Colectivizare fortata in SUA

Colectivizare fortata

in SUA

COLECTIVIZARE FORTATA IN STATELE UNITE

Departamentul Agriculturii a anuntat in Ianuarie 1996 ca rezervele de cereale ale Statelor Unite au scazut la cel mai jos nivel atins in ultimii 26 de ani. La 12 Decembrie 1995 totalul rezervelor era de 31,2 milioane de tone de cereale; ceea ce inseamna ca dupa ce s-au satisfacut nevoile populatiei si exportul, raman doar 9 % din rezerve. Acesta este un nivel pe care unii analisti il considera alarmant de scazut si poate indica o criza de alimente iminenta. Africa de Sud, Australia si centrul Statelor Unite au avut recolte proaste din cauza unor aberatii meteorologice si toata speranta e in recolta Statelor Unite de anul acesta, care insa se prevede slaba din aceeasi cauza: iarna uscata si rece a daunat recoltei. Analistii care prevad foamete in multe tari din lumea a treia care au renuntat la o economie proprie si se hranesc din ce capata de la Statele Unite dau exemplul Coreei de Nord, unde bantuie foametea si unde locuitorii supravietuiesc cu ajutorul alimentelor primite de la dusmanul de moarte - Coreea de Sud. Ceea ce nu impiedica Coreea de Nord sa continue programul de infiltrare si destabilizare a Coreii de Sud si sa maseze trupe si armament in zona demilitarizata care separa cele doua Corei din 1953 incoace (The Spotlight, 29 Ianuarie 1996, p. 4).

Si ziarul canadian Toronto Globe and Mail scria in 1995 despre o criza de cereale - si Toronto este unul dintre cei mai mari producatori de cereale din lume. Gordon Love, vice-presedintele unui concern de brutarie, pomeneste despre incapacitatea de a satisface necesarul de export, zicand: 'probabil avem o reala criza de grau.' Criza de grau in America de Nord, granarul lumii? (Texe Marrs: Days of Hunger, Days of Chaos - The Coming Great Food Shortage of America, Intelligence Examiner Special Edition, 1995).

Dar cei mai multi fermieri americani sunt astazi infometati. Fermierii care-si cultivau cu familia lor cei 10-15 acri au fost fortati sa se imprumute ca sa tina piept competitiei marilor concerne agro-industriale care se intind pe mii si sute de mii de acri si dupa ce-au platit dobanzi peste dobanzi bancile le-au confiscat pamantul si i-au izgonit din casele lor. In ultimii 15 ani, 85 % din agricultorii americani si-au pierdut tot ce aveau si familiile lor traiesc in mizerie. Pauperizarea fermierilor americani si eliminarea lor prin concurenta la care nu pot rezista, caci nu au resursele banesti ale plutocratiei care subventioneaza 'dumping'-uri pentru a-i elimina de pe piata, a ajuns atat de acerba incat o observa si unii membri ai Congresului. Astfel, reprezentanta Ileana Ros-Lehtinen din Florida scria intr-o scrisoare din 20 Decembrie 1995 adresata Biroului Reprezentantei Comerciale a guvernului federal ca agricultorii din Florida, care produc 95 % din recolta de rosii a natiunii (rosiile se cresc aici iarna, cand majoritatea Statelor Unite sunt acoperite de zapada), sunt asediati si sufera din cauza 'dumping'-ului de rosii din Mexic, unde ultimele operatii bancare au redus valoarea peso-ului si nivelul de viata de asa maniera incat produsele mexicane pot fi cumparate pe nimic. 'Vanzarea de produse ale fermierilor Floridei a scazut cu 45% si importul din Mexic a crescut cu 147%', scrie ea. 'Multi fermieri se intreaba daca merita sa mai lupte cu intemperiile si parazitii cand dumping-ul nedrept le distruge desfacerea. Notati si ca mare parte din pamantul lor e la marginea unei mari zone urbane si daca acesti fermieri sunt ruinati, s-ar putea sa nu mai lucreze niciodata pamantul'. Reprezentantul Don Young din Arkansas a declarat in 1993 in fata Congresului: 'Sunt unii in tara noastra care in numele protejarii mediului inconjurator cauta sa distruga dreptul de a ne folosi pamantul. In cea mai buna ipostaza a lor acesti extremisti cred ca ideile noastre traditionale despre proprietatea privata sunt ramasite demodate ale trecutului nostru capitalist care nu-si mai au rostul. In cea mai rea ipostaza ei sunt convinsi ca toate resursele trebuie sa fie in comun ale maselor si ca trebuie sa fie 'administrate' de guvern spre binele tuturor. Il rog pe cel care pricepe diferenta dintre guvernul central care administreaza pamantul pentru binele colectiv al maselor asa cum propune Karl Marx si cel care-l administreaza pentru binele colectiv al 'mediului inconjurator', sa mi-o explice si mie. Eu nu vad nici o diferenta' (The New American, 9 August 1993, p. 19). Cazurile de mai jos ilustreaza colectivizarea fortata sub egida mediului inconjurator.

Sectia 404 a actului Apei Curate din 1973 declara ca deversarea deseurilor in apele navigabile ale Statelor Unite fara permisiunea Corpului de Ingineri ai Armatei este un act criminal. In 1975 actul a fost extins ca sa includa si tot ce alimenteaza apele navigabile. In 1988 Presedintele Bush a declarat ca nu va tolera pierderi in suprafata terenurilor de alimentare ale apelor, 'terenuri umede [wetlands]'; si patru birocratii distincte au crescut si proliferat miraculos pe ideea acestor terenuri umede. In 1989 alte 100 milioane de acri au fost declarate terenuri umede, desi erau departe de orice ape. Terenurile umede se caracterizau in manualul din 1987 prin 1) hidrologie (erau umede), 2) sol hidric si 3) vegetatie hidrofita. La care se mai adauga circumstanta ca daca un teren este acoperit de o panza de apa timp de 7 zile este declarat 'teren umed'; si tot 'umede' sunt terenurile care au o panza de apa la 12 picioare adancime in subsol. Dar aceste criterii sunt aplicate separat si in mod creator, nu se cere indeplinirea tuturor criteriilor; astfel, criteriul panzei de apa la 12 picioare adancime a fost extins si extins la adancimi tot mai mari - 18 picioare si asa mai departe; iar prezenta solului hidric, folosita drept criteriu suficient, defineste solul hidric de maniera asa de vaga incat si piatra seaca ajunge 'sol hidric'. In 1990 birocratiile mediului inconjurator au trecut la atac.

Mark Groenendyk a cumparat o ferma de 284 acri in 1989, inconjurata de alte ferme pe care se cultiva graul cu succes. Dorind sa faca la fel, Groenendyk a planuit sa desteleneasca pamantul neglijat al fermei lui si si-a supus planul Serviciului de Conservare a Solului (SCS), care i-a dat aprobarea si i-a spus sa-i dea inainte. Dar la 30 Octombrie 1989 ferma lui a fost vizitata de cineva din partea Corpului de Ingineri ai Armatei, dupa care a primit o scrisoare care-l anunta ca a lezat 'terenurile umede' si ca este amendat cu $25.000 pe zi; dupa care o a doua birocratie, Serviciul de Pescuit si Animale Salbatice al Statelor Unite, a sarit si ea pe el, reclamandu-l ca ar fi lezat 100 de acri de 'terenuri umede'; dovada: un canal care trecuse pe-acolo cu zeci de ani in urma inainte de a fi deviat lasase niste aluviuni vechi de zeci de ani care constituie 'sol hidric'. Nici o apa nu trece prin pamantul lui Groenendyk si nici pe pamanturile invecinate, care toate au aceleasi aluviuni dar n-au fost declarate 'terenuri umede.' Un functionar al guvernului federal a recunoscut in fata unui reporter: 'Ne-am hotarat sa-l exterminam. Nu ne intereseaza dreptatea si nici respectarea regulamentelor.' In Mai 1992, Groenendyk a dovedit in fata tribunalului ca in ultimii 47 de ani avusesera loc 111 inundatii in regiune si nici una dintre ele nu inundase proprietatea lui asa cum o cere regulamentul; si vecinii lui au depus marturie ca tot ce se sapase pe pamantul lui Groenendyk fusese sapat inainte de a cumpara el ferma. S-au adancit 23 de puturi si nici unul n-a dat peste panza de apa reglementara in subsol. Groenendyk a prezentat pe cheltuiala proprie datele climatologice care ar fi fost de datoria autoritatilor care-l reclamau sa le prezinte. A adus fotografii ale pamantului lui din care se vedea ca era uscat ca iasca in timpul de crestere (cand terenurile umede sunt acoperite de apa). In ciuda tuturor acestor dovezi SCS si Corpul de Ingineri ai Armatei au declarat ca 150 de acri din ferma lui Groenendyk sunt 'umede' din motive care se invalidau reciproc: motivele invocate de o birocratie sunt contrazise de cealalta, totusi terenurile raman 'umede.' 'Ei pot sa continue jocul asta cat poftesc, caci salariul lor merge; dar eu a trebuit sa intrerup viata familiei mele. Am platit deja de doua ori pretul pentru ferma asta,' zice Groenendyk. Dar birocratiile federale nu se multumesc doar sa-l infometeze pe Groenendyk, cu sotie si copil de 6 luni; la 2 Martie 1992 Corpul de Ingineri ai Armatei l-a anuntat ca daca nu 'restaureaza' proprietatea lui la stadiul de paraginire la care-a gasit-o, va fi bagat la inchisoare (The New American, 9 August 1993, pp.20-22).

Marinus Van Leuzen care avea 77 de ani in 1993 traise 35 de ani pe proprietatea lui de langa Galveston, Texas. In 1989 a donat parte din proprietate fiicei si ginerelui lui, care s-au hotarat sa construiasca un debarcader. Au obtinut un permis sa depuna solul sapat pentru debarcader pe restul de lot care-i apartinea lui Van Leuzen. Apoi au abandonat ideea debarcaderului si Van Leuzen s-a hotarat sa construiasca o casa in locul lui, folosind acelasi permis de a depozita solul sapat care fusese obtinut pentru debarcader si care era valabil pana la 31 Decembrie 1990. Dar la 28 Septembrie 1990, Agentia pentru Protejarea Mediului Inconjurator l-a reclamat pentru ca 'distrugea terenuri umede fara permis' si a cerut sa fie amendat cu $25.000 pe zi. De jur imprejurul modestei case pe care vroia s-o construiasca Van Leuzen si cu sapaturile careia acoperise circa o treime de acru, se ridica constructii mari si extinse cladite si in curs de cladire de catre firme mari de afaceristi. Acestea insa au resurse si armate de avocati; cata vreme Van Leuzen, batran de 77 de ani care traieste din pensie, e o victima mult mai usoara - si pe el l-au ales agentii guvernamentali. In afara de asta, Van Leuzen n-a fost destul de umil si plecat cand un agent federal de 26-28 de ani a aparut pe proprietatea lui si a inceput sa-i vorbeasca de sus si sa-i dea ordine. La 31 Mai 1993, judecatorul Sam Kent l-a condamnat pe Van Leuzen sa 'reconstituie' cele 18.000 de picioare de 'terenuri umede' pe care le-a 'distrus' si sa-si distruga casa pe care si-a cladit-o pe proprietatea lui. Costul 'restituirii' a fost adjudecat la $350 lunar timp de 12 ani; ce depaseste costul real urmand sa revina guvernului federal ca premiu. Si ca sa se invete minte sa mai caste gura intr-un stat totalitar, judecatorul l-a condamnat pe Van Leuzen sa ridice o tabla imensa pe sosea in care sa anunte publicul ca el este un criminal care a comis o crima impotriva mediului inconjurator. Sentinta judecatorului Sam Kent, care se crede un mare scriitor si filozof, incepe cu citate din diverse romane scrise de scriitorasi marxisti (Kurt Vonnegut, Michael Crichton) si continua, dupa aceste perle legale, cu efuziuni despre 'violul mediului inconjurator care ameninta viata Americii, dar acest tribunal sta vigilent de veghe la unica poarta spre viitor care ne este deschisa noua tuturor' (ibidem, pp. 22-23).

Gaston si Monique Roberge au imbatranit in cinste; Gaston acum are 79 de ani si este bolnav de inima si cancer, Monique a avut o hemoragie cerebrala. In 1964 au cumparat o livada si in 1976 au facut greseala sa permita in bunatatea inimii lor ca solul excavat de lucrarile alaturate de canalizare ale orasului sa fie depozitat in livada lor. In 1986 au incercat sa-si vanda livada, ceea ce a atras atentia Corpului de Ingineri ai Armatei, care le-a ordonat sotilor Roberge sa mute solul depozitat de sapaturile orasului pe livada lor, ceea ce costa intre $50.000 si $100.000. Timp de 5 ani sotii Roberge n-au avut acces la livada lor si s-au luptat cu Corpul de Ingineri ai Armatei, neajutati de nimeni, desi s-au plans reprezentantului lor in Congres; in 1992 au avut norocul sa intre in legatura cu un fost inginer de la Corpul de Ingineri ai Armatei care, dezgustat de abuzul suferit de cei doi batrani, a inceput sa lucreze pentru ei - si a determinat acest Corp sa recunoasca faptul ca cerintele lui erau ilegale intrucat livada nu cadea sub jurisdictia lui, fiind sapaturile facute in 1976. Dar sotii Roberge au pierdut cei $440.000 care ar fi rezultat din vanzarea livezii, impiedecata timp de 5 ani; iar agentii federali asteapta acum doar ca victimele lor sa moara, de batranete si din cauza abuzurilor pe care le-au indurat (ibidem, p. 23).

S-ar zice ca acestea sunt cazuri de oameni care nu iubesc natura si doreau s-o distruga. Dar Richard si Nancy Delene din Covington, Michigan au fost toata viata ferventi protectori ai naturii si in 1981 au cumparat 2.400 acri de teren pe care doreau sa-l mentina in toata salbaticia lui ca un refugiu pentru animale salbatice, pe care sa-l viziteze apoi pentru a se bucura de natura virgina. Terenul era acoperit de buturugi moarte, tufe anemice si deseuri industriale. Richard Delene a obtinut permisurile de rigoare si s-a apucat sa curete terenul de deseuri. Reusise sa curete 26 de acri pentru uzul animalelor. In Iunie 1990 facuse cerere sa creeze un lac cu apa dulce de 18 acri si altul de 90 de acri. Conform regulamentului Agentia pentru Protectia Mediului Inconjurator trebuie sa refuze permisul in 90 de zile; daca nu raspunde in acest interval inseamna ca cererea a fost aprobata. Dar agentia a raspuns la 9 Noiembrie, la circa 150 de zile de la cerere, ca refuza permisul - cand Delene credea ca-l obtinuse si incepuse sapaturile. La 27 Martie 1992 agentia i-a ordonat lui Delene sa nu se mai atinga de proprietatea lui, afirmand ca Delene distrusese 'terenuri umede'; apoi i s-a ordonat sa readuca terenul la starea initiala [adica sa-l umple din nou cu moloz si deseuri industriale] si a fost amendat cu $25.000 pe zi pana n-o face. Procurorul General al Statului Michigan l-a declarat pe Delene un criminal care distruge mediul inconjurator - uitand sa informeze alte brate birocratice, care, ca Departamentul Resurselor Naturale ale Statului Michigan, de exemplu, il laudau pe Delene ca un cetatean care iubeste si salveaza mediul inconjurator, sau Districtul Baranga de Conservare a Apei si Solului, care i-a conferit lui Delene o medalie pentru felul in care a aparat mediul inconjurator. Delene a filmat partea de teren pe care-o curatase de deseuri industriale; vazand filmul te crezi in paradis. Unde fusesera numai moloz, daramaturi si gunoi industrial, acum erau copaci, tufe inflorite, iarba, vegetatie in mijlocul careia misunau pasari, rate, berze, cocostarci, gaste salbatice, pasarele cantatoare si in baltile lui abunda pestii - toate astea facute de un singur om din resursele lui proprii, un om pe care procurorul general il declara un criminal impotriva mediului inconjurator. 'La 24 de mile mai la nord', zice Delene, 'statul a cheltuit peste $2 milioane din banii cetatenilor fara prea mare succes ca sa creeze ce-am creat eu din buzunarul meu. S-au apucat sa dreneze terenuri cu apa, s-au apucat sa impinga trunchiurile cu buldozerele. Te uiti si nu stii daca vezi un peisaj lunar sau cum se construieste un lot de parcarea masinilor'. El explica efortul pe care-l face guvernul pentru distrugerea lui astfel: 'Ei isi inchipuie ca daca pot sa-si bata joc de mine, o multime de alti oameni se vor teme de puterile lor dictatoriale'. In Aprilie 1993 amenda impusa sotilor Delene se ridica la peste $1,2 milioane si cum nu pot plati, reprezentantul guvernului le-a sugerat sa doneze pamantul lor statului Michigan ca sa-si ispaseasca crima impotriva mediului inconjurator (ibidem, pp. 23-24).

Dar prin aceasta 'colectivizare a agriculturii' - stil american nu se urmareste doar imbogatirea birocratiei si pauperizarea maselor; se urmareste eliminarea clasei producatoare independente si inregimentarea cetatenilor in doua clase: proletariatul citadin si elita plutocratica stapanitoare. Barry Smith il cita in Ianuarie 1995 in Omega Times din Noua Zeelanda, la p. 9, pe Henry Kissinger, omul lui Rockefeller, membru in CFR si in Comisia Trilaterala, Secretar de Stat sub Nixon, azi ajutorul lui Gorbaciov la Forumul Situatiei Lumii la San Francisco, care spunea: 'Controlul asupra surselor de energie ne va supune natiunile; controlul asupra alimentelor ne va supune indivizii'. La 15 Ianuarie 1995, ziarul London Daily Telegraph descria intr-un articol cum fermierii sunt obligati sa stea cu bratele incrucisate si sa priveasca cum le putrezeste recolta pe tarlale - caci Uniunea Europeana le interzice s-o culeaga. N-au voie sa culeaga recolta de pe pamantul lor daca au primit vreun ajutor agricol; si n-au voie sa culeaga recolta timpurie pana dupa 15 Ianuarie. Aceeasi politica se aplica in Statele Unite, unde in 1930 doar unele tarlale au fost desemnate ca avand voie sa fie cultivate cu anumite recolte; pe celelalte tarlale guvernul interzice sa se cultive. Iar cei care incearca sa le cultive sunt arestati - in ultimul deceniu in special in urma actiunilor Agentiei pentru Protectia Mediului Inconjurator. Dar cei carora li se interzice sa-si cultive pamantul trebuie sa plateasca impozitele si pe pamantul interzis (ibidem).

Astfel sunt eliminati cei capabili sa se intretina singuri si se creeaza o populatie ca a Romei imperiale, de plebe oraseneasca total dependenta de guvern, in timp ce productia de alimente se concentreaza in din ce in ce mai putine maini. Tratatul Biodiversitatii al Natiunilor Unite prevede relocarea satenilor si locuitorilor rurali in mari centre urbane, adica aglomerarea populatiei in ghetouri orasenesti, in timp ce fostele lor locuinte, sate si chiar unele orase vor fi transformate in 'biosfere'. CIA a facut repetitii generale si exercitii de relocare fortata cu taranii din Nicaragua; si armata Statelor Unite a facut aceste exercitii de relocare fortata in Vietnam, numindu-le 'procesul de pacificare'. Intregi sate vietnameze au fost golite de locuitorii lor, care au fost inghesuiti in lagare inconjurate de sarma ghimpata. Atat CIA cat si armata au planurile si modelele acestor operatii pe care si le-au perfectionat. O operatie similara a fost executata de Khmerii Rosii in Cambodgia, unde s-au 'reasezat' un milion de locuitori ai capitalei; cei bolnavi si incapabili de a se misca au fost impuscati, iar batranii care-au refuzat sa-si paraseasca caminul au fost omorati in bataie (ibidem).

