Cooperativele si asociatiile de cooperative

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARA SI MEDIULUI

Cooperativele si asociatiile de cooperative

Cooperativele si asociatiile de cooperative

Cooperarea in agricultura are o istorie veche, de peste 150 de ani, si s-a dezvoltat in procesul de crestere a capitalului si liberalizarii schimburilor, ca o reactie de adaptare a agricultorilor la cerintele pietei.

Cooperarea are obiective economice si sociale, promoveaza interesele commune ale unor personae care se asociaza prin libera vointa pentru organizarea pe baze democraice a unei intreprinderi economice, in scopul sadisfacerii necesitatilorproprii. Persoanele care se asociaza urmaresc scopuri economice (obtinerea profitului) si/sau sociale (realizarea unor obiective economice si sociale pentru care o songura persoana nu dispune de resurse), asumandu0si totodata si anumite riscuri .

Producatorii agricoli dispersati pe teritorii intinse nu pot face fata singuri exigentelor pietei concurentiale, nu pot lua decizii legate de formarea preturilor si nu pot beneficia de avantajele progresului tehnico-stiintific. De-a lungul istoriei, agricultorii s-au asociat pentru a-si vinde produsele obtinute in ferme la preturi mai bune sau pentru a cumpara echipamente la preturi mai avantajoase. Fermele agricole si in special miciile gospodarii taranesti se afla intr-o pozitie dezavantajoasa fata de piata, deoarece produ cantitati limitate de produse, de multe ori perisabile si nu au informatii suficiente pentru a cunoaste piata. Micii producatori individuali nu pot influenta cererea si oferta in conditiile unei piete saturate sau a unei piete dominate de producatori competitivi. Atunci cand productia este mai mare decat consumul, producatorii se asociaza pentru a-si asigura conditii de vanzare mai sigure. Asocierea in productie este mai rara si are loc acolo unde terenurile sunt parcelate, in special in scopul efectuarii mecanizate a lucrarilor agricole. Asocierea producatorilor agricoli este raspandita in sectorul primar, mai ales in scpul efectuarii unor investitii in amonte si in aval de agricultura sau pentru efectuarea de servicii diverse.

Punctul slab al agriculturii se afla in exercitarea functiei de piata a fermei, ceea ce a facut neceara concentrarea ofertei de produse agricole pentru a realiza o vanzare eficienta, pe baza informatiilor de piata sia deciziilor comune. In acest caz se creeaza posibilitatea preluarii unor functii ale fermelor de catre intrprinderi cooperatiste specializate, mai ales a functiei de comercializare a produselor. Pe masura dezvoltarii pietei concurentiale asocierea producatorilor agricoli a devenit necesara in domenii variate, cum ar fi : serviciile, prelucrarea produselor, aprovizionarea cu inputuri, creditarea rurala etc.

Cooperarea in agricultura se bazeaza pe relatii permanente sau temporare intre producatrii agricoli sau intre acestia si agentii economici din amonte si aval de agricultura. Specializarea productiei agricole a adancit si diversificat relatiile de cooperare de-a lungul filierelor agroalimentare, de la producerea materiilor prime agricole, la prelucrarea si comercializarea produselor.

Pe paln mondial se cunosc forme variate de cooperare in agricultur, de la intelegeri simple la asocierea in scop economic. Aceste forme de asociere in scop economic, dar si social, sunt cunoscute sub denumirea, larg raspandita in tarile cu economie de piata, de cooperative agricole si asociatii de cooperare agricola.

Cooperativa agricola rezulta din asocierea unor persoane fizice in vederea organizarii de activitati economice (intreprinderi) de tip privat, cu personalitate juridical, in vederea sadisfacerii cerintelor membrilor sai. Caracteristic cooperativelor agricole din tarile cu economie de piata este faptul ca producerea materialelor prime se realizeaza l nivelul fermei individuale, cooperativele avand ca scop activitatile din amonte si aval de productia agricola.

Cooperativa agricola se creaza prin libera asociere, pe baza unui statut, membrii sai contribuind cu aport care consta in resurse materiale, financiare, umane, in scopul obtinerii unor venituri proportionale cu acest aprot.Motivatiile de aderare la o organzatie coopertista sunt de cele mai multe ori de natura economica,respectiv obtinerea profitului scontat (a dividendetorl).

Cooperatia agricola are un rol seminificativ in orientarea pietei, intrucat ocroteste concrenta si influenteaza nivelul preturilor, ceea ce producatorii individuali nu pot face.

