CERCETARI PRIVIND CULTURA CARTOFULUI

IN ZONELE COLINAR- MONTANE

MOTTO:

Deviza celor ce muncesc

si traiesc in comuna

Cisnadioara, este o veche

vorba romaneasca, care

are la baza experienta

si profesionalismul la cote

maxime:

,,OMUL SFINTESTE LOCUL''.

Figura 1. Flori de cartof

CAPITOLUL 1

ISTORICUL, PRODUCTIA SI IMPORTANTA

CULTURII CARTOFULUI

Istoricul culturii cartofului

Cartoful este originar din America de Sud si a fost pentru prima data

intalnit in regiunile inalte si umede din Peru, Columbia. Introducerea lui in

Europa din America de Sud s-a facut in urma cucerii acesteia de catre spanioli

(1525-1543), cu ajutorul navigatorilor, prin Spania si Anglia. Din Spania s-a

introdus in Portugalia si Italia, mai apoi si in Belgia. Se cultiva foarte mult in

zona temperata (circa 1000 de soiuri), ca planta alimentara, furajera si industriala.

Tuberculii provin din portiuni de tulpina al caror parenchim lemnos si maduva se

dezvolta exagerat. Bacele sunt verzi intunecate sau violacee si toxice,

necomestibile.

Cartoful a fost prima data acceptat ca recolta la scara larga in Insulele Britanice. A devenit mancarea majoritara in Irlanda in secolul al XVIII-lea si adesea este numit cartoful irlandez pentru a fi deosebit de cartoful dulce. Irlanda este asa de dependenta de cartof, ca distrugerea (provenita din malura) din 1845-1846 a recoltelor a cauzat foamete, ce a dus la multe boli, moarte si emigrari.

Cartoful a fost alimentul cel mai important in cursul istoriei in secolul XX, in Europa, in mod special in Germania, unde a tinut populatia in viata in timpul celor doua razboaie mondiale.

Cu continutul lui ridicat de carbohidrati, cartoful este azi o mancare de baza

a populatiei occidentale. Creste cel mai bine in climat rece si umed. Germania, Rusia si Polonia, care sunt tarile cele mai mari producatoare de cartofi din Europa.

In timpul goanei dupa aur din Klondike, Alaska (1897-1898), cartoful

valora greutatea lui in aur. Cartofii erau valorosi pentru continutul lor in vitamina C, ceea ce a facut ca minerii sa-i cumpere cu aur.

In sudul insulelor din Tristan de Cunha din Atlantic, cartoful a fost folosit ca moneda oficiala de schimb. Iar din cauza lipsei de mancare, aceasta era mai mult valorata.

Primul studiu facut in amanunt asupra cartofului a fost in anul 1883 de catre

Alphonse de Candolle in lucrarea "L' origine des plantes cultives".

Cartoful este o planta originara din "lumea noua", fiind considerat printre

cele mai valoroase achizitii pentru omenire. In acelasi timp mai este considerat a

doua "paine a omenirii" si un produs strategic foarte important pentru securitatea

alimentara a mileniului II, cartoful se cultiva in scop comercial in peste 150 de tari,

productiile inregistrate insumand 311 miliarde tone.

In Romania cartoful a fost introdus la inceputul secolului al XIX-lea in Tara

Romaneasca, Moldova si Transilvania. Deoarece majoritatea denumirilor

cartofului deriva din cele germane, se considera ca a fost adus de colonistii

germani veniti pe meleagurile noastre la sfarsitul secolului al XVIII-lea.

1.2. Dezvoltarea si productia culturii cartofului

Producerea cartofului se deosebeste esential, metodologic si tehnic de

producerea altor plante de cultura din urmatoarele puncte de vedere:

- cartoful isi formeaza productia in sol, elementul principal fiind tuberculul,

o tulpina metamorfozata (tuberizata), cu particularitati biologice diferite fata de

celelalte plante de cultura;

- prin tuberculi se transmit o serie de boli (viroze, micoplasme, micoze) si

daunatori (nematozii );

- in timpul vegetatiei, plantele de cartof pot fi rapid infectate cu virusuri

foarte periculoase ca: virusul Y al cartofului, virusul rasucirii frunzelor, virusurile

A, S, X sau M, care nu pot fi combatute pe cale chimica si care conduc rapid la

degenerare prin diminuarea progresiva a capacitatii de productie;

- cartoful are unul dintre cei mai mici coeficienti de inmultire cea ce face ca

suprafetele pentru producerea tuberculilor de plantare sa fie de 20-40 de ori mai

mari decat in cazul celorlalte culturi;

- tuberculi sunt foarte perisabil, au un continut ridicat de apa (cca 75 %) si o mare sensibilitate la vatamare, ceea ce presupune o grija deosebita la manipulare, transport si conditii speciale de pastrare si de limitare a pierderilor;

- discontinuitatea in asigurarea optima a factorilor de vegetatie si a

conditiilor de pastrare determina modificari in fiziologia tubercului, cu

manifestari nedorite in vigoarea de crestere a plantelor conducand la fenomene de

filozitate si chiar senilitate;

- necesarul ridicat de material de plantare la hectar (3000-4000 kg), mareste

costurile aferente cu pana la 45-50 % din totalul cheltuielilor de productie.

1.2.1. Pe glob

Cele mai mari productii de cartof au fost obtinute in tarile cu conditii

ecologice favorabile ca: Germania, Olanda, Rusia, Polonia etc. In a doua jumatate

a secolului al XV-lea, cartoful ocupa suprafete intinse in Columbia si Ecuador.

Consumul de cartofi foarte ridicat se mentine in tari, dezvoltate din punct de

vedere economic, ca: Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Franta, Germania

si Olanda, unde, productiile medii sunt peste 40 t/ha, Romania situandu-se pe locul

al II-lea in Europa, dupa Polonia, exceptand tariile fostei Uniuni Sovietice, prin

cresterea suprafetei de cultivare, ajungand in anul 2007 la 300 mii ha si pe locul al

VIII-lea pe glog dupa China, India, Statele Unite ale Americii, Rusia, Ucraina,

Polonia si Belorusia.

In Romania, productia pe unitatea de suprafata este insa mica, echivaland cu

numai 30% din cea realizata in unele state vest-europene. Recoltele sunt drastic

paralizate de atacurile agentiilor patogeni si daunatorilor. Dintre ultimii, cel mai de

temut este gandacul din Colorado, devenit insecta de carantina in vestul Europei,

dar care in Romania are frecvent trei generatii pe an. Adultii si stadiile larvare ale

gandacului din Colorado (Leptinotarsa decemlineata) se hranesc cu frunze si,

uneori si cu tulpini. Cand populatiile gandaciilor sunt mari, plantele pot fi complet

defoliate, iar productia de tuberculi este compromisa. Productia comerciala este

imposibila fara utilizarea insecticidelor pentru combaterea gandacului din

Colorado. 34% din cantitatea totala de insecticide utilizate in cultura cartofului

sunt aplicate pentru combaterea acestui daunator.

Europenii fiind mari cultivatori de cartofi si samanta, si in acelasi timp buni

procesatori au dominat comertul mondial cu cartof (75% ca, cantitate si 65% ca

valoare). 95% din comertul cu cartofi este realizat in tarile Uniunii Europene.

Europa ramane zona cea mai importanta in privinta ameliorarii si cultivarii

cartofului pentru samanta. In anul 2003, au fost inregistrate 750 de soiuri in "

Catalogul European al soiurilor de cartof " acoperind peste 95 mii hectare de

cartofi de samanta din 10 tari ale Uniunii Europene. Scotia, Germania, Franta si

Olanda ramanand cele mai importante tari amelioratoare de soiuri in cultivarea si

exportul cartofului pentru samanta.

Desi tarile Uniunii Europene detin doar 15% din suprafata cultivata cu cartof

si folosesc doar 15% din cantitatea de samanta folosita in Europa in 2006, datorita

nivelului tehnologic ridicat si a principiilor de pe "piata libera", au reusit sa obtina

28% din productia totala la nivel european, 95% din cantitate si 94% din valoarea

cartofului importat si exportat.

In ultimul deceniu Europa si-a pierdut suprematia in ceea ce priveste

productiile de cartofi la nivel mondial, din cauza reducerii suprafetelor de cultivare

si a productiei de cartof.

In ultimii ani, o serie de factori de ordin economico-sociali determinati de

schimbarea relatiilor ce se produc din perioada de tranzit spre economia de piata,

precum si conditiile climatice excesive de seceta, au dus la scaderea accentuata a

productiei medii de cartof pe tara.

1.2.2. In tara noastra

Romania este una din tariile mari cultivatoare de cartof. Fata de perioada

1934-1938, cand s-au cultivat 151 mii hectare; in perioada 1979-1989 s-au cultivat

293mii hectare; in perioada 1986-1990 s-au cultivat 337 mii hectare, reducandu-se

suprafata in anul 1991 la 234,9 mii hectare, iar in 1992 la 218,7 mii hectare.

Judetele care cultiva suprafete mari de cartof sunt in primul rind cele situate

in zona mai umeda si mai racoroasa: Suceava, Harghita, Covasna, Sibiu, Brasov,

Bihor, Neamt, Mures, Cluj.

Dupa reorganizarea Institutului de Cercetari Agricole din Romania

consumul de cartof a fost de peste 115 kg/locuitor in perioada 1990-2000 si circa

70-80 kg/locuitor in ultimii ani. Productia de cartof in Romania creste odata cu

dezvoltarea cercetarii in domeniu prin infiintarea in 1949 a Departamentului de

Cercetare pentru Romania. In 1967 s-a realizat o larga dezvoltare a cercetarii

cartofului prin infiintarea la Brasov a Institutului de Cercetare pentru Cartof si Sfecla de Zahar. Acest institut devine in 1977 - Institutul de Cercetare si Productie a Cartofului - . In anul 1980 au fost infiintate cinci Statiuni de Cercetare si Productie a Cartofului coordonate de ICPC - Brasov. Aceasta a permis rezolvarea celor mai importante probleme privind cercetarea si productia de cartof la nivel national. In fiecare statiune de cercetare facandu-se diverse cercetari: la Statiunea de Cercetari Agricole de la Campia Turzii au existat propuneri cu privire la folosirea gunoiului de grajd la cartof; la Statiunea de Cercetari Agricole Cenad s-au efectuat culturi comparative cu soiuri de cartof etc.

1.3. Importanta culturii cartofului in tara noastra

Cartoful are o deosebita importanta in alimentatia oamenilor, in furajarea

animalelor si pentru prelucrari industriale.

In alimentatia oamenilor se foloseste in stare proaspata sau sub forma de

produse uscate si semipreparate. Este alimentul de baza folosit de cea mai mare

parte a populatiei europene.

Preparatele din cartofi satisfac exigentele alimentare ale tuturor categoriilor

sociale, acesta fiind consumat fiert, copt sau prajit, sub forma de supe, salate,

pireuri, inlocuind de multe ori painea si fiind un bun aliment dietetic.

In furajarea animalelor cartoful este voloros in primul rand pentru porcine si

bovine, dar poate fi utilizat si pentru alte specii de animale.

Cartoful se utilizeaza in industria alimentara, obtinandu-se produse uscate:

faina, fulgi, grisi; produse prajite: chipsuri, cartofi semiprajiti si congelati, cartofi

pai. In industria amidonului si alcoolului, dintr-o tona de tuberculi se obtin 140 kg

amidon sau 100 kg dextrina, respectiv 95l alcool; de asemenea, se pot obtine 15-17

kg cauciuc sintetic.   

Tuberculii de cartof au un continut mediu de 25% substanta uscata si 75%

apa. In substanta uscata predomina amidonul, urmat de proteine si saruri minerale.

O importanta mare in alimentatie o au aminoacizii esentiali din proteine, care sunt

sintetizati de organism; tuberculii de cartof contin multi aminoacizi esentiali.

Amidonul din tuberculii de cartof este constituit din amiloza (15-25%) si

amilopectina (75-85%). Este un polizaharid care se formeaza din bioxid de carbon

in plantele verzi prin fotosinteza. In tuberculul de cartof continutul de amidon este

diferit in functie de soiul cultivat, tehnologia de cultivare folosita si chiar marimea

tuberculilor.

Continutul in proteina bruta este, in medie, de 2% din substanta proaspata.

Principalele monozaharide care se gasesc in cartof in mod curent in

tuberculii de cartof sunt glucoza si fructoza. Aceste substante se gasesc in cantitati

mai mari in cartofii timpurii, ceea ce mareste mult importanta alimentara a

cartofului pentru lunile iunie si iulie.

Tuberculul de cartof contine toate vitaminele liposolubile (vitaminele A si E). Dintre vitaminele hidrosolubile tuberculul de cartof contine vitaminele B1, B2,

B5, B12, C, H, PP si acid folic.

Situatia actuala a culturii cartofului, nu este una dintre cele mai favorabile.

Conditiile de mediu nefavorabile din ultimii 7 ani, caracterizate prin temperaturi

foarte ridicate in perioada de vegetatie a cartofului, asociate cu secete prelungite au

condus la cresterea exploziva a populatiei de afide, principalii vectori de

transmitere a virusilor.

