanta petentului sau la starea de insolventa, ci numai daca exista o hotarire de deschidere a procedurii in strainatatre si daca exista un sediu secundar in Romania.

In principiu, cererile de deschidere a procedurii insolventei se solutioneaza prin proceduri necontencioase, care nu presupun contradictorialitate, si deci, nici citarea partilor. Cu toate acestea, procedura poate deveni contencioasa, fie prin formularea unei opozitii a creditorului contra cererii de deschidere a procedurii insolventei formulate de debitor (opozitie care, de lege lata, in mod cu totul ilogic si bulversant, este ulterioara deschiderii procedurii), fie prin introducerea de catre debitor a unei contestatii la cererea creditorului, fie prin interventia in proces a unui creditor, actionar minoritar, administrator etc. Creditorii devin participanti la procedura colectiva numai dupa ce aceasta a fost deschisa in forma ceruta de lege si au fost admisi la masa credala. In cazul in care, prin cereri de interventie in interes propriu, creditorii sunt admisi sa participe la judecarea cererii debitorului de deschidere a procedurii, atunci procedura devine contencioasa, creditorii intervenienti devenind parti in procesul de deschidere a procedurii colective. Pot deveni parti in proces, prin cereri de interventie (in interesul debitorului sau in interes propriu), si asociatii/actionarii.

Procedura necontencioasa este reglementata in Codul de procedura civila, Cartea III, la art. 331-339, si are ca obiect cererile pentru dezlegarea carora este nevoie de mijlocirea instantei,  fara insa sa se urmareasca stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana, precum sunt cele privitoare la darea autorizatiilor judecatoresti sau la luarea unor masuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare. Caracteristica esentiala a procedurii necontencioase consta in absenta unui litigiu si a unui adversar. In schimb, principala trasatura a procedurii contencioase este aceea ca este bilaterala si presupune un conflict de interese .