CONTROLUL CALITATII SEMINTELOR

CONTROLUL CALITATII SEMINTELOR

Calitatea semintelor. Insusirile genetice ale semintelor

Intre modalitatile de inmultire a speciilor forestiere (vegetativa si generativa), inmultirea generativa, din samanta, este cea mai folosita. Experimentele au dovedit ca folosind seminte bune, de calitate superioara, se obtin intotdeauna puieti sanatosi, cu cresere viguroasa si sustinuta.

Aprecierea calitativa a semintelor se face dupa insusirile lor esentiale, si anume:

insusiri genetice;

insusiri fizice;

insusiri germinative.

Insusirile genetice ale semintelor sunt exponentul insusirilor arborilor de la care provin si depind de atentia acordata alegerii surselor de seminte si aplicarii metodelor de ameliorare. Semintele de buna calitate, cu insusiri ereditare superioare se pot obtine numai din baze seminologice judicios constituite. Astfel, pentru rezervatii se aleg cele mai convenabile forme climatice si ecotipuri (denumite proveniente). Mai departe, in rezervatii se procedeaza la selectia pozitiva, in urma careia se aleg ca arbori seminceri numai arborii reprezentand fenotipuri corespunzatoare. In continuare, pentru constituirea plantajelor, acesti indivizi, corespunzator calitativ, se incruciseaza, iar materialul seminologic rezultat de la acestia, fie se foloseste in plantaje, fie, anterior infiintarii plantajului, se realizeaza culturi comparative de descendenti.

In vederea introducerii lor in cultura, in practica se procedeaza la certificarea si controlul genetic a materialului de reproducere obtinut in rezervatii si plantaje, astfel incat sa nu se poata promova in cultura material necorespunzator sau de proveniente necunoscute. In acest sens, semintele de aceeasi provenienta, recoltate dintr-o anumita baza seminologica, formeaza inca de la recoltare un lot de seminte pentru care se elibereaza un certificat de provenienta.

Formarea probelor pentru controlul calitatii semintelor

Indicii calitativi care exprima insusirile fizice si germinative ale semintelor se determina prin analize de laborator pentru fiecare lot de seminte. Analizele se fac pe probe (parti, esantion) foarte mici in comparatie cu marimea lotului initial (ex: dintr-un lot de seminte de molid de 500 kg se recolteaza o proba de 100 g, din care, pentru determinarea puritatii, se folosesc numai 10 g).

In vederea eliminarii subiectivismului, pentru alcatuirea corespunzatoare a probelor a fost elaborata o metodologie speciala (SR 1908/2004), adaptata tehnologiei internationale in domeniu. Pentru realizarea probei medii prevazute de STAS, la inceput se formeaza o proba generala, alcatuita din mai multe probe elementare (mostre partiale recoltate din diferite parti ale lotului de seminte). Reunite in proba generala, semintele se amesteca bine si se aseaza intr-un strat subtire de forma patrata. Cu ajutorul unei rigle, prin metoda diagonalelor, patratul se imparte in 4 triunghiuri, din care se inlatura doua. Restul se omogenizeaza, iar operatia se repeta, pana cand semintele dintr-un triunghi ajung la cantitatea prevazuta de standard pentru proba medie. Semintele ce alcatuiesc o proba medie se trimit la laborator pentru analiza insusirilor fizice si germinative, laboratorul eliberand penru acestea un buletin de analiza. Proba medie este trimisa la laborator insotita de procesul verbal de luare a probei (de esantionare), de certificatul de provenienta (de indentitate) si de procesul verbal de receptie. Semintele dintr-un al II-lea astfel de triunghi, de marimea unei probe medii, se ambaleaza, se sigileaza si se pastreaza pentru o eventuala confruntare in caz de litigiu.

Fig. 11 - Formarea probelor de analiza prin metoda sferturilor

3 Insusirile fizice ale semintelor

Sunt redate de caracteristicile individuale pe care le au semintele si componentele straine (impuritatile) ramase in masa de seminte in pofida operatiilor de curatare. Chiar daca provin de la aceeasi sursa, semintele sunt diferentiate dupa forma, marime, greutate, continutul in apa etc. Insusirile fizice sunt exprimate prin urmatorii indici calitativi:

- puritatea - exprima proportia semintelor pure din masa lotului de seminte (seminte pure inseamna semintele aceleiasi specii, bine dezvoltate si intregi. Semintele vatamate sau apartinand altor specii sunt considerate impuritati. Determinarea puritatii se face cu balanta de precizie;