Tipurile si formelel de cooperare pot si simple si complexe, pe orizontala si verticala, sub forma contractuala sau prin organizarea de cooperative in domeni diverse. Cooperarea orizotala are loc intre agentii economici care realizeaza activitati omogene (aprovizionare, prelucrare, comercializare), Cooperarea verticala are loc intre fermierii individuali si/sau asociati care realizeaza activitati diferite de-a lungul filierelor agroalimentare (agricultura, prelucrare industriala, distributie). In ambele cazurii cooperarea se poate realiza pe baza de contracte de cooperare sau se pot organiza activitati economice sau intreprinderi cu caracter comun (societati, cooperative, asociatii de cooperative). Caracterul orizontal sau vertical al cooperarii nu este dat de natura activitatii ed cooperare, ci de apartenenta producatorilor la diferite activitati. Cele doua forme de cooperare se imbina intre ele. Adancimea diviziunii muncii a diversificat formele de cooperare orizontala si verticala.

Principiile care stau l baza relatiilor de cooperare in agricultura sunt :

• principiul libertatii de optiune, conform caruia producatorii agricoli si neagricoli intra in variate relatii de cooperare, creand forme si tipuri diferite deintreprinderi economice sau orizontal, pe baza de contracte de cooperare, activitati cu caracter permanent sau temporar ;
• obligatia membrilor de-a aduce un aport de capital si de participare la activitatea economica a cooperativei (livrari de produse, aprovizionare, etc) ;
• princiupiul ''un om - un vot'' in adoptarea deciziilor, in conformitate cu prevederile statului sau stipulat in contractele de cooperare, in acest fel membrii cooperativei exercita un control asupra activitatii acesteia ;
• principiul dreptului de a incasa renta sau dividende, proportional cu activitatea desfasurata si cu prevederile statutare ;
• principiul ''exclusivismului'', ceea ce insemna limitarea obiectului de activitate a unei cooperative la ceea ce aceasta realizeaza cu membrii sai ;
• principiul ''teritorialitatii'', respectiv limitarea ariei de actiune a unei cooperative la o comunitate data.

Baza organizarii cooperatiste a agriculturii in tarile cu economie de piata este proprietatea privata si organizarea primara a agriculturii sub forma exploatatiilor (fermelor )de tip familial.Cooperarea si asocierea stimuleaza dezvoltarea fermelor comerciale si limiteaza autoconsumul, intensificand legaturile acestora cu piata, ceea ce contribuie la formarea unor structuri de productie bazate pe criterii de eficienta economica si la ameliorarea calitatii produselor. Prin concentrarea ofertei de produse agricole se asigura functionalitatea intregului sistem agroalimentar si cresterea competitivitatii agriculturii in conditiile accentuarii globalizarii economice.

APARITIA MISCARII COOPERATISTE IN ROMANIA

Ideile cooperatiste patrund in Romania sub influenta lumii occidentale, inca din prima jumatate a secolului al XIX-lea.
Miscarea cooperatista a debutat in lumea oraseneasca sub forma caselor de economii, a asociatiilor cu caracter privat, de credit cooperatist.
In anul 1845 Costache Balcescu, economist si om politic, fratele mai mare al lui Nicolae Balcescu, publica brosura 'Proiect pentru o casa de pastrare si imprumutare', prima incercare cunoscuta in tara noastra pentru infiintarea unei case de economii si credit. Primele cooperative de credit din Romania au aparut in a doua jumatate a secolului al XIX -lea, adoptand sistemele germane Raiffeisen si Schulze - Delizsch.
In mediul rural, ideea cooperatiei moderne a fost introdusa si materializata de Ion Ionescu de la Brad (1818 - 1891), economist, statistician, agronom, marcant, reprezentant al stiintelor agricole romanesti si reputat om politic. El a expus punctul de vedere referitor la diferite tipuri de asociatii in coloanele 'Taranului roman'. Asociatii de economie, credit si ajutor mutual au luat fiinta in acea perioada in tinutul Bistritei, din Ardeal, in anul 1851, in orasul Braila (in anul 1855), in satul Brad din judetul Roman (1860), in comuna Rasinari din judetul Sibiu (1867) si in Bucuresti (1870).
Dintre promotorii miscarii cooperatiste, se remarca in mod deosebit Spiru Haret, savant, sociolog, pedagog, matematician si om politic, considerat pe drept cuvant ctitorul bancilor populare cooperatiste.
La 1 octombrie 1870, P.S. Aurelian cu sprijinul a 20 de profesori au pus bazele societatii de economie si credit 'Economia'.
In anul 1873 s-a infiintat societatea de consum 'Concordia', organizata dupa principiile cooperatismului modern: posibilitatea maririi capitalului si a numarului de asociati, vot egal pentru toti membrii, acordarea risturnei.
In 1879, un grup de meseriasi cizmari din Bucuresti au fondat o cooperativa intitulata 'Societatea meseriasilor de incaltaminte'.
In anul 1882, Dimitrie C. Butculescu (1866 - 1907) infiinteaza Societatea Cooperativa a constructorilor si meseriasilor romani din Bucuresti, cu 800 de membrii organizati in 20 de sectiuni, pe diverse specialitati.
In perioada 1891-1902 aparitia a numeroase societati cooperative de credit, denumite si 'banci populare satesti' marcheaza afirmarea miscarii cooperatiste in Romania.
Incepand cu anul 1898 Spiru Haret devine principalul sustinator al extinderii si organizarii miscarii cooperatiste fiind si initiatorul primei legi a cooperatiei.
In anul 1895 s-a constituit Alianta Cooperatista Internationala (ACI) la care cooperatia din Romania a fost membru fondator, iar prin reprezentantul sau de onoare deputatul Dimitrie C. Butculescu a facut parte din conducerea acesteia.