Deteriorarea calitatii cartofului de consum s-a datorat si unor greseli

organizatorice si tehnologice printre care:

- suprasolicitarea suprafetelor cultivate cu cartof din zonele specializate

pentru cultura cartofului, prin nerespectarea rotatiei de 4 ani;

- intarzierea voita a intreruperii vegetatiei la categoriile biologice superioare

ca urmare a planificarii unor productii ridicate, cu efecte evidente asupra

deprecierii calitatii cartofului, prin migrarea virusurilor din aparatul foliar in

tuberculi;

- acordarea de preturi nestimulative producatorilor privati de cartof, la

cartoful pentru samanta si la unele soiuri si categorii biologice mai dificil de

produs;

- nerespectarea tehnologiei de producere a cartofului, prin utilizarea unor

doze mari de azot;

- utilizarea de material de plantare necertificat pentru cresterea suprafetelor;

- utilizarea fara discernamant a pesticidelor si erbicidelor in combaterea

bolilor si buruienilor;

- asigurarea pastrarii tuberculilor in conditii si spatii necorespunzatoare.

Industria alimentara din Romania se afla intr-un proces de restructurare si

asezare a structurilor sale pe piata nationala. Pentru realizarea obiectivelor de

performanta economica este necesara evaluarea si conturarea directiilor de

dezvoltare in perspectiva. Industria alimentara se reflecta in gradul de asigurare a

securitatii alimentare a populatieiei si in participarea sa la structura si armonizarea

dezvoltarii economiei nationale.

Cresterea consumului de cartof in anii 2000-2007 fata de anul 1990 este

de 20 %, iar la cereale este de aproximativ 23,5 %. Spre deosebire de tarile

dezvoltate, gradul de prelucrare al cartofului este foarte redus, el consumandu-se

direct in gospodarie prin gatirea lui in diverse preparate culinare. Aceasta situatie

este determinata de lipsa industriei de prelucrare, care ar trebui sa adauge valoare mai mare produselor agroalimentare care au la baza cartoful si sa creze produse

competitive cu cele de import.

Importanta culturii cartofului in economia nationala se bazeaza pe

urmatoarele aspecte :

- aliment de baza in hrana zilnica;

- cartoful ofera posibilitatea pastrarii indelungate peste iarna;

- ocupa unul din primele locuri in privinta consumului de energie calorica,

substanta uscata si proteina pe unitate de suprafata cultivata;

- desi ocupa numai 4% din suprafata cultivata a tarii noastre, in comparatie

cu celelalte culturi, realizeaza 20% din productia acestora;

- luand in considerare structura si productia realizata la principalele culturi in

Romania in perioada 1996 - 2007, cartoful se situeaza pe locul al treilea dupa

porumb si grau ca suprafata cultivata, pe locul al doilea din punct de vedere al

cantitatii de substanta uscata la hectar dupa porumb, si respectiv locul al doilea dupa grau din punct de vedere al cantitatii de proteina la hectar;

- din punct de vedere al cantitatii de energie, cartoful se situeaza pe primul

loc, urmat de porumb si grau, posedand energie calorica moderata (aceasta se

datoreaza faptului ca tuberculul de cartof contine multa apa si putina grasime).

Institutul de Cercetare pentru Cartof si Sfecla a dus la rezolvarea intregului

necesar de cartof pentru samanta din tara noastra si la stabilirea unui sistem de

reinnoire a cartofului pentru samanta. Acest sistem s-a aplicat in toate unitatile

agricole. De la acestea, cultivatorii de cartofi luau samanta cu valoare biologica

ridicata. Cartoful a inceput sa fie cultivat in toate gospodariile de la sate. Astfel

cartoful pentru Romania a devenit a doua paine a locuitorilor.

Importanta culturii cartofului deriva atat din punct de vedere al calitatilor

culinare cat si prin locul pe care il ocupa intr-o dieta sanatoasa, cat si din punct de

vedere economic, in dezvoltarea agriculturii romanesti ca parte integranta a

acesteia. Cultura cartofului este una din cele mai eficiente culturi din Romania, ea

are o rentabilitate ridicata pe unitatea de suprafata in comparatie cu alte culturi.

In prezent, agricultura romaneasca prezinta cele mari dificultati de adaptare

la cerintele Uniunii Europene.

1.4. Imaportanta culturii cartofului in judetul Sibiu

Fondul funciar din zona montana a judetului Sibiu reprezinta aproximativ

37 % din suprafata. Cartoful cultivandu-se pe o suprafata de 2284 ha, ceea ce

reprezinta 37,62 % din suprafata totala a judetului Sibiu. Nivelul redus al

proprietatii funciare este de 0,30 ha/locuitor respectiv 0,86 ha arabil/exploatatie, iar

costul ridicat al pesticidelor si ingrasamintelor, nerespectarea si neaplicarea corecta

a unor verigi tehnologice determina obtinerea unor productii inferioare resurselor

existente.

Problema obtinerii unei productii mari de cartof prin alegerea soiului si

procurarea cartofilor de samanta din categoriile biologice, constituie o preocupare a locuitoriilor din zona montana. Pentru rezolvarea problemelor, s-au organizat doua experiente cu soiuri de cartof in perioada 1999-2001, in centrele experimentale Cristian si Paltinis, avand ca obiectiv stabilirea sortimentului de soiuri pe scopuri de folosinta si a diferitelor aspecte agrofitotehnice ale culturii cartofului in functie de conditiile pedoclimatice.

S-au obtinut urmatoarele rezultate

- sub aspectul productiei totale, in zona Cristian, cele mai productive soiuri

timpurii si semitimpurii au fost Escort, Agata, Sante si Runica (49 - 39,6 t/ha), iar

dintre soiurile tardive si semitardive, Provento, Nicoleta si Rustic (44,8 - 39,6 t/ha);

- sub aspectul productiei comerciale in conditiile zonei premontane s-au

remarcat soiurile timpurii si semitimpurii: Escort, Kondor, Roclas, Sante, Christian

(21,3 - 13,1 t/ha; 42- 34 % din productia totala) respectiv cele tardive si

semitardive, Provento, Nana, Amelia, Desire (15 - 10,2 t/ha; 33,5 - 33,1%);

- pentru productia de samanta, cele mai productive soiuri in zona

premontana au fost Agata, Runica, Escort, Roclas (30,5 - 24,8 t/ha; 68 - 59 % din

productia totala), respectiv Nicoleta, Sante, Provento (9,3 - 27,9 t/ ha; 74,3 - 62,2

- cartoful pentru consum timpuriu a dat rezultate bune in zona joasa la o

altitudine de 450 m, dar cu un risc cauzat de brumele tarzii de primavara;

- cartoful pentru consum de vara asigura productii mari, insa perioada

optima de recoltare sa fie dupa 65 de zile de la rasare.

CAPITOLUL 2

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE

A CARTOFULUI

Figura 2. Solanum tuberosum (cartoful)

a)    b)

Figura 3. Soiuri de cartof: a) cartofi rosii; b) cartofi albi.

2.1. Amplasarea

Amplasarea cartofului se realizeaza pe soluri structurate, profunde si permeabile. Cele mai potrivite sunt solurile cu textura luto-nisipoasa, nisipo-lutoasa sau lutoasa, care incalzesc usor si prezinta o capacitate mare de retinere a apei. Pe aceste soluri daca se evita tasarea, rata cresterii in greutate a tuberculilor este mare comparativ cu solurile nisipoase sau argiloase.

2.2. Rotatia

Rotatia culturilor de cartof se face o data la 2 sau 3 ani daca nu s-a manifestat atac de Globodera rostochiensis (nematodul auriu), iar daca nu exista suficient teren din punct de vedere textural sau a unor indicatori de fertilitate, rotatia este de patru ani.

La stabilirea rotatiei trebuie sa se tina seama de particularitatile biologice ale cartofului, de structura culturior si tipul de asolament.

Alcatuirea asolamentului si la alegerea tipurilor de rotatii se face in functie

de urmatoarele criterii:

- alternarea speciilor de plante mari consumatoare de apa si a elementelor

nutritive cu cele care prezinta consumuri mai reduse;

- includerea in rotatie a plantelor care contribuie la cresterea continutului in

azot;

- culturile prasitoare sa alterneze cu cele neprasitoare;

- speciile de plante atacate de boli si daunatori comuni sa nu revina pe aceeasi parcela mai repede de 3 ani.

Cele mai bune rezultate, in ceea ce priveste planta premergatoare, se obtin

dupa graminee si leguminoase perene furajere (lucerna in zona de campie, trifoiul

rosu in zonele umede), leguminoase anuale, cereale paioase (grau, secara, orzoaica,

orz), porumb siloz, bostanoase, in pentru ulei (daca nu a fost atacata de putregaiul

cenusiu si boli care pot fi transmise cartofului), floarea-soarelui (daca nu a fost

atacata de putregaiul cenusiu si boli care pot fi transmise cartofului).

Mai putin indicate ca plante premergatoare sunt sfecla pentru zahar si

porumbul deoarece se recolteaza tarziu.

Cartoful nu se recomanda a se cultiva dupa plante din familia Solanaceae si

nici in monocultura. De asemenea, nu se cultiva nici dupa culturile de rosii, ardeii,

vinete, deoarece prezinta boli si daunatori comuni.

2.3. Fertilizarea si aplicarea ingrasamintelor

2.3.1. Fertilizarea

La culturile de cartof nu pot fi obtinute productii ridicate fara fertilizarea

organica si chimica, deoarece consumul de substante nutritive (tabelul 2), este mai

mare decat la alte plante de cultura.

Azotul este foarte important in prima perioada de vegetatie, pentru formarea unei suprafete foliare optime, dar si pe tot parcursul perioadei de vegetatie.

Insuficienta de azot duce la ingalbenirea plantelor, reduce treptat suprafata

de asimilatie si prezinta consecinte negative asupra formarii stolonilor si tuberculilor.   

Excesul de azot duce la o crestere luxurianta a plantelor, ceea ce franeaza tuberizarea si cresterea tuberculilor, mai ales atunci cand si umiditatea solului este ridicata; mascheaza virozele in cazul producerii materialului de plantat; scade rezistenta plantelor la bolile produse de ciuperci (mana) si tuberculii se strica mai usor in timpul pastrarii.

Aplicarea azotului in doua etape, o parte inainte de plantare si o parte dupa

formarea tuberculilor, duce la formarea unei plante mici, dar productia de tuberculi

este aceasi ca si atunci cand intreaga cantitate de azot se aplica la pregatirea patului

germinativ sau la plantare.

La un kg de azot se obtin in tara noastra intre 40 si 110 kg tuberculi.

Tabelul 1

Fosforul are rol pozitiv in dezvoltarea sistemului radicular, in formarea

tuberculilor, in maturarea si acumularea amidonului, mareste rezistenta cojii la

vatamarile mecanice, scade atacul de raie comuna la tuberculi, stimuleaza marirea

rezistentei la pastrare.

Insuficienta se manifesta prin arsuri si reducerea formarii tuberculilor.

Excesul de fosfor determina o maturizare mai rapida a plantelor si a

tuberculilor.

Derermina sporuri de productie mai mici decat azotul, pana la 40-50 kg

tuberculi la 1 kg substanta activa (oxid de fosfor).

Potasiul este consumat de cartof in cantitati mari, avand efect redus la

inceputul perioadei de vegetatie, dar mareste suprafata foliara in a doua parte,

intarziind imbatranirea foliajului.

Are rol pozitiv in: valoarea seminala a tuberculilor, rezistenta la seceta, mana

si la procentul de tuberculi buni pentru samanta.

Excesul poate sa duca la scaderea productiei si a calitatii tuberculilor.

Potasiul este utilizat la solurile semitardive si tardive, deoarece mentine

foliajul in stare de functionare in intervalele de seceta, putandu-se obtine sporuri de

productie.

Determina sporuri de productie cuprinse intre 10-15 kg tuberculi pentru 1 kg

substanta activa (oxid de potasiu).

Gunoiului de grajd se utilizeaza la soiurile tardive si la cele timpurii.

Gunoiul de grajd conduce pe langa aportul de elemente nutritive care

amelioreaza insusirile fizice si hidrofizice ale solului, la marirea capacitatii de

absorbtie a acestuia, imbunatatirea pH-ului si a activitatii microorganismelor.

Constituie o importanta sursa de azot, iar efectul lui asupra productiei depinde de

calitatea, cantitatea, gradul de fermentare, momentul de aplicare si modul de

incorporare in sol (tabelul 2).

Continutul total de elemente nutritive in diferite ingrasaminte organice

Tabelul 2

Gunoiul nefermentat este favorabil mai ales pe solurile grele si reci. Pe

solurile mai grele (argiloase) se folosesc cantitati de 25-35 t/ha, iar pe solurile

usoare doze de 20-30 t/ha.

Se aplica toamna cat mai devreme, inainte de efectuarea araturii de baza cu

conditia ca acesta sa fie fermentat.

2.3.2. Epoca de aplicare a ingrasamintelor

Tipurile de ingrasaminte recomandate in cultura cartofului sunt nitrocalcarul

si ureea pe solurile acide, iar pe cele neutre azotatul de amoniu, ureea si sulfatul de

amoniu.

Gunoiul de grajd , fosforul si potasiul se aplica sub aratura de baza.

Ingrasamintele cu azot se administreaza numai primavara la pregatirea

patului germinativ sau in doua etape: la pregatirea patului germinativ si in

vegetatie, odata cu lucrarile de ingrijire (prasit mecanic) sau dupa tuberizare (10-

35 zile dupa rasarire).

Ingrasamintele complexe (compusi minerali ce contin azot, fosfor si potasiu

in diferite rapoarte) se aplica primavara inainte de pregatirea patului germinativ,

lucrare cu care se efectueaza incorporarea lor in sol, fie in toamna.

Carbonatul de calciu se aplica pe solurile care au pH-ul sub 5, sporind astfel

productia cartofului si a celorlalte plante din rotatie. Se recomanda aplicarea lor

plantei premergatoare in doze de 5 t/ha, dupa ce s-a efectuat in prealabil determinarea aciditatii solului, deoarece neutralizarea acestuia direct la cultura

cartofului provocata raspandirea raiei comune.

Ingrasamintele foliare se aplica complementar, fie culturilor de cartof

afectate de: grindina, vanturi foarte puternice, furtuni sau a celor amplasate pe

soluri nisipoase la care se manifesta dezechilibre de nutritie sau carente in

microelemente. Completare se face cu ingrasaminte foliare de diferite tipuri (in

raporturi de 4:1:1; 2:3:1; 1:1:1) si se aplica odata cu tratamentele fitosanitare, in

general cand lanul s-a incheiat si pana la sfarsitul infloritului. Cele mai frecvente

ingrasaminte foliare folosite la cartof si concentratiile solutiilor sunt : Folplant (F -

231, F - 411, F - 011: 0.5 - 1 %), Folifag (0.5 - 1 %), Nutrileaf si Cal Max (1%),

Bionat, etc.

2.4. Lucrarile solului

Figura 4. Pregatirea patului germinativ

In urma lucrarilor solului se asigura un substrat cat mai afanat si cu o

aerisire cat mai corespunzatoare, acumularea apei si elementelor nutritive in sol,

precum si distrugerea buruienilor. Lucrarile solului se executa diferential in functie

de clima, textura solului, planta premergatoare, gradul de imburuienare si eroziunea solului.

Pe solurile grele, sistemul radicular, stolonii si tuberculii se dezvolta

necorespunzator, de aceea afanarea solului facuta mai adanc e necesara. Aratura trebuie execuata la timp pentru a preintampina formarea bulgarilor, indiferent de marimea lor, deoarece acestia constituie un impediment in dezvoltarea sistemului radicular si al tuberculilor, diminuand eficacitatea erbicidelor si ingreunand recoltarea mecanizata.

Mobilizarea solului se face la adancimea de 28-30 cm pentru toate tipurile de

sol.

Nivelarea solului se poate face inainte sau dupa arat, fiind extrem de importanta in cultura mecanizata a cartofului, influientand pozitiv uniformitatea

adancimii de plantare, forma bilonului, erbicidarea si recoltrea.

Aratura se efectueaza imediat dupa recoltarea plantei premergatoare, la

sfarsitul verii sau toamna, cu incorporarea completa a resturilor vegetale si

administrarea ingrasamintelor organice si chimice cu fosfat si potasiu.

Pana la sosirea iernii, aratura se mentine curata de buruieni, nivelata, fara

crusta, permitand plantatul mai devreme in primavara, prin zvantarea mai timpurie

si uniforma a terenului.

In primavara, pregatirea patului germinativ (figura 5), se face numai dupa ce solul e bine zvantat cu ajutorul cultivatorului, echipat cu piese tip sageata, pentru adancimi pana la 14 cm sau cutite tip dalta pentru adancimi de pana la 18 cm. Pregatirea patului germinativ se mai poate face si cu ajutorul combinatoarelor si a grapelor oscilante. Se aplica ingrasaminte cu azot sau complexse, iar pentru a evita tasare solului se face bilonarea din toamna.

Cand terenul este uscat, prelucrarea primara se face cu polidiscul, in prima

etapa prin doua treceri. Lucrarea trebuie repetata daca parcela este invadata de pir, palamida sau volbura, precum si atunci cand aratura de toamna se executa dupa o perioada mai lunga de 20 de zile de la prima etapa de dezmiristire cu polidiscul.

Figura 5. Cultivatorul rotativ

Avand in vedere ca, pamantul se marunteste in timpul iernii prin efectul

repetat al inghetului si dezghetului, acest efect pozitiv trebuie pastrat prin lucrari ale solului inainte de plantarea cartofului.

2.5. Materialul de plantat si plantarea

2.5.1. Pregatirea materialului pentru plantat

Pregatirea materialului de plantat incepe practic toamna, in momentul

recoltarii, si consta in sortarea tuberculilor sanatosi, nevatamati, fara impuritati,

pamant sau pietre. Odata cu sortarea se face calibrarea acestora astfel:

tuberculi pentru consum trebuie sa aiba diametrul peste 55 mm;

tuberculi de samanta au diametrul cuprins intre 30 - 55 mm;

tuberculi sub STAS sub 30 mm.

Se elimina tuberculii care prezinta simptome de mana, putregai umed si uscat,

pentru a preveni aparitia focarelor de infectie pe parcursul pastrarii.

Primavara materialul pentru plantare se sorteaza din nou, se elimina paiele,

bulgari de pamant si tuberculii bolnavi care prezinta boli de putrezire (putregai

umed, putregai uscat si mana).

Materialul de plantat trebuie sa apartina soiului si categoriei biologice

stabilita pentru fiecare zona in parte, sa fie sanatos, iar marimea tuberculilor sa fie

cuprinsa intre 40-70g.

La cartoful extra timpuriu si timpuriu se pot obtine sporuri de productie de

3,5-7 t/ha prin incoltirea tuberculilor inainte de plantare.

De calitatea materialului de plantat depinde in mare masura productia de

cartof.

2.5.2. Epoca de plantare

Alegerea momentului optim de plantare se face calendaristic, dar si in

functie de tipul de sol. Pentru plantarea tuberculilor neincoltiti, momentul optim de

plantare este determinat de umiditatea solului (starea de zvantare in primavara) si

temperatura acestuia. Umiditatea trebuie sa permita efectuarea plantarii fara ca

solul sa se taseze si sa formeze bulgari, asigurand astfel o buna acoperire a

tuberculilor, biloane afanate si cu sol maruntit. Temperatura minima in sol trebuie

sa fie cuprinsa intre 5-6sC, la adancimea de 10 cm, valori la care tuberculii isi

continua procesele fiziologice de stimulare a formarii si cresterii coltilor. Nu

trebuie sa se astepte realizarea in sol a temperaturii de 7sC, temperatura la care

incepe incoltirea tuberculilor, deoarece pot interveni ploi care duc la intarzierea

plantarii.

Cartoful preincoltit si incoltit se planteaza in functie de data prealabila a

ultimelor ingheturi ce survin in primavara si care nu trebuie sa afecteze plantele

dupa rasarire (de la plantat la rasarire trec 18-25 zile). Plantarea soiurilor de cartof

extratimpuriu si timpuriu se face intre 5-15 martie in zona Olteniei si intre 5-25

martie in restul zonelor.

Plantare tuberculilor neincoltiti se face la jumatatea lunii martie in zonele

din sud, ultima decada a acestei luni in zona colinara si la inceputul lunii aprilie in

zona favorabila din punct de vedere climatic pentru cartoful de consum si pana la

sfarsitul lunii aprilie in zonele mai racoroase din depresiunile intramontane pentru

cartoful de consum si cel pentru samanta.

Pentru soiuri din diverse grupe de precocitate (timpurii, semitimpurii,

semitarzii, tarzii), se recomanda ca plantarea sa se inceapa cu soiurile tardive.

Plantatul presupune o lucrare uniforma, efectuata cu material de plantat corespunzator din punct de vedere biologic, sortat si calibrat pentru a evita

golurile de cultura si a reduce sursele de infectie cu diferite boli.

2.5.3. Densitatea plantatului

Cercetarile efectuate in ultimii ani arata ca productiile la cultura cartofului

oscileaza la densitati cuprinse intre 45 mii si 70 mii de tuberculi (cuiburi) la hectar,

iar planta isi autoregleaza numarul de tulpinii initiale, care se dezvolta viguros, in

functie de conditiile de mediu si de fertilitatea solului.

Pentru cartoful ce se recolteaza la maturitate, este suficient asigurarea unui

numar de tulpini de 220-240 mii la hectar pentru a realiza productii la nivelul

potential al solului, in conditii tehnologice corespuntatoare.

Pentru culturile de cartof extratimpuriu si timpuriu se planteaza un numar de

65-75 mii tuberculi sau portiuni de tuberculi a cate 3-4 colti, ceea ce inseamna 240-

280 mii de tulpini la hectar.

Cantitatea de tuberculi la hectar oscileaza intre 2.000-4.900 kg/ha, in functie

de greutatea medie a unui tubercul si desimea stabilita la unitatea de suprafata (ha),

(tabelul 3).

Norma de plantare in functie de desime si marimea tuberculilor

Tabelul 3

2.5.4. Distantele intre randuri si metodele de plantare

La culturile de cartof extratimpuriu si timpuriu, cu tubelculi incoltiti

inainte de plantare, se folosesc distante intre randuri de -60 cm, plantarea

efectuadu-se semimecanizat: se deschid rigole cu ajutorul cultivatorului prevazut

cu corpuri de rapila, in care tuberculii se planteaza manual, iar acoperirea lor se

face mecanizat cu aceleasi mijloace, fie manual.

Nu marimea tuberculilor plantati determina productia de cartof, ci desimea

de plantare, productia fiind in corelatie cu numarul de tulpini principale la hectar.

Atunci cand se planteaza tuberculi mai mici, creste desimea la plantare, pentru a

asigura numarul normal de tulpini principale (tabelul 4).

Densitatea orientativa de plantare la cartof (mii tuberculi/ha)

Tabelul 4

Plantarea cartofului la distante mai mari de 70-75 cm intre randuri este

avantajoasa pentru mecanizarea lucrarilor de ingrijire si recoltare, obtinandu-se

productii practice egale cu cele obtinute la distante mai mici intre randuri.

Adancimea de plantare in functie de conditiile tarii noastre, este cuprinsa

intre 4-8 cm calculata de la nivelul orizontal al solului nivelat, situat in fata masinii

de plantat. Tuberculii de marime mica (fractia I-a = 30 - 45 mm ) se planteaza la

4-6 cm, iar tuberculii mai mari (fractia a II-a = 45-55 mm ) se planteaza mai

adanc la 6-8 cm.

Cartoful se planteaza cu masina 4 Sa BP 62,5, care asigura distante intre

randuri de 60-70 cm, cu masina de plantat 6 SAD-75, la distante intre randuri de 75

cm, in agregat cu tractorul U-650.

2.6. Lucrari de ingrijire

In intervalul de peste 30 de zile, de la plantat pana la rasarire se vor efectua

lucrari de intretinere si se va urmari distrugerea buruienilor si a custrei care se

formeaza mai ales pe terenurile grele si cu vreme ploioasa, precum si mentinerea

unui bilon cat mai mare, maruntirea si afanarea solului, fertilizarea complementara

(foliara), aplicarea diferitelor tratamente, etc.

La executarea lucrarilor mecanice este foarte important a se evita tasarea

excesiva a solului, calcarea foliajului, taierea stolonilor si dizlocarea cuiburilor. La

aplicarea tratamentelor cu diferite pesticide se va evita poluarea mediului.

2.6.1. Combaterea buruienilor

Prima lucrare se executa la 10-14 zile dupa plantare.

La plantatul plan se executa o prasila mecanica intre randurile de plante vizibile, la adincimea de -10 cm cu zona de protectie de 12-15 cm si viteza de

inaintare 4-4 km/h.

Urmatoarea lucrare este bilonarea, in numar de 2-3; la cartoful extratimpuriu poate fi suficienta o lucrare de prasit si o bilonare. Rebilonarea se face dupa plantare, si ca scop, realizarea unui bilon cat mai mare si afanat inainte de rasarirea cartofului, precum si combaterea buruienilor pe cale mecanica.

Buruienile produc pagube mari, determinand diminuarea recoltei ci 20-35%

chiar in cazul unor lucrari de ingrijire efectuate corespunzator cu mijloace mecanice.

Metodele chimice se bazeaza pe folosirea unui sortiment diversificat de

erbicide, in functie de infestarea cu buruieni anuale si perene.