In raportul sau Days of Hunger, Days of Chaos - The Coming Great Food Shortage of America - Zile de foamete, zile de haos: marea lipsa de alimente ce va veni in America din 1995, Texe Marrs arata ca fundatia Rockefeller are astazi in mana 95 % din toate semintele pentru toate recoltele de pe glob. Megaconcernele industriale agroalimentare detin cea mai mare parte a pamantului arabil din Statele Unite si detin si reteaua de distribuire a alimentelor. Dar puterea absoluta asupra gloatelor le-o confera faptul ca au pus stapanire pe seminte. De zeci de ani au oferit fermierilor in loc de semintele pe care acestia si le pastrau an de an de la recolta precedenta, semintele lor hibride 'imbunatatite' care au eliminat stocul originar. Dar aceste seminte hibride sunt patentate si daca fermierul a folosit o singura data o samanta patentata nu i se mai permite sa-si foloseasca propriile seminte din propria recolta ci este obligat sa cumpere in continuare semintele patentate de la marile companii care sunt singurele care au dreptul sa detina seminte agricole. Companiile farmaceutice si chimice aduna profituri imense devenind detinatoarele tuturor semintelor folosite in agricultura, caci fermierii trebuie sa plateasca nu numai semintele ci si 'dreptul de autor' pentru vitele si animalele domestice pe care aceste companii le-au 'imbunatatit' creand hormonii si antibioticele cu care sunt tratate animalele; apoi, fermierii trebuie sa cumpere in continuare hrana speciala si medicamente tot de la aceste companii caci animalele astfel 'imbunatatite' sunt foarte bolnave; si trebuie sa cumpere de la aceleasi companii ierbicidele si ingrasamintele chimice cerute de semintele hibride patentate care, spre deosebire de recoltele anterioare sanatoase si rezistente la boli si paraziti, sunt total dependente de doze masive de substante chimice nocive fara de care n-ar putea supravietui fiind hibridizate. Dar fundatia Rockefeller n-a distrus semintele sanatoase originale stranse initial; acestea sunt pastrate in silozuri etanse ascunse, in timp ce fermierii sunt obligati de catre legi care controleaza patentele agricole sa cumpere semintele hibride patentate. Felul in care megacompaniile patenteaza resursele naturale de parca le-ar fi inventat este mai mult decat absurd. Magazinul Time descria la 5 Septembrie 1995 cum megacompania internationala W.R.Grace a patentat un pesticid facut din semintele unui copac care creste din abundenta in India si pe care taranii indieni le foloseau de mii de ani in acest scop in agricultura, asa cum in Romania foloseam frunzele de nuc impotriva puricilor. Dupa ce W.R.Grace si-a patentat 'inventia', taranii indieni n-au mai avut voie sa-si foloseasca resursele naturale milenare, caci India este membra in Organizatia Comerciala Mondiala (World Trade Organization) (op. cit.).

Magazinul Nexus scria in August-Septembrie 1994, la p. 14: 'Un cartel elitist de corporatii multinationale are astazi in mana absolut toate semintele din lume si are in mana si supravietuirea omenirii. Guvernele tuturor tarilor trebuie sa satisfaca cerintele monopolului semintelor; cei care nu se supun si nu platesc 'drepturile de autor' primesc 6 luni inchisoare si amenzi care merg pana la $2.000. Biodiversitatea globului este grav periclitata caci seminte hibridizate anume ca sa suporte ingrasamintele chimice si ca sa dea profit inlocuiesc semintele mostenite de generatii. Companiile multinationale au achizitionat 1.000 se companii crescatoare de plante si seminte din 1970 incoace; numai in deceniul 1980 au investit suma imensa de $10 miliarde ca sa achizitioneze companii independente. Multinationalii sunt proprietari absoluti nu numai pe varietatile initiale de seminte dar si pe toate plantele derivate din ele si toate varietatile hibride pe care le-ar putea produce; legile patentelor impun biruri pe agricultori iar companiile de seminte au putere absoluta asupra omenirii: ele hotarasc ce mancam, cand mancam si daca mancam. Fundatia Rockefeller a alocat $90 milioane intre 1930 si 1959 pentru studii de biologie moleculara care sunt baza ingineriei genetice. In anii premergatori tratatului GATT si legii Dreptului de Autor asupra Plantelor, Fundatia Rockefeller a acumulat 95 % din recoltele majore de cereale ale globului. Varietatile naturale sunt cu incetul eliminate, lasand taranii dependenti de seminte scumpe hibridizate incapabile sa reproduca seminte viabile, care cer ingrasaminte chimice scumpe si in cele din urma il ruineaza pe micul fermier. In momentul de fata fermierii sunt deja tarati in fata justitiei pentru ca au incalcat 'dreptul de autor' si au semanat seminte crescute de ei care nu sunt pe lista speciilor aprobate pentru natiunea respectiva si Natiunile Unite deja au instaurat agentia care supravegheaza aceasta actiune: ea se numeste Organizatia Alimentara si Agricola a Natiunilor Unite'. In Anglia nu e voie sa cresti in gradina decat plantele de pe lista guvernului. La 30 Iulie 1992 The European scria la p. 1: 'Din ordinul venit de la Bruxelles, satelitii care inconjoara pamantul ii spioneaza pe cei 9 milioane de fermieri europeni; in toate cele 12 tari membre ale Europei in afara de 2, campurile miilor de tarani sunt fotografiate cu precizie milimetrica; pentru prima data a devenit posibil sa se verifice fiecare petec agricol. La Bruxelles, in Belgia, comisia aduna datele furnizate de satelitii-spioni si le transmit fortelor agentiilor nationale care sunt gata de un atac fulgerator impotriva fermierilor imediat ce incepe recolta de toamna'. In Statele Unite, s-a construit o cladire de $310 milioane pentru prelucrarea datelor adunate din spionarea cetatenilor, in numele 'salvarii mamei-pamant', cum zice Vice-Presedintele Al Gore (Texe Marrs, op. cit.).

Speciile naturale rezistente si sanatoase au fost eliminate de speciile hibride dependente de insecticide, fungicide si ingrasaminte chimice, iar cand acestea sunt interzise dovedindu-se extrem de otravitoare si nocive pentru toate formele de viata, plantele pier si speciile dispar. U.S. News and World Report scria la 9 Ianuarie 1995 ca generatiile viitoare vor citi despre trandafiri dar nu vor sti cum arata decat din picturi vechi, caci trandafirii hibrizi au inlocuit vechile varietati si acum pier caci sunt dependenti de substante chimice interzise. Stim acest lucru si din proprie experienta caci si noua ne-au murit 12 tufe de trandafiri sub ochii nostri invadati de ciuperca microscopica black spot la care varietatile vechi care nu se mai gasesc fusesera rezistente.

La 16 Octombrie 1995 The New Federalist scria la p. 11 ca cartelurile ca Cargill, Arthur Daniels Midland, Louis Dreyfus, Continental detin nu numai semintele ci si reteaua de distributie a alimentelor, elevatoarele, caile ferate, silozurile. Union Pacific cumpara silozuri si le desfiinteaza, ca apoi sa ridice chiria la cele care-au ramas astfel incat producatorii sunt fortati sa plateasca din ce in ce mai mult si sunt ruinati. Iar pamantul fermierilor ruinati incapabili sa mai plateasca impozitele sunt confiscate de catre Sistemul Federal de Rezerva care il vinde apoi acestor carteluri. In timp ce micii fermieri sunt ruinati si izgoniti de pe pamantul lor si de catre agentiile federale care reglementeaza mediul inconjurator si le interzice sa-si cultive pamantul declarandu-l habitat pentru diverse buruieni si insecte ori animale, de pamantul cartelurilor aceste agentii nu se ating; profitul unuia ca Dwayne Andreas, proprietarul lui Archer Daniels Midland, creste intr-una in timp ce familiile de fermieri ruinati dorm sub poduri in cutii de carton prin orase (Texe Marrs, op. cit.).

Americanii au fost sedusi sa-si distruga tara si societatea eliminandu-si clasa de mijloc si anihilandu-si coloana ei vertebrala, fermierii si micii producatori, cu mirajul mancarii abundente, ieftine si gata de consum fara preparare. Ne-am obisnuit sa cumparam pranzurile noastre in cutii din care mancam privind imbecilizati la televizor. Si acceptam degenerarea masiva fizica si mintala cauzata de acest fel de viata, acceptam diabetul, cancerul, bolile de inima, obezitatea, degradarea mintala si toate bolile cauzate de consumul alimentelor produse de industria agro-alimentara in fabricile de carne vie - factory farms. Consumatorii de carne de vitel admira carnea roz-palid a 'vitelului de lapte' anemiat si nu se gandesc ca viteii n-au vazut lapte in viata lor, ca sunt luati de la nastere si tintuiti in custi inguste in care nu se pot misca si in care zac in excrementele lor de la nastere pana la moarte si ca pentru a masca bolile cauzate de oribila lor suferinta sunt indopati cu antibiotice si apoi cu hormoni si substante chimice care sa-i faca sa creasca rapid in greutate - substante care-si fac drumul in sangele consumatorilor si-i fac cancerosi si diabetici. Unele din aceste substante sunt atat de toxice incat au fost interzise in toate tarile. Astfel, compania Provimi, cea mai mare producatoare de carne de vitel anemiat, fondata de Aat Groenevelt in 1962, foloseste clenbuterolul, aditiv extrem de toxic, in hrana animalelor produsa tot de o fabrica de-a lui Aat Groenevelt. In 1989 Stephen Beal, presedintele uzinei de carne vie Provi-Lean care produce carne de miel, a observat ca foarte multi miei mor otraviti inainte de a ajunge la abator si i-a cerut lui Groenevelt sa reduca cantitatea de clenbuterol; nereusind s-a plans agentiei federale a Administratiei Alimentelor si Medicamentelor - degeaba. Intre timp consumatorii continuau sa manance carnea otravita cu clenbuterol, care desi interzis in Statele Unite este introdus prin contrabanda. In cele din urma, in 1993, vamesii au putut fi determinati sa confiste aceste toxine de contrabanda, dar Groenevelt fusese avertizat de raid si si-a ascuns parte din contrabanda intr-unul din restaurantele lui. Otrava fusese transportata in lazi pe care scrie 'vitamina C'.

Timp de 5 ani agentiile guvernului federal (Food and Drug Administration si United States Department of Agriculture) au cooperat cu cei care incalcand legea otravesc atat animalele cat si pe cei care le consuma carnea pentru a-si spori rapid profiturile. Timp de 5 ani mici organizatii voluntare de cetateni, ca Humane Farming Association - HFA, au trebuit sa foloseasca tactici luate parca din filmele senzationale de aventuri ale lui James Bond, ca sa dovedeasca otravirea masiva a animalelor si-a oamenilor cu clenbuterol. Cercetatoarea Gail Eisnitz de la HFA a vizitat abatoare prefacandu-se ca este altcineva, ca sa reuseasca sa stranga dovezi de netagaduit (ochii viteilor, ale caror tesuturi nu pot fi falsificate asa cum au procedat chimistii guvernului federal in rapoartele lor). Apoi s-a pus problema gasirii unui laborator dispus sa analizeze tesuturile; laboratoarele din Statele Unite au refuzat, unii lucratori ai laboratoarelor explicand ca au o spaima imensa de razbunarea puternicii industrii de carne vie si ca-si tem chiar viata. In cele din urma s-a gasit in Olanda, unde folosirea clenbuterolului este strict interzisa si de unde il importa Groenevelt in Statele Unite, un laborator dispus sa faca analizele. Rezultatele care arata gradul de otravire masiva cu clenbuterol au fost date publicitatii de catre HFA. Drept rezultat, procuroarea generala Janet Reno, care nu vroia sa intreprinda nimic impotriva otravitorilor, a fost inundata cu scrisori de la cetateni care i-au cerut sa intervina - si pentru prima data concernele industriei de carne vie care-au eliminat fermierii traditionali sunt aduse in fata justitiei pentru parte din ticalosiile lor. Ramane de vazut daca vor suferi vreo pedeapsa - intr-o societate in care banul castigat necinstit are putere absoluta (The Humane Farming Association, Vol. 12, No. 6, pp. 1-3, No. 7, pp. 1-5).

De ce este profitabila otravirea animalelor si-a consumatorilor de carne? 'Profitul normal la un animal crescut si vandut pentru taiere este de 5.000 franci belgieni ($170)', explica un expert al ministerului agriculturii belgiene. 'Dar indopat cu hormoni, animalul aduce un profit de 20.000 de franci, minus cei 3.000 de franci pentru injectia cu hormoni. Ceea ce duce la o crestere de profit net de 12.000 de franci.' Hormonii si aditivele care produc aceasta crestere sunt cea mai mare sursa de venit ilegal in Belgia, dupa stupefiante. Nu e de mirare ca armatele de huligani ai mafiei hormonilor fac atacuri violente cu bombe si pusti impotriva echipei de 16 veterinari belgieni care verifica nivelul de hormoni din vitele trimise la abator. In Octombrie 1995 s-a introdus o lege care prevedea ca antreprenorul a carui carne de vita a fost gasita plina de acesti hormoni artificiali va suporta cheltuielile analizei restului vitelor lui si daca sunt pline de hormoni artificiali vitele nu pot fi vandute si trebuie ucise. Dr. Karel Van Noppen, veterinar care adesea parasind abatorul se trezea cu plicuri pline de sume mari de bani in buzunare pe care totdeauna se intorcea si la lasa pe masa, a primit avertismente si amenintari. Fetita lui a scapat sarind intr-o balta de o masina care incerca s-o ucida pe sosea. La 8 Februarie 1995 Dr. Van Noppen a fost gasit ciuruit de gloante langa masina lui, nu departe de casa. Veterinarii belgieni refuza sa mai caute hormonii in carnea de la abator, zicand ca este inutil sa se lase omorati de o mafie pe care guvernul n-o stavileste. Belgienii au fost revoltati si vanzarile de carne au scazut vertiginos; si macelarii s-au adresat Regelui Albert cerandu-i sa faca ceva (ibidem, Vol. 12, No. 6, p. 4).

MEDICINA

Nu numai vitele sunt indopate cu hormoni si substante toxice pentru profit, ci si oamenii. In Statele Unite, clanul Rockefeller si alti plutocrati internationali detin toata industria alimentara si-a medicamentelor. Clanul Rockefeller controleaza toate facultatile de medicina prin bursele pe care le acorda din banii fundatiei lor scutite de impozit. Fundatia lor fiind scutita de impozit toate profiturile ii apartin, iar deficitul este acoperit din impozitele ridicate de la salariati. In schimbul acestor burse facultatile de medicina nu cerceteaza si nu predau decat despre medicamentele produse de industria petro-chimica Rockefeller. Un raport guvernamental din 1978 arata ca doar 15% din aceste medicamente au fost testate ca sa se vada ce efecte nocive au. Dar fiecare doctor care doreste sa practice medicina trebuie sa obtina autorizatia de a practica si nu o obtine daca nu se aliniaza la linia facultatilor si nu prescrie masiv produsele industriei Rockefeller. Dr. Robert Mendelsohn scrie in cartea sa Dissent in Medicine: 'Cea mai periculoasa forma de sarlatanie medicala se practica astazi in tratamentul cancerului de catre medicina moderna Nici o forma de chemoterapie n-a fost vreodata supusa unui studiu obiectiv stiintific Singurul lucru dovedit cu certitudine sunt reactiile adverse ale chemoterapiei'. Dr. Hardin James spunea intr-o conferinta tinuta la Societatea Americana pentru Cancer in 1969 ca 'cancerosii lasati netratati au trait mai mult decat cei tratati'. Dr. Julian Whitaker (Health and Wellness Today, Iunie 1993) scrie: 'Doctorii incaseaza $28 milioane zilnic pentru operatiile pe inima, care nu aduc beneficii si au fost dovedite stiintific ca nu opresc evolutia bolii de inima - ba chiar o grabesc! Spun aceasta bazat pe rapoartele publicate in jurnale medicale respectate inca din 1983!' Operatiile pe inima formeaza o industrie cu un venit de $6 miliarde anual; si Dr. Whitaker arata ca 84% din cei operati n-aveau nevoie de operatie (CDL Report, Iunie 1995, pp. 1-8).

Acum 10 ani Ferdinand Marcos, presedintele Filipinelor, a fost izgonit din tara sa de catre o camarila formata din birocrati ai guvernului federal al Statelor Unite si cateva firme bancare de pe Wall Street. Ani de zile dupa aceea n-am auzit decat cate perechi de pantofi avea Imelda Marcos nerusinarea sa-si cumpere cand sotul ei era presedinte. Dar nu pantofii Imeldei i-au suparat pe cei care l-au mazilit pe Marcos, ci refuzul lui de a participa la un imprumut international care i-ar fi ruinat si saracit pe filipinezi imbogatind si mai mult bancherii internationali, ca banca Chase Manhattan. Dr. Eloy Minares, economist filipinez, explica: 'Conglomeratul Chase Manhattan, Citibank si alte centre financiare americane s-au pornit sa acorde imprumuturi gigantice tarilor lumii a treia la inceputul anilor 1970; pe la 1980 datoria comerciala a acestor republici de tarani zdrentarosi catre banci atingea suma imensa de $720 miliarde.' Miliarde pe care bancile nu le-au pierdut nici cand taranii zdrentarosi din lumea a treia nu si-au mai putut plati nici dobanda nici imprumutul - caci atunci acestea au fost acoperite de contribuabilul american gratie legislatiei Monetary Act din 1980 promulgate de presedintele Jimmy Carter.

Contribuabilul plateste aceste dobanzi din impozitele tot mai ridicate pe munca sa, dar bancile, desi rezida in New York, pe Wall Street, nu platesc impozit pe profitul realizat din aceste imprumuturi, caci au fost scutite de impozitele pentru imprumuturi externe ridicate in tara care ia imprumutul. La fata locului impozitul il plateste cel care ia imprumutul, adica taranii zdrentarosi ai lumii a treia; iar bancherii de pe Wall Street care au acordat imprumutul nu platesc nici un impozit pe profitul lor in Statele Unite, aratand ca acest profit a fost deja impus si taxat la fata locului. De multe ori, spune Dr. Lissakers de la Universitatea Columbia care a studiat aceste evenimente, bancherii de pe Wall Street falsifica documente aratand ca s-a platit mult mai mult impozit pe profitul lor decat s-a platit in realitate. 'Bancherii din Brazilia si Mexic spuneau glumind ca e foarte usor sa obtii dovezi de plata impozitelor - le puteai cumpara de la pravalia din cartier care vinde hartie de scris', zice Dr. Lissakers. Birocratii corupti si afaceristii din toate tarile carora li se acordau imprumuturile, de la un capat la celalalt al alfabetului, incepand cu Argentina si sfarsind cu Zair-ul, s-au avantat cu mult zel in aceste afaceri facute pe spinarea concetatenilor lor si profitul bancherilor de pe Wall Street crestea vazand cu ochii. In 1985, Citibank, de exemplu, a platit un impozit sub 1 % cand toate intreprinderile productive plateau 46 % si cetatenii la fel; iar Chase Manhattan a platit 1,3 %; Giant Bankers Trust a platit si mai putin.