MISCAREA COOPERATISTA INTRE CELE DOUA RAZBOAIE MONDIALE

In configurarea gandirii economice cooperatiste interbelice o seama de personalitati ale vietii politice, economice si stiintifice au fost preocupate de problematica cooperatiei. Intre acestea se inscrie: Nicolae Iorga, I.G. Duca, Ion Mihalache, Vintila Bratianu, A.G. Galan, Constantin Argentoianu, Virgil N. Madgearu, Gromoslav Mladenatz, etc.
Intre anii 1920 - 1922 s-au organizat 296 cooperative cu 92.621 membrii si un capital de 1318 mil. lei.
In perioada 1925 - 1928 se inregistreaza o dezvoltare insemnata a miscarii cooperatiste infiintandu-se peste 11000 cooperative de toate categoriile.
Activitatea teoretica si practica desfasurata de numeroase personalitati s-a concretizat si in promovarea unor legi care au reglementat organizarea si desfasurarea vietii cooperatiste.
Dispozitiile legale privind functionarea cooperativelor se pot grupa astfel:

• Perioada cuprinsa intre 1887 - 1903 cand cooperativele au functionat in baza CODULUI DE COMERT.
• Perioada cuprinsa intre 1903 - 1923 cand s-au emis legi speciale diferite pentru cooperativele orasenesti si satesti.
• Din 1923 statul intervine si coordoneaza acest sector prin intermediul Ministerului Muncii.
• In iulie 1928 se realizeaza reforma cooperatiei prin aparitia 'Codului Cooperatiei'.
• In 28 martie 1929 se abroga 'Codul Cooperatiei' si se da o autonomie deplina cooperatiei fata de stat.
• In 1935 apare 'Legea pentru organizarea cooperatiei' prin care se statueaza urmatoarea structura:
• Banca Centrala Cooperativa
• Centrala Cooperativa de Productie, Aprovizionare si Valorificare a Produselor Agricole
• Centrala Cooperativa de Consum
• Centrala Cooperativa de Indrumare, Organizare si Control
• Casa Centrala a Cooperatiei

Prin modificarile aduse legii din 1935 la 23 iunie 1938, 20 ianuarie 1939, 18 octombrie 1940 si 22 februarie 1941 se infiinteaza Institutul National al Cooperatiei (INCOOP) care desfiinteaza cele 5 centre, statul devenind asociat alaturi de federatii si cooperative.

COOPERATIA DUPA CEL DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

• Reorganizarea cooperatiei s-a realizat potrivit reglementarilor stabilite prin decretul nr.133/2 aprilie 1949.
• In octombrie 1951 are loc primul Congres al Cooperatiei Mestesugaresti in cadrul caruia se constituie Uniunea Centrala a Cooperativelor Mestesugaresti - UCECOM.
• La inceputul anului 1969, pe baza Legii 14/15 mai 1968, s-au infiintat 39 de uniuni judetene ale cooperativelor mestesugaresti si una pentru municipiul Bucuresti, divizata ulterior in doua uniuni.
• In anul 1970 se promulga Legea nr. 6 din 10 iulie, cu privire la organizarea si functionarea cooperatiei de consum.
• Dupa 1990 cooperatia mestesugareasca isi desfasoara activitatea pe baza Decretului - Lege nr. 66 din februarie 1990 privind organizarea si functionarea cooperatiei mestesugaresti.
• Situatie similara a cunoscut si Cooperatia de Consum si de Credit, organizata potrivit Decretului nr. 133 /02.04.1949.
• In prezent activitatea cooperatiei de consum este reglementata de Legea 109/10 octombrie 1996.
• Activitatea cooperatiei de credit este reglementata de OUG nr. 97/2000 privind organizatiile de credit si de legea 200/2002 pentru aprobarea OUG nr. 97/2000