Momentul optim pentru erbicidare este inainte de rasarirea cartofului, atunci

cand valul al doilea de buruieni incepe sa rasara (ele fiind in faza de cotiledoane

sau 2-4 frunzulite). De regula cu 2-5 zile inainte de rasarirea cartofului se

efectueaza al doilea prasit si rebilonat, urmand apoi aplicarea unuia dintre

urmatoarele erbicide:

- metribuzin (Sencor 70 WG 0,7-1,2 kg/ha, Lexone 75 DF 0,7-1,2 kg/ha,

Dancor 70 WG 0,7-1,2 kg/ha, Metripaz 70 WP 0,7-1,2 kg/ha, Metripar 70 WG 0,7-

1,2 kg/ha si AS 70 PU 0,7-1,2 kg/ha), care combate urmatoarele specii de buruieni:

stirul, loboda salbatica, albastrita, urzica moarta, musetel salbatic, mohor, busuioc

de camp, etc.;

- linuron (Afalon 50 SC 2,5 l/ha, Linurex 50 SC 2,0-4,0 l/ha), combate

urmatoarele buruieni: stir, scanteuta, iarba barboasa, traista ciobanului, turita si

meisorul.

Aceste erbicide se mai numesc si peliculare, deoarece solutia de stropit este

retinuta in primii cm de la suprafata solului si de aceea dupa erbicidare nu se mai

executa alte lucrari mecanice de intretinere timp de 3-4 saptamani pentru a nu

distruge continuitatea peliculei formate.

Daca s-a efectuat o erbicidare preemergenta corecta, iar sola nu este puternic

infestata cu buruieni, pana la recoltare nu mai sunt necesare lucrari ale solului.

Daca terenul se prezinta imburuienat, vor fi executate 1-2 prasile si rebilonari pana in faza de incheiere a randurilor de cartof, dar aceste lucrari se vor

face insa dupa 4 saptamani de la primul erbicidat.

In cele mai frecvente cazuri in culturile de cartofului apar buruieni cum ar fi:

pirul, mohorul, costreiul, odosul. Acestea se combat prin efectuarea unei a doua

erbicidari cu un erbicid selectiv pentru planta de cartof. Dintre acestea mentionam:

- rimsulfuron (Titus 25 DF 40 - 50 g/ha + surfactant), combate buruieni ca:

mohor, iarba barboasa, odos, pirul tarator, costreiul din samanta si rizomi;

- haloxifop-R-metil (Gallant Super 1,5 l/ha) combate: pirul tarator la stadiul

de 15-20 cm si costreiul cand are 30-40 cm inaltime;

- fluazifop-P-butil (Fusilade Super 1,5-3,0 l/ha) combate: pirul, costreiul,

mohor; ne se aplica in conditii de seceta;

- quizalofop-P-tefuril (Pantera 40 EC 0,75- 1,0 l/ha) combate: pir, costrei si

iarba barboasa.

Aplicarea postemergenta a erbicidelor este foarte importanta pentru cultura cartofului, deoarece sunt controlate buruienile cu germinatie tarzie care vor ingreuna recoltarea cartofului. Avand in vedere ca actiunea erbicidelor utilizate dureaza 4-5 saptamani, nu trebuie executata nici o lucrare a solului.

2.6.2. Combaterea bolilor

2.6.2.1.Bolile parazitare ale cartofului

Mana cartofului (Phytophthora infestans, figura 6)

Figura 6. Phytophthora infestans

Parazitul ataca frunzele, tulpinile si tuberculele. Pe frunze boala se manifesta sub forma unor pete mai mult sau mai putin circulare, de 1-1,5 cm diametru, la inceput verzi-galbui, cu marginea difuza. Petele apar la marginea foliolelor. In scurt timp petele se maresc, devin brune, apoi brune-negricioase, ramanand inconjurate de o dunga verde-galbuie. Pe fata inferioara a frunzei, in derptul pete-lor, se observa pe vreme umeda un puf fin, albicios, care reprezinta fructificatiile ciupercii, sporii. Acestia sunt purtati de vant la alte plante, iar apa ii duce in sol putand ajunge la tuberculi. Pe vreme umeda frunzele sunt atacate complet, se inegresc, se usuca si cad lujerii ramanand dezfrunziti.

Pe tulpini atacul se prezinta sub forma unor pete alungite, de culoare bruna-

negricioasa, care de multe ori determina inegrirea si uscarea acestor organe.

Tuberculi atacati, la inceput nu se deosebesc de cei sanatoasi, deoarece

tegumentul este intact. Intr-o faza mai avansata a bolii, la suprafata tuberculilor

apar pete brune, brune-cenusii sau albastrii, usor cufundate, de marimi diferite,

care ocupa de regula numai o parte din suprafata tubercului.

Igiena culturala se face pentru a inlatura focarele de infectie si a impiedica

raspandirea agentilor patogeni si consta in eliminarea prin sortare a tuberculilor

atacati, care constituie o sursa importanta de infectie.

Pentru o dezvoltare normala si viguroasa a plantelor se face sortarea atenta a

cartofului pentru samanta, incoltirea, plantarea, fertilizarea si efectuarea lucrarilor

la momentul optim. Sola pe care urmeaza a se planta cartof, este bine sa fie in

camp deschis, plana, cu un sol usor si cu un drenaj bun, in vederea unei bune

circulatii a aerului care sa asigure o uscare rapida a foliajului.

Controlul si supravegherea campului trebuie sa inceapa odata cu rasarirea

plantelor si se va urmari locurilor unde probabilitatea aparitiei manei este mai

mare.

Rolul fungicidelor in controlul manei cartofului este extrem de important in

mentinerea sanatatii plantelor si asigurarea unor productii ridicate.

Tratamentul contra manei se face cand plantele au 20-30 cm si cand frunzele

plantelor de pe acelasi rand se ating. Boala la inceput are o evolutie lenta, iar apoi

aceasta poate fi exploziva.

Pentru a nu crea forme de rezistenta la anumite substante, acestea trebuie

alternate, de regula se efectueaza 6-8 tratamente, diferentiat, in functie de zona,

conditiile climatice si sensibilitatea soiurilor la mana.

Alternarioza cartofului sau patarea bruna a frunzelor

(Alternaria porri, figura 7)

Figura 7. Alternaria porri

Atacul se manifesta pe frunze si pe tuberculi. Pe frunze, in perioada infloririi plantelor, apar pete brune, circulare, ce pot ajunge pana la 1 cm in diametru. Petele sunt bine delimitate, usor vizibile, cu zone concentrice la suprafata. La suprafata petelor se observa un puf catifelat, brun-inchis, format din fructificatiile ciupercii. Boala apare mai intai pe frunzele de la baza plantei apoi treptat pe cele mijlocii si superioare.

Pe tuberculi atacati boala se manifesta prin pete circulare, usor cufundate, de culoare bruna-negricioasa, de aceeasi marime ca si cele de pe frunze. Uneori petele

conflueaza acoperind portiuni mari din tubercul. Pulpa din dreptul petelor putrezeste si capata o culoare neagra.

Boala este favorizata de precipitatii reduse si climat calduros. Apare de obicei inaintea atacului de mana, mai ales la soiurile timpurii si semitimpurii. Boala se transmite prin tuberculii infectati in timpul vegetatiei sau cei contaminati in cadrul procesului de recoltare.

Simptomele bolii apar pe frunze, in special pe cele de la baza tulpinilor sub

forma unor pete brune, rotunde sau colturoase si coincid cu inceputul infloririi

plantelor. Culoarea petelor alterneaza de la brun deschis la brun inchis spre negru.

In stadiu foarte avansat, cand boala este favorizata de conditiile climatice, se

produce o vestejire si desfrunzire totala.Pe tuberculi apar de regula pete circulare brune inchis, care produc usoare depresiuni in coaja acestora.

Aplicarea fungicidelor foliare este justificata in zonele unde boala devine

severa, iar primul tratament se face cand apar leziuni pe frunzele de sus ale primei

treimi a plantei.

Putregaiul inelar al tuberculilor

(Corynebacterium sepedonicum,figura 8)

Figura 8. Corynebacterium sepedonicum

Din unele cuiburi plantele nu rasar sau rasar mai tarziu, prezentand lastri

subtiri, piperniciti, cu frunze mici, incertite sau rasucite usor de culoare verde

galbuie. Pe masura ce boala evolueaza, frunzele se rasucesc mai puternic si se

usuca. Aceste plante pier in cursul lunii iunie sau iulie. In unele cazuri plantele

atacate nu prezinta sintome caracteristice de imbolnavire, avand acelesi aspect ca si

cele sanatoase. Pe vreme secetoasa, mai pe la sfarsitul verii, se observa ca frunzele

se rasucesc, apoi se ingalbenesc, se ofilesc si se usuca.

Cartofii atacati, la exterior, nu se deosebesc de cei sanatosi; in sectiune insa, ei prezinta sub coaja, pete mici, circulare, de marimea unei gamlii de ac, de culoare galbena ca lamaia. Pe masura ce boala evolueaza, petele cresc in dimensiuni, ajun-gand pana la 1-1,5 cm diametru, fiind dispuse in forma de inel, in dreptul zonei de crestere. Tesutul din zona inelului vascular este moale, putrezit. Prin presarea cartofilor bolnavi iese la suprafata un lichid vascos, ce nu apare niciodata la cartofii sanatosi.

In unele cazuri pulpa tuberculilor este complet putrezita si transformata

intr-o masa moale, vascoasa.

Combaterea putregaiului inelar al tuberculilor se poate face prin:

folosirea de material saditor sanatos;

treierea tuberculelor si zvantarea la soare 5-7 zile;

pastrarea in conditii optime;

folosirea de soiuri rezistente.

Inegrirea bazei tulpinii si putregaiul umed al tuberculilor (Erwinia atroseptica, figura 9)

Figura 9. Erwinia atroseptica

Plantele pot fi atacate in toate fazele de dezvoltare.

Boala apare in prima jumatate a verii, caz in care plantele raman pipernicite, cu tulpini debile si cu ramurile indreptate in sus si indoite cu concavitatea spre axul principal. Foliolele sunt rasucite spre fata superioara, de culoare verde-galbuie, uneori cu un luciu metalic.

Tulpinile bolnave sunt mai subtiri in portiunea bazala, cu tesutul moale, putrezit si de culoare brun-negricioasa sau neagra. Plantele atacate puternic nu mai produc tuberculi sau formeaza tuberculi mici. Tuberculi infectati nu prezinta simptome externe de imbolnavire, coaja nefiind atinsa. Intr-un stadiu mai inaintat al putrezirii, in tuberculi se formeaza caverne pline cu mucilagiu. Putrezirea tuber-culilor inceputa in camp, se agraveaza iarna in timpul pastrarii, mai ales atunci cand depozitele sunt umede si neaerisite.

Combaterea inegririi bazei tulpinii si putregaiul umed al tuberculilor se poate face prin:

folosirea de material saditor sanatos sau dezinfectarea acestuia inainte de plantare cu formalina 40% (1:200) timp de 3-5 minute, urmata de 2 ore sudatie;

treierea tuberculelor si zvantarea lor dupa recoltare;

depozitarea in conditii optime;

agrotehnica superioara.

Rictorioza la cartof (Rictorioza solani, figura 10)   

Figura 10. Rictorioza solani

Boala se manifesta pe tulpini, stoloni, tuberculi si radacini. Atacul poate apare de timpuriu, in care caz, plantutele rasarite prezinta lastari firavi, subtiri, acoperiti de pete (zone) brune, necrozate, de forma alungita.

In cazul infectiilor tarzii, plantele bolnave nu se mai dezvolta normal, avand internodiile scurte, tulpinile si nodurile ingrosate, frunzele incretite sau rasucite in sus, de culoare galbuie, care trece spre rosu pana la violet. Uneori are loc putrezirea coletului si acoperirea lui cu o panza de mucegai paslos, alba-cenusie.

In cuiburile atacate se formeaza tuberculi mici, deformati, cu tegumentul zgronturos, crapat, acoperit de pete necrotice. Cu timpul la suprafata tuberculilor, apar numeroase formatiuni mici, brune-negricioase, screlotiile ciupercii.

Rictorioza la cartof se poate combate printr-o:

agrotehnica superioara;

folosirea de material saditor sanatos sau dezinfectarea acestuia inainte de plantare cu formalina 40% (1: 200) timp de 3-5 minute.

2.6.2.2. Bolile virotice ale cartofului

Virusul X al cartofului / mozaicul X sau comun (Solanum virus-1,

figura 11)

Figura 11. Solanum virus-1

Aceasta viroza se manifesta prin simtome variate, in functie de soi, de varsta plantelor si de conditiile de mediu. Atacul este caracteristic pe frunze, ale caror limb apare acoperit de pete de culoare verde-deschisa, raspandite neregulat pe suprafata foliolelor, pete care alternand cu portiunile sanatoase de culoare verde-intens, dau limbului un aspect mozaicat.

Cand atacul este in faza incipienta, petele de decolorare se observa numai daca frunza este privita prin transparenta. Intr-o faza mai avansata a bolii, patarea mozaicata este insotita de incretirea frunzelor sau de deformarea limbului. In cazuri rare se manifesta prin pete necrotice in forma de liniute, de culoare neagra, ce apar pe limb, petiol si tulpini.

Tuberculi infectati nu se deosebesc ca aspect exterior de cei sanatoasi.

Virusul rasucirii frunzelor de cartof (Solanum virus-14, figura 12)

Figura 12. Solanum virus-14

Plantele atacate prezinta o rasucire a marginilor foliolelor catre fata superioara, de-a lungul nervurii principale. Frunzele, incepand cu cele inferioare, devin tari, pieloase, aspre la pipait. La unele soiuri fata inferioara a frunzelor capata un colorit roscat sau albastrui-inchis, datorita acumularii antocianului in celule.

Intr-un stadiu mai avansat al bolii, plantele au frunzele si petiolurile indreptate in sus, apropiate de tulpina si adunate sub forma de buchet.

Plantele soiurilor nu se mai dezvolta normal, raman pitice.

Virusul Y al cartofului sau mozaicul Y(Solanum virus-2, figura 13)

Figura 13. Solanum virus-2

Se manifesta prin pete necrotice in forma de dungi, de culoare bruna sau neagra, pete care apar pe frunze, petioluri si tulpini. Frunzele atacate sunt casante, mai mici decat cele normale si adesea cu varful indoit spre interior. Frunzele bazale si cele mijlocii, sunt mai atacate, se usuca mai devreme si atarna pe tulpina un timp oarecare, dupa aceea cad la pamant. In varful tulpinii ramanand cateva frunze tinere, verzi, cu simtome de mozaic si de incretire. Productia de tuberculi este foarte scazuta la plantele atacate.

Virusul A al cartofului sau mozaicul A (Solanum virus-3, figura 14)

Figura 14. Solanum virus-3

Acest virus produce o incretire a frunzelor mai ales cand acestea se gasesc in plina crestere. Foliolele plantelor bolnave sunt tari, groase si aspre la pipait, adesea cu pete de decolorare la suprafata lor. Plantele atacate raman pitice , prezentand o scurtare a internoduriilor tulpinii.

Virusul S al cartofului sau stolburul de sud (Lycopersicum virus-5,

figura 15)

Figura 15. Lycopersicum virus-5

Primele simptome ale bolii se observa la foliolele de la varful plantelor deoarece acestea au marginile clorozate si rasucite in sus de-a lungul nervurii principale, din care cauza adesea iau forma de lingurita. Petiolurile frunzelor bolnave au o pozitie mai aproape de verticala decat cele ale plantelor sanatoase. In scurt timp frunzele capata o nuanta roscata sau violacee, datorita acumularii unei cantitati mari de antocian.

Tufele virozate sunt mai slab dezvoltate in comparatie cu cele sanatoase.

Dupa 7-10 zile de la aparitia primelor simptome, plantele bolnave incep sa se ofileasca, fenomen care cuprinde mai intai frunzele de la baza plantei si apoi cele de la varf. In primele zile ofilirea este reversibila, plantele recapatandu-si turgescenta in timpul noptii. Dupa catva timp insa, plantele ofilite nu-si mai revin si se usuca in intregime.

2.6.3. Combaterea daunatorilor

Gandacul de Colorado (Leptinotarsa decemlineata, figura 16)

Figura 16. Leptinotarsa decemlineata

Este cel mai mare daunator al culturilor de cartof din tara noastra.

Gandacii ierneaza in sol la o adancime de 40 - 50 cm. Primavara ies la suprafata odata cu samulastra de cartof, care constituie prima lor sursa de hrana. Cand planta gazda se afla in apropiere gandacii se deplaseaza pe sol, iar cand aceasta este mai la distanta, acestia zboara. Odata gasita planta gazda, gandacii se hranesc, se imperecheaza si depun oua. Larvele ies dupa 4-14 zile in functie de temperatura si incep sa se hraneasca cu frunzele de cartof, parcurgand 4 stadii. Cel mai mare consum de hrana il inregistreaza larvele din stadiul 3 si 4.

Se face controlul zilnic al fiecarei sole cultivate cu cartof, pentru a se cunoaste data aparitiei gandacilor adulti si densitatea acestora. Daca aceasta densitate depaseste limita de 1 gandac la 4-5 plante se va aplica un tratament de combatere a adultilor.

Tratamentul se aplica la aparitia larvelor din generatia I ,atunci cand in larvele nu au depasit stadiul 1 si 2, pentru ca actiunea insecticidului sa fie mai mare.

Atnci cand tratamentul pentru gandacii adulti nu s-a efectuat, iar atacul primei generatii este foarte puternic si larvele apar esalonat se recomanda repetarea tratamentului pentru prima generatie la un interval de 10-15 zile, in functie de perioada de control a insecticidului folosit.

La noi in tara daunatorul se dezvolta in 2-3 generatii, se face 4-5 tratamente pentru cartoful de toamna, 2-3 tratamente pentru cel de vara si 1-2 tratamente pentru cartoful timpuriu. Aceste se pot face cu:

thiametoxam 25 % (Actara 25 WG 0,08 kg/ha);

tiacloprid 480 g/l (Calypso 480 SC 0,08 l/ha);

acetamiprid 20% (Mospilan 20 SP 0,08 kg/ha);

bensulap 50 % (Victenon 50 WP 0,5 kg/ha).

Nematozii comuni, sunt viermisori greu vizibili cu ochiul liber. Atacul se limiteaza doar la partea subterana (stoloni si tuberculi) prin: pete mici albe, care cu timpul se maresc si se brunifica.

Figura 17. Nematozii cu chisti

Nematozii cu chisti (figura 17), sunt specii de carantina, iar pe solele infestate nu se poate cultiva cartoful pentru producerea materialul de plantat.

Ataca atat partile aeriene, cat radacinile si tuberculii prin: plante pipernicite cu frunzele ingalbenite, radacina principala zbarcita cu chisti pe radacinile mai subtiri, tuberculii sunt mici si fara aspect comercial.

Figura 18. Viermii sarma

Viermii sarma (figura 18), sunt larvele gandacilor pocnitori.

Provoaca pagube si deprecieri prin saparea de galerii in pulpa tuberculilor. Prin galeriile produse patrund diversi agenti patogeni, care pot conduce la putrezirea tuberculilor.

Factorii care favorizeaza atacul viermilor sarma sunt: terenurile intelenite, solurile bogate in materie organica si solurile cu reactie neutra.

Figura 19. Viermii albi

Viermii albi (figura 19), sunt larvele carabusului de mai.

Acestea ataca tuberculii prin rosaturi si escavatii, creand porti pentru agentii patogeni.

2.6.3.1. Transmiterea virusurilor

Virusurile ajung in interiorul gazdei cu ajutorul omului, insectelor, solului sau prin contactul direct dintre plantele bolnave si cele sanatoase.   

Sunt virusuri care pot fi transmise de la o planta la alta intr-un timp foarte scurt, iar vectorul isi pastreaza capacitatea de infectie numai cateva ore de la parasirea plantei bolnave (transmitere de tip nepersistent) si virusuri ai caror vectori devin infectiosi numai la cateva zile de la achizitionarea agentului patogen, pastrandu-si apoi aceasta calitate timp indelungat (transmitere de tip persistent).

Figura 20. Afidele

Paduchi plantelor sau afidele (figura 20), sunt insecte fitofage care se hranesc cu seva plantelor cultivate si spontane; au dimensiuni foarte mici (0,5-4mm) cu o forma globuloasa si culori diferite. Intre afide si virusuri exista o relatie stransa, in sensul ca afidele sunt mijloace de raspandire a virusurilor, iar virusurile imbunatatesc calitatea plantelor ca suport de hrana pentru afide.

Figura 21. Paduchele veriganului

Paduchele veriganului (figura 21), este un vector al virusului A al cartofului, virusului Y, a mozaicului aucuba si al virusului rasucirii frunzelor de cartof .

Figura 22. Paduchele patat al cartofului

Paduchele patat al cartofului (figura 22), este un vector de 40 de virusuri, atat persistente cat si nepersistente la cartof si sfecla, fiind raspandit in intreaga lume.

Pentru a preveni raspandirea virusului cartofului, in camp si in special virusul rasucirii frunzelor, se recomanda folosirea insecticidelor sistemice granulate in perioada de vegetatie cum ar fi: Mospilan 20 SP - 0,08 kg/ha, Regent 200 SC - 0,1 l/ha, Actara - 0,06 kg/ha, Calypso - 0,08 l/ha.

Tratamentele se repeta la un interval de 10-14 zile (in functie de remanenta virusului) pana la intreruperea vegetatiei.

2.7. Recoltarea

Figura 23. Masina de scos cartofi pe un rand MSC-1

Recoltarea cartofului se face in functie de scopul culturii prin urmatoarele moduri:

- manual, cu furca sau sapa, pe suprafete mici;

- semimecanizat, cu masina de scos cartofi MSC-1(figura 23), sau cu MSCRE-1, pe suprafete mici, iar pe suprafete mari cu masina de scos cartofi pe doua randuri MSC-2;

- mecanizat, cu combine diferite, pe suprafete mari, terenuri netasate cu o textura lutoasa sau luto-nisipoasa, fara resturi vegetale sau piatra.

Cartofii destinati consumului extratimpuriu si timpuriu se recolteaza incepind din luna mai, atunci cand tuberculi depasesc in greutate 30 g. Recoltatea lor se face manual pe solurile misipoase , prin smulgere, iar pe celelalte soluri folosind grapa sau plugul. Sortarea se face in acelasi timp cu recoltarea, evitandu-se vatamarea tubrculilor. Tuberculi recoltati nu trebuie sa depaseasca 24 ore de la recoltate pana la depozitare.

Pentru consumul de vara, recoltarea se face in luna iulie sau in luna august cu combina CRG-2 sau E-684. Combinele de recoltat cartof realizeaza dislocarea tuberculilor, separarea pamantului si a resturilor vegetale, odata cu incarcarea lor in remorca de transport, stationar din buncarul combinei sau din mers. Dupa recoltare se face transportare tuberculilor la depozit, unde se sorteaza si se calibreaza. Depotitarea lor nu trebuie sa depaseasca 10 zile.

Cartoful pentru consumul de toamna-iarna si pentru industrializarea lui se recolteaza atunci cand 2/3 din tulpini s-au uscat, restul de 1/3 avand inca culoarea galbena. Inainte de recoltare cu 7-8 zile tulpinile se distrug pe cale chimica pana la ingalbenirea totala. Distrugerea lor se face cu substante chimice cum sunt: Reglone 5 t/ha, Harvade 25 F in doza de 2,5 l/ha sau pe cale mecanica cu masina de tocat vrejuri MTV 4. Recoltarea se face pe vreme buna si la umiditatea corespunzatoare solului.

Pentru a avea o productie cat mai mare si de calitate trebuie sa se tina cont de:

- delimitarea cuiburilor de cartofi care prezinta atac de mana sau alte boli si recoltarea lor separat;

- recoltarea capetelor si a randurilor marginale;

- recoltarea trebuie facuta atunci cand temperatura solului este de peste 12C si umiditate optima care sa permita separarea usoara a pamantului de tuberculi;

nu se recolteaza pe vreme ploioasa si nici nu se lasa tuberculii pe sol.

2.8. Sortarea

Dupa recoltare cartoful se transporta la halele speciale pentru sortare sau la fabricile prelucratoare, in functie de modul de valorificare. Primele operatiuni care se fac sunt sortarea si calibrarea. Prin sortare se elimina in primul rand tuberculii bolnavi (putreziti, cu atac puternic de raie, vatamati, deformati), bulgarii de pamant sau pietrele, pamantul care adera de tuberculi sau alte corpuri straine (vrejuri, buruieni).

Sortarea si calibrarea se face in functie de destinatie:

- cartoful pentru consum trebuie sa aiba peste 55 mm in diametru; calitatea lui fiind apreciata dupa aspectul comercial al tuberculilor, ca: marime, adancimea ochilor, culoarea cojii si a miezului, gustul, mirosul, gradul de vatamare, atacul de boli, etc;

- cartoful pentru samanta sortat intre 30-45 mm si 45-55 mm; cartofii destinati producerii materialului pentru plantat trebuie sa fie sanatosi din punct de vedere biologic, sa nu prezinte atac de mana, Erwinia, Rhizoctorioza pe tuberculi, urme de vatamare si sa nu fie impurificati;

- cartoful sub STAS trebuie sa aiba sub 30 mm diametru, precum si cartofii vatamati vor fi folositi in furajarea animalelor.

2.9. Depozitarea si pastrarea tuberculilor

Cartoful se depoziteaza in functie de modul de valorificare, in functie de starea tuberculilor din momentul recoltarii si durata pastrarii. Pastrarea lor se poate realiza fara pierderi daca au o stare fitosanitara buna, daca recoltarea s-a facut la maturitate deplina, pe vreme buna, daca s-au indepartat impuritatile si daca s-au vindecat in totalitate eventualele rani.

Cartoful pregatit pentru pastrare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- tuberculii trebuie sa fie maturi, cu coaja bine suberificata (sa nu se exfolieze), daca nu acestia se vor deshidrata, conducand la pierderi insemnate din punct de vedere calitativ si cantitativ;

- nu trebuie sa fie raniti (vatamati sau taiati, striviti sau rosi de insecte);

- materialul pregatit pentru depozitare trebuie sa fie uscat (existenta unei pelicule de apa pe coaja tuberculilor impiedica respiratia, facandu-i mai sensibili la atacul bolilor).

Tuberculul este un organism viu, a carei activitate fiziologica nu se opreste dupa recoltare si nici pe parcursul perioadei de pastrare. Procesele naturale care au loc in perioada de depozitare sunt: respiratia, transpiratia, incoltirea si bolile de putrezire.

Respiratia este procesul fiziologic, prin care se pierd insemnate cantitati de materie organica pe baza consumului de amidon acumulat in tuberculi. Pentru a fi consumat un continut minim de substante de rezerva, trebuie mentinuta in spatiul de pastrare o temperatura de 2-4sC si un grad normal de oxigenare.

Transpiratia determina pierderi importante de apa in urma cresterii temperaturii si a scaderii umiditatii relative a aerului in spatiile de depozitare. Pierderea apei din tuberculi duce la pierderea turgescentei si deshidratarea lor, determinand intensificarea proceselor de dezasimilatie, pierdere de amidon si cresterea continutului in glucide.

Incoltirea tuberculilor, reprezinta un proces fiziologic nedorit care duce la pierderi in greutate si alterarea calitatilor seminale. Pastrarea incorecta a tuberculilor determina scurtarea repausului vegetativ si incoltirea lor.

Temperaturile ridicate (peste 5sC) asociate cu o umiditate a aerului (>90%), pot favoriza atacul bolilor de putrezire a tuberculilor (mana, putregaiul umed sau putregaiul uscat), iar pierderile pot ajunge pana la 30 %.

Factorii care conditioneaza procesul de pastrare sunt:

capacitatea de pastrare a soiului;

factorii de mediu din depozitele de pastrare: temperatura, umiditatea, aerul, lumina.

Cand acesti factori nu sunt optimi, mai pot surveni: inverzirea, zbarcirea, incoltirea, brunificarea si innegrirea tuberculilor.

Temperatura, determina intensitatea proceselor fiziologice din tubercul. Pentru materialul destinat plantarii temperatura de pastrare este cuprinsa intre

2-4sC.

Umiditatea aerului contribuie la prevenirea transpiratiei si a vestejirii tuberculilor. Umiditatea relativa a aerului in spatiile de pastrare trebuie sa fie cuprinsa intre 85-90%. O umiditate ridicata determina dezvoltarea bolilor de putrezire a cartofului. Masurarea umiditati din spatiile de depozitare se face cu higrometrul, iar reglarea se face cu ajutorul ventilatoarelor prin introducerea de aer cald si uscat din afara, cand acesta are o umiditate prea mare, fie prin stropirea pardoselii sau asezarea unor vase cu apa in interior, cand aerul este prea uscat.

Compozitia aerului din depozite trebuie sa fie apropiata de cea a aerului atmosferic si anume 21% oxigen si 0,03% dioxid de carbon. Aerisirea spatiului de depozitare este necesara pentru asigurarea procesului de respiratie. In conditii de aerisire necorespunzatoare, creste procentul de dioxid de carbon favorizand procesele de respiratie anaeroba, care vor avea efecte negative asupra calitatii cartofului.

Lumina favorizeaza acumularea de solanina depreciind calitatea si gustul cartofului pentru consum. La cartofii pentru samanta, prin expunerea la lumina timp de 2-3 zile, determina prelungirea repausului vegetativ, iar o lumina difuza spre sfarsitul pastrarii, favorizeaza formarea unor colti scurti si vigurosi.

In tara noastra s-au construit depozite moderne, care indeplinesc toate conditiile de pastrare a tuberculilor, in zonele de cultivare a cartofului pe suprafete mari si in cadrul fabricilor ce utilizeaza cartoful ca materie prima.

Pastrarea tuberculilor se poate face in spatii de depozitare permanente sau temporare.

Spatii permanente de depozitare, pot fi:   

- pivnitele si beciurile, care sunt incaperi de marimi variabile utilizate in gospodariile familiale, construite in pamant pentru depozitarea unor cantitati reduse de cartof. Aerisirea lor se face cu ajutorul cosurilor de ventilatie, care se astupa pe timpul iernii. Inaltimea stratului de tuberculi nu trebuie sa depaseasca 1-1,5 m, iar pana la tavan sa ramana un spatiu de 0,8 m. Reglarea temperaturii si aerisirea se realizeaza prin inchiderea si deschiderea usilor si a ferestrelor.

- depozitele cu ventilatie mecanica, care sunt constructii masive, dotate cu ventilatoare puternice si instalatii speciale de reglare a temperaturii si umiditatii. Care asigura pastrarea catorva mii de tone, in boxe construite din material lemnos, cu capacitati de 5-20 tone. Aerisirea se face prin canale dispuse in pardoseala prin recircularea aerului sau a amestecului de aer (interior si exterior).

- depozitele frigorifice sunt constructii moderne, prevazute cu instalatii frigorifice, izolate termic, dotate electronic si automatizate pentru controlul factorilor de pastrare. Ele pot asigura conditii optime pentru pastrarea cartofului in orice perioada a anului, evitand cauzele ce produc degenerarea fiziologica.

Spatii de depozitare temporare cele mai utilizate sunt:

- silozurile ingropate, care sunt improvizatii simple din pamant, amplasate in locuri mai ridicate, cu apa freatica la o adancime mai mare de 1,5 m intalnite in zonele mai reci, cu ierni aspre. Se construiesc prin saparea unui sant de 65-75 cm adancime si 70-90 cm latime, cu o lungime cuprinsa intre 7-10 m. Dupa umplerea santului cu cartofi, se acopera cu un strat de paie uscate de 40-50 cm grosime. In primele saptamani se va pune pamant numai peste paiele de pe partile laterale ale silozului, lasandu-l liber la coama pana la venirea frigului si scaderea temperaturii. Prin coama silozului se aeriseste si se raceste, iar cand zilele sunt ploioase aceasta se acopera cu materialele impermeabile, care dupa trecerea acestora se indeparteaza. Cand temperatura in siloz scade la valoarea de pastrare se acopera intreg silozul cu pamant inclusiv coama (30 cm). Pentru conditii de pastrare corespunzatoare pe perioada iernii, trebuie indeplinite doua conditii: silozul la baza si pe partile laterale sa fie uscat cand se umple cu cartof si stratul de paie sa fie suficient de gros pentru a feri tuberculii de inghet ;

- silozurile cu aerisire, se folosesc in zonele unde iernile nu sunt prea aspre. Adancimea lor este de 20 cm sub care se sapa un canal adanc si lat de 25 cm, acoperit cu gratare de lemn sau sipci pentru accesul aerlui prin partea inferioara. Din 3 in 3 m, in legatura cu canalul acoperit cu sipci se vor amplasa cosurile de aerisire verticale, confectionate din scanduri perforate, incat sa iasa afara peste inaltimea silozului cu 40 cm. Latimea stratului de cartof, va fi la baza de 1,5 m, inaltimea de 1,0 m, iar lungimea variabila. Canalul longitudinal de aerisire va fi mai lung decat lungimea silozului la unul din capete si se va astupa numai la venirea frigului. Pe fundul silozului se pune un strat de paie uscate, gros de 20 cm peste care se aseaza cartofii uscati in forma de prisma cu doua taluzuri. Peste cartofi se mai pune un strat gros de paie (50 cm) si un strat de pamant subtire, coama ramanand acoperita numai cu paie pana la scaderea temperaturii, urmand ca la venirea ingheturilor, pamantul de acoperire sa ajunga la 40 cm. De jur imprejurul silozurilor se vor sapa canale superficiale pentru scurgerea apei. Reglarea temperaturii in masa de cartof se realizeaza prin astuparea cosurilor de aerisire si a canalului longitudinal cu paie. Odata cu umplerea silozurilor se aseaza si tuburile pentru termometrele de control al temperaturii. La fiecare siloz sunt prevazute trei locuri pentru controlul temperaturilor: doua pe capete si unul la mijloc, dispuse pe ambele laturi.

- macrosilozurile, sunt silozuri de mare capacitate (3.000-25.000 t), acoperite cu baloti de paie si folie de polietilena, dotate cu ventilatie mecanica. Acestea se pot construi la suprafata solului sau se pot ameneja in spatii ca: soproane, magazii, grajduri vechi. Ele sunt prevazute cu unul sau doua canale de ventilatie, in functie de marimea lor, care pot comunica intre ele. Izolatia se face cu paie, sub forma de baloturi asezate pe doua nivel, cu folie de polietilena intre cele doua straturi de baloturi. Asezarea foliei si a baloturilor de paie se face in asa fel incat sa permita iesirea aerului cald din masa de cartof pe la imbinarea foliilor sau pe la coama, sub presiunea aerului de la ventilatoare, care sunt asezate la capatul canalului de ventilatie. Controlul temperaturilor se face cu termometre sonda la diferite inaltimi in vracul de cartof.

CAPITOLUL 3

CADRUL NATURAL IN CARE S-AU EFECTUAT

CERCETARILE

3.1. Asezarea geografica a Cisnadioarei

Localitatea Cisnadioara este situata pe coordonatele 24,09 longitudine estica si 45,43 longitudine nordica, la 3 km de orasul Cisnadie si la 15 km fata de municipiul Sibiu. Este asezata la poalele dealului Magura (1305 m), intr-o zona inconjurata de paduri si livezi, la contactul morfologic si structural al podisului Transilvaniei cu mutii Cindrel. Pe latura sudica a depresiunii Sibiului, la contactul cu muntele se desfasoara un relief colinar, dezvoltat pe roci neconsolidate, impus in peisaj printr-un ansamblu de culmi (gruiuri) prelungi, din care, in apropierea contactului cu muntele se ridica proeminente de peste 550 m: Dealul Cucului (589 m), Dealul Cisnadiei (557 m) etc. Gruiurile piemontane se prelungesc, terminandu-se in partea joasa a depresiunii cu o serie de vechi cornuri piemontane, terase si lunci, favorabile asezarilor omenesti.

3.2. Relieful

La marginea nordica a muntilor Cindrelului si Lotrului raurile au sapat un adevarat culoar depresionar, din partile lui componente facand parte si depresiunea Sibiului.

Este situata in dreapta Oltului, in locul in care acesta parpseste depresiunea Fagarasului si intra spre sud, catre munte. Ea este o depresiune de contact, dezvoltata mai mult in dauna podisului de la nord si are un pronuntat caracter asimetric, iar drenajul sau se face prin Olt, catre munte.

Larga intindere a suprafetelor de acumulare fluviatila (cu aspect de mici piemonturi sau terase) a facut ca un numar foarte mare de localitati sa se fixeze de-a lungul Cibinului (Sibiu - situat pe treptele create de acesta, Talmaciu, Vestem, Mohu, Cristian) sau la iesirea din munte a afluentilor sai (Talmacel, Sadu, Cisnadioara, Rasinari, Poplaca, Gura Raului).

Depresiunea Sibiului functioneaza ca o unitate geografica de convergenta, in care se intersecteaza drumuri pornite din toate directiile. Intre Olt si Sebes, planul inclinat care uneste marginea muntilor cu partea cea mai joasa a depresiunii nu reuseste sa estompeze diferenta de nivel dintre inaltimile periferice de 800-900 m si vatra depresiunii. In aceste conditii, intreaga arie depresionara apare dominata dinspre sud de un abrupt, patruns de mai multe vai inguste. La baza acestui pisc, acolo unde se poate porni catre munte, s-au concentrat o serie de sate care formeaza asa-numita Margine (Marginime) a Sibiului.

3.3. Clima

Datorita reliefului si pozitiei sale geografice, Cisnadioara, se caracterizeaza printr-o temperatura medie anuala de 8C, media lunii iulie fiind de 19,4C, iar cea a lunii ianuarie de - 4,2C, specifice unui climat temperat-continental. In depresiune se inregistreaza si frecvente inversiuni termice puse in evidenta de observatiile de la statiile meteorologice Sibiu si Paltinis.

Muntii Cindrelului si Lotrului sunt inconjurati de izoterma anuala de 6C, iar pentru culoarul depresionar de sub munte sunt proprii temperaturile medii anuale mai mari de 8C.

Modul de distribuire al temperaturilor poarta amprenta influentei reliefului in modul cel mai evident, dar aceasta influenta se manifesta diferit de la un sezon la altul sau chiar de la o luna la alta. In timpul iernii sunt caracteristice inversiunile de temperatura, cand aerul rece de pe munte coboara, de pe inaltimi, localizandu-se in valea Cisnadioarei. Atunci sunt zile geroase si friguroase cu scaderi bruste de temperatura.

Temperaturile minime absoluta inregistrate la Sibiu sunt de -34,4C la 2

Datorita reliefului si pozitiei sale geografice, orasului Cisnadie, se caracterizeaza printr-o temperatura medie anuala de 9C, media lunii iulie fiind de 19,4C, iar cea a lunii ianuarie de - 4,2C, specifice unui climat temperat-continental. In depresiune se inregistreaza si frecvente inversiuni termice puse in evidenta de observatiile de la statiile meteorologice Sibiu si Paltinis.

Muntii Cindrelului si Lotrului sunt inconjurati de izoterma anuala de 6C, iar pentru culoarul depresionar de sub munte sunt proprii temperaturile medii anuale mai mari de 8C.

Modul de distribuire al temperaturilor poarta amprenta influentei reliefului in modul cel mai evident, dar aceasta influenta se manifesta diferit de la un sezon la altul sau chiar de la o luna la alta. In timpul iernii sunt caracteristice inversiunile de temperatura, cand aerul rece de pe munte coboara, de pe inaltimi, localizandu-se in valea Cisnadioarei. Atunci sunt zile geroase si friguroase cu scaderi bruste de temperatura.

Temperaturile minime absoluta inregistrate la Sibiu sunt de -34,4C la 2 ianuarie 1888 si -31C in 1929. Faptul nu poate fi explicat decat prin localizarile de aer rece in depresiunea Sibiului.

Temperatura maxima absoluta inregistrata la Sibiu a fost de +39,5C in septembrie 1946.

Temperaturile maxime sunt in general mai coborate cu aproximativ 2C fata de alte tinuturi cu relief asemanator.

In regiunea depresionara durata medie a intervalului cu inghet este de 190-200 zile, primul inghet se produce in decada a doua a lunii octombrie, iar ultimul are loc in ultima decada a lunii aprilie.

Iarna incepe in a treia decada a lunii noiembrie, cand desi nu e zapada de cele mai multe ori pamantul e inghetat. Zapada cade incepand cu a doua jumatate a lunii decembrie si dureaza pana in martie, uneori si in aprilie ninge, dar stratul de zapada se topeste repede.

In iulie si august se inregistreaza cele mai ridicate valori de temperatura care ajung in unii ani la 28C - 34C. Toamna ca si primavara se fac din nou simtite variatiile de temperatura. Diminetile pana la rasaritul soarelui sunt reci, la fel si in amurg dupa apusul soarelui. Ziua intre orele 12-14 temperaturile sunt mai ridicate, (Tabelul 5).

Caracteristicile regimului termic

Tabelul 5

Precipitatiile

Cantitatea medie anuala de precipitatii este intre 600-700 mm. Apoximativ 70% din cantitatea totala de precipitatii cade in sezonul cald, cea mai ploioasa fiind luna iunie cu 107,6 mm. Cele mai putine precipitatii cad in luna februarie (26,8 mm) de 4 ori mai putine decat in luna iunie. Primele ninsori apar in a doua jumatate a lunii octombrie, iar ultimele la inceputul lunii aprilie. Durata medie a intervalului posibil de ninsoare este de 115 - 120 de zile. Din acest interval sunt in medie numai 28 - 30 de zile de ninsoare, iar stratul de zapada persista in medie de 55-50 de zile, durata maxima depasind cu putin 100 de zile.

Caracteristicile regimului pluviometric

Tabelul 6

Vantul

Regimul anual al vanturilor nu prezinta particularitati mai insemnate, ele fiind in stricta dependenta de conditiile de relief.

Vanturile dominante sunt cele de vest si sud-vest care au si intensitatea cea mai ridicata.

Un vant specific acestor locuri este cunoscut sub numele de "Vantul Mare ", numit Főehn. In depresiunea Sibiului bate la sftrsitul iernii dispre sud-vest un vant cald, neregult (Főehn), care determina topirea zapezi.

3.3.1. Efectul factoriilor climatici asupra culturi de cartof si a calitatii productiei

Degenerarea climatica este considerata o consecinta a tulburarilor bilantului din plante sau a unui complex de factori din mediul ambiant. Conditiile nefavorabile ar determina "imbolnavirea" fiziologica a plantelor si crearea predispozitiei acestora pentru diferite maladii.

In conditii climatice neprielnice din perioada de vegetatie (precipitatii reduse, dar mai ales temperaturi ridicate) au loc anumite fenomene fiziologice si biochimice care conduc la stagnarea cresterii tuberculilor, intreruperea repaosului germinal, incoltirea, formarea tuberculilor secundari; fenomene care conduc la deprecierea calitatii biologice, iar in conditii de temperatura ridicata si umiditate redusa timp indelungat, in perioada de vegetatie sau in timpul pastrarii, tuberculii nu mai incoltesc (fenomenul de senilitate) sau formeaza colti filosi (Figura 24).

Figura 24. Fenomenul de filozitate

Degenerarea se datoreaza actiunii daunatoare a temperaturilor ridicate si se manifesta la noi in tara, in regiunile de campie. Aceasta forma de degenerare apare la tuberculii, care sub influenta temperaturilor excesiv de ridicate din timpul vegetatiei isi pierd partial sau total insusirile seminale. Tuberculii produsi in aceasta zona au coltii slab dezvoltati, filosi, care dau nastere la plante cu potential slab de productie (Tabelul 7).

Efectul factorilor climatici asupra culturii de cartof si a calitatii productiei

Tabelul 7 A

Tabelul 7 B

Legenda:

(-) nu afecteaza;

(+) afecteaza ;

(-/+) poate afecta sau nu;

3.4. Solurile

In productia agricola si forestiera solul este factorul principal al mediului stationar, care face posibila aprovizionarea plantelor de cultura si a plantelor lemnoase cu elemente indispensabile nutritiei si cresterii: apa si substantele nutritive. Solul datoreaza aceasta capacitate functionala insusirii lui esentiale numita fertilitate.

Diversitatea conditiilor fizico-geografice, impuse in primul rand de fragmentarea si etajarea reliefului, au drept consecinta o varietate accentuata a paturii de sol. Pe teritoriul Cisnadioarei se intalnesc solurile brune montane de padure, tipice sau podzolite. Ele sunt folosite pentru pasune, faneata si cultura cartofului.

Solurile brune montane de padure

Solurile brune de padure au un profil slab diferentiat, colorat brun sau brun-galbui cu nuante de obicei mai inchise in orizontul superior, din cauza prezentei humusului.

Structura orizontului superior (A) este glomerulara colturata spre adancime; elementele structurale se maresc treptat si in orizontul (B), structura devine nuciforma, sau chiar nuciform-prismatica; se trece apoi la structura rocii mame. In orizonturile (A) si (B) pH-ul este egal cu 5,6-6, deci alb - acid.

Fenomenul de geneza al solurilor brun-galbuie este identic cu cel al solurilor brune, cu deosebirea ca sunt mai sarace in humus.

Solurile brune de padure se caracterizeaza printr-o fertilitate destul de ridicata si in conditiile unei umeziri suficiente dau recolte pe deplin satisfacatoare la diferite culturi cerealiere, tehnice, legumicole, furajere, pomicole.

3.5. Reteaua hidrografica

Reteaua hidrografica este reprezentata de raul Cibin si afluentii lui, Cisnadioara fiind strabatuta de paraul cu acelasi nume, Cisnadioara.

Cibinul porneste sub numele de Raul Mare de pe fata nordica a Cindrelului, prin doua ramuri, cu obarsia in cele doua caldari glaciare cu lacuri: Iezerul Mare si Iezerul Mic. Acesta are o lungime de 58 km pana la varsarea in Olt si o serie de afluenti; cei mai importanti sunt Paraul Negru (sau al Salistei), care la randul sau are o sumedenie de afluenti (paraiele Drojdia, Tilisca, Sibiel, Orlat), Sebesul, paraiele Cisnadiei si Tocilelor, Sadu si Hartibaciul. Acesta din urma are o lungime de aproape 90 km, curgand printr-o vale larga care aproape ca taie in diagonala podisul cu acelasi nume si isi aduna afluentii de pe ambele parti, mai numerosi fiind cei ce isi au obarsia in dealurile dinspre Tarnava Mare. Cei mai multi dintre acesti afluenti sunt mici prin dimensiuni si volum si poarta numele satului din bazinul lor de origine.

CAPITOLUL 4

EVOLUTIA EXPERIMENTALA A SOIURILOR DE CARTOF

4.1. Scopul si obiectivele urmarite

Lucrarea s-a realizat in urma dorintei de a cultiva si alte soiuri de cartof decat cele din tara noastra si avut ca scop principal evolutia a trei soiuri de cartof germane care sunt: extratimpuriu Finka, semitimpuriu Laura si timpuriu Marabel, in vederea obtinerii unei productii mai ridicate. Aceste soiuri fiind rezistente la viroze si la atacurile insectelor, cu un continut ridicat in amidon, dau productii ridicate, cuprinse intre 24-31 tone la hectar.

Sper ca experienta facuta sa fie utila in viitor pentru convingerea producatorilor locali si nu numai de potentialul ridicat, ci si de calitatile ridicate ale acestor soiuri.

4.2. Materialul biologic utilizat

Figura 25. Soiul de cartof Finka

Soiul de cartof Finka (figura 25) si metoda de cultivare:

este un soi extra timpuriu, de masa, cu gust excelent si proprietati culinare deosebite;

se adapteaza bine solurilor cu umiditate si fertilizare constante;

se planteaza la distante intre 20-22 cm si 75 cm intre randuri;

are o rata medie de tuberizare.

Figura 26. Soiul de cartof Laura

Soiul de cartof Laura (figura 26) si metoda de cultivare:

este un soi semitimpuriu, de calitate superioara;

cu tuberculi mari, foarte uniform calibrati, culoarea coji este rosie si neteda, cu ochi superficiali pozitionati;

este utilizat pentru consum si industrializare si are o multipla rezistenta la nematozi;

nu se sfarama la fiert;

mai putin este pretentios la tipul de solul pe care se cultiva si la irigati;

se planteza intre 48.000-44.000 plante/ha, la o distanta de 20-22 cm;

distanta intre randuri de 75 cm;

pentru fertilizare are nevoie de pana la 160 kg/ha de azot, de 200-250 kg/ha oxid de potasiu si de pana la 100 kg/ha oxid de fosfor;

soi foarte rezistent la mana.

Figura 27. Soiul de cartof Marabel

Soiul de cartof Marabel (figura 27) si metoda de cultivare:

este un soi de cartof timpuriu, productiv, cu un gust delicat si calitati ridicate de depozitare avand aspect comercial deosebit datorat coajei netede si pozitiei plane si fine a ochilor;

prefera soluri fertile, iar la solurile usoare trebuie avuta in vedere formarea mai tarzie a substantei uscate;

are un repaus germinativ mediu;

inainte de plantare trebuie formeze colti cu o lumgime de 1-2 mm, ca sa poata fi plantati devreme, astfel plantarea trebuie trebuie sa se faca atunci cand in sol sunt 7s C;

daca nu prezinta colti cu 3 saptamani inainte de plantare, tuberculii trebuie tinuti la o temperatura de 20sC timp de 2-4 zile pentru a dezvolta o incoltire mai rapida, apoi depozitati intr-un spatiu aerisit si luminos pana la plantare;

plantarea se va face utilizand 40.000-43.000 plante/ha, la o distanta de 30-34 cm intre randuri;

daca in momentul formarii tuberculior predomina seceta se face o irigare pentru a preveni riscul atacului de raie comuna a cartofului. De asemenea, pe solurile cu predispozitie la atacul de raie comuna;

fertilizarea cu azot la termenul plantarii;

datorita repausului germinativ bun, nu prezinta probleme la depozitarea pe timpul ierni.

4.3. Metoda de cercetare si tehnica folosita

Metoda de cercetare

Experianta a fost amplasata dupa metoda blocurilor randomizate pe sol brun argiloiluvial tipic. Care este un sol de tip profund penetrant, cu textura la suprafata si in profunzime luto-nisipoasa, slab alcalin (pH = 7,5), moderat in humus, slab in fosfor si moderat in potasiu. Precipitatiile medii anuale au fost de 600-700 mm/an, iar temperatura medie anuala de 8 C.

Tehnica folosita

In anul 2005:

toamna a fost executata aratura de baza pe la sfarsitul luni octombrie, la adancimea de 30 cm, la un continut optim de umiditate al solului;

primavara, la sfarsitul luni martie, s-a facut pregatirea terenului in vederea plantarii, printr-o trecere cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti, perpendicular pe directia araturii;

doua treceri cu combinatorul cu o zi inaintea plantarii, in diagonala fata de directia de plantare, asigurandu-se o adancime de 10-15 cm;

s-au facut lucrari de fertilizare a terenului cu ingrasaminte complexe (N:P:K; 15:15:15) 700 kg la hectar, s-au aplicat ingrasaminte foliare in doua etape: 7 kg/ha la incheierea randurilor si 5 kg/ha la inflorire si s-a tratat cu insecticid (Sinoratox 5 G-40 kg/ha) terenul impotriva daunatorilor din sol;

plantarea s-a efectuat la inceputul luni aprilie, cind temperatura solului avea o valoare de 9 sC, la o distanta de 70 cm intre randuri si 30 cm intre plante pe rand, asigurandu-se o desime de 45.000 tuberculi/ha, realizandu-se o norma medie de plantare de 2800 kg tuberculi/ha, greutatea medie a unui tubercul fiind de 70 grame;

fertilizarea s-a facut cu azotat de potasiu (KNO3) - 150 kg/ha;

la sfarsitul luni aprilie s-a facut rebilonarea cartofului, asigurandu-se o distrugere a buruienilor rasarite si conditii optime de dezvoltare a tuberculilor;

erbicidarea s-a facut in doua faze: o data in toamna cu Glyfosat, iar cea de-a doua dupa formarea bilonului final, dar inainte de rasarirea plantelor cu Sencor 1 kg/ha;

a aproximativ 20-25 zile de la aplicarea erbicidelor s-a executat primul prasit si s-a mai facut o ultima rebilonare;

s-au efectuat tratamente pentru mana si alternarioza cu urmatoarele fungicide: Ridomil Gold - 2,5 kg/ha, Curzate Manox - 2,5 kg/ha, Secure - 2 l/ha, Curzate Super C - 2,5 kg/ha, Tatoo - 2 l/ha, Altima 0,35 l/ha in perioada 10 iunie - 20 august;

pentru combaterea gandacului de Colorado (Leptinotarsa decemlineata) s-au aplicat trei tratamente cu insecticidele Actara - 0,06 kg/ha) si Calypso - 0,08 kg/ha, iar pentru intreruperea vegetatiei s-a intervenit cu Harvade 25 F - 2,5 l/ha;

la inceputul luni septembrie s-a efectuat lucrarea de distrugere a vrejilor;

recoltarea s-a efectuat la mijlocul luni septembrie,cand tuberculii s-au maturizat, cu coaja suberificata in mod corespunzator pentru a rezista vatamarilor din timpul recoltatului;

recoltarea s-a efectuat semimecanizat, dupa care s-a facut sortarea pe trei categorii: de consum, samanta si sub stas.

In anul 2006:

toamna, la jumatatea luni octombrie s-a executata aratura de baza la adancimea de 30 cm, la un continut optim de umiditate al solului;

primavara, la inceputul luni aprilie s-a facut pregatirea terenului in vederea plantarii, printr-o trecere cu grapa cu discuri perpendicular pe directia araturii si o trecere cu combinatorul cu o zi inaintea plantarii, in diagonala fata de directia de plantare, asigurandu-se o adancime de 10-15 cm;

plantarea s-a facut la sfirsitul luni martie, incelutul luni aprilie, cand temperatura solului era de 8,5s C, la o distanta intre randuri de 75 cm, iar intre plante pe rand de 31 cm, asigurandu-se o densitate de 43.000 tuberculi/ha, realizandu-se o norma medie de plantare de 3200 kg tuberculi/ha, greutatea medie a unui tubercul fiind de 68-80 grame;

pentru prevenirea atacului de rizoctorioza s-a facut tratarea tuberculilor, in buncarul masinii cu Dithane M45 - 5 kg/ha;

odata cu plantarea s-au aplicat 600 kg/ha ingrasaminte complexe;

rebilonarea cartofului s-a facut la 15 zile de la plantare, asigurandu-se o crestere si dezvoltare a tuberculilor in conditii normale;

erbicidarea s-a facut in doua etape, si anume: prima erbicidare (cu Sencor - 1 kg/ha) in toamna pe ogor, iar cea de-a doua imediat dupa plantare si rebilonare (cu Leopard 5EC - 1,5 l/ha);

s-au aplicat ingrasaminte foliare in trei etape a cate 5 kg/ha pentru fiecare etapa: la incheierea randurilor, la imbobocire si in timpul infloririi;

s-au facut doua stropiri in perioada de vegetatie impotriva gandacului de Colorado cu Calypso SC 480 - 0,06 l/ha;

s-au facut sase tratamente in potriva manei in perioada 4 iunie - 18 august, cu urmatoarele fungicide: Ridomil Gold - 2,3 kg/ha, Tattoo C - 2,2 l/ha, Curzate Manox - 2,5 kg/ha, Equation Pro - 0,4 l/ha, Consento 450 SC - 2 l/ha, Altima 0,4 l/ha;

recoltarea s-a facut la inceputul luni septembrie, cand tuberculii s-au maturizat, cu coaja suberificata in mod corespunzator pentru a rezista vatamarilor din timpul recoltatului;

recoltarea s-a efectuat semimecanizata;

sortarea s-a facut pe trei categorii: de consum, samanta si sub stas.

In anul 2007:

toamna la sfarsitul luni septembrie a fost executata aratura de baza la adancimea de 25 cm, la un continut optim de umiditate al solului;

primavara, la sfirsitul luni martie, s-a pregatirea terenului in vederea plantarii printr-o trecere cu grapa cu discuri in agregat cu grapa cu colti, perpendicular pe directia araturii si doua treceri cu combinatorul cu o zi inaintea plantarii, in diagonala fata de directia de plantare, asigurandu-se o adancime de 10-15 cm; lucrarile efectuandu-se la umiditatea optima a solului, in asa fel incat tasarea solului sa fie minima;

plantarea s-a facut de la mijlocul pana la sfirsitul luni aprilie, temperatura solului fiind de 9-10s C, la o distanta de 75 cm intre randuri si 34 cm intre plante pe rand, asigurandu-se o densitate de 39.200 tuberculi/ha, realizandu-se o norma medie de plantare de 2500 kg tuberculi/ha, greutatea medie a unui tubercul fiind de 68-77 grame;

fertilizarea s-a facut cu azotat de potasiu (KNO3) - 200 kg/ha;

impotriva atacului de rizoctorioza s-a facut tratarea tuberculilor, in buncarul masinii cu Dithane M45 4,5 kg/ha. Odata cu plantarea s-au aplicat pe rand 700 kg/ha ingrasaminte complexe (N:P:K; 18:18:18);

rebilonarea cartofului s-a executat la inceputul luni mai, asigurandu-se o distrugere a buruienilor rasarite si conditii optime de dezvoltare a tuberculilor;

dupa formarea bilonului final, dar inainte de rasarirea plantelor s-a facut erbicidarea cu Sencor 1,2 kg/ha, iar pe suprafete cu pir si mohor (monocotiledonate), cu Agil 1 l/ha;

dupa aproximativ 20 zile de la aplicarea erbicidelor s-a executat primul prasit si s-a mai facut o ultima rebilonare;

s-au efectuat tratamente pentru mana si alternarioza (Phytophthora infestans si Alternaria porri) cu urmatoarele fungicide: Ridomil Gold - 2,5 kg/ha, Curzate Manox - 2,3 kg/ha, Secure - 2 l/ha, Curzate Super C - 2,3 kg/ha, Tatoo - 2,4 l/ha, Altima 0,5 l/ha in perioada 14 iunie - 30 august;

pentru combaterea gandacului de Colorado (Leptinotarsa decemlineata) s-au aplicat doua tratamente cu insecticidele Calypso - 0,07 kg/ha in 30 iunie 2006 si Actara - 0,09 kg/ha in 2 iulie 2006;

pentru intreruperea vegetatiei s-a intervenit cu Reglone Forte 1 l/ha;

la inceputul luni septembrie s-a efectuat lucrarea de distrugere a vrejilor, dupa care recoltarea;

sortarea s-a facut pe trei categorii: de consum, samanta si sub stas.

4.4. Caracteristici morfologice, productivitatea si rezistenta la virusi si boli

Finka este un soi extra timpuriu (I), de masa, cu gust excelent si proprietati culinare deosebite.

Caracteristici morfologice, productivitatea si rezistenta la virusi si boli a soiului de cartof Finka   

Tabelul 11

Laura este un soi semitimpuriu, de calitate superioara, nu se sfarama la fiert. Este utilizat pentru consum si industrializare si are o multipla rezistenta la nematozi (Ro 1,2,3,4,5).

Caracteristici morfologice, productivitatea si rezistenta la virusi si boli a soiului de cartof Laura

Tabelul 12

Marabel este un soi de cartof timpuriu, productiv, cu un gust delicat si calitati ridicate de depozitare avand aspect comercial deosebit datorat coajei netede si pozitiei plane si fine a ochilor.

Caracteristici morfologice, productivitatea si rezistenta la virusi si boli a soiului de cartof Merbel

Tabelul 13

CAPITOLUL 5

REZULTATELE OBTINUTE

5.1. Productii obtinute

Productiile obtinute de la cele trei soiuri germane (Finka, Laura, Merbel) in decursul a celor trei ani (figurile , tabelele 8, 9, 10).

Soiul Finka:

Figura 28. Productia obtinute la soiului Finka (2005, 2006, 7007)

Soiul Laura:

Figura 29. Productia obtinute la soiului Laura (2005, 2006, 7007)

Soiul Merbel:

Figura 30. Productia obtinute la soiului Merbel (2005, 2006, 7007)

Productiile obtinute in anul 2005 la cele soiuri experimentale de cartof

Tabelul 8

Productiile obtinute in anul 2006 la cele soiuri experimentale de cartof

Tabelul 9

Productiile obtinute in anul 2007 la cele soiuri experimentale de cartof

Tabelul 10

Figura 31. Productia de cartof a celor trei soiuri (Finka, Laura, Merbel) in cei trei ani (2005, 2006, 2007)

Cele trei soiuri de cartof supuse experimentarii sunt de mai multe tipuri: extratimpuriu (Finka), mediu-timpuriu (Laura) si timpuriu (Merbel), cu perioada de vegetatie cuprinsa intre 120 - 150 zile, avand o capacitate buna de pastrare si calitati deosebite pentru industrializare.

5.2. Concluzii

Rezultatele obtinute pana in prezent se datoreaza in mare masura atentiei deosebite care se acorda amplasarii si ingrijirii culturii.

Soiurile supuse analizarii au o capacitate biologica de productie foarte mare, care este data de echilibrul dintre numarul de tuberculi si marimea acestora.

Dintre cele trei soiuri experimentate in cei trei ani, cel mai productiv este Laura, soi semitimpuriu, de calitate culinara superioara, aspect comercial deosebit datorat coajei rosii netede, avand calitati ridicate de depozitare, dar si o multipla rezistenta la nematozi.

In anul 2005 soiul Laura a inregistrat o productie de 27 t/ha datorita faptului ca au fost inregistrate precipitatii mai abundente in lunile iulie si august.

In anul 2006, productia a fost mai scazuta respectiv 25 t/ha, fata de anul 2005, inregistrandu-se precipitatii foarte ridicate in lunile iunie si iulie, nefiind acumulata temperatura necesara pentru o dezvoltare normala a tuberculilor.

In anul 2007, productia la hectar s-a realizat o crestere insemnata in raport cu anii precedenti, respectiv 31 t/ha. S-a demonstrat ca in aceleasi conditii tehnice si organizatorice de lucru pe parcursul celor trei ani clima a avut un rol determinant in evolutia culturii.

Celelalte doua soiuri (Marabel si Finka) au si ele calitati deosebite si dau productii bune in conditii climatice normale.

In anul 2005 au fost inregistrate urmatoarele productii: Marabel 24 t/ha si Finka 25 t/ha.

In anul 2006 productiile la aceste soiuri au fost: Marabel 23 t/ha si Finka 24 t/ha.

In anul 2007 in cultura cartofului inregistrat productii mai ridicate in comparatie cu anii trecuti si anume: Marabel 28 t/ha si Finka 27t/ha.

BIBIOGRAFIE

GLIGOR CIORTEA, POMPILICA IAGARU - Fitotehnie, Editura Universitatii "Lucian Blaga" din Sibiu.

GLIGOR CIORTEA, POMPILICA IAGARU - Lucrari practice, Editura Universitatii "Lucian Blaga" din Sibiu.

Prof. Dr. Ing. ION CEAUSESCU, Prof. Dr. Ing. MIRCEA BALASA, Conf. Dr. Ing. VALENTIN VOICAN, Conf. Dr. Ing. PETRE SAVITCHI, Lector Dr. Ing. GRIGORE RADU, Sef Lucr. Dr. Ing. NISTOR STAN - Legumicultura generala si speciala, Editura didactica si pedagogica Bucuresti 1980.

DUMITRU BODEA, IOAN GONTARIU - Cartoful in Romania, Editura Lidana 2005.

Dr. Ing. IANOSI IOAN SIGISMUND, Ing. IANOSI MARIA, Dr. biolog PLAMADEALA BORIS, Conf. Dr. Ing. POPESCU AURELIAN - Cultura cartofului, Editura Phoenix 2002.

MATEI BERINDEI - Cultura cartofului, Editura Ceres.

E. DOCEI, V. SEVERIN - Indrumator pentru recunoasterea si combaterea bolilor plantelor cultivate, Bucuresti - Editura Agro-Silvica.

Date si informatii culese din publicatia trimestriala "Cartoful in Romania", Editura Federatiei cultivatorilor de cartof din Romania.