Filipinele au fost singura tara dintre toate tarile care imprumutau bani in care s-a pus stavila acestui jaf si acestei escrocherii gigantice, arata Dr. Lissakers. Presedintele Marcos si sotia lui erau sincer ingrijorati de soarta filipinezilor; ei facusera prima reforma agrara reala in acea tara si lansasera un program plin de succes de constructii publice, cel mai bun din istoria Filipinelor, arata Robert Shaplen, corespondentul american pentru Pacific si Asia de Sud-Est. Marcos a murit in exil in Hawaii si inainte de moarte i-a spus unui corespondent de la Spotlight ca necazurile lui au inceput cand a refuzat sa-si puna tara la bataie pentru jaful si escrocheria bancilor de pe Wall Street. Fusese avertizat ca CIA (Central Intelligence Agency, serviciul secret american) pregateste un puci impotriva lui si raspunsul lui naiv fusese: 'Americanii nu se vor preta la ceva atat de josnic.' Caci Presedintele Marcos nu cunostea guvernul federal al Statelor Unite (The Spotlight, 29 Ianuarie 1996, p. 5).

Citeam in Romanul Liber versiunea engleza din Aprilie 1994, la p. 3, ca Romania urma sa primeasca un imprumut de $700 milioane de la Fondul Monetar International.

Cum controleaza bancile tarile lumii a treia?

Fondul Monetar International (FMI), Banca Mondiala, Banca de Tranzactii Internationale, Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare, megabancile private din vest si alte entitati financiare s-au nascut la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial la acordul de la Bretton Woods. Sistemul creat la Bretton Woods pentru determinarea ratei de schimb a unei monede intr-alta si pentru determinarea rezervelor considerate acceptabile pe scara internationala pentru incheierea tranzactiilor si acordarea de credite, precum si pentru determinarea masurilor pe care le vor lua guvernele si pietele nationale, este cunoscut astazi sub numele de sistemul monetar international. Acest sistem a fost construit la Bretton Woods pe baza dolarului care era considerat fix si acoperit in aur (adica convertibil in aur la o rata fixa). Aceasta valoare fixa a dolarului, se zicea, va elimina razboaiele vamale dinaintea celui de-al doilea razboi mondial, care, chipurile, se trageau toate din cauza ca natiunile aveau aur in trezorerie si aveau acoperire in aur pentru moneda nationala; de-acum baza de schimb urma sa fie foarte stabila fiind fixata prin dolarul american.

Dar la 15 August 1971 Presedintele Nixon a anuntat ca dolarul american nu mai este convertibil in aur; si sistemul fix bazat pe dolarul fix a inceput sa fie bazat pe rate de schimb fluctuante.

Apoi, in anii 1970 si 1980, tarile slab dezvoltate industrial au inceput sa imprumute tot mai mult de la megabanci si de la institutiile bancare internationale; si avutia lor nationala se scurgea tot mai mult in spre tarile producatoare de petrol de unde se scurgea in spre aceste banci prin finantarea proiectelor de constructii pe care conducatorii acelor tari le contractau cu aceleasi banci. Pentru a primi un ajutor de la FMI (garantat de contribuabilul american, de la care se ia totdeauna suma pe care nu o pot plati raii platnici), tarile care imprumuta trebuie sa indeplineasca anumite conditii: aceste conditii preconizeaza ca tot mai multe resurse interne trebuie luate de la cetatenii tarii care imprumuta pentru a plati dobanda pe imprumut. Cum de multe ori secau resursele interne, tarilor rele de plata li se acorda un nou imprumut - din care sa-si plateasca dobanda la primul imprumut. Astfel, tot mai multe din avutiile nationale ale lumii a treia sfarseau prin a apartine bancherilor imprumutatori.

Unii cetateni din lumea a treia au priceput cum sunt jefuiti prin 'ajutorul' primit de la FMI. Unul spune: 'Este un instrument de impunere a unei discipline financiare imperialiste asupra tarilor sarace sub fatada multilateralismului si competentei tehnice. Astazi [era in anii 1970] ca sa-ti dai seama ce sanse are nazuinta unei tari din lumea a treia catre o dezvoltare autonoma, ajunge sa vezi ce raporturi are tara aceea cu FMI. FMI este cel mai puternic guvern supranational din lume in zilele noastre. Resursele pe care le are la indemana si puterea pe care o are de a interveni in afacerile interne ale tarilor care au luat imprumuturi ii confera o autoritate la care se uita cu jind apologetii Natiunilor Unite.' Puterea aceasta o foloseste plutocratia internationala pentru a dicta cum vor vota tarile debitoare la Natiunile Unite. Iar daca un guvern incearca sa reziste, atunci i se taie imprumuturile si in curand guvernul este rasturnat de catre populatia infometata - sau cu ajutor deghizat din afara. Dobanda pentru imprumuturi este satisfacuta reducand cheltuielile pentru lucrari publice, pentru viata zilnica a populatiei si uneori chiar investitiile capitale, scrie Business Week. Multe tari din lumea a treia mocnesc sub acest jaf sangeros, dar revolta pe fata le este imposibila: raidul impotriva lui Saddam Hussein le-a aratat clar la ce se pot astepta daca cracnesc (The Nationalist Times, Ianuarie 1996, p.6).

Ceausescu spunea ca nu mai e dator FMI-ului si Ceausescu a murit, impuscat in graba ca sa nu poata fi auzit. A fost inlocuit cu unul chipurile mult mai bun decat el, un ne-comunist, care a adus prosperitate si libertate economica si sociala Din Romania nu auzim altceva decat plangeri ca FMI-ul nu imprumuta, nu inrobeste si nu jefuieste destul Romania.

DESPRE ALEGERI

Suntem in an de alegeri prezidentiale in Statele Unite si dezertorul afemeiat si mincinos patologic care imbraca functia de presedinte si a casapit tara cu atata succes in ultimii patru ani, Bill Clinton, are sanse sa fie reales. Caci stapanii lui trag toate sforile ca sa se asigure ca vor avea un dictator totalitarist plecat lor si devotat Noii Ordini Mondiale si Bill Clinton are aceste calitati. De aceea alegerea lor a inclus doi candidati: cel democrat va fi Clinton si cel republican va fi Bob Dole, septuagenar la fel de corupt ca si Bill Clinton si care frecventeaza aceeasi 'biserica', Foundry Methodist Church din Washington, ale carei precepte le-am descris in numarul anterior. Dar poporul american i-a facut guvernului din umbra o surpriza: la alegerea candidatului Partidului Republican, in stat dupa stat majoritatea voturilor incepea sa le obtina - nu Bob Dole, cu toata spalarea creierelor in institutii si in mass media, ci Pat Buchanan, care vorbeste despre drepturile cetatenilor garantate de constitutie, despre viata natiunii si despre etica! Imediat s-a lansat o campanie masiva de calomniere a lui (este un nebun, un nazist, un antisemit, zic mass media si intelighentia) dar voturile lui continuau sa creasca. Asa de mare a fost alarma directoratului plutocratiei incat s-au intrunit si au renuntat la metoda lor obisnuita de a transmite linia lor politica prin articole in presa de mare circulatie deghizate sub diverse semnaturi si prin cuvinte ocolite, ci au intrebat direct: 'Ce masuri luam?' (raport la Radio Free America, 11 Martie 1996). Masurile au fost luate imediat si sunt masurile descrise in Buletinul nostru no. 5 pe 1995. Imediat ce s-au luat aceste masuri, numarul voturilor pentru Pat Buchanan a scazut vertiginos acolo unde votul este computerizat. In Arizona, guvernatorul statului l-a felicitat pe Pat Buchanan pentru ca a intrunit majoritatea voturilor in acel stat si un senator a facut la fel; unul prin viu grai vorbind cu directoarea campaniei din Arizona, celalalt in scris. Caci rezultatele erau 38 % in favoarea lui Pat Buchanan si 26 % in favoarea lui Bob Dole. Dar apoi computerele au recalculat rezultatele si - stupoare! Forbes a iesit primul, Bob Dole al doilea si Pat Buchanan al treilea! Apoi guvernatorul Arizonei si senatorul prea grabit si-au cerut scuze pentru eroarea lor! Dar de atunci incolo toate voturile computerizate au iesit in favoarea lui Bob Dole. In Florida, votul e total computerizat si Bob Dole a castigat in mod spectaculos. Am fost la vot si am vazut doua-trei persoane votand la urna republicana: dar e surprinzator ce multe voturi a insumat Bob Dole. Cum se face asta am aratat in Buletinul Societatea Multiculturala si Multicriminala.

Jim Condit Jr., cel care a dovedit (ca si fratii Collier) frauda electorala, descrie o solutie. Sunt 50 de state in Statele Unite ale Americii, zice el, toate impartite in judete, in total 3073 de judete. Fiecare judet este impartit in circumscriptii electorale. Sunt peste 200.000 de circumscriptii electorale. Alegatorii voteaza la circumscriptii, care acopera 5-6 strazi la oras si suprafete mai mari la tara. Rolul cel mai de seama il are conducatorul ales al circumscriptiei; caci el alege la randul sau conducatorul partidului la nivel de circumscriptie; si acesta la randul sau numeste aproape toti candidatii pentru fiecare functie incepand cu medicul legist si judecatorii si terminand cu reprezentantul din Congres. Oricine este ales poate fi ales numai dintre acesti candidati si oricine este ales impune apoi politica in judetul, statul si tara lui. Primul pas este alegerea ofiterilor circumscriptiei; ultimul pas este alegerea presedintelui, guvernatorului, membrilor senatului si congresului la nivel statal si federal. Dar nu poti asana ultimul pas daca nu asanezi primul pas (Jim Condit Jr.: The Precinct Strategy: How It Works, in The Catholic Family News, August 1995, pp. 17-19).

Cum asanam primul pas? In primul rand, ne ridicam de pe canapea unde zacem privind indobitociti murdariile si blasfemiile de la televizor si ne informam despre legile, regulamentele si ordonantele propuse pentru votare. Apoi ne implicam in politica de cartier. Jim Condit descrie procesul in Ohio, statul lui. La fiecare doi ani se alege un ofiter al circumscriptiei pentru Partidul Democrat, unul pentru Partidul Republican si unul pentru orice alt partid. El observa ca in general o treime din functiile acestea nu sunt ocupate; candidatii care doresc sa le ocupe sunt in general functionari ai guvernului judetean sau persoane carora le-a spus conducatorul partidului respectiv sa candideze. Toti acesti ofiteri ai circumscriptiei constituie comitetul central judetean al partidului respectiv (sa zicem Republican). La o luna dupa ce-si ocupa functia, acesti ofiteri se intrunesc ca sa aleaga seful partidului respectiv din judet si membrii comitetului lui executiv. Aceasta adunare a Comitetului Central Judetean al partidului este de importanta majora. 'Ne pierdem tara pentru ca nici macar nu suntem prezenti in sala la aceste adunari ale Comitetului Central', zice Condit (p. 18) si are dreptate. Uitandu-ne la cine ocupa comitetele si functiile din interiorul partidelor care determina apoi cine ocupa functiile din guvern, vedem un anumit segment de populatie reprezentat in mod exagerat; si apoi toate masurile si legile sunt in favoarea acelui segment de populatie asa cum i le dicteaza directoratul sau; dar daca noi nu suntem acolo ca sa ne pazim interesele, cine ni le va pazi?

In realitate, zice Condit, majoritatea covarsitoare a functionarilor circumscriptiilor electorale care constituie comitetul lor central sunt oameni ca toata lumea, ocupati cu meseriile si viata lor, care dupa conventia bianuala a partidului se duc acasa si timp de doi ani ii lasa pe conducatorul partidului si membrii comitetului executiv pe care tocmai i-au ales sa actioneze cum cred de cuviinta. Dar si-au facut datoria daca au ales oameni cinstiti ca conducator si in comitetul executiv. Caci noii alesi vor numi toti candidatii pentru partid (sa zicem Republican) timp de doi ani si daca sunt oameni cinstiti nu vor numi candidati ca Bill Clinton si Bob Dole.

Cum ajungi sa fii functionar de circumscriptie electorala? Ridici un formular de cerere de la biroul Comisiei Alegerilor (functie judeteana trecuta in cartea de telefon). Apoi aduni 5 iscalituri de la alegatori din circumscriptie, care pot fi si rude si prieteni (numarul de iscalituri variaza de la stat la stat). Cu 75 de zile inainte de alegeri depui cererea la biroul de unde ai obtinut formularul. Apoi numele tau apare pe lista candidatilor circumscriptiei; daca n-ai concurenta castigi chiar daca esti singurul care te voteaza. Majoritatea circumscriptiilor permit candidatilor pentru functiile circumscriptiei electorale (si numai pentru acestea) sa stea la urne si sa roage alegatorii sa voteze pentru ei. Dupa ce-ai fost ales nu esti obligat legal sa faci nimic (de aceea, zice Condit, circa o treime din functii sunt vacante tot timpul) dar ai obligatia morala sa participi la conventia partidului tau, care are loc tot la doi ani la nivel de judet si tot la patru ani la nivel national si sa-ti pazesti interesele. Acolo este consult sa construiesti un bloc cu altii care gandesc ca tine in vederea alegerii sefului judetean si a comitetului executiv al partidului, care la randul lor numesc candidatul favorit al partidului pentru alegerile nationale. 'Candidatul pe care-l sprijina partidul de obicei castiga candidatura si poate participa in alegerile pe scara nationala', scrie Condit (p. 18). Partidul Republican, a carui conducere este la fel de corupta si marxista ca si a Partidului Democrat, il sprijina pe Bob Dole. Intre Bill Clinton (democrat), Newt Gingrich (republican) si Bob Dole (republican) nu e nici o diferenta.

In afara alegerilor bianuale reprezentantii circumscriptiilor se mai intalnesc si cand e nevoie sa fie inlocuit un sef sau membru din comitetul partidului. Dupa ce au fost alesi, sefii judeteni ai partidelor se intrunesc si-l aleg pe seful partidului la nivel de stat. Apoi cei 50 de sefi ai partidelor la nivel de stat se intalnesc si-l aleg pe seful national al partidului. Este important cine este ales in acest mod? Ilustram cu un exemplu: in Arizona, unde Pat Buchanan a castigat votul alegatorilor republicani dar mass-media si tot stabilimentul politic au declarat ca Forbes l-a castigat, unii alegatori au documentat falsificarea ilegala a numaratorii voturilor si au cerut sa fie renumarate voturile sub control strict: dar sefii Partidului Republican din Arizona votasera dinainte un nou regulament care interzice renumararea voturilor numai la aceste alegeri din 1996, indiferent cate falsuri si nereguli sunt documentate!

E greu sa asanezi circumscriptiile urbane, caci sefii inscaunati ai partidelor au cheltuit, zice Condit, intre $50.000 si $100.000 tot la doi ani ca sa pastreze statu quo; el spune ca ar putea umple pagini intregi cu descrierea tacticilor, uneori imbecile, alteori de-a dreptul criminale, pe care le aplica sefii partidelor in acest sens in judetul lui, Hamilton County. Dar judetele mici care n-au decat 25 pana la 200 de circumscriptii de obicei n-au un sef de partid de meserie numit pe viata si acolo oamenii se cunosc intre ei si propaganda finantata e mai putin nociva. Condit a aflat cum lucreaza mecanismul electoral al ambelor partide majore americane, cat este de corupt si cum ar putea fi asanat de-abia in 1986, 14 ani dupa ce incepuse sa fie implicat in lupta politica; caci, zice el, conducatorii organizatiilor obstesti nu vor sa dea in vileag coruptia si necinstea din conducerea partidelor politice, ca sa nu rupa relatiile cu ele. 'Actualii conducatori judeteni ai Partidului Republican pe care i-am cunoscut si observat personal sunt roboti si lachei cu un singur gand: cariera politica si comit orice ultragiu si orice viol impotriva miscarii conservatoare si impotriva cetatenilor tarii ca sa-si pastreze pozitia', zice Condit. 'Gingrich si Dole s-au repezit la o intalnire de urgenta cu Clinton ca sa masineze asa-zisa salvare a Mexicului, care in realitate a fost salvarea unei maini de bancheri de pe Wall Street. Gingrich si Dole se inghesuie sa impuna o lege extrem de dubioasa asa-zisa impotriva terorismului sub pretextul uciderii a 168 de oameni in Oklahoma' (p. 18). La obiectiunea unor organizatii obstesti ca daca se implica in politica isi pierd statutul de organizatie cultural-obsteasca scutita de impozit (impozitele retroactive excesive sunt o masura de intimidare folosita de stabiliment), Condit raspunde ca educarea cetatenilor care la randul lor sunt in mod independent implicati in politica este o actiune culturala proprie organizatiilor obstesti culturale; si ca acela caruia ii pasa intr-adevar de viitorul tarii si natiunii nu va cauta sa fie scutit de impozite ca sa poata fi apoi santajat in acest mod (p. 19).

Gip D. Oldham Jr. povesteste ca la 6 Iunie 1982, la programul televizat NBC Magazine moderatorul G. Utley l-a intrebat pe Seful politiei din Los Angeles, Gates, de ce sunt ascunse activitatile criminale comise de evrei si el a raspuns: 'Pentru ca evreii se plang ca arunca o lumina proasta asupra comunitatii evreiesti'. Functionarii publici sunt sub presiune sa ascunda proliferarea mafiei evreiesti sau israeliene nu numai in Los Angeles ci pe tot teritoriul Statelor Unite ale Americii. In 1980, ziarul Dallas Morning News din 29 August povestea despre niste omoruri groaznice sub titlul 'Apare mafia israeliana in California'. La 29 Noiembrie 1981, ziarul Houston Chronicle tiparea alt articol despre asasinate asemanatoare sub titlul 'Doua asasinate arunca o lumina asupra asa-zisei mafii israeliene'. Nu numai este mafia numita aici 'asa-zisa israeliana', dar cu si mai multa delicatete ziarul Flint Journal din 22 Ianuarie 1982 vorbeste despre 'emigranti sovietici deghizati in imigranti evrei ' Cum s-or fi deghizand? Ziarul Star Ledger din 12 Iulie 1983 vorbeste insa pe fata de felul in care 'imigrantii israelieni si sovietici s-au constituit in bande diferite, amandoua aratandu-se inclinate spre violenta'; despre israelieni ziarul scrie ca sunt 'traficanti de stupefiante sofisticati si manierati care devin comercianti importanti.' Sotia lui Gip Oldham, Virginia, alcatuise un album din acest fel de stiri si articole din ziare pe care l-a publicat intr-o publicatie mica saptamanala, dupa care a primit prin posta de la un anonim un articol care demonstreaza cu nume, date si fapte, legatura dintre traficul de stupefiante cultivate in Columbia si imigrantii evrei incepand cu anul 1500 (The CDL Report, Decembrie 1995-Ianuarie 1996, pp. 1-7, 16).