P = a / b *100 (%), unde: a = masa semintelor pure;

b = masa probei.

capacitatea de curgere si autosortare - este dependenta de forma, marimea si greutatea semintelor. Este redata prin unghiul taluzului natural format de gramada de seminte, care se obtine lasandu-se ca acestea sa cada printr-o palnie pe o suprafata plana;

- porozitatea - exprima totalitatea spatiilor dintre componentele solide (seminte, impuritati) ocupate de aer si este importanta pentru adoptarea metodei de pastrare a semintelor;

P = v / w *100 (%), unde: v = volumul golurilor intragranulare;

w = volumul total al probei.

conductibilitatea termica - reprezinta fenomenul de propagare a caldurii in masa de seminte din aproape in aproape. Se exprima prin coeficientul de conductibilitate termica (cantitatea de caldura ce trece printr-un cub de seminte timp de o ora, la o diferenta de temperatura intre inceputul si sfarsitul experimentului de 1C);

Semintele forestiere au un coeficient de conductibilitate termica redus, cu atat mai mult cu cat in masa de seminte 35- 80% il reprezinta aerul, care este un foarte rau conducator de caldura. Proprietatea este importanta pentru ca, fiind rele conducatoare de caldura (au conductibilitatea termica cuprinsa intre 0,12-0,20 kcal/m.h.grd.), semintele forestiere au tendinta permanenta de incingere.

- higroscopicitatea - este data de capacitatea semintelor forestiere de absorbtie si desorbtie a umiditatii din atmosfera. La un moment dat, lasate in atmosfera libera, semintele ajung la o umiditate de echilibru cu mediul inconjurator. Proprietatea este improtanta, alaturi de conductibilitatea termica, pentru alegerea modalitatii de pastrare a acestora;

- masa a 1000 de seminte (M₁₀₀₀) - este un indice calitativ important pentru ca, cu cat acesta este mai mare, cu atat calitatea lotului este mai buna;

- numarul de seminte la kg - se deduce in functie de masa a 1000 de seminte. Cu cat acest indice este mai mare, cu atat proportia semintelor mici si seci este mai mare;

N_kg = 1.000.000/ M₁₀₀₀

- umiditatea (continutul in apa) - este importanta pentru asigurarea conditiilor corespunzatoare de pastrare. In vederea determinarii acesteia, proba de seminte se usuca la etuva, la 103C, timp de 17 ore;

U = [(G - G₁)/G]*100 (%), unde: G = greutatea probei inainte de uscare;

G₁ = greutatea probei dupa uscare.

4 Insusirile germinative ale semintelor

Sunt considerate cele mai importante. Pentru a germina, in samanta au loc procese fiziologice si transformari biochimice care fac ca embrionul sa se trezeasca la viata activa. Capacitatea de germinare a semintei se poate aprecia dupa aspectul sanatos, evident viabil al acesteia, dar se determina mai ales la laborator prin metoda fiziologica. Aceasta presupune punere semintelor in conditii bune de umiditate, temperatura si aerisire, astfel incat sa determine declansarea acestor procese si transformari.

Punerea semintelor in conditii favorabile germinarii se face folosind aparate speciale numite germinatoare, termostate sau vase de vegetatie (vase Petri). In aceste vase se creeaza medii de cultura speciale (hartie de sucativa umezita, tesatura de bumbac, nisip etc.). Evident, semintele nu germineaza toate odata, motiv pentru care sunt verificate zilnic sau la anumite intervale (4, 7, 10, 14 si apoi din 7 in 7 zile) pana la germinare.

Indicii germinativi principali ai semintelor, astfel determinati sunt urmatorii:

- perioada de germinatie - reprezinta numarul de zile necesare incoltirii semintelor germinabile. Se exprima prin indicele de germinare Kotowscki (I_g):

I_g = (Σ_n / Σ_n*N₂ )*100 (%),

unde:    n = numarul de seminte germinabile dupa N zile;

N₂ = numarul de zile scurse de la asezarea semintelor la germinat.

Daca germinarea semintelor nu se urmareste zilnic, ci la anumite intervale de timp, perioada de germinatie (P_g) se calculeaza astfel:

P_g = (N₄T₄ + N₇T₇ + N₁₀T₁₀ + N₁₄T₁₄ + + N_nT_n) / (T₄ + T₇ + T₁₀ + T₁₄ + + T_n ),

unde: N₄ = numarul de seminte germinate in T₄ (4 zile);

N_n = numarul de seminte germinate in T_n (21, 28 zile etc).

- germinatia tehnica - reprezinta capacitatea semintelor de a incolti in decursul perioadei de germinatie.

G_t = a / b *100 (%),     unde: a = numarul de seminte germinate;

b = numarul total de seminte puse la germinat.

- germinatia absoluta - este analoga germinatiei tehnice, dar se refera la numarul de seminte pline puse la germinat.

G_a = a / (b-s)*100 (%), unde: s = numarul semintelor seci.

- energia germinativa - numita si iuteala, viteza de germinatie, reda capacitatea semintelor de a germina in prima treime a perioadei de germinatie. Se exprima asemanator germinatiei tehnice:

E_g = a / b *100 (%), unde: a = numarul de seminte germinate la P_g /3.

- puterea de rasarire - exprima proportia semintelor germinate si rasarite in sol din totalul celor semanate. Se poate adopta pentru folosire formula germinatiei tehnice. Valorile puterii de rasarire sunt totdeauna mai mici decat valorile germinatiei tehnice si aceasta se datoreaza interventiei factorilor de mediu (caldura, umiditate, aerisire, daunatori, rezistenta solului la rasarirea tinerelor plantule etc.)

Urmare celor de mai sus, cantitatea de samanta folosita la semanare trebuie sa fie intotdeauna suplimentata.

- valoarea culturala - foloseste la determinarea normelor de semanat.

V = P*G_t / 100, unde: P = puritatea;

G_t = germinatia tehnica.

sau: V = P*G_t*E_g / 100², unde: E_g = energia germinativa.

5 Determinarea potentei germinative

Potenta geminativa este data de starea sanatoasa, viabila a semintelor si exprima capacitatea probabila a semintelor de a germina.

Aceasta nu se mai determina in laborator, riguros, folosind tehnica redata la stabilirea insusirilor germinative ale semintelor (care uneori presupune un consum mare si inutil de timp in raport cu precizia dorita). Analiza potentei germinative dureaza de la cateva ore, la doua - trei zile.

Metode folosite:

- metoda biochimica -consta in tratarea embrionilor, extrasi din seminte, cu reactivi care au capacitatea de a colora, fie celulele vii (saruri de tetrazoliu, selenit de sodiu, iodo-iodura de potasiu), fie pe cele moarte (indigo-carmin, fucsina). Astfel, embrionii se pot clasifica in viabili si neviabili.

- metoda iradierii - presupune tratarea semintelor decorticate sau a embrionilor cu radiatii ultraviolete produse de o lampa de cuart cu mercur, apreciind astfel vitaliatea embrionilor in functie de intensitatea de colorare (embrionii viabili de pin si molid se coloreaza in albastru-violet).

- metoda organoleptica - se bazeaza pe examenul exterior si interior al semintelor, apreciind viabilitatea in functie de miros, starea tegumentului, gustul miezului. Semintele se sectioneaza si se observa starea embrionului. Metoda este foarte expeditiva si nu necesita aparatura speciala.

- metoda transparentizarii - se aplica semintelor marunte (mesteacan, anin, tuie) cu invelis subtire si embrioni foarte mici. Tratate cu alcool si glicerina in amestec, semintele sunt transparentizate si se examineaza prezenta si starea embrionului la o sursa de lumina, dupa asezarea semintelor pe geam.

- metoda roentghenografiei - permite examinarea structurii interioare a semintelor dupa radiografierea acestora.

6 Organizarea controlului calitatii semintelor

La nivel international, in domeniu functioneaza ISTA (Asociatia Internationala de Controlul Semintelor), la care Romania este afiliata.

La nivel intern, controlul calitatii semintelor este oficializat si se face in laboratoare de specialitate autorizate care functioneaza in cadrul ICAS (Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice).

Dupa recoltarea semintelor, din cantitatea de seminte avand aceeasi provenienta si constituita din aceeasi specie (lot de seminte) se recolteaza probe care se trimit insotite de procesul verbal de recoltare si certificatul de provenienta la laborator. In urma analizei calitatii fizice si germinative, laboratorul emite un buletin de analiza.

Metodele de analiza, marimea si stabilirea probei medii sunt reglementate de SR 1908/2004, iar valorile indicilor calitativi pe care trebuie sa le atinga un lot de seminte pentru a fi atmis in cultura este reglementat de SR 1808/20004.

In functie de puritate, germinatie tehnica (potenta germinativa) si masa a 1000 seminte, semintele speciilor forestiere sunt clasificate pe clase de calitate.