Bolile si daunatorii albinelor

Bolile si daunatorii albinelor

Bolile albinelor se pot imparti in boli contagioase, necontagioase si intoxicatii.

Bolile contagioase

Bolile contagioase la rindul lor se grupeaza in bacteriene , virotice, micotice si parazitare.

Bolile bacteriene

Din aceasta categorie fac parte loca americana ,loca europeana, septicemia si paratifoza.

Loca americana

Este una din cele mai grave boli care ataca puietul albinelor, moartea acestuia producindu-se dupa capacire.In mod obisnuit, boala apare dupa culesul de salcim.

Etiologie. Agentul patogen este un microb sporulat cu foarte mare rezistenta (20-40ani) numit Baccilus larvae, care se prezinta, fie sub forma de bastonas cu extremitatile usor rotunjite,lung de 2-5 microni si lat de0,4-08 microni,fie sub forma de filament.

Contaminarea se face pe cale bucala, incepand din a doua zi a stadiului larvar, cand puietul incepe sa fie hranit de catre albine. Sursa principala de infectie o constituie cadavrele larvelor uscate moarte de loca americana. Albinele incearca sa elimine din stup aceste larve si sa curete celulele respective, preluand sporii pe piesele bucale, pe picioare si pe corp. Albinele lucratoare raspandesc sporii in tot stupul, pe faguri, in miere si polen, precum si pe pereti si in crapaturile stupilor, unde pot ramane timp de mai multi ani.

Transmiterea bolii dintr-un stup in altul si dintr-o stupina in alta se poate face prin intermediul albinelor hoate, precum si prin intermediul matcilor, familiilor si roiurilor de albine cumparate la intamplare, a stupilor si inventarului- apicol vechi, ceara si miere.

Simptome. Intrucat larvele mor in mod frecvent dupa capacire, boala se recunoaste clinic in primul rand dupa aspectul capacelelor de la puiet, care sunt perforate si concave, ca urmare a faptului ca larvele adera de acestea, cat si de fundul celulei. Larvele prezinta culoarea galbena-castanie si miros asemanator cleiului de oase. Masa, putrefianta este filanta, fapt ce o deosebeste de loca europeana. Albinele lucratoare indeparteaza o parte din cadavrele larvelor, pentru ca matca sa poata depune oua, ceea ce duce la aparitia unui puiet depus neuniform, imprastiat, spre deosebire de cel din familiile sanatoase, care este asezat compact, in urma deshidratarii, cadavrul devine complet uscat, aderent la peretele celulei, cu care formeaza corp comun, greu de separat.

Tratamentul. Avand in vedere marea rezistenta a formelor sporulate,se impune,ca o necesitate, colectarea albinelor intr-o lada goala,acoperita cu o plasa de sarma, urmand ca albinele sa fie tinute la rece si intuneric (pivnita)timp de doua zile, pentru, a permite consumarea mierii infectate din gusa si eliminarea sporilor. Dupa acest interval de timp, albinele sunt transvazate intr-un stup dezinfectat, prevazut cu faguri artificiali, unde li se administreaza sirop medicamentos.

Dupa o prealabila curatire, stupii se dezinfecteaza cu o solutie calda de soda caustica 3-4%, se lasa la soare timp de 6 ore, dupa care soda se indeparteaza prin clatire cu multa apa, se usuca si se revopsesc. Inventarul apicol se dezinfecteaza prin flambare, iar echipamentul de panza prin fierbere timp de 30 minute. Albinele moarte, stupii vechi si inventarul de mica valoare (perne, paturi, etc.) se distrug prin ardere. Mierea infectata se dilueaza cu o cantitate egala de apa, dupa care se sterilizeaza prin fierbere pana revine la volumul initial si se foloseste exclusiv in hrana oamenilor. Fagurii se reformeaza pentru extragerea cerii, iar bostina se arde.

In tratamentul locei americane se pot utiliza sulfamidele si unele antibiotice. Din grupa sulfamidelor se remarca sulfatiazolul, iar din grupa antibioticelor oxitetraciclina, eritromicina, negamicinul.

LOCA EUROPEANA

Este o boala a puietului de albine, raspandita pe tot globul; care apare primavara timpuriu si se mentine pana toamna cand inceteaza cresterea de puiet. Boala afecteaza in special larvele tinere, necapacite si numai rareori pe cele capacite.

Loca europeana este mai putin grava decat loca americana, deoarece majoritatea bacteriilor care contribuie la aparitia ei nu sporuleaza, iar sporii speciilor sporogene au o rezistenta mai scazuta fata de actiunea agentilor fizici sau chimici.

Contaminarea se face pe cale bucala, prin consumul de hrana infectata, iar raspandirea bolii, prin albinele hoate, trantori, (care au acces liber in orice familie), precum si prin schimb de faguri infectati sau folosirea inventarului apicol nedezinfectat.

Boala apare de obicei in luna mai si este favorizata de existenta unor familii slab dezvoltate, necorespunzator ingrijite, de timpul rece si ploios, precum si de lipsa culesului de nectar si polen. Caldura din. .timpul verii si aparitia unui cules bun, de mare intensitate, fac ca boala sa regreseze sau chiar sa se vindece spontan.

Simptome. In faza incipienta,. boala este greu de depistat, in prima faza a imbolnavirii, larva devine mai transparenta, distingandu-se usor traheele si tubul digestiv. Dupa putin timp, corpul ei se inmoaie si isi schimba pozitia normala, luand forme diferite, rasturnate, rasucite, devine galbui si treptat se bifurca. Dupa 3-4 zile, larvele mor si incepe procesul de descompunere treptata. In locul larvelor apare initial un lichid opalescent, apoi cafeniu, care cu timpul devine vascos. Mirosul larvelor in acest stadiu poate fi de putrefactie, daca agentul patogen determinat este Bacillus divei, acru, cand domina Streptococcus apis, sau aromat, cand procesul infectios a fost determinat de Bacterium euridice. Larvele nu adera de suportul celulelor, fapt pentru care albinele le indeparteaza cu usurinta, iar suprafetele de puiet devin heterogene. Cand evolutia bolii este inaintata si albinele nu pot indeparta cantitatea mare de larve care pier, acestea se usuca sub forma de solzisori, usor detasabili de peretii celulelor. Continutul larvelor bolnave nu este filant.

Cand se imbolnaveste si puietul capacit, capacelele celulelor se adancesc si devin mai inchise la culoare; Prenimfele au culoarea maronie si emana un miros de putrefactie.

Tratamentul consta in administrarea de sirop medicamentos, preparat cu antibiotice, sulfamidele avand un efect redus. Dintre antibiotice, s-a dovedit ca cea mai eficienta actiune o are streptomicina, un gram la litru sirop, administrat cate 100 ml pentru fiecare interval ocupat de albine, in patru repetitii, la interval de 4-5 zile.

SEPTICEMIA . ^:

Este o boala infectioasa a albinelor adulte si apare in toate sezoanele active ale anului, fiind favorizata de conditiile necorespunzatoare de intretinere si in special de locurile umbrite si racoroase.

Contaminarea se face prin intermediul aparatului respirator de unde agentul patrunde in hemolimfa, se inmulteste, si produce moartea prin septicemie. Pe cale digestiva, contaminarea nu este posibila in mod obisnuit, deoarece conditiile din intestinul albinei nu sunt favorabile multiplicarii microbului. Evolutia bolii este usoara, inregistrandu-se adesea vindecari spontane atunci cand cauzele care au favorizat aparitia dispar sau se amelioreaza.

Simptome. Albinele bolnave au hemolimfa cu un aspect laptos, prezinta mobilitate redusa, contractii abdominale inainte de moarte, se tarasc in fata urdinisului, mor in numar mare, iar cadavrele se descompun foarte repede, devin fragile, detasandu-se in partile componente la cea mai mica atingere.

Tratamentul. In primul rand se recomanda masuri de preventie care urmaresc indepartarea cauzelor care o produc (umiditatea excesiva, familii slabe, inlocuirea matcilor necorespunzatoare etc.). S-a constatat totusi ca antibioticele previn aparitia unor eventuale complicatii, in acest sens, se recomanda administrarea de oxitetraciclina sau eritromicina (250.000 U.I./litru sirop) in doza de 50 ml la un interval ocupat de albine, timp de 10 zile.

PARATIFOZA

Este o boala sporadica a albinelor adulte, favorizata in principal de conditiile necorespunzatoare de intretinere.

Contaminarea se face pe cale bucala, prin intermediul apei infectate. Actiunea agentului patogen se manifesta sub influenta unor factori, printre care amintim ploile reci si prelungite. Germenul se multiplica intens in intestinul albinei, apoi penetreaza in hemolimfa, provocand moartea prin septicemie, in interiorul stupinei, boala se transmite, prin , albinele ,hoate, trantori etc.

Simptome. In forma acuta, boala provoaca moartea albinelor si depopularea familiilor. Albinele bolnave pierd capacitatea de zbor, se tarasc in fata urdinisului au abdomenul balonat, prezinta diaree, dupa care mor. Clinic, boala se confunda cu nosemoza si acarioza, diagnosticul stabilindu-se prin examen microscopic. .

Tratamentul medicamentos este acelasi ca si in cazul locii europene si se mai recomanda dezinfectarea materialului care a venit in contact cu albinele bolnave,inlaturarea din cuib a ramelor murdarite cu diaree, schimbarea matcii si unificarea familiilor slabe.

BOLILE VIROTICE

Virozele sunt boli infecto-contagioase produse de virusuri care afecteaza atat regnul animal cat si regnul vegetal. Cele mai raspandite boli virotice sunt: puietul in sac si boala neagra.

PUIETUL IN SAC

Este o boala a puietului de albine, mai putin raspandita, fiind favorizata de actiunea factorilor nefavorabili.

Contaminarea se face pe cale bucala, odata cu preluarea hranei infectate, fiind receptive mai ales larvele in perioada de transformare in prenimfa. Raspandirea bolii se face prin contaminarea albinelor care incearca sa inlature larvele bolnave. Aparitia bolii este favorizata de racirea brusca a timpului si de ploile prelungite si ea poate apare in tot timpul sezonului activ. Evolutia bolii depinde de puterea familiei de albine in care a aparut, iar schimbarea factorilor de mediu, cum ar fi de exemplu un cules bun, poate determina vindecarea, fara interventia apicultorului.

Simptome. Intrucat moartea puietului se produce dupa capacire, celulele au capacelele concave, perforate si mai inchise la culoare. Larvele devin galbene, cenusii sau brune, cu capul de o culoare mai inchisa decat corpul, sunt intoarse complet cu partea ventrala in sus, iar cu cea dorsala se sprijina pe peretii inferiori ai celulei, luand aspectul unor pungi (saci) cu lichid). Acest, continut nu este vascos sau filant; nu, este mirositor,iar larvele nu adera ele peretii celulei, putand fi indepartate clin stup. Prin uscare, corpul se transforma intr-o crusta.

Tratamentul este similar cu cel aplicat in cazul locelor, folosindu-se sulfatiazolul combinat cu streptomicina sau numai teramicina, rezultate satisfacatoare dand si cloromicetina.

BOALA NEAGRA

Aceasta boala, cunoscuta si sub denumirea de boala de padure sau paralizia, apare vara in perioadele dintre culesuri, fiind conditionata de o serie de factori nefavorabili ca seceta, mierea de mana sau lipsa culesului.

Simptome. Albinele bolnave isi pierd capacitatea de zbor, se tarasc in fata urdinisului, fac miscari dezordonate, prezinta abdomenul marit si corpul negru, cu aspect unsuros, ca urmare a caderii invelisului pilos si mor cu aripile tinute sub forma de acoperis, departate si in jos. Albinele din stupii afectati nu mai aduna rezerve de miere, ci dimpotriva consuma tot ce culeg.

In interiorul stupului, albinele bolnave cad de pe faguri, se agita pe fundul stupului, o parte ies pe urdinis, cad cu fata dorsala spre pamant, se agita, au trompa intinsa si nu pot sta in pozitie normala.

Tratamentul medicamentos nu a fost elaborat pana in prezent, fiind recomandata, pe langa masurile de igiena, schimbarea matcii la familiile bolnave sau administrarea a 250 ml de sirop caldut (35C) cu adaos de

100 % lapte de vaca fiert, tratament care combate eventualele intoxicatii sau carente proteice. Se mai recomanda ca mijloc de tratare a acestei boli sucul de lamaie in 4 litri sirop, sau acidul citric cristalizat, l g la un litru de sirop, administrat in acelasi doze ca mai sus.

BOLILE MICOTICE

Micozele sunt boli infecto-contagioase produse de ciuperci si
ele evolueaza sub influenta conditiilor de mediu, putand produce
in anumite imprejurari pagube insemnate. Aceste boli micotice sunt
reprezentate prin: aspergiloza, ascosferoza si melanoza.   

ASCOSFEROZA (PUIETUL VAROS)

Ascosferoza este o micoza ce ataca puietul capatit si necapacit si apare in familiile insuficient ingrijite, de regula in lunile aprilie-mai, creste ca intensitate in iunie si regenereaza in iulie-august.

Contaminarea se face pe cale bucala prin intermediul albinele care indeparteaza puietul bolnav si transmit astfel boala alte larve sanatoase. Dezvoltarea micozei este favorizata de temperatul si umiditatea care se intalnesc in familiile de albine slabe. Primul puiet atacat de Ascosphaera apis este cel de trantor, deoarece acesta se afla la periferia fagurilor, unde umiditatea este mai crescuta si caldura mai redusa, apoi se extinde asupra puietului de lucratoare si chiar pe cel din botci.

Simptome. Larvele se inegresc, isi pierd segmentatia, pielea se aspreste si se acopera pe tot corpul cu un miceliu alb, raman liber numai corpul larvei, care apare ca un bufon uscat. Larva moare, iar in urma evaporarii apei, isi reduce volumul, se usuca devine dura asemanatoare unor pietricele de var, de unde si denumirea populara de "puiet varos'. Culoarea ei este alb-galbui atunci cand a fost parazitata, cu un miceliu de un singur sex, fie verde murdar, atunci cand miceliile s-au contopit si au dat nastere la corpi fructiferi. Puietul mumifiat este raspandit neregula pe suprafata unui fagure si nu adera de peretii celulei, putand scos de albine. Larvele indepartate din celule, sunt raspandite in fata urdinisului sau pe scandura de zbor, boala fiind astfel foarte repede recunoscuta de apicultor.

Tratamentul se face cu rezultate multumitoare cu Micocidin si Codratin in functie de marimea populatiei de albine si de intensitatea infectiei se administreaza cate 100-150 g Micocidin, prin imprastiere cu mana peste rame.

ASPERGILOZA (PUIETUL PIETRIFICAT)

Aspergiloza este o boala micotica ce ataca larvele, nimfele si albinele adulte. Este o boala foarte periculoasa, transmisibila omului, caruia ii ataca mucoasele oculare si cele ale aparatului respirator. Ea apare mai rar decat ascosferoza,dar evolutia si implicatiile ei sunt mult mai grave.

Contaminare. Ciuperca Aspergillus flavus este foarte raspandit in natura si albinele vin frecvent in contact cu ea. Patrunsa in cuib, boala se extinde asupra puietului si albinelor vii, contaminarea facandu-se pe cale bucala odata cu consumul de nectar, polen sau apa infectata. Miceliul traverseaza peretele intestinal,se inmulteste, distruge organele interne si provoaca moartea albine.

Aspergiloza apare in familiile de albine mai ales dupa un cules abundent de polen cand datorita netasarii corespunzatoare acestuia in celule, pastura este cuprinsa de ciuperca. Evolutia bolii este agravata de actiunea factorilor nefavorabili de mediu, in special de umiditate.

Simptome. La inceput, ciuperca se dezvolta pe fagurii cu pastura si albine moarte, dupa care trece pe larve, care se deshidrateaza, devin de consistenta dura (puiet pietrificat) si capata culoare galbuie, daca sunt invadate de micelii lipsite de formatiuni spongioase, sau culoare galbena-verzuie, daca miceliile au spori. Miceliul care le inconjoara adera strans la peretii celulei, asa incat larvele nu pot fi extrase de catre albine, iar apoi ciuperca se extinde si pe suprafata fagurelui pe diferite portiuni.

La albinele adulte, miceliul de nuanta verzuie apare pe suprafata corpului, in spatiile dintre inelele abdominale. Albinele bolnave de aspergiloza devin la inceput nelinistite, apoi prezint miscari anormale, cad de pe faguri, nu pot zbura, paralizeaza si mor.

Tratamentul este identic cu cel aplicat in cazul ascosferozei iar in cazul in care sunt atacate si albinele adulte, intreaga familie se arde. Deoarece, aspergiloza se poate transmite si la om, provocand grave afectiuni, se recomanda ca personalul care vine in contact cu albinele bolnave, sa poarte masca de tifon, imbibati intr-un antiseptic sau cel putin in apa, pentru a-si proteja caile respiratorii.

MELANOZA

Melanoza este o boala care afecteaza aparatul genital al matci:
si glandele salivare ale albinelor lucratoare.

Contaminarea se face pe cale bucala, mai intai la albinele lucratoare, apoi agentul se inmulteste in glandele salivare si de aici se transmite odata cu laptisorul de matca.

Simptome. Matcile atinse de melanoza prezinta inapetenta, inceteaza treptat depunerea oualor, au abdomenul marit, mobilitate redusa, cad de pe faguri, iar la extremitatea anala prezinta un dop cu excremente uscate. Mor dupa cateva zile. Ele au ovarele atrofiate si pline cu aglomerari pigmentare de nuanta inchisa. Melanoza afecteaza matcile indiferent de varsta si se pare ca ea este influentata de unii factori de mediu si in special de timpul rece si umed.

Mierea de mana care provoaca tulburari toxice in organismul albinelor favorizeaza declansarea melanozei, existand posibilitatea ca boala sa fie introdusa in stup odata cu mierea de mana.

Tratamentul medicamentos nu a fost elaborat inca, motiv pentru care se recomanda inlocuirea matcilor bolnave si crearea unor conditii optime de dezvoltare a familiilor de albine.

Bolile parazitare

Bolile parazitare sunt provocate de unele specii de paraziti, organisme care traiesc temporar sau permanent pe corpul sau organismul altor vietuitoare, hranindu-se cu sangele sau cu hrana acestora.

Dupa localizarea agentului parazitar, distingem endoparazitoze

si ectoparazitoze.

Endoparazitozele cuprind mai multe boli, dintre care amintim nosemoza, amibioza si acarioza, iar dintre ectoparazitoze amintim brauloza, varroza, senotainioza si triunghiulinoza.

NOSEMOZA

Nosemoza este o boala de invazie a albinelor adulte, foarte raspandita, care evolueaza cel mai adesea sub forma ascunsa (cronica), dar si eruptiva, cu manifestari puternice. Ea apare mai frecvent la sfarsitul iernii si inceputul primaverii, putand provoca depopularea familiilor de albine cand acestea sunt rau intretinute si iernate necorespunzator. Actiunea parazitului este favorizata de existenta familiilor slabe, de culesul de nectar si polen, de umezeala, de timpul nefavorabil etc.

Contaminarea se face pe cale bucala, prin consumul de apa si hrana infestata. Boala se transmite prin miere, polen, faguri contaminati, prin furt, trantori si inventar. Transmiterea bolii se face si prin contact direct intre matca infestata si albinele care o ingrijesc, prin roirea familiilor bolnave de nosemoza sau prin practica stuparitului pastoral.

Izbucnirea nosemozei primavara este legata si de contaminarea in masa a albinelor in timpul curatirii fagurilor de rezerva infestati. Nosemoza mai poate fi transmisa si prin intermediul diferiti paraziti ce traiesc in stup, cel mai important din acest punct vedere fiind molia cerii.

Aparitia bolii in stupina este favorizata de mai multi factori dintre care amintim iernarea pe miere de mana sau pe miere necapacita si acrita, deranjarea familiilor de albine in perioada iernare, lipsa matcii in timpul iernii sau prezenta in aceasta perioada a unei matci neimperecheate, imposibilitatea efectuarii zborului de curatire, ierni lungi si umede, primaveri racoroase, lipsa culesului, interventii frecvente si nejustificate in cuibul familiei de albine, inmultirea exagerata a acestora mai ales in par a doua a anului etc.

Simptome. In forma latenta de boala, manifestarile sunt sterse si de aceea se diferentiaza greu de albinele sanatoase. Familiile cu aceasta forma se dezvolta mai greu, prezinta mici pete de diaree si inregistreaza o mortalitate sporita fata de normal. Manifestarile in forma acuta de boala sunt mai pregnante. Astfel, familiile de albine bolnave de nosemoza au o activitate redusa primavara sau dupa perioadele reci si ploioase din timpul verii si se depopuleaza cu toate ca puietul este sanatos. Albinele bolnave prezinta diaree de culoare bruna-deschisa, au abdomenul umflat, isi pierd capacitatea de zbor, tremura, se tarasc in fata urdinisului, paralizeaza, dupa care mor in masa. Albinele moarte de nosemoza au picioarele adunate sub torace si aripile intinse.

Cand nosemoza este asociata cu diaree, este greu de delimitat cele doua boli. Podisorul, peretii stupului, fagurii si obiectele din jurul stupului sunt acoperite cu jeturi de diaree.

Matcile infestate sunt la inceput mai agitate, apoi devin apatice si cu o mobilitate redusa, cad de pe faguri, inceteaza depunerea oualor, nu se hranesc si dupa un timp mor. Spre deosebire de albinele adulte infestate, matcile bolnave de nosemoza nu prezinta forme de diaree, din contra sunt cu atat mai constipate cu cat gradul de infestare este mai mare.

Examinarea cu ochiul liber a intestinului extras cu mana dupa indepartarea capului, permite sa se observe la albinele infestate unele modificari macroscopice. Astfel, intestinul mijlociu este mai
gros, are culoarea mata-albicioasa, iar striatiunile transversale nu se mai observa.   

Deoarece, aceste simptome sunt caracteristice si altor boli, diagnosticul precis nu este posibil decat prin examen de laborator,care consta in evidentierea sporilor de nosemoza intr-un preparat
examinat la microscop.   

Tratamentul, ca si la celelalte boli, se bazeaza pe actiunea medicamentelor asociata cu masuri ele ordin igienic si biologic.

Boala considerata in mod oficial contagioasa, nosemoza poate fi combatuta in mod eficient cu un antibiotic, fumagilina, cunoscut in comert sub numele de Fumidil B.

AMIBIOZA

Amibioza este o endoparazitoza a albinelor adulte ce apare sfarsitul iernii si inceputul primaverii, provocata de un protozoar parazit.

Contaminarea se face pe cale bucala prin consumul hranei infestate. Chistii patrunsi in tubul digestiv germineaza, apoi o parte patrund in epiteliul intestinal, iar o alta parte inainteaza spre tuburile Malpighi, unde-si desfasoara ciclul evolutiv si actiunea patogena.

Amibioza este cel mai adesea intalnita la albinele care sunt infestate cu Nosema apis, dar boala poate apare ca o parazitoza.Amibioza este cel mai adesea intalnita la albinele care sunt infestate cu Nosema apis, dar boala poate apare ca o parazitoza independenta. Conditiile nefavorabile de iernare, calitatea necorespunzatoare a hranei, temperatura scazuta a mediului extern si umiditatea excesiva, sunt factori favorizanti atat ai amibiozei cat si ai nosemozei.

Simptomele bolii nu sunt tipice, dar familiile de albine afectate, in momentul deschiderii lor, emana un miros neplacut. Albinele bolnave prezinta abdomenul marit, diaree sub forma de jet, tremuraturi ale aripilor si alte tulburari nervoase. Tuburile Malpighi sunt mai ingrosate decat cele normale si se observa in structura acestora celule distruse complet sau cu leziuni de diferite grade.

Diagnosticarea bolii se face pe baza semnelor clinice completate cu examenul de laborator.

Tratamentul nu este inca bine precizat, el reducandu-se in principal la masurile de profilaxie care sunt identice cu cele descrise la nosemoza.

ACARI OZ A

Acarioza este tot o endoparazitoza a albinelor adulte, care se manifesta mai ales in a doua jumatate a iernii.

Contaminarea se face prin albine hoate, trantori, matci si roi
infestate. Dupa imperechere, femela patrunde in prima pereche
trahei toracice si depune 10-20 de oua. Oul se transforma
in larva, apoi in nimfa si adult. Acarienii inteapa peretii traheei
si provoaca scurgerea hemolimfei, cu care se hranesc.

Uneori,acarienii mai pot fi intalniti si in sacii aerieni din interiorul capului sau in cei din partea posterioara a corpului. Cand numarul parazitilor a crescut prea mult si hrana nu este suficienta, femelele
parasesc albina bolnava si se fixeaza pe perisorii de pe toracele
albinei, apoi se agata de o noua albina si vor intra repede in traheile acesteia deoarece in mediul exterior, fara hrana, acestia nu rezista mai mult de 48 de ore.   

In timpul iernii, albinele au o rezistenta scazuta fata de parazit datorita starii de semihibernare, iar asezarea lor in ghemul de iernare permite parazitului sa treaca cu usurinta de pe o albina pe alta, astfel ca primavara marea majoritate a albinelor mor, si parazitul infesteaza puternic albinele tinere, pe masura ce acestea eclozioneaza.

Acarienii ajunsi in numar mare in traheile albinelor obstructioneaza caile respiratorii si elimina unele toxine in organismul albineiei, determinand boala, care poate evolua sub o forma latenta sau sub forma acuta. Aceasta evolutie a bolii este influentata varsta albinelor si de sezon. La albinele tinere, acarianul patrunde mai usor in trahei decat la cele batrane, la acestea din urma lumenul stigmelor este mai mic si mai bine protejat de perisori.

Simptome. Albinele isi pierd capacitatea de zbor, cad in fata urdinisului unde se tarasc, abdomenul este dilatat, iar corpul prezinta tremuraturi. Aripile sunt departate si miscate dezordonat. La inceputul imbolnavirii, traheile isi pastreaza structura si elasticitatea aproape normale, iar la o infestatie masiva acestea clin alb-sidefiu devin mate, cretacee, galbene-castanii si apoi negre, in general, culoarea neagra a traheelor este suficienta pentru punerea diagnosticului.

Tratamentul se face cu ajutorul unor substante chimice volatile sau fumigene impregnate in benzi de hartie de filtru, cu conditia ca aceste substante sa omoare parazitii fara a vatama insa albinele, puietul, mierea sau pastura. Cele mai eficace produse acaricide netoxice pentru albine sunt preparatul Folbex si preparatul P.K. Fasia impregnata prinsa cu o sarma mai subtire se introduce printr-un orificiu facut in podisor, fie intre doua rame distantate din mijlocul cuibului, fie intr-un spatiu liber de 10-15 cm intre peretele stupului si primul fagure din cuib, dupa ce in prealabil urdinisul s-a inchis ermetic. Stupul se tine inchis o ora. dupa care se deschide urdinisul, iar tratamentul se repeta de 8 ori la interval de 7 zile.

Tratamentul medicamentos trebuie asociat si cu masuri preventive, dar deoarece acestea nu au o eficacitate la fel de buna ca si in cazul altor boli, distrugerea familiilor bolnave in momentul aparitiei bolii si aplicarea tratamentului la restul familiilor sunt masuri utile si eficace.

BRAULOZA (PADUCHELE ALBINELOR)

Brauloza este o parazitoza externa a albinelor adulte si in special a matcilor.

Contaminarea se face cu ajutorul trantorilor, a albinelor hoate, a mutarii fagurilor cu puiet si miere dintr-un stup in altul, prin unificarea familiilor, prin roire, iar in interiorul stupului, parazitul trece usor de pe o albina pe alta. Parazitul ierneaza in stup in stadiul de adult, iar primavara, femelele incep depunerea oualor, inclestarea cea mai masiva inregistrandu-se in lunile august-septembrie, iar odata cu racirea timpului numarul parazitilor scade.

Simptome. Albinele sunt nelinistite, iritate, au o activitate redusa si puterea familiei scade treptat. Parazitii se vad cu ochiul liber atat pe corpul albinelor cat si pe cel al matcilor.

Tratamentul se bazeaza pe distrugerea parazitului si se aplica de obicei in lunile septembrie-octombrie, cand familiile au puiet putin sau deloc si cand parazitii isi inceteaza inmultirea.

Tratamentul se poate face cu naftalina, camfor sau tutun aplicate pe cartoane care seara se introduc sub rame, iar dimineata, acestea impreuna cu braulele cazute se indeparteaza, deoarece parazitii au fost numai ametiti. Tratamentul se repeta la 15 zile. Bune rezultate dau si fumigatiile cu foi de tutun.

Pentru combaterea parazitului se poate utiliza si fenotiazina sub forma de fumigatii. Lemnul indicat pentru aceste fumigatii este lemnul de tei. Pregatirea familiei de albine pentru tratament consta in micsorarea urdinisului la l cm, distantarea ramelor si acoperirea crapaturilor.    

VARROOZA

Aceasta boala este o ectoparazitoza atat a albinelor adulte cat si a puietului, in special a celui de trantor.

Contaminarea se face cu ajutorul albinelor hoate, a trantorilor, a roilor si a fagurilor cu puiet, precum si prin practicarea stuparitului pastoral.

Simptome. In perioada de iernare, parazitii nelinistesc familia de albine, determinand un consum mai mare de miere, umplerea prematura a intestinului cu dejectii si aparitia diareei. Primavara cand in celulele cu puiet exista un mare numar de paraziti, albinele eclozionate vor fi neviabile, cu aripile nedezvoltate, cu cap si picioarele diforme. Ele cad pe fundul stupului de unde sunt scoase afara de catre albinele sanatoase.

Parazitul poate fi descoperit cu ochiul liber pe trantori,
albinele lucratoare si matca, precum si pe puietul acestora
urma descapacirii celulelor. La inceputul infestarii, acarianul
poate fi observat cu ochiul liber, datorita numarului redus de paraziti 2 iti si a pozitiei acestuia intre inelele abdominale, de unde nu
se poate vedea decat marginea posterioara a corpului.

Tratament. Datorita adaptarii parazitului la biologia si viata albinelor, au fost utilizate in ultimii ani zeci de substante antiparazitare, numeroase metode biologice, fizice si tehnice de combati a acestuia, dar rezultatele nu sunt nici in prezent satisfacatoare. S-a constatat ca dupa tratamente corect efectuate toamna, vara toamna anului urmator, aceleasi familii pot fi intens parazitate.

Pe plan mondial, cele mai utilizate substante in combate] varroozei au fost: fenotiazina, acidul formic, acidul lactic, timolul, camforul, uleiul de eucalipt, clorbenzilatul, brompropilatul, cumafosul, cimiazolul, amitrazul, cianpiretrinoidul de sinteza si fluvalinatul (mavrikul).

in prezent cele mai folosite substante in combaterea varroc sant amitrazul si fluvalinatul si se fac cercetari intense pentru ce baterea acesteia pe cale biologica sau^: prin utilizarea de extracte naturale, netoxice si nepoluante pentru produsele stupului.

SENOTAINIOZA

Este o ectoparazitoza a albinelor adulte, destul de .raspandita
printre acestea.

Contaminarea albinelor lucratoare si a trantorilor se face prin atacul direct in timpul zborului al mustei parazite, care-si depune cu aceasta ocazie larvele pe corpul acestora. Contaminarea este mai puternica pe timp cald si insorit, in timp ce pe timp rece si ploios, contactul albinelor cu musca parazita este redus. In corpul albinei, larvele, in numar de una sau mai multe, sunt localizate in cavitatea toracica, de unde pot migra in cavitatea cefalica si abdominala.

Femelele acestei muste se intalnesc in stupina din mai pana in octombrie, in numar foarte mare in iulie-august, de dimineata si pana seara, disparand din stupina atunci cand temperatura atmosferica depaseste 30C. Pe timp favorabil, in 1-2 zile depune toate larvele pe corpul albinelor.

Simptome. Albinele culegatoare se debiliteaza, isi pierd capacitatea de zbor si familiile se depopuleaza rapid. Uneori, la albinele moarte se pot observa trepidatii ale abdomenului, datorate miscarilor pe care le fac larvele parazite din organismul lor in cautarea hranei. Diagnosticul se bazeaza pe semnele clinice si pe examenul de laborator.

Tratamentul consta in asezarea pe capacele stupilor (locul unde poposesc senotainiile) a unor cartoane albe, pe care se aplica o solutie de amidon in care se inglobeaza insecticide in proportie de l-20%.Se pot folosi si vase de culoare alba cu apa, care se asaza tot pe capacele stupilor si in care se vor ineca un numar mare de muste, acestea fiind puternic atrase de culoarea alba a vasului.

TRIUNGHIULINOZA

Triunghiulinoza este o boala de invazie a albinelor culegatoare produsa de larvele unei insecte.

Contaminarea. Formele adulte ale acestor insecte se intalnesc frecvent prin paduri, livezi, fanete, unde isi depun si ouale in pamant la radacina plantelor. Larvele care rezulta din aceste oua au 3 perechi de picioare, cu ajutorul carora urca pe florile melifere in asteptarea albinelor. Larva de Meloe verigatus are forma triunghiulara, iar cu ajutorul aparatului bucal adaptat, pentru taiat si supt perforeaza membrana intersegmentara a albinelor si patrunde cu jumatate din corpul sau in cavitatea abdominala a albinei, unde se hraneste cu hemolimfa si cauzeaza moartea acesteia. Larvele de Meloe proscarabeus traiesc pe suprafata corpului albinelor ca si Braula coeca.

Simptome. Albinele parazitate sunt nelinistite si prezinta miscari spasmodice, se tarasc in fata urdinisului si incearca sa indeparteze parazitul, dupa care mor.

Tratamentul este similar cu cel aplicat in cazul braulozei.