In 1988 un program de televiziune NBC a aratat cum o banda de 'imigranti din Rusia' au jefuit si escrocat $1 miliard printr-o operatie cu petrol care acoperea toate Statele Unite. Dar s-a uitat sa se mentioneze ca acesti 'imigranti rusi' erau evrei din fosta Uniune Sovietica. La fel a uitat si The New York Times cand a scris la 4 Iunie 1989 ca 'Banditi emigrati din Uniunea Sovietica formeaza o noua mafie'. The New York Times da numele unora dintre banditi: Boris Balagula, Evsei Agron, Boris Rubinov, Benjamin Neyfeld, Valerii Zlotniklav, Felix Furman. Toti evrei sovietici. The New York Times obiecteaza mai incolo zicand: 'desi cei mai multi dintre noii sositi si multi dintre criminali sunt evrei ' Mafia aceasta care (Doamne fereste-ne de antisemitism) nu pare sa fie evreiasca, arata New York Times, a furat bijuterii in valoare de $54 milioane de la bijutieri si alte sute de milioane prin fraude de asigurare si carti de credit. Un articol scris de Robert I. Friedman in magazinul Vanity Fair din Ianuarie 1993 explica: 'In mare masura dificultatea in lupta impotriva mafiei rusesti, care este predominant evreiasca, este de natura politica a fortat autoritatile sa-si infranga 'suprasensibilitatea' la aspectul evreiesc al criminalitatii imigrantilor. In Statele Unite, zic unii dintre organele politienesti, organizatiile evreiesti au cerut Departamentului Justitiei [care nu le refuza niciodata] sa atenueze ce se stie despre mafia ruseasca. Joe Valiquette, purtatorul de cuvant al FBI-ului, a admis ca 'dintre toate actiunile criminale acordam cea mai scazuta prioritate mafiei rusesti'' (ibidem, p. 2).

In 1986 Marat Balagula a fost arestat pentru unul din furturile sale gigantice, a parasit Statele Unite in timp ce era judecat si in 1988 era musafirul unui evreu rus numit sabai Kalmanovici care era seful securitatii dictatorului din Sierra Leone si care emigrase din Rusia in Israel prin 1970 unde avansat in rangurile securitatii israeliene a fost descoperit, judecat si condamnat pentru spionaj in favoarea Uniunii Sovietice. Balagula a fost prins in cele din urma in Germania si condamnat la 4 ani inchisoare in 1990 dupa un tur prin 35 de tari prin care cara geamantane cu dolari (se zice ca ducea saptamanal o valijoara cu $50,000). Balagula este citat de Friedman ca zicand: 'Evreii aveau cele mai bune posturi din tara [Uniunea Sovietica]. Erau mari artisti, muzicieni si aveau multi bani' (p.2). In toata aceasta poveste, zice Oldham, Friedman reuseste sa evite descrierea mafiei si-a banditilor pe baze etnice, numindu-i de cele mai multe ori rusi, astfel incat Oldham a facut mult mai tarziu legatura dintre ei si Israel. Tot mai tarziu a facut legatura dintre mafia si Michael Harrari, care fusese pana in 1979 seful operatiilor Mossad-ului in America Centrala si de Sud si care devenise principalul consilier al lui Manuel Noriega, cel ce devenise dictator in Panama dupa moartea lui Omar Torrijos despre care se spune ca a fost aranjata de Harrari. Cu ajutorul legaturilor pe care le avea Harrari cu cartelurile stupefiantelor Cali si Medellin din Columbia, Panama a devenit ruta prin care intrau stupefiantele in Statele Unite. In August 1989 s-a vazut la NBC o notita despre cum niste israelieni antrenau armata cartelului stupefiantelor Medellin invatandu-i cum sa asasineze si vanzandu-le arme. Au fost implicati unii ca colonelul israelian Yair Klein si Arik Afek. Klein s-a refugiat in Israel si Afek in Miami, unde a inceput sa lucreze pentru DEA (Drug Enforcement Agency) si FBI. Afek, comerciant pasnic care importa flori din Columbia, a fost asasinat in Miami si trupul lui a fost descoperit in portbagajul unei masini de catre politie, care crede ca l-a ucis Mossad-ul (ibidem, pp. 2-3). Intotdeauna ne-am mirat cum pot florile sa fie asa de ieftine pe strazile Miami-ului; ne-am exprimat intr-o zi nedumerirea, aratand cat ne costa pe noi sa crestem doi-trei trandafiri si cu ce suma derizorie poti cumpara un buchet de trandafiri la coltul strazii; cum pot trai oamenii aceia vanzand florile asa de ieftin, ziceam noi si ni s-a raspuns: 'Dar ei nu traiesc din vanzarea florilor, vanzarea florilor acopera doar adevaratul trafic care e de stupefiante'.

Apoi a inceput sa se auda despre cartelul Cali, care, scrie ziarul israelian Hadashot la 1 Septembrie 1989, apartine unor evrei din Columbia. In Decembrie 1989, cand a fost arestat Noriega de catre trupele americane in Panama, Harrari n-a fost arestat si la 6 Ianuarie aparea la televiziunea israeliana zicand ca el e doar un simplu om de afaceri si nu stie nimic despre nimic. Dar ziarul israelian Yediot Ahronot din 17 Iulie 1992 isi exprima suspiciunea ca milioane de dolari proveniti din traficul cu stupefiante sunt spalati de evreii americani in cooperare cu israelieni; sunt numiti un evreu din Siria, Joseph Strau si un 'fost agent al Mossad-ului' fara nume, probabil Harrari. Jane Hunter, o evreica anti-sionista, a inceput sa dea detalii despre aceasta operatie in ziarul ei Israeli Foreign Affairs; au mai aparut detalii si in Washington Report on Middle East Affairs; apoi intr-un ziar din America de Sud, adaugand la numele insirate de Jane Hunter alte cateva nume; toti erau israelieni sau evrei americani. Fortate de aceasta publicitate, autoritatile s-au miscat si 35 de persoane au fost arestate sau au fugit in Israel. Dar ziarele mari si mass-media din Statele Unite au pastrat o tacere mormantala. Mai mult, in 1988 un ziar local scria in New Jersey ca 'patru localnici din New Jersey au fost arestati pentru spalarea banilor de pe stupefiante sudamericane' - dar 'localnicii' nu erau nici macar cetateni americani ci erau doi israelieni cu sotiile lor, toti patru lucrand pentru compania israeliana de aviatie El Al. Seful lor e Adi Tal, care a iesit dupa 3 ani din inchisoare si-a plecat in Israel; astazi conduce una din cele mai mari operatii de spalare a banilor de pe stupefiante din Europa. Ce este remarcabil este imensitatea sumelor de bani si micimea pedepselor aplicate (ibidem, p. 3).

Magazinul Esquire descria in Ianuarie 1992 cum a fost descoperit cadavrul lui Afek. 'In portofelul lui a fost gasita o carte de vizita aratand ca Afek era vice-presedintele lui Spearhead Ltd., care este una din duzina de operatii nestiute din Miami conduse de o coterie de fosti ofiteri si agenti israelieni care ofera 'servicii de securitate' clientilor lor din America Centrala si de Sud. Sef la Spearhead era un fost ofiter israelian, locotenent-colonelul Yair Klein. Dar n-a putut fi gasit'. Apoi un arsenal suficient sa inarmeze o adevarata armata cu armament de provenienta israeliana a fost descoperit pe mosia unui sef mort al cartelului Medellin, Jose Gonzalo Rodriguez Gacha. Un candidat la presedintie columbian fusese asasinat cu una din acele arme. Narco-terorismul a inceput cu antrenarea banditilor columbieni de catre israelieni, aratata la 21 August 1989 la NBC intr-un film luat pe ascuns de un amator si a continuat cu explozii in avioanele de pasageri soldate cu sute de morti si cu bombardarea politiei din Bogota soldata cu peste 100 de morti si 1000 de raniti. Armele sosisera in Columbia din Israel prin Antigua; comertul cu 'flori' al lui Afek se ocupa de actele de tranzit. In aceasta afacere mai era amestecat si israelianul Maurice Safari, care a organizat un sistem de irigare pentru mosiile familiei Bird, dictatorii Antiguai, care urma sa se construiasca din banii pe care i-a dat cu generozitate guvernul american din buzunarele noastre; sistemul nu s-a construit si banii au disparut; Safari n-a dezvaluit niciodata ce-a facut cu banii dar a dat unele amanunte despre Afek. Alt om de afaceri israelian din Antigua, Pessach Ben-Or, era reprezentantul industriei de armament din Israel si incheia contractele de vanzare din America Latina. In Aprilie 1989 vaporul Else TH sosise in Antigua dupa o escala ilegala facuta la Haifa in Israel fara stirea si aprobarea societatii de asigurare maritima Lloyd's. Sosind la Antigua incarcatura de pe acest vas a fost transferata pe mare pe vasul Seapoint care a plecat apoi cu ea spre Panama, a traversat canalul si s-a indreptat spre San Diego, California. Oprit de autoritati in apele mexicane, vasul s-a dovedit a fi incarcat cu 4 tone de cocaina destinate Statelor Unite. Agentii americani sositi la locul de unde provenise cocaina n-au putut obtine nimic de la autoritatile israeliene decat aroganta obisnuita; nu exista nici un Safari, s-a spus, desi Safari a reaparut ulterior. In 1992 s-au auzit oarecari zvonuri despre transporturile de cocaina din Colombia la aeroportul Mena din Arkansas pe cand era Bill Clinton guvernator acolo. Adler Barriman Seal, evreu american, devenise din traficant, informator si a fost impuscat in 1986; trei columbieni au fost acuzati de moartea lui; dar si acuma unii sustin ca Presedintele Clinton nu e strain de ea (ibidem, p.4).

Cercetand toate stirile si articolele despre traficul cu stupefiante, Oldham se intreba de ce se aude tot timpul despre cartelul Medellin si niciodata despre cartelul Cali. Un prieten l-a sfatuit sa citeasca cartea Elainei Shannon din 1988, Desperados, care are subtitlul: 'Baronii stupefiantelor din America Latina, politistii din Statele Unite si razboiul pe care America nu-l poate castiga'. La p. 84 din aceasta carte, Shannon descrie orasul Medellin: 'orasul e ascuns intr-o vale ingusta aleasa de fondatorii lui, evreii sefardici care se refugiasera de inchizitia spaniola in 1616, pentru ca era izolata. Medellin a devenit un centru comercial pentru crescatorii de cafea si de vite de pe dealurile invecinate [prin 1900] devenise un centru manufacturier si cartierul general al unei mafii autohtone. Medellin era perfect situat ca sa devina centrul comertului cu cocaina. Ca si afaceristii legali, banditii erau oameni meticulosi, muncitori si foarte aprigi in competitie. Mai mondeni decat multi pungasi de provincie, isi foloseau legaturile ce le aveau cu liniile aeriene, sistemele de comunicatii si bancile in mod foarte avantajos. Spalau banii si se pricepeau cum sa evite controlul guvernelor, se pricepeau si la tot felul de operatii de bursa neagra si erau specialisti in rapiri. In anii 1970 erau in competitie cu cubanezii pentru traficul de cocaina si aveau legaturi cu o vasta retea de distributie pe toata coasta de est a Statelor Unite.' Mai jos Shannon il descrie pe Isaac Kattan Kassin, evreu nascut in Siria si emigrat la Cali, in Columbia, care 'era un geniu in ceea ce priveste incheierea unor targuri rapide si tacute'. Tacerea si discretia sunt caracteristica lui Kattan care, intr-un oras ca Miami in care mainile sclipesc de diamante si masini flamboiante se scurg pe strazi, umbla imbracat sobru si neutru ca un mic functionar si conducea un Chevrolet ieftin inchiriat. Vamesii estimeaza ca stersul Kattan manuia anual $100 milioane pentru cateva mari organizatii de traficanti de droguri, printre care mexicanii Miguel Angel Felix Gallardo si Juan Ramon Matta Ballesteros. Despre Kattan, articolul anonim primit de Oldham scria ca era descendentul mafiei evreiesti din Aleppo si cel mai mare spalator de bani pentru stupefiantele columbiene din Statele Unite. Ziarul israelian Hadashot scrie la 1 Septembrie 1989 ca 'unica diferenta intre cele doua bande de traficanti de stupefiante [Medellin si Cali] este ca sefii bandei Medellin sunt nascuti in Columbia iar cei ai lui Cali sunt evrei.' Dar orasul Cali fusese fondat, lucru pe care Shannon il omite, de o parte din fondatorii evrei sefardici ai orasului Medellin care s-au mutat la 100 mile distanta; parerea lui Oldham e ca despartirea s-a facut lasandu-i pe cei mai primitivi la Medellin, cei mai sofisticati care si-au schimbat metoda de lucru mutandu-se la Cali. Medellinul s-a concentrat asupra pietei Statelor Unite si Cali, asupra Europei, folosindu-se de trecerea prin Brazilia, Spania si Portugalia. Aici se opreste cartea lui Shannon (ibidem, p. 5).

Oldham continua aratand ca Medellin furniza 80 % din cocaina ce intra in Statele Unite si Cali restul. Dupa aparitia colonelului Klein, adus probabil de panamenianul Harrari si dupa antrenarea banditilor de catre specialistii israelieni in anii 1980, cartelul Medellin a inceput sa fie cu incetul supus la presiuni. Atunci cartelul a dezlantuit o teroare care a exacerbat razboiul guvernului impotriva lor. Guvernul a inceput sa faca deosebirea intre traficantii 'buni' de stupefiante care doar scoteau cocaina din tara si-o carau aiurea si cei 'rai' care bombardau si distrugeau Columbia. Lupta s-a dus impotriva acestora din urma. In timp ce guvernul si cartelul Medellin erau ocupati cu acestea, cartelul Cali a preluat usurel piata Medellinului si prin 1992 furniza 80 % din cocaina din Statele Unite si din Europa. Prin 1994 Medellinul nu mai era o afacere majora, sefii lui mari fiind morti sau arestati. Ramificatiile se intind: tarul drogurilor in Bolivia e Roberto Suarez, capul familiei Suarez, care-si zic doar Suarez; dar fiul lui se numeste Roberto Suarez Levy (ibidem, p.5).

Revenind la imigrantii 'rusi' din fosta Uniune Sovietica. La 5 Decembrie 1993 ziarul San Francisco Examiner povesteste cum infloreste la San Francisco 'Organizatsia', adica mafia 'ruseasca', a carei specialitate e frauda. Investigatiile au aratat ca frauda acestei organizatii prin plati frauduloase facute de societatile de asigurare medicala este cea mai mare din istoria Statelor Unite si s-a ridicat la $1 miliard platiti de Medicare si Medicaid, dupa cum a raportat la stiri canalul ABC o singura data - dupa care nu s-a mai auzit nimic. Ascultatorii au scris ziarelor cerand amanunte si n-au primit raspuns. Raportul televiziunii americane ii numea pe escroci 'doctori rusi imigranti.' Dar ziarele evreiesti din Statele Unite si Canada ii numesc pe aceiasi doctori, 'doctori evrei refugiati.' Printre ei sunt Mihail Smuskevici, fratele sau David, iubita lui, inca doi doctori si alte sapte persoane care au fost prinse si aduse in fata tribunalului in 1991. Procurorul a dovedit ca furasera $2 miliarde, desi acuza se baza doar pe un miliard. Dar fratii Smuskevici mai fusesera condamnati odata exact pentru acelasi gen de frauda in 1986; si in 1988 erau din nou prin spitale repetand figura! Unul din fratii Smuskevici a decis sa-si ia un mic concediu, ca doar avea din ce si se desfata in Elvetia, unde fugise in timpul procesului sau din 1986. A fost insa readus cu brutalitate nazista in Statele Unite pentru procesul din 1988 care-a decurs in tacerea totala si profunda a mass-mediei. La proces procurorul si judecatorul s-au aratat induiosati de suferintele acestor 'refugiati' care, scriu ziarele evreiesti, ar fi putut fi condamnati la sute de ani inchisoare dar n-au fost; si nicaieri si nimeni nu le-a cerut sa se desparta de miliardele furate, care-au ramas ale lor si sunt platite de catre noi, contribuabilii, care muncim din Ianuarie pana in Iunie ca sa acoperim cheltuielile asigurarilor sociale jefuite de acesti 'refugiati'. Ideea acestor 'imigranti rusi' a prins radacini si a inflorit in special la clinicile psihiatrice, ale caror patroni, sefi si stapani i-a fost lui Oldham imposibil sa-i identifice. Adanciti in urmarirea lor, Oldham si colaboratorii lui s-au pierdut intr-un hatis de companii fiice ale altor companii subsidiare ale altor companii derivate din alte companii; la fel au patit autoritatile si in cele din urma o mana de subalterni au ramas de patere si-au fost arestati si judecati. Iata cum operau Mihail si David Smuskevici: infiintau 'clinici mobile' care ofereau consultatii medicale gratuite doritorilor, de la care doctorii obtineau nume, adrese si numere de asistenta sociala medicala [Medicare si Medicaid]; apoi acestor pacienti li se faceau 'analize de laborator' si 'tratamente' costisitoare, pentru care nota de plata se trimitea direct asistentei medicale, care platea notele si trimitea copii pacientilor. In cele din urma unii pacienti au inceput sa protesteze, aratand ca nu li facusera acele analize si tratamente. Atunci clinicile portative se mutau in alt oras, si-asa au parcurs fratii Smuskevici America de la vest la est. In 1986 fusesera condamnati, dar Mihail a fugit in Elvetia si David a facut foarte putina inchisoare. In 1988 clinicile lor mobile operau din nou. Parerea lui Oldham insa este ca fratii Smuskevici n-au adus din Rusia cand s-au 'refugiat' (de ce s-or fi refugiat?!) de-acolo nici cunostintele despre cum opereaza asistenta medicala in Statele Unite si nici reteaua de legaturi care le-a permis sa-si deschida clinicile lor mobile; si noi stim precis ca pentru a fi platit de asigurarea medicala, medicul trebuie sa-si indice numarul autorizatiei cu care practica medicina si aceasta autorizatie se obtine de la autoritati in fiecare stat. Astfel de stiinta infloreste aici la noi, desi e trecuta sub tacere. La 14 Ianuarie 1993, Rabinul Abraham Low din Los Angeles a fost arestat pentru spalarea banilor proveniti din traficul de stupefiante; a fost prins cand sotia lui, care depunea cecuri la purtator furate de la Bank of America, a incasat dintr-o singura data suma de $496.000 si 19 centi, arata The Northern California Jewish Bulletin din 15 Ianuarie 1993. Mass-media americana a trecut sub totala tacere stirea. A fost comentata doar in ziarele evreiesti, care scriu ca rabinul se oferise sa spele $6 milioane saptamanal trecandu-le prin societatile de binefacere evreiesti, prin institutiile religioase si prin comertul cu aur si bijuterii. In acele zile mass-media americana se preocupa mult de arestarea in Italia a unui mafiot italian; caci doar se stie ca numai italienii sunt banditi. Desi uneori in banditismul mafiot chipurile pur 'italian' se ratacesc si altii. Astfel, un ziar din North Carolina scria la 26 Noiembrie 1993: 'Yisrael Mizrahi de 48 de ani din Tel Aviv a fost amestecat cu alti israelieni la New York in traficul cu stupefiante si santajul organizat, in competitie cu mafia italiana' (ibidem, p.6).

Organizarea e totul si organizarea se face pe scara mondiala, la toate nivelurile. Fara legaturi, fratii Smuskevici n-ar fi primit autorizatii si licente ca sa practice medicina in atatea state. Totul este pregatit dinainte cu meticulozitate. Daramarea cartelului Medellin si victoria cartelului Cali a mers mana in mana cu o campanie culturala furioasa de glorificare a abuzului de stupefiante, in special a heroinei, in productiile Hollywood-ului, in revistele de moda, in muzica usoara, in activitatile culturale. Si ale cui sunt industria cinematografica, industria modei, casele producatoare de muzica si fundatiile culturale? Cartelul Cali este bine cunoscut agentiilor de control al stupefiantelor, dar nimeni nu-l atinge. Ziarul San Francisco Chronicle din 14 Aprilie 1994 arata legatura dintre cartelul Cali si banii spalati in Brazilia cu ajutorul judecatorilor si functionarilor guvernamentali corupti si arata apoi cum banii mai sunt spalati si in bancile care-au rasarit in fosta Uniune Sovietica. Cum se spala banii? In Septembrie 1994 Ann Woolner, autoarea unei carti despre acest subiect, a dat un interviu (dar n-a pomenit de Cali, vorbea de parca doar cartelul Medellin ar fi existat) in care arata ca giuvaergii evrei americani participa la spalare. Un exemplu: biroul din California al complexului de giuvaergii face o mare comanda de aur de la asociatii din Uruguay; cand soseste transportul, aurul este declarat conform legii, se plateste vama si se achita nota. Primind banii, asociatii din Uruguay ii trimit cartelului de stupefiante columbian. Dar ei nu sunt in pierdere; caci aurul din transport nu fusese aur ci plumb imbracat in foita de aur. Si banii de pe stupefiante acum apar ca bani platiti pentru bijuterii (ibidem, p.7).

Am vorbit aici de imigranti sovietici, de carteluri columbiene, de israelieni care spala banii de pe stupefiante: toti acestia sunt pomeniti astfel in ziarul israelian Maariv din Tel Aviv din 2 Septembrie, 1994: 'Recent agentii operatiei [de combatere a stupefiantelor] Eldorado au descoperit un nou centru de operatie: Triunghiul cocainei. Laturile lui sunt baronii stupefiantelor din Columbia, evreii din Israel care le spala banii si mafiotii evrei din Rusia evreii din Israel devin notorii pentru spalarea banilor. Ajunge sa te uiti la numele pomenite in Statele Unite in ultimii 3-4 ani ca sa-ti dai seama cat de enorma e participarea israelienilor in acest domeniu Un motiv pentru inflorirea afacerilor de spalarea banilor de pe droguri este legea reintoarcerii care face sa fie foarte usor sa fugi in Israel'. Aceleasi fapte fusesera relatate mai inainte in ziarul israelian Hadashot si fusesera pomenite si in ziarul sud-american El Universo din 27 Mai 1993. Dar ziarele din Statele Unite refuza cu incapatanare sa pomeneasca un cuvant despre toate astea. Oldham relateaza (la p. 16) cum a trimis in repetate randuri articole despre toate acestea ziarului Dallas Morning News in 1992 si 1993, care n-au fost publicate. La intrebarea lui de ce, redactorul Ralph Langer a raspuns ca 'nu exista nici o dovada ca ar exista vreo legatura intre Israel si traficul de stupefiante columbian', ca ziarul lui a publicat in repetate randuri articole despre mafia italiana si ca 'jurnalistii de profesie trebuie sa descrie si sa redacteze cu precizie si sa judece materialul primit dupa meritele lui indiferent de religia, rasa, sexul, credinta sau provenienta noastra etnica'. Raison!

Asa-zisul 'holocaust' care constituie din gazarea a 6 milioane de evrei in lagare de concentrare in anii 1940 nu mai este un fapt istoric care a avut sau n-a avut loc asa cum este descris, ci este o dogma legiferata cu legi aspre de la care nu e voie sa deviezi. Astfel in Austria, Germania si Franta orice indoiala cu privire la dogma 'holocaustului' se pedepseste cu inchisoarea si amenzi grele. In Canada nu e voie sa fie cumparate carti care cerceteaza faptele reale in legatura cu acest 'holocaust'. Legi asemanatoare sunt propuse in Australia; si daca cineva vrea sa-si distruga adversarul tot ce are de facut e sa-l declare antisemit. Dogma holocaustului este impusa in scoli in toata lumea si creierele copiilor sunt spalate de la cea mai frageda varsta cu ea.

Cifra de 6 milioane de evrei victime ale 'holocaustului' (la care au cazut de acord stapanii 'holocaustului' dupa ce oscilasera intre diverse cifre de la 40 de milioane in jos) a fost stabilita oficial la Tribunalul International de la Nrenberg unde asa-zisii criminali nazisti au fost torturati pana au dat cele mai fantastice declaratii. Aceasta cifra a fost progresiv diminuata pana ce s-a ajuns la putin peste un milion; dupa Jean-Claude Pressac, real supravietuitor al lagarelor de concentrare hitleriste, cifra reala nu depaseste 775.000. Apoi s-au descoperit arhivele oficiale ale lagarului de la Auschwitz, preluate de armatele sovietice in 1945, unde sunt consemnate cu meticulozitate toate persoanele, toate sosirile si toate mortile de la Auschwitz - care nu depaseau 100.000 de persoane de toate nationalitatile si credintele, nu numai evrei, morti din toate cauzele, mai ales de boli si de foame dupa ce trupele 'eliberatoare' aliate au facut alimentarea detinutilor imposibila. O cifra foarte departe de cele 4 milioane de evrei 'gazati la Auschwitz' cu care se spala creierele copiilor si adultilor zilnic. Iar camerele de gazare in care au fost gazate chipurile cele 4 milioane au fost construite dupa 'eliberare' si sau construirea lor a intarziat sau preotii 'holocaustului' nu si-au coordonat bine dogma, caci Elie Wiesel care totdeauna supravietuia in mod miraculos diferitelor actiuni de exterminare a evreilor pe care 'le-a vazut cu ochii lui', in prima lui productie despre holocaust (cartea Night) nu pomeneste despre nici o camera de gazare, ci de sange tasnind din pamant, de santuri pline de foc si alte de-alde astea.

Sunt si alte notabilitati, 'victime ale holocaustului' care 'au supravietuit in mod miraculos'. Astfel, Leon Blum, care-a ajuns prim ministru in Franta, nu numai c-a 'supravietuit' dar in timp ce era exterminat in lagar a scris o carte in care descrie crearea unor State Unite ale Europei din care sa dispara natiunile. Warburg, bancherul evreu care finantase Germania in timp ce fratii lui finantau inamicii Germaniei in razboi, povesteste cum si-a petrecut cel de-al doilea razboi mondial nemolestat, in confort, in Germania. In 1944 Malcolm Muggeridge, ofiter de securitate britanic, a intrat in Paris cu trupele care eliberau Parisul de trupele germane si-a gasit ca palatul si averea familiei Rothschild fusesera ingrijite cu mult zel de catre nazisti, ceea ce l-a facut sa scrie: 'Unii ca Hitler apar si dispar, dar unii ca Rothschild isi exercita influenta zeci si zeci de ani si de aceea se cuvine sa-i respectam cum trebuie ' (Eric D. Butler, The Holocaust Campaign: A Threat to Christianity, in The Journal of Historical Review, Septembrie-Octombrie 1995, pp. 12-13).

Nu toti evreii sunt propagandistii dogmei 'holocaustului.' Alfred Lilienthal o numeste o 'holocaustomanie'; rabinul sef al Marii Britanii, Immanuel Jakobovitz, a descris in 1987 campania 'holocaustului' ca 'o adevarata industrie, care aduce profituri bune scriitorilor, cercetatorilor, cineastilor, constructorilor de monumente, fondatorilor de muzee si politicienilor' A adaugat ca unii rabini si teologi 'sunt asociati in aceasta mare afacere' (The Jerusalem Post, 26 Noiembrie 1987, apud The Journal of Historical Review, Septembrie-Octombrie 1995, p. 26). Boaz Evron, scriitor din Israel, zice ca holocaustul e folosit 'ca sa stoarca plati si mai mari ca despagubiri pentru crimele naziste' [atinsesera $44 miliarde prin 1995] (ibidem). Rabinul Eli Hecht din Los Angeles a scris in Los Angeles Times (2 Ianuarie 1994) o recenzie a filmului recent Schindler's List despre 'holocaust' si-a intrebat: 'Cand o sa paraseasca evreii subiectul asta?' Profesorul de istorie Yehuda Bauer din Israel, principalul specialist in 'holocaust', a fost citat in New York Times (12 Noiembrie 1989) spunand despre cele 4 milioane 'gazate' la Auschwitz: 'Aceste cifre au fost respinse de ani de zile, dar acest lucru n-a fost facut cunoscut publicului si cred c-ar fi timpul sa fie facut cunoscut' (ibidem, p. 25). Arno S. Meyer, profesor de Istorie Europeana la Universitatea Princeton, scrie in cartea lui Why Did the Heavens Not Darken? ca 'la Auschwitz cu siguranta si probabil peste tot, mai multi evrei au murit de moarte numita naturala decat de moarte nenaturala'. Schmuel Krakowski, directorul arhivelor muzeului memorial Yad Vashem dedicat 'holocaustului' a spus ca jumatate din supravietuitorii holocaustului 'si-au dat frau liber fanteziei' in marturiile lor de martori oculari (The Jerusalem Post, 17 August 1986, apud Doug Collins, The Journal of Historical Review, Septembrie-Octombrie 1995, p. 26).

La inceput am crezut ca dogma 'holocaustului' este bagata pe gatul omenirii pentru a facilita jaful sub forma de despagubiri datorate acestor victime si tuturor celor care pot pretinde ca au vreo legatura oarecare cu ele. Dar citind articolul scurt al lui Eric D. Butler citat mai sus am inceput sa ne intrebam daca nu e mai mult decat atat. Butler e de parere ca accentul care se pune in ultima vreme pe 'antisemitismul' patent al invataturii lui Iisus Hristos si al tuturor crestinilor, 'antisemitism' care a cauzat acest 'holocaust', dezvaluie adevaratul scop al dogmei 'holocaustului': interzicerea crestinismului.

In toamna anului 1995 Pr. Heinrich Losemann a tinut o predica in catedrala catolica a Fecioarei Regine din Baltimore in care a pomenit de Iisus Hristos crucificat 'la cererea evreilor', fapt care a ofensat o ascultatoare, o evreica 'care s-a nimerit pe-acolo in dimineata aceea'. Ea a inceput imediat cu scrisori la toate ziarele cerand ca Pr. Losemann sa-si ceara iertare in public si sa fie trimis la 'reeducare' la seminarul de Studii Crestine-Iudaice finantat de Comitetul Evreiesc American unde preotii catolici invata sa 'scoata prejudecata antievreiasca din Noul Testament' si invata si despre 'profunda necesitate de a inversa traditia de 2000 de ani de interpretare de ca si cum Biblia ebraica ar fi fost implinita' prin Noul Testament. Ziaristul Joseph Sobran, care descrie incidentul in revista catolica The Wanderer, il citeaza pe prietenul lui evreu Paul Gottfried care in numarul din Iunie al periodicului The Rothbard-Rockwell Report ii blameaza pe crestini - nu pentru antisemitism, ci pentru felul abject in care sunt dispusi sa linga cizmele celor care-i calca in picioare. 'Daca crestinii vor sa stea ca niste manechine folosite de boxeri ca sa traga pumni in ele, se va gasi cine sa traga foloase din masochismul lor', scrie Gottfried, care observa si ca raporturile intre crestini si evrei erau mult mai bune in generatia trecuta, cand crestinii se mai respectau putin si nu numai ca erau politicosi cu evreii dar pretindeau ca si acestia sa fie politicosi cu ei. Sa pretinzi ca crestinii sa repudieze Noul Testament nu e o dovada de politete, scrie Sobran; dar crestinii sunt de vina cand rabda atacurile impotriva credintei lor fara sa raspunda (apud The CDL Report, August 1995, p. 8).

Cine zice ca o singura persoana nu poate face nimic? La Baltimore a fost o singura ascultatoare ofensata de trei cuvinte din predica. Tot asa, in Anglia un singur spectator a protestat cand programul BBC al televiziunii britanice a difuzat in cadrul unei serii de programe istorice pentru scolarii de 14 - 16 ani un program numit Palestinienii in care li s-a permis si acestora sa-si arate durerile. Spectatorul Jack Garnel, un evreu din Sussex, a protestat zicand ca ce ziceau palestinienii era 'antisemitic' [desi palestinienii sunt doar singurii semiti de acolo!] si dupa sapte luni de matura chibzuinta redactorul programelor pentru scolari, Frank Flynn, a anuntat ca 'programul nu va mai fi difuzat vreodata' pentru ca 'punctul de vedere evreiesc n-a fost destul de clar definit asa cum s-ar fi cerut intr-un program documentar'. Dar punctul de vedere care a fost definit in program a fost documentat de Hana Ashrawi, purtatoarea de cuvant a palestinienilor care niciodata n-a facut vreo remarca antievreiasca - in timp ce Garnel este bine cunoscut ca un militant extrem de combativ in favoarea suprematiei Israelului. Aceasta suprematie este asigurata in Marea Britanie (The CDL Report, August 1995, pp. 8-9).

Este asigurata si in Statele Unite, unde conducatorul majoritatii republicane in Congres Newt Gingrich face turnee in fata comunitatilor evreiesti si le asigura ca va acorda tot sprijinul propasirii intereselor Israelului (in mod specific, raporteaza The Jewish Chronicle din 4 August 1995 la p. 4, prin stabilirea unei zone comerciale libere iordaniano-israeliana care sa cuprinda Eilat si Aqaba pe malul Marii Rosii). In audienta au fost circa 60 de membri ai comunitatii evreiesti care au donat $68.000 pentru campania electorala a lui Newt Gingrich si l-au laudat pe acest reprezentant al poporului american ca fiind 'cel mai activ sef al majoritatii [in Congresul american] din Istoria Israelului'. Gingrich sprijina nu numai ajutorul de $3 miliarde date anual Israelului ci si programul de inarmare a Israelului cu arme nucleare Arrow. 'Programul [de pe malul Marii Rosii] va contribui la progresul pacificarii Orientului Mijlociu umanizand relatiile', a spus Gingrich multumind pentru donatii. Dar cum sunt aceste relatii 'umanizate?' Haniel Koren. de 21 de ani, a intrat in biserica Sf. Anton din Jaffa si a inceput sa traga cu pusca. Crestinii din Jaffa au protestat (degeaba); ziarul Jerusalem Post din 3 Iunie 1995 l-a pomenit intr-o notita la p. 6; toate celelalte ziare si mass-media din lume au pastrat o tacere mormantala; Haniel Koren n-a fost pus sub acuzare ci trimis la un psihiatru caruia sa-i explice de ce a facut acel lucru si Haniel Koren i-a declarat ca este perfect responsabil si ca ceea ce a facut el scrie in Torah. Nu stim daca tot din Torah s-a inspirat Leonid Borshevski, 'imigrant rus' in Israel, cunoscut si sub numele de Lenon Bor, care a intrat cu mitraliera si masca pe fata intr-un autobus de turisti langa Kln si i-a fortat pe turisti sa-l fotografieze in timp ce ucidea doi dintre pasageri. Procurorul orasului Kln a declarat ca el crede ca nu e pentru prima data ca Bor asasineaza. Si in acest caz au fost solicitati psihiatrii ca sa explice mentalitatea lui Bor, care nu si-a putut-o explica singur caci a fost ucis in schimbul de focuri care-a avut loc cand politia a intervenit ca sa salveze turistii din autobus. Dar si despre Bor mass-media pastreaza o tacere mormantala, in afara de The Chicago Tribune din 30 Iulie 1995, p. 2 (ibidem, p. 10). Biserica Metodista Unita si-a exprimat oroarea la bombardarea cladirii federale din Oklahoma City, unde, desi tot mai multe dovezi exista ca guvernul federal a fost de coniventa, vina se pune exclusiv pe 'extrema dreapta'. Dar aceasta biserica ridica glasul cerand la 5-8 Octombrie 1995 eliberarea a 14 teroristi din Puerto Rico afiliati cu o organizatie ce-si zice Armata Nationala de Eliberare. Aceasta organizatie a detonat 100 de bombe in 5 orase, ucigand 5 trecatori si ranind alti 80 (American Family Association Journal. Ianuarie 1996, p. 12).

BANII ELECTRONICI SI COMPUTERUL

Suntem bombardati din toate partile cu o propaganda masiva care are scopul de a ne determina sa ne inrobim de buna voie Noii Ordini Mondiale a plutocratiei atee, satanice si talmudice renuntand la liberul schimb de bunuri si servicii intre noi, cei care le producem, prin intermediul unei monede vizibile. Suntem indemnati pe toate glasurile cu toate argumentele posibile sa comunicam electronic, prin telefonie digitala si prin Internet, pentru ca acestea fiind digitale sunt perfect cenzurabile electronic, spre deosebire de telefonia analoga veche unde ascultatori umani trebuie sa asculte convorbirea sau inregistrarea ei si trebuie sa asculte mii de ore de convorbiri nesemnificative ca sa surprinda ce-i intereseaza. Ni se vorbeste cu glas si de om si de inger ca sa fim determinati sa executam tranzactii comerciale electronice si sa nu ne mai controlam venitul prin instrumente vizibile care se afla in puterea noastra ci prin comunicatii electronice, care sunt la cheremul altora. Iata cum ne ajuta tranzactiile electronice:

Stephen M. Shaw din Orlando, Florida, a extras din computere (la care avea acces in meseria lui de vanzator de masini uzate) informatii despre cartile de credit ale tuturor cetatenilor care aveau nume asemanatoare cu al lui si s-a stabilit la Stephen J. Shaw, un scriitor de 40 de ani din Washington, D.C. care-si platea punctual datoriile curente. Folosind tranzactii electronice, Stephen M. Shaw a incarcat conturile lui Stephen J. Shaw cumparand marfa de peste $100.000. Stephen M. Shaw a fost in cele din urma arestat si condamnat la 3 ani (va executa, desigur, mult mai putin), dar Stephen J. Shaw se zbate de peste trei ani sa-si refaca statusul financiar ruinat de Stephen M. Shaw cu ajutorul tranzactiilor electronice. Dar raufacatorul a fost prins numai pentru ca un om, un salariat al unei case de credit, a observat ceva ciudat la contul in care se opera frauda (PC World, Noiembrie 1995, p. 154). Milioane de fraude electronice sunt comise fara ca sa fie urmarite. Si atunci cand sunt urmarite, victima patimeste totdeauna mai mult decat criminalul.

In Iulie 1994 matematicianul Vladimir Levin din St. Petersburg a intrat in cardasie cu imigrantul 'rus' Evghenii Korolkov din San Francisco si amandoi au pus bazele unei bande de pungasi care opereaza in toate tarile furand de la banci prin transfer electronic. Au inceput cu transferuri de la Citibank din New York (peste $10 milioane) la doua 'banci' numite Primorie Corp. Si Shore Corp. din San Francisco, al caror proprietar era Korolkov. Cand ofiterii bancii Citibank au inceput sa-i puna intrebari, Korolkov a fugit din Statele Unite dar a continuat sa opereze; inca 40 de furturi electronice au mai avut loc pana in Octombrie 1994, transferand banii la banci din California, Israel, Germania, Olanda si Elvetia. Levin facea tranzactiile telefonic noaptea de la locuinta lui din St. Petersburg; caci la New York era dimineata si tranzactiile lui se pierdeau printre celelalte tranzactii electronice. Levin a fost arestat in Martie 1995 la Londra, de unde intentioneaza sa se reintoarca in Rusia. Au mai fost arestati complici de-ai lui in Israel, Olanda si Statele Unite (Byte, Noiembrie 1995, p. 48).

James Lay din North Carolina a furat 60.000 de numere de cartoteci telefonice cu care se platesc convorbirile interurbane, a extras informatia din ele si-a vandut-o; clientii lui au cauzat companiilor telefonice pierderi de peste $50 milioane. James Lay este unul din putinii hoti electronici prinsi. Jaful creste pe masura ce creste numarul tranzactiilor pe Internet. Universitatea Mellon arata o crestere a pungasiilor electronice cu 300 % fata de anul precedent (4.000 de incidente). Hotia e globala, caci si Internetul e global. Agentia de Securitate Nationala indica 400 cazuri de spionaj electronic dusmanos companiilor americane. Solutia nu este nici cipul electronic imprimat pe cartoteca, deoarece aceasta poate fi furata sau pierduta: solutia, scrie PC World, e biometrica, adica imaginea retinei, amprenta digitala, etc. (loc. cit., p. 156).

Dar guvernul militeaza cu indarjire pentru a transforma toate tranzactiile cetatenilor in tranzactii electronice: 'autoritatile si agentiile de informatii sunt hotarate sa obtina capacitatea nelimitata de a cenzura comunicatiile electronice si de a intercepta convorbirile telefonice', scrie Jeffrey Rothfeder. 'Aceasta hotarare a fost puternic sprijinita de bombardarea cladirii federale Alfred P. Murrah din Oklahoma City in Aprilie anul trecut. Presedintele Clinton a pus o lege in fata Congresului care faciliteaza accesul guvernului federal la informatii despre creditul, calatoriile si sederile cetatenilor la hoteluri si-i permite folosirea mai libera a mijloacelor de urmarire electronica si de interceptare a convorbirilor telefonice' (ibidem, p. 155). Cu ajutorul computerului se mentin 'liste negre'; astfel, Ernest Trent, muncitor petrolifer caruia i s-au platit daune pentru ca a fost ranit in exercitiul functiunii, a aflat ca el si inca peste un milion de muncitori sunt pe o 'lista neagra' compusa de Employment Data Services ca fiind oameni raniti in timpul muncii pe care patronii nu-i vor mai angaja nicaieri, lasandu-i sa moara de foame. Ernest Trent a facut peste 200 de cereri de serviciu si a fost refuzat peste tot din cauza acelei liste. Employment Data Services recunoaste acest fapt dar sustine ca nu face decat sa prezinte obiectiv lista muncitorilor raniti. Uneori listele computerelor sunt folosite la fel de daunator chiar fara intentia de a profita: fiica de 13 ani a unei functionare de la un spital din Jacksonville, Florida, a extras numerele de telefon ale unor pacienti de la urgenta si i-a mintit pe 7 dintre ei ca au AIDS-SIDA, ducandu-i la disperare. Dar administratia Clinton, care s-a luptat din rasputeri sa impuna un sistem total computerizat de 'ingrijire medicala' socialista si n-a reusit inca din cauza ca americanii sa lupta tot din rasputeri sa evite medicina socialista computerizata a lui Clinton, n-a renuntat: ce n-a reusit pe fata face pe ascuns. Acum se construieste un 'depozit computerizat de date medicale' despre milioane de americani finantat de peste 100 de societati de asigurare (sa nu uitam ca megacompaniile sunt totdeauna cele care finanteaza comunismul, caci ele apartin elitei plutocratice). Datele sunt codificate si intrate electronic - uneori eronat, ca in cazul unui scriitor din New York, care a facut o singura vizita la biroul unui psihiatru pentru un fleac dar a fost intrat in computer prin apasarea clapei de alaturi ca extrem de grav bolnav psihic; pe scriitor aceasta apasare alaturi l-a costat un an de eforturi ca sa rectifice eroarea. Majoritatea victimelor datelor electronice nici macar nu afla de unde li se trag nenorocirile; caci daca faci cerere de serviciu si esti refuzat pentru diverse vini pe care ti le atribuie in mod fals computerul, cel care te refuza nu ti-o spune ca sa nu-l dai in judecata; daca te refuza pentru ca din dosarul tau computerizat rezulta ca esti in ultimul hal de betiv si morfinoman, il poti da in judecata pentru discriminare impotriva consumatorilor de droguri sau alcoolicilor (interzisa prin lege de trei ani) (ibidem, pp. 158-164).

O mare usurare ii este propovaduita publicului prin inmanarea formularelor de impunere sub forma electronica. Dar cei care folosesc programul de computer Intuit au aflat cu oroare ca oricine poate altera sau sterge cifre si date din formularele lor electronice de impunere, ruinandu-i si distrugandu-le viata. Internal Revenue Service, serviciul de venituri interne, agentia care jefuieste cetatenii productivi in folosul plutocratiei internationale, are un buget de $23 milioane alocat pentru a instala acces electronic pentru functionarii sai la formele de impunere a cetatenilor si acestia au fost prinsi alterandu-le si falsificandu-le (PC World, Noiembrie 1995, p. 157).

Guvernul local, statal si federal a strans date despre cetateni in computere pe care le si vinde doritorilor. Informatiile despre masinile si casele cumparate de oameni au fost totdeauna la indemana publicului, dar se completa un formular pentru obtinerea lor si daca erau folosite intr-o infractiune se putea urmari cine a comis-o; dar cu computerizarea si conectarea prin Internet, oricine poate obtine in mod anonim cele mai intime detalii despre oricine altcineva si le poate folosi in spre rau cum doreste. Al Schweizer, arestat impreuna cu alti 7 pentru c-a vandut date scoase din computerele FBI-ului, zice ca absolut totul e de vanzare. O brosura da lista de preturi in 1995: cu $200 cumperi numerele conturilor bancare; cu $150, ale cartilor de credit; cu $150, salariile fiecaruia; cu $200, continutul safe-urilor bancare; cu $200, lista convorbirilor telefonice; cu $550, formularele de impunere ale cetatenilor (ibidem, p. 166).

Nu numai agentiile guvernamentale, ci si bancile private spioneaza cetatenii si construiesc dosare de 'securitate' despre ei. Americanii isi inchipuie ca legea din 1978 care interzicea spionarea cetatenilor nevinovati ii protejeaza, dar in realitate legea Annunzio-Wylie din 1992 i-a despuiat de orice protectie si, sub pretextul 'luptei impotriva stupefiantelor', o alta lege din 1986 da Serviciului de Venituri Interne (Internal Revenue Service, IRS) puteri arbitrare absolute impotriva cetatenilor. Concomitent cu instaurarea treptata a totalitarismului in Statele Unite se concentreaza si bogatia in mainile elitei atee, satanice si talmudice. A disparut multimea de banci mici locale care facilitau productia de bunuri si servicii prin acordarea de credite antreprenorilor locali; bancile mai mari le-au inghitit pe cele mici si au ramas doar 2.000 de megabanci in Statele Unite, care coopereaza la controlul totalitar. Bancile sunt astazi scutite prin lege de obligatia de a proceda cinstit; nici bancile si nici salariatii lor nu sufera daune si nu pot fi dati in judecata daca fac denunturi mincinoase pe baza carora cetatenilor li se confisca tot ce au. 'Este aceasta parte din efortul guvernului de a declara ca raul consta in folosirea banilor si rai sunt cei care folosesc banii', scrie reprezentantul Ron Paul. 'Ei zic ca ataca traficul de stupefiante, dar insesi guvernele sunt cei mai mari traficanti de stupefiante in toata lumea. 'Banii de pe droguri' [pe care zic ca-i confisca si] care chipurile sunt raul ce ne chinuie sunt doar paravanul in dosul caruia se ascund adevaratii criminali. Cei ce cu adevarat spala banii de pe droguri nu sunt jenati de aceste regulamente draconice exercitate asupra noastra si-a conturilor noastre bancare. Ei cunosc legile si le manipuleaza. Manuitorii politicii stiu ca aceste legi sunt bune numai fiindca aduc si mai mult control guvernamental asupra sistemului economic' (The Ron Paul Survival Report, 15 Noiembrie 1995, p. 3). Caci o crima de 'spalare a banilor de pe droguri' este definita de catre presedintele Comisiei pentru Crima Organizata ca 'ascunderea unei surse de venit'; adica, daca primesti o suma de bani cadou de ziua ta si nu o declari ca venit impozabil esti un criminal pasibil de pedepse aspre, desi cel care ti-a dat banii a platit impozitul pe ei cand i-a castigat. In 1994, un cetatean din Rhode Island n-a raportat guvernului exact felul in care si-a cheltuit banii si a fost condamnat la 600 - sase sute - de ani inchisoare; un criminal care tortureaza si ucide in repetate randuri primeste maximum 5-12 ani. Agentia Fincen de la Trezorerie foloseste computere dotate cu programe de inteligenta artificiala ca sa construiasca profilurile cetatenilor conform felului in care-si cheltuiesc banii; programul Promis furat de catre Departamentul Justitiei de la compania Inslaw (pe care a ruinat-o ca sa-si acopere faradelegea) este folosit pentru a construi aceste profiluri care sunt apoi transferate la Administratia Securitatii Nationale si la Interpol. Majoritatea tranzactiilor electronice, prin care lumea crede ca se ascunde de securitatea americana, sunt usor de urmarit (se stie ca bancile au fotocopia tuturor cec-urilor scrise de cetateni). Se face propaganda mare pentru a convinge publicul sa foloseasca Visa si alte carti de credit la automate atat in Statele Unite cat si in strainatate - caci astfel toate aceste tranzactii sunt inregistrate de catre programul Promis.

LUPTA IMPOTRIVA BIGOTISMULUI

SI RASISMULUI

Departamentul Educatiei [socialiste] al Statelor Unite si sindicatul numit Asociatia Nationala a Educatorilor (National Educators- Association, NEA) au elaborat o noua programa analitica pentru toate scolile din Statele Unite care contine un program numit African-American Baseline Essays - Baza compozitiilor afro-americane, care are drept scop 'restabilirea echitatii sociale' care n-a fost restabilita pana acum din cauza ca in scolile americane nu se recunostea destul imensa contributie a congoizilor din Africa la dezvoltarea culturii si tehnicii in toata lumea. Acest program a fost scris de sistemul scolilor publice din Portland, Oregon. La sectia stiintifica, se scrie textual in acest program ca intre 2500 si 1500 inainte de Hristos 'egiptenii [care se sustine ca erau negri congoizi, desi istoria documenteaza ca erau albi din aceeasi rasa ca descendentii lor de astazi] isi foloseau avioanele lor timpurii ca sa calatoreasca si sa faca expeditii si excursii de placere.' Aceasta sectie se incheie zugravind triburile negre africane ca fiind 'sursa creatiei si a cunoasterii pe care se bazeaza toata stiinta, tehnologia si ingineria' (Black Egyptians Ueber Alles in the Classroom, articol de K.L. Billingsley publicat in Heterodoxy si republicat in The Nationalist Times, Decembrie 1995, pp. 4-5).

Textele acestui program au fost produse in 1987 la un pret de cost de $12 si se vand cu $25, cu un profit frumusel. Se vand ca painea calda; mii de exemplare au fost cumparate de districte scolare si profesori individuali din Denver, Chicago, Kansas City, Atlanta, Detroit, Cleveland, Seattle, Indianapolis, Los Angeles. Se vand si in afara Statelor Unite, in Australia, Japonia, Marea Britanie si Virgin Islands. Am zice ca e normal sa fie cumparate in Chicago, Atlanta, Los Angeles, orase cu o factiune beligeranta neagra victorioasa. Dar Seattle? Dar Japonia?! Cine ar dori sa distorsioneze adevarul si sa sustina ca triburile canibalice congoide din Africa au inventat toata cultura si tehnologia europeana? Dar ani de munca in interiorul stabilimentului ne-au deschis ochii. Nu profesorii negri sunt primii care sar sa cumpere si sa aplice aceste teorii ci cei albi. Si asta din doua motive. In primul rand, datorita muncii meticuloase de aproape un secol de captare a scolilor si universitatilor producatoare de profesori si invatatori, acestea sunt astazi total controlate si numai cine gandeste corect din punct de vedere politic si 'pe linie' primeste certificatul care-i confera dreptul sa fie profesor sau invatator. Omul este extrem de adaptabil; toti cei incapabili de a invata o meserie utila au priceput repede ca existenta le este asigurata daca gandesc corect si 'pe linie' si s-au inghesuit la facultatile de pedagogie. Un studiu recent, el insusi corect din punct de vedere politic si 'pe linie', remarca cu surprinzatoare candoare ca examinandu-se capacitatile mintale ale studentilor din toate sectiile, cei cu capacitatea mintala cea mai redusa sunt cu totii la sectiile pedagogice si sunt viitorii invatatori si profesori. Incapabili sa priceapa inmultirea si impartirea, acesti educatori sunt insa extrem de capabili sa priceapa dincotro bate vantul politic si in zelul lor uneori sar chiar peste cal, facand mult mai mult decat li se cere. Astfel, daca un grup negru militant cere recunoasterea contributiei culturale africane la tehnologia americana, educatorii nostri albi demonstreaza imediat ca nu exista alte contributii si ca tot ce s-a cladit in Europa de fapt a fost furat din Congo. Am auzit cele mai rasiste afirmatii anti-albe din gura unor profesoare albe, nu negre; stiind bine ca sunt incapabile de munca cinstita si productiva, profesoarele albe bat toba Noii Ordini Mondiale si a multiculturalismului mai tare ca oricine. Ca o paranteza: cei care zic ca e absurd sa-ti inchipui ca o mana de conspiratori pot determina gandirea si viata a miliarde de oameni ar trebui sa traiasca printre noii educatori din scolile de astazi si si-ar schimba parerea. Caci conspiratorii nu emit directive ca venind din partea lor, ci emit doar 'studii' si 'opinii' si se bazeaza pe oportunismul si lichelismul exacerbat si pregatit cu grija timp de zeci de ani prin eroziunea culturii, a eticii si-a capacitatii de-a gandi.

Baza compozitiilor afro-americane, se spune in prefata, este rezultatul colaborarii dintre Frontul Unit al Negrilor si Comitetul de Evaluare a Desegregarii al districtului scolar din Portland, Oregon si s-a nascut din ideea Dr. Asa G. Hillard, membru al Asociatiei Psihologilor Negri, despre care psihologi se scrie in revista Muzeului Smithsonian din Washington, Civilization, ca au o disciplina stiintifica proprie aparte si anume 'psihologia neagra'. Conceptul combatant al Asociatiei Psihologilor Negri este ca dat fiind ca sufletul colectiv al negrilor a fost profund lezat in secolul de sclavie din Statele Unite (dar n-a fost deloc lezat, s-ar parea, in sutele de secole de sclavie din Africa), pentru vindecarea lui este necesar ca in scolile publice din Statele Unite sa fie distrus 'eurocentrismul' si 'valorile albe ale ratiunii, ordinii si individualismului'. Aceste valori, zice Asociatia Psihologilor Negri, 'sunt dusmanele acerbe ale intereselor politice si psihologice ale oamenilor negri.' Asociatia numara printre membrii ei profesori de la universitatile City College din New York si Northeastern Illinois din Chicago (ibidem, p. 4).

Baza compozitiilor afro-americane din Portland se inscrie in vederile Asociatiei. Are cinci sectii: arta, stiinta si tehnica, comunicatii, matematica si muzica. Autorul sectiei arta, Michael Harris de la Morehouse College din Atlanta, spune: 'Egiptul avea o societate a Africii negre'; 'cultura egipteana s-a dezvoltat la origine mult mai la sud in interiorul Africii'. Si deoarece egiptenii erau deci niste congoizi negri, 'formele artistice si arhitecturale pe care le consideram legate de Egipt de fapt sunt arta neagra'. Forta aceasta creatoare a civilizatiei congoide, zice Harris, 'a hranit cultura timp de trei mii de ani, a schimbat cultura cuceritorilor greci si romani si a pus bazele tuturor stiintelor, matematicii si religiei in intreaga lume. Numai fortele distrugatoare ale crestinismului venind de la Roma si cucerirea islamica au putut opri practica vie a misterelor egiptene.'

Joyce Braden Harris scrie in sectia comunicatiilor ca 'maretia Egiptului nu provine de la ne-africani. Provine de la africanii negri, caci in cele mai productive timpuri Egiptul si Africa neagra erau una.' Joyce Braden Harris da o lista de mari scriitori negri africani care-i include pe Puskin, Alexandre Dumas si Esop; Esop din cauza numelui sau care, zice ea, desigur 'deriva de la cuvantul grecesc ethiop care inseamna fata arsa de soare.' Acestor mari scriitori negri africani li s-a restituit astfel originea rasiala, ca si lui Beethoven despre care intreaga scolarizare americana stie ca era un negru african - dovada parul cret si nasul carn. Dar penuria de mari scriitori africani contemporani este explicata de ea prin faptul ca 'literatura neagra africana este manipulata si controlata de editorii si redactorii albi Opera scriitorilor negri publicati nu este promovata ' Ea recomanda invatatorilor sa foloseasca in clasa bucati de Ron Karenga, care in anii 1960 era membru al organizatiei teroriste United Slaves care rivaliza cu alta organizatie terorista neagra numita Black Panthers; rivalitatea acestor doua 'grupuri revolutionare' a culminat dupa obiceiul banditilor de cartier, impuscandu-se reciproc in cantina universitatii din California din Los Angeles (ibidem, p. 5).

La sectia de matematica Beatrice Lumpkin, fosta profesoara la colegiul Malcolm X din Chicago, scrie ca 'istoricii nu puteau admite ca negrii au construit aceasta mare civilizatie pentru ca admitand aceasta ar fi contrazis teoriile de inferioritate rasiala folosite ca sa justifice sclavagismul si colonialismul. De aceea au inventat teoria ca egiptenii erau niste 'albi' care-au fost doar arsi de soare'.'Deoarece Africa multi cred ca a fost leaganul omenirii, este evident ca Africa a fost leaganul matematicilor si stiintelor', conchide ea cu precizie si claritate matematica. La sectia despre stiintele sociale John Henrik Clarke, profesor emerit de istorie mondiala africana la Hunter College, scrie ca 'Europenii au colonizat nu numai lumea ci si informatia despre lume si popoarele ei. De aceea au uitat sau pretind ca au uitat tot ce s-a stiut anterior despre africani.' Cleopatra, zice el, era jumatate grecoaica si jumatate neagra. Sectia despre muzica e scrisa de Charsee Lawrence McIntyre de la universitatea de stat din New York si contine mai ales jazz - dar desi e singurul subiect muzical pe care-l cunoaste, Charsee Lawrence-McIntyre il cam incurca, facandu-l pe trompetistul negru de jazz Chet Baker - chitarist si plasandu-l pe pianistul de jazz alb Bennie Green printre membrii negri ai orchestrei de jazz Earl Hines in 1940, cu 20 de ani inainte de a se fi nascut. 'Bazele muzicii din lumea vestica, atat in muzica europeana cat si in cea afro-americana, pot fi vazute ca deriva din Africa', scrie ea (p.5).

Dar si mai interesante sunt cuvintele lui Hunter Havelin Adams III, care scrie la sectia de stiinta ca 'stiinta este cautarea unitatii si intregirii in totalitatea experientei umane' si ca sovinismul alb masculin a oprimat femeile si negrii care nu s-au putut astfel dezvalui ca adevaratii oameni de stiinta. Dar in antichitatea egipteana nu fusesera inca oprimati si acolo preotii egipteni care erau bineinteles congoizi cu totii 'invatau stiinta si preotia indelung si cu multa munca'. Ei erau 'maestri in previziuni, psihokineza, telepatie si alte capacitati umane insuficient dezvoltate'; si aveau avioane pe care Adams le-a descoperit zugravite intr-un mormant si care seamana uimitor cu modelul de avion american contemporan Hercules. 'Astazi si de milioane de ani incoace, pamantul a fost inundat de micro-comete apoase care sunt sursa apelor oceanului si a raurilor cum este Nilul', scrie el. Hunter Havelin Adams care debiteaza aceste perle stiintifice este un reputat om de stiinta american; din introducere aflam ca este 'cercetator, istoric si consultant' la Laboratorul National Argonne al Departamentului Energiei al Statelor Unite de langa Chicago. Dar directorul acelui laborator nu cunoaste nici un cercetator numit Hunter Havelin Adams; isi aduce aminte insa ca intre 1970 si 1991, Hunter Havelin Adams lucra la acel laborator in calitate de 'consultant in materie de intretinere sanitara', functie pentru care nu se cer nici studii superioare nici cunostinte stiintifice. Biroul scolilor din Portland declara ca nu stie nimic despre unde se afla Hunter Havelin Adams si ce face. Cei doi referenti care au citit si recomandat favorabil capitolul lui Adams sunt Carl Spight, care are un doctorat in stiinte astrofizice de la universitatea Princeton si Kamau Anderson care-si zice uneori Kamau Sadiki. Carl Spight si Hunter Havelin Adams sunt fondatorii unei organizatii numite 'Institutul pentru stiintele Felului de Viata - Life'Ways Sciences Institute'. Atat Carl Spight cat si Kamau Anderson (sau Sadiki) au refuzat sa raspunda reporterilor. Carolyn Leonard de la districtul scolar din Portland zice ca toti acestia au fost recomandati de Asa Hilliard de la Asociatia Psihologilor Negri si ca orice intrebare sau obiectiune provoaca vehementa din partea Frontului Unit Negru si ce functionar guvernamental american ar putea supravietui dusmaniei Frontului Unit Negru? Dar diletantismul partii 'stiintifice' a programului nu este un defect. Gerald Early scrie ca el 'confera afrocentrismului o puternica atractie pentru mase si il legitimeaza ca o expresie a 'adevarului' pe care fortele institutionalizate albe cauta sa-l ascunda. Il face in acelasi timp vulnerabil la acuza ca ar fi ceva facut de amatori, ceva neprofesional, imatur din punct de vedere teoretic si asa mai departe Dar si-a crescut cadre academice care sa-i duca stindardul, sa-l profesionalizeze, sa-l transforme intr-o miscare importanta de insurgenta in cadrul universitatilor' (ibidem, p. 5).

Afrocentrismul astfel validat arata ca 'unitatea culturala a tuturor africanilor atat pe continentul african cat si in intreaga lume este evidenta' (Baza compozitiilor afro-americane). Unii negri deviaza de la aceasta unitate. Michael Myers de la Coalitia pentru Drepturi Civile din New York si fost director adjunct al Asociatiei Nationale Pentru Propasirea Negrilor, zice ca 'datoria cercetatorului este sa respinga falsul, primitivismul si anti-intelectualismul. Dupa parerea mea afrocentrismul le are pe toate trei'. Dar atat programul Baza compozitiilor afro-americane cat si afrocentrismul au aparatori ferventi in intelighentia alba care populeaza invatamantul public american. In prezent se scrie o Baza a compozitiilor hispanice si Baza compozitiilor amerindiene este sub tipar. Billingsley se intreaba daca autorii acesteia din urma au reusit sa descopere ca adevaratii inventatori ai automobilului sunt pieile rosii, care il foloseau cu mult inainte de sosirea europenilor (ibidem).

Dar albii care constituie intelighentia progresista, profesorii, invatatorii si alti 'intelectuali', isi primesc rasplata pentru eforturile pe care le depun. Copiii lor nu vor mai avea aceleasi camere confortabile, bine luminate si incalzite in care sa-si debiteze ineptiile corecte din punct de vedere politic. Carl F. Horowitz scrie in The National Review (reprodus in The Nationalist Times, Decembrie 1995, p. 18) ca atat moda de imbracaminte - pantaloni prea largi, maiouri prea mari, sepci intoarse cu cozorocul la spate - cat si comportamentul vagabonzilor din ghetourile negre sunt imitate si adoptate de copiii intelighentiei albe. Invatatura, responsabilitatea sociala, sunt maniere albe reprobabile; e sic printre tineret sa fii analfabet, oligofren si violent, caci aceste atribute dovedesc virilitatea si potenta tanarului. Horowitz il citeaza pe Charles Murray, statistician care-si datoreaza notorietatea faptului ca in cartea sa The Bell Curve a negat pe baza de masuratori teza capacitatii mintale egale a raselor si care-si exprima teama ca fortele politice si culturale dezlantuite cu ocazia 'eliberarilor' din anii 1960 au dus la regresiunea sociala a albilor din America. Murray scrie: 'albii, care constituie patru cincimi din populatia americana, devin in ritm accelerat purtatorii unor patologii sociale; in curand vor fi ca negrii'. George Knox de la universitatea de stat din Chicago citeaza plangerile politistilor despre adolescentii albi care imita vorbirea si comportamentul negrilor. 'Isi inchipuie ca sunt foarte masculini, dar cand sunt despartiti de banda lor nu-s decat niste idioti. Sunt recrutati de banditii mai in varsta negri care le trag sforile cum vor', zic politistii din Illinois (ibidem).

Un studiu recent arata ca 50 % din liceenii cursurilor superioare americane nu stiu la ce se refera expresia 'razboiul rece' si 60 % nu stiu nici in ce secol si nici cum au luat nastere Statele Unite ale Americii (The Ron Paul Survival Report, 15 Ianuarie 1996, p. 8).

LUPTA PENTRU PACE

Ziarul Times Picayune din New Orleans din 24 August 1995 saluta sosirea trupelor mai multor natiuni pentru exercitiile tactice comune facute la Fort Polk in centrul Louisianei, cu scopul de a 'coopera la nevoie pentru mentinerea pacii in Europa'. Nu numai in Europa, am zice noi si nu numai 'mentinerea pacii'. 'Peste 700 soldati din Europa rasariteana si fosta Uniune Sovietica invata cum sa coopereze cu soldatii britanici, americani si canadieni in aplicarea tehnicilor de mentinerea pacii', scrie ziarul. 'Mentinerea' asta a pacii a inceput sa fie numita 'fortarea pacii' in limbajul oficial al anului 1996; expresia 'peacekeeping' a fost inlocuita cu expresia 'peace enforcement'. De ce s-a ales tocmai Fort Polk? Pentru ca 'are un sat construit pentru exercitii in care decurg activitatile antiteroriste si de antrenare a puscasilor', a explicat maiorul canadian Walter Chipchase Jr. Deci armata asta multinationala e antrenata in 'fortarea' satenilor. Secretarul Apararii William Perry saluta aceste manevre militare multinationale in care soldatii invata cum sa dea buzna in casele in care dorm civili neinarmati care vorbesc alta limba si sa-i 'neutralizeze', zicand ca ele 'marcheaza inceputul unei noi ere de pace si cooperare'. Tot asa, pentru 'mentinerea pacii', conducatorii comunisti ai Chinei au trebuit sa aduca trupe de etnicitate diversa pentru a inabusi in sange protestul neinarmat din piata Tiannanmen (The CDL Report, Septembrie 1995, pp. 1-2). Americanii ar putea citi istoria imperiului roman unde ar gasi toate aceste operatii de 'mentinere' a pacii. Dar istoria antica si cititul s-au scos de mult din scoli.

Nu numai armata obisnuita din tarile fost sovietice colaboreaza cu armata americana la 'fortarea pacii': si KGB-ul colaboreaza cu FBI-ul in acelasi scop, cu usoare schimbari operate in numele sau. La 4 Iulie 1994 directorul FBI-ului, Louis Freeh, a iscalit un acord de colaborare cu KGB-ul sub noul sau nume la Moscova, cu care ocazie a exclamat: 'Suntem uniti in scopul si ideile noastre!' iar Serghei Stepasin, seful KGB-ului, a raspuns: 'Impreuna suntem de neinvins!' De atunci incoace agentii KGB-ului nu s-au mai deghizat in atasati culturali si oameni de afaceri ci si-au adus pistoalele si uniformele cu care inveselesc peisajul cartierelor sarace si-al oraselelor rurale americane. Americanii sunt incantati, vrajiti de glasnost-ul si perestroika fermecatorului Gorbaciov care-a primit premiul Nobel pentru pace in timp ce bombarda taranii si copiii din Afganistan zilnic in sute de raiduri aeriene; iar Anatolii Golitin, ofiter KGB cu rang mare fugit in vest cu 15 ani in urma care a descris acum 15 ani cu precizie uimitoare tot ce-a avut loc in ultimul deceniu, continua sa descrie ca o Casandra cu precizie tot ce se va intampla in viitor si tot ca pe Casandra, nu-l crede nimeni. Desi absolut tot ce-a spus Golitin ca se va intampla - aparitia sindicatului 'Solidaritatii' in Polonia, unificarea Germaniei, daramarea zidului Berlinului, aparitia 'dizidentilor' falsi ca Zaharov, retragerea trupelor sovietice din Afganistan - s-a intamplat. Pana in 1993, 139 din cele 148 de preziceri ale lui Golitin s-au adeverit, dar nu din cauza ca Golitin ar crede in gogomaniile religiei New Age despre ghicitul viitorului ci din cauza ca prezicerile lui se bazau pe cunoasterea strategiei, documentelor si ideologiei sovietice. In momentul de fata, spune Golitin, Rusia 'post'-sovietica aplica tactica santajarii pentru cooperare: o alta tara (Koreea de Nord, sau Iranul) este zugravita ca un pericol nuclear pentru inlaturarea caruia se impune colaborarea dintre est si vest. Perestroika a fost planuita cu minutiozitate cu 30 de ani in urma, arata Golitin, nu pentru demolarea sistemului sovietic ci pentru extinderea lui pe intregul glob cu binisorul. 'Convergenta', zice Golitin, 'va aduce bai de sange si lagare de reeducare politica in Europa occidentala si in Statele Unite. Strategii sovietici asteapta sa inceapa depresiunea economica in Statele Unite ca sa-si introduca modelul lor de socialism reformat cu fata umana ca o alternativa la sistemul american [al pietei libere] in timpul depresiunii'. Inca in 1988, Gheorghii Arbatov scria in numarul din Iunie al revistei Kommunist ca 'imaginea 'inamicului' a fost esentiala pentru politica externa si militara a Statelor Unite - imagine pe care acum o estompam. Distrugerea acestei viziuni este arma lui Gorbaciov. Aceasta arma nu e secreta dar are forta enorma'. S-a sters din mintea omenirii imaginea pericolului comunismului. Cum zicea Baudelaire: 'Nu uita ca cea mai uimitoare isprava a diavolului este ca te convinge ca nu exista' (William J. Jasper: Deadly Deception - The Myth of the Collapse of Communism, in The New American, 18 Septembrie 1995, pp. 4-9).

Golitin noteaza 'liberalizarea' Rusiei 'fost' sovietice. La inceputul anului 1995, Boris Ieltin a semnat legea reorganizarii serviciilor secrete, care au acum puterea sa perchezitioneze fara mandat de arestare, isi au inchisorile proprii si propriile lor tribunale de investigatii, pot opera deghizate in alte institutii, au dreptul sa intercepteze convorbirile telefonice si sa cenzureze scrisorile (cu 'permisiunea' tribunalului, chipurile) si au operatii in strainatate. In Iunie 1994 Ieltin imputernicise politia sa tina in inchisoare timp de o luna oamenii care n-au fost acuzati de nimic, sa perchezitioneze casele, sa confiste documentele fara mandat de perchezitie si fara nici o dovada ca s-ar fi comis o ilegalitate si sa exercite 'control special' asupra anumitor zone si regiuni. Dar ce s-a intamplat cu 'comunistii duri' care-au vrut sa-l rastoarne pe Gorbaciov cand 'liberaliza' Uniunea Sovietica? Unul dintre ei, Valentin Pavlov, s-a privatizat. Locuieste intr-un palat care costa o jumatate de milion de dolari si venitul lui net anual este de $60.000 cand salariul mediu rusesc este de $1.200 pe an. Doua-treimi din milionarii rusi de azi ocupa aceleasi functii pe care le-au ocupat sub guvernul sovietic, dar rebotezate. Peste 60 % din cei 580 de magnati ai Rusiei sunt membrii elitei nomenklaturii comuniste de ieri: Serghei Rodionov, director de banca, ieri era seful sectiei bancare la ministerul de finante sovietic; Serghei Iegorov, directorul Asociatiei Bancii Comerciale, ieri era directorul Bancii de Stat sovietice; Nikolai Rajkov, directorul bancii Tveruniversal, era prim ministru in 1980. Dar privatizarea asta nu exclude o noua nationalizare, cu aceeasi nomenclatura: un ambasador occidental spunea ziarului The New York Times (3 Iulie 1995) ca multi parteneri rusi cauta sa-i deposedeze pe partenerii lor occidentali. Intre timp cetatenii arestati petrec luni, uneori ani de zile, in conditii si torturi tipic socialiste fara sa fie acuzati pana sunt adusi la judecata. Orice arestat este imediat considerat vinovat si pentru a-l face sa-si marturiseasca 'vina', arestatul este tinut in conditii mult mai dure decat cei condamnati: bataia, infometarea si celula solitara sunt metoda obisnuita de tratament al celor nedovediti cu nici o infractiune. De aceea victimele recunosc ca au comis orice crima numai ca sa scape de sub 'ancheta'. Mii de rusi au fost arestati recent si uneori inchisorile nu le dau de mancare detinutilor luni de zile, astfel incat acestia supravietuiesc doar daca-i hranesc rudele; victimele n-au acces la un aparator, dar procurorii sunt premiati daca 'rezolva' repede multe cazuri, in care scop intetesc bataile si maltratarea victimelor, raporteaza William Cohen de la Centrul Pentru Apararea Drepturilor Umane care a condus o echipa de experti in inchisorile Rusiei 'post-sovietice' (The New American, 18 Septembrie 1995, pp. 17-18).

Acest numar din The New American este dedicat in intregime Rusiei 'post-sovietice'. Citindu-l ai zice ca trebuie eliminata particula 'post'. De patru ani mizeria din Rusia este explicata prin lozinca 'trecerea la o economie de piata cere sacrificii; inca cateva miliarde de dolari imprumut de la Fondul Monetar International ne vor pune pe picioare'. Dar inainte de revolutia bolsevica economia era de piata fara Fondul Monetar International si fara sacrificii; desigur, era si saracie, dar nu era asa de generalizata. 'Rusia se ineaca intr-un ocean de reglementari guvernamentale dure, o birocratie monstruoasa si corupta, impozite zdrobitoare (58% la un venit anual peste $8000 la care se adauga 23 % impozit la cumparaturi) si inflatie crescand nestavilita propulsata de banca centrala. Intreaga economie nu e decat un sistem masiv de ajutoare economice date industriei si gospodariilor agricole colective, care-si datoreaza reciproc trilioane de ruble in timp ce guvernul le datoreaza muncitorilor alte miliarde in salarii vechi neplatite. Anul acesta s-a recoltat cea mai slaba recolta in ultimii 20 de ani; economia scade in loc sa creasca; infrastructura [poduri, drumuri, retele] putrezeste, mediul inconjurator este foarte poluat si saracia, lipsa de asistenta medicala, alcoolismul si moartea timpurie sunt modul de viata normal', scrie Jane H. Ingraham (ibidem, p. 21) si apoi continua aratand ca privatizarea, adica impartirea de cupoane, despre care se sustine ca a trecut 14.000 de intreprinderi in maini private, este o sarlatanie: in multe cazuri guvernul si-a retinut 50 % din actiuni si birocratii comunisti au cumparat multe din restul de actiuni (cu pret de 21 de copeici bucata); iar intreprinderile sunt conduse de aceiasi aparatcici, sunt la fel de neproductive si primesc aceleasi subventii de la stat. Iar antreprenorii care incearca sa satisfaca piata cu produsele lor realizate fara risipa imbecila a statului se vad pusi in fata ultimei realizari a Noii Ordini Mondiale in Rusia 'post'-sovietica: mafia ruseasca, numita 'tavanul' (the 'roof'), care opereaza ca in filmele de gangsteri cu Al Capone: ofera 'protectie' de ea insasi cu pretul unui bir exorbitant, iar cei ce nu platesc sunt pur si simplu asasinati. 'Numai in 1995 au fost asasinati sute de mici antreprenori', scrie Ingraham. Politia nu 'reuseste' sa-i prinda pe raufacatori din cauza ca organizatiile mafiote sunt adanc intretesute cu organele de ordine guvernamentale: 'granita dintre mafia si 'autoritati' s-a sters intr-atata incat daca te duci sa vorbesti cu politistii te trezesti fata in fata cu criminalii - ceea ce nu e un rol nou pentru ei', scrie Ingraham (p. 22). Ca totdeauna unde sunt dezlantuite bande de criminali asupra populatiei, incep rivalitatile intre ele. Astfel, Vladimir Gusinski, cel mai bogat antreprenor, bancher caruia ii apartine banca MOST si prieten al primarului Moscovei care e un rival de-al lui Ieltin, a fugit la Londra dupa ce armata lui personala de 1.000 de gardieni a fost atacata de armata gardienilor lui Ieltin.

Desi Duma a amanat vanzarea restului de intreprinderi rusesti neprivatizate pana in Iunie 1994, Ieltin a emis un 'decret prezidential' (ca si Bill Clinton) care anuleaza decizia parlamentara si autorizeaza vanzarea intreprinderilor rusesti catre public - dar in Mai 1995 aceasta vanzare a fost sistata de urgenta, caci incepusera sa le cumpere rusii! Nu acesta este scopul 'privatizarii' in Noua Ordine Mondiala, ci concentrarea averilor in mana celor 300-400 de familii ale plutocratiei internationale. In loc sa vanda intreprinderile publicului, Ieltin acum ia imprumut in numele guvernului rus sume imense de la un consortiu bancar international lasand in gaj toata industria si infrastructura din Rusia care nu fusese privatizata: adica mare parte din zacamintele petrolifere, telecomunicatiile, industria metalurgica. Jane Ingraham n-a putut afla numele tuturor bancilor carora le vinde Ieltin averea Rusiei, dar a aflat ca Citibank din New York e una din ele (p. 22). Petrolul, gazele naturale, aurul, carbunele, diamantele si cuprul insuficient exploatate in regimul ineficient si 'defunct' sovietic sunt acum exploatate spre profitul bancherilor de pe Wall Street - doar pentru asta au facut ei revolutia bolsevica! Dar ca in orice revolutie, uneori ai probleme cu subalternii. Compania americana Chevron a investit $1 miliard pentru exploatarea bogatului camp petrolifer Tenghiz din Kazahstan dar are probleme cu transportul: Ieltin ii promisese s-o lase sa-si construiasca o conducta la Marea Neagra dar a uitat de promisiune si-si construieste acum propria conducta fara Chevron, caruia i-a oferit 25% din folosirea conductei daca plateste costul integral al constructiei. Chevron, compania care finantase interventia sovietica in Angola, mahnita de atata nerecunostinta, a refuzat cu demnitate si si-a redus investitiile la Tenghiz cu 90 %. Compania americana Texaco este la fel de lovita. Incheiase un targ de $45 miliarde pentru forarea petrolului in teritoriul arctic sovietic cand au inceput sa curga impozitele pentru export si a aparut in plus o clauza despre cedarea a 50% din profit unei 'asociatii de productie' rusesti. Desi inainte de incheierea targului li se asigurase ca 100% din productie va fi a lor, acum producatorii nu mai pot scoate decat 60 % si din ce-au scos 55 % trebuie sa mearga la 'foste' republici sovietice pentru preturi mai scazute decat pretul pietei. Aroganta lui Ieltin este amuzanta, opineaza Jane Ingraham, dar el se joaca cu focul (pp. 22-23).

Propulsat la conducerea Rusiei dupa un asa-zis 'puci' nereusit (ai carui autori sunt liberi si prosperi astazi), Ieltin a primit $1,2 miliarde de la George Bush, pe atunci presedinte american, $1,04 miliarde de la Fondul Monetar International si $600.000 de la Banca Mondiala sub forma de ajutor direct. Pe la sfarsitul anului 1992 primea un ajutor anual de $11 miliarde, din care aproape jumatate ($5,3 miliarde) este restituita creditorilor pentru dobanda pe datoriile catre guverne si catre banci comerciale private de $70 miliarde. Deci pentru ca sa-si incaseze bancile de pe Wall Street anual dobanda, trebuie sa i se acorde lui Ieltin in continuare 'ajutor economic' si rusii trebuie tinuti inrobiti si infometati caci altfel n-ar avea nevoie de ajutor. Cele 7 mari puteri industriale i-au acordat lui Ieltin inca $28 miliarde in 'ajutor economic' cand industriile rusesti 'privatizate' cum s-a vazut mai sus aveau $25 miliarde in conturi bancare straine! (p. 23). Dovedindu-si aptitudinile democratice, Ieltin a anulat prin propriul sau decret cele mai multe din cele 88 de consilii regionale care conduceau regiunile dupa 'caderea' regimului sovietic, numind el persoanele la conducerea locala. Apoi a aparut noua constitutie care-i confera si mai multe puteri dictatoriale; si Ieltin a primit inca $2 miliarde de la Congresul american pentru el si $3 miliarde pentru un fond international de privatizare si $3 miliarde de la Fondul Monetar International. Dar in primavara lui 1996, a inceput sa se auda ca razboiul din Cecenia nu se bucura de aprobarea rusilor si plecarea lui Ieltin la Halifax la intrunirea marilor puteri industriale i-a dat ocazia primului lui ministru sa puna capat razboiului nepopular si Dumei sa voteze un vot de neincredere in guvernul lui Ieltin. Acest vot, ca si cel care i-a urmat, n-a avut insa nici un rezultat; 'nimeni nu se poate atinge de Ieltin decat cei care l-au pus acolo', zice Ingraham (p. 23). Cei care l-au pus acolo nu sunt mofturosi si nu le pasa daca unui regim i se zice comunist sau fascist sau socialist sau democratic sau statism capitalist; singurul regim pe care nu-l tolereaza este cel bazat pe economia de piata libera de controlul unei nomenclaturi guvernamentale hipertrofiate, caci intr-un astfel de regim e mult mai greu de jefuit plebea. De aceea s-au pompat peste $100 miliarde ca sa se 'democratizeze' Rusia.

Pentru ca sa nu fie periclitata 'democratia' lui Ieltin, autoritatile rusesti 'fost sovietice' inabuse cu asprime orice incercare de asanare a societatii. In Martie 1995 fortele politienesti 'democratice' ale lui Ieltin l-au arestat pe hatmanul cazac Filin impreuna cu alti sapte care conduceau un grup de cazaci ce se opuneau mafiei sangeroase de banditi dintr-o suburbie a Moscovei. Cazacii reusisera sa curete parte din Moscova de asasini si santajisti mafioti, dar generalii care imparteau profiturile cu mafiotii au folosit trupele lor OMON impotriva cazacilor. Prizonierii cazaci au fost batuti si torturati desi unii generali de armata au cerut eliberarea lor. Ziarele rusesti ascund aceste stiri (Christian Defense League Newsletter, Septembrie 1995).

Pr. James Thornton opineaza ca piesele de teatru jucate pe scena anilor 1990, ca de exemplu 'prabusirea comunismului', de fapt reflecta o schimbare de macaz de la strategia lui Stalin la strategia lui Gramsci (despre Gramsci vezi Buletinul no. 1, 1996). Conform strategiei lui Gramsci, nu se mai aude de dizidenti impuscati pe strada, de gulag si lagare de concentrare, de masacre si teroare; exista chiar 'opozitie' la guvern, detinutii politici au fost majoritatea eliberati daca mai traiau si lozincile sunt 'democratia' si 'privatizarea'. Dar 'fostii comunisti' sunt singurii in pozitii cheie si detin 'hegemonia culturala' (termenul lui Gramsci) (The New American, 18 Septembrie 1995, p. 26). Strategia lui Gramsci are virtutea ca poate fi aplicata peste tot, in tari comuniste si in tari occidentale. In acestea din urma a decurs in stagii. In primul stagiu al obtinerii 'hegemoniei culturale' s-a dat 'o fata umana' activitatilor religioase: bisericile au devenit mai degraba cluburi unde se aduna lumea ca sa se simta bine si unde se organizeaza petreceri si evenimente culturale. Apoi s-au 'modernizat' slujbele religioase si educatia. Cu mass-media concentrata in mainile elitei plutocratice, decenii de batjocorire a decentei si moralei a ajuns sa le faca ridicole in ochii tuturor. Casatoria s-a descoperit ca este un mijloc de subjugare a femeilor si copiilor si familia s-a descoperit ca este un loc extrem de periculos pentru copii, unde n-are loc nimic altceva decat violul, bataia, exploatarea. Dupa 2-3 decenii de demolare a institutiilor crestine se trece la stagiul urmator, in care se dezlantuie violenta si faradelegea in viata publica cu ajutorul hoardelor crescute in stagiul anterior. Din cauza ca demoralizarea din stagiul anterior rapise fortelor vechii ordini izvoarele puterii lor (constiinta si morala), aceste forte sunt dezorientate si se pierd in lupte episodice si discutii marginale (concentrandu-se exclusiv asupra homosexualitatii sau exclusiv asupra avorturilor, de exemplu). In cele din urma majoritatea cetatenilor, istoviti de anarhia criminalilor incurajati si nepedepsiti (ale caror drepturi sunt vehement pazite de intelectualitatea progresista), cer control guvernamental sporit care sa puna capat crimei. Atunci se trece la stagiul al treilea, numit de Gramsci 'normalizarea', care consta din instaurarea controlului absolut al statului comunist asupra cetateanului.

William P. Hoar descrie 'normalizarea' Gramsciana (ibidem, pp. 36-38). Henry Kissinger avertiza occidentul ca este periculos sa-i izolam pe comunistii chinezi care trebuie acceptati in fratia universala a popoarelor. 'Normalizarea' care a avut loc, zicea apologetul comunistilor Edgar Snow, in mod voluntar si spontan pe vremea revolutiei culturale a lui Mao, a ucis dupa unii 20 milioane de chinezi; dupa altii 27 milioane. Chen Yizi, fost potentat comunist chinez, zice c-au fost ucisi 43 de milioane. Profesorul R.J. Rummel de la Universitatea din Hawaii, expert in genocid, apreciaza ca comunistii chinezi au masacrat 35.200.000 din proprii cetateni intre 1949 si 1987. Dar cifrele indicate de surse chinezesti sunt si mai ridicate. Zhao Ziyang, fost sef al partidului comunist chinez, zice c-au fost ucisi 80 de milioane de cetateni chinezi de catre propriul lor guvern in timp de pace. Harry Wu, recent eliberat dintr-o inchisoare din China, descrie o societate cu nimic deosebita de China lui Mao. Scenele descrise in cartea lui pe care le-a vazut cu ochii lui, detinuti infometati care se bat pentru un os, poate de om, gropi comune in care sunt aruncate mii de cadavre, detinuti politici vii din care sunt scoase organele pentru transplanturi in activisti de partid bolnavi, au fost confirmate de un alt martor ocular, Gao Pei Qi, in primavara anului 1995 in fata Congresului american; dupa care Presedintele Clinton a acordat imediat Chinei comuniste clauza natiunii celei mai favorizate. Publicatia Asia Watch documenteaza cele mai oribile torturi aplicate astazi in China comunista intre 1989 si 1992 (Anthems of Defeat: Crackdown in Hunan Province 1989-1992). Tortura a fost recomandata de Stalin printr-o telegrama trimisa NKVD-ului in 1939; iar in 1956 Hrusciov spunea, la cel de-al 20-lea congres al partidului comunist sovietic: 'Bolsevismul inseamna aplicarea teroarei. Lenin a aratat ca cine nu aplica teroarea nu e demn de numele de comunist'. Comunistii rusi s-au aratat demni de numele lor, asasinand aproape 62 de milioane, dupa aprecierea profesorului Rummel - de patru ori mai multi morti decat au cazut pe campul de lupta in toata lumea in cel de-al doilea razboi mondial si aproape de doua ori mai mult decat toti mortii (34 milioane) din toate razboaiele interne, nationale, internationale si mondiale ale secolului 20. Dar cu acesti mari criminali, plutocratia si politicienii americani au fraternizat si fraternizeaza fara nici o dificultate: astazi Departamentul de Stat primeste rapoarte despre bombardarea spitalelor si orfelinatelor in Cecenia de catre trupele rusesti, despre felul in care aceste trupe au impuscat civilii in Samaski, langa Groznii, despre felul cum toarna benzina peste parinti si copii si-i ard de vii (povestit de un martor ocular) dar aceste rapoarte nu deranjeaza pe nimeni. Ceea ce au in comun regimurile comuniste insa este faptul ca au fost instaurate cu ajutorul bancherilor de pe Wall Street, si, in ultima vreme, cu ajutorul guvernelor 'democratice' din occident. Atat regimul lui Castro in Cuba cat si al lui Mao in China au fost victorioase pentru ca guvernul american a impus embargoul asupra armamentului destinat oponentilor lor; drept multumire, atat China comunista cat si Cuba inunda America cu stupefiante. Ciu-En-Lai a admis ca duce un razboi al stupefiantelor impotriva Statelor Unite; iar vice-amiralul Aldo Santamaria-Cuadrando al Cubei le-a spus marinarilor de pe un vas incarcat cu stupefiante destinat Statelor Unite: 'Vom umple Miami-ul de droguri astfel incat cat mai multi americani tineri sa moara' (ibidem, p. 38). Daca noi am aflat de aceste lucruri, e imposibil sa nu le fi aflat si Departamentul de Stat; cat de sincer este 'razboiul impotriva stupefiantelor' al lui Bill Clinton? Bill Clinton a deschis comertul cu Vietnamul de Nord si i-a acordat recent recunoastere diplomatica, impresionat, probabil, de faptul ca asasinii comunisti din Vietnam au exterminat 2,5 milioane in torturi nou inventate si de faptul ca au fost torturati si asasinati in special crestinii, budistii si oamenii religiosi. Un preot budist a fost tinut 16 luni intr-o groapa in pamant in pozitie de fetus si a ramas schilod; un preot catolic a fost tintuit in lanturi timp de peste 4 luni. Iar in Cambodgia, Khmerii Rosii au ucis 2 milioane, unii dintre ei pentru ca purtau ochelari si deci nu puteau fi muncitori: 'noi muncim, nu gandim', au zis probabil vajnicii Khmeri Rosii.

Ce parere au intelectualii occidentali despre toate astea? Istoricul John Lewis Gaddi, fost presedinte al Societatii Istoricilor Relatiilor Americii cu Strainatatea, scrie intr-un articol in Foreign Affairs, revista Consiliului Relatiilor cu Strainatatea (Council of Foreign Relations, CFR) ca Stalin, Ho si Min, Pol Pot, Fidel Castro au fost intr-adevar niste 'romantici brutali' favorizati de istorie pentru un timp, dar istoria i-a depasit acum si pentru ca sa intelegem incotro se indreapta omenirea trebuie sa ne reintoarcem la - nimeni altul decat Karl Marx. Scrie Gaddi: 'Marx, s-ar parea, a incurcat procesul linear si cel ciclic al istoriei, eroare mare intr-adevar. Dar asta nu invalideaza intelegerea lui mai profunda a existentei fortelor tectonice si a rolului pe care-l joaca ele in ce se intampla in lume. Aceasta viziune a lui ar putea servi drept punct de plecare pentru o reconsiderare nu numai a razboiului rece dar a intregului secol 20' (ibidem, p. 42). Ce e alarmant nu e faptul ca un distins istoric american propovaduieste bolsevismul, caci asta fac intelectualii occidentali de peste o jumatate de secol, ci ca o face in revista Foreign Affairs, care da directivele si enunta linia partidului in Statele Unite. Jim Garrison, director executiv al Fundatiei Gorbaciov, scrie in San Francisco Weekly (31 Mai - 6 Iunie 1995) ca 'Peste 20-30 de ani vom avea un singur guvern mondial ai sa vezi mai multe [razboaie ca in] Iugoslavia, Somalia, Ruanda, mai multe [atacuri ca ale lui] McVeigh si atacuri cu gaze. Dar in si prin aceste framantari se vede recunoasterea necesitatii de a imputernici Natiunile Unite ca sa reglementeze si sa guverneze actiunile oamenilor'. Cine se mai indoieste ca varsarea de sange din Bosnia a fost in mod deliberat starnita si organizata de plutocratia internationala e naiv. Gorbaciov arata procedura prin care se instaureaza guvernul mondial; nu deodata, prin anularea subita a guvernelor nationale, ci prin erodarea lor inceata si subordonarea lor treptata unor organe supranationale urgent necesare din cauza 'crizei mediului inconjurator.' Adoptarea de catre Natiunile Unite si guvernele nationale a unui 'Cod de legi ale mediului inconjurator' este urgent necesara, arata Gorbaciov; la fel ca si renasterea spirituala sub indrumarea unei 'comisii neguvernamentale de 'intelepti' care sa judece rolul mass-mediei'; un fel de 'Consiliu al inteleptilor al Natiunilor Unite compus din conducatori si invatati respectati' (ibidem, p. 43). Iata cum a iesit la iveala titulatura 'Inteleptilor' [ai Sionului?!!]

Pentru fundatia sa, Gorbaciov a primt banii ($74 de milioane numai pentru biblioteca) de la fundatiile Rockefeller, Carnegie, Mellon, Ford si Pew, fundatii care de zeci de ani munceau din umbra pentru bolsevizarea intregii lumi. W. Cleon Skousen, fost sef al politiei, relateaza in cartea sa The Naked Capitalist - 'Capitalistul nud' o convorbire cu Dr. Bella Dodd, membra cu rang mare in partidului comunist al Statelor Unite, care i-a spus: 'cred ca conspiratia comunista nu e decat o ramura a unei conspiratii mult mai mari!' (ibidem, p. 43). Dr. Dodd i-a mai povestit lui Skousen cum de cate ori conducerea partidului comunist din Statelor Unite avea dificultati in luarea contactului cu Moscova, era indrumata sa ia contactul cu trei persoane din Turnul Waldorf, care dadeau dispozitii ce erau totdeauna ratificate ulterior de Moscova. Ce-a uimit-o pe Dr. Bella Dodd a fost faptul ca acestia trei erau capitalisti americani suprabogati, de tipul lui Armand Hammer, afaceristul miliardar care lucra pentru Kremlin, sau familia Lamont, parteneri al lui J.P. Morgan, pe care Carroll Quigley ii numeste veriga de legatura intre plutocratie si conducerea bolsevica (ibidem, p. 44).

Dar partidul comunist al Statelor Unite n-a avut niciodata mai mult decat 100.000 de membri si n-a jucat vreun rol in sovietizarea Americii; adevaratii comunisti lucrau nu in cadrul lui ci in guvern, in invatamant, in presa, in arta si cultura, in armata si in agentiile de securitate nationala. La ziare mari ca The New York Times erau asa de multi astfel de agenti incat scoteau si o publicatie a lor de uz intern; la edituri, agentii se intruneau regulat ca sa discute cum sa nu permita publicarea scrierilor anti-comunistilor. Acestia din urma erau identificati, persecutati si distrusi de catre reteaua din presa, radio si televiziune, povesteste Ralph de Toledano (The New American, 18 Septembrie 1995, pp. 55-58). Agenti sovietici ca Alger Hiss (cel care a scris carta natiunilor Unite, seful biroului special pentru probleme politice din Departamentul de Stat) si Harry Dexter White (Secretar adjunct al trezoreriei, ulterior directorul executiv al Fondului Monetar International) erau agenti de rang mic; cei de rang mare, ca Harry Hopkins, aveau functia de a manipula presedintii statelor. Serviciile secrete americane au fost tot timpul sub control sovietic: in 1938 Arthur Alexandrovici Adams a sosit in Statele Unite ca sa coordoneze acest control si transferul de tehnologie militara in Uniunea Sovietica. Documentele cu care Igor Guzenco, defector sovietic in Canada in 1953, a dovedit amploarea controlului sovietic asupra aparatului de stat american, canadian si britanic au deranjat putin bunul mers al lucrurilor. Atunci primul ministru canadian Pearson s-a straduit sa-l extradeze pe Guzenco sovietelor ca sa fie exterminat (Pearson era un agent comunist important care nu era membru al partidului comunist) si nimeni nu vroia sa auda ce are de dezvaluit Guzenco; pana si politia de pe strada fusese instruita sa nu-l lase sa dea informatii nimanui. In 1953 FBI-ul american avea cunostinta de spionii si agentii sovietici din Statele Unite dar avea ordin sa nu-i stinghereasca in nimic si de ochii publicului s-a intreprins o pretinsa eliminare a agentilor sovietici din posturile influente, pe care o lamenteaza pana si astazi cu glas tare intelighentia americana. Astfel, 10 comunisti notorii au parasit chipurile industria cinematografica de la Hollywood, unde s-au reintors imediat cu nume schimbate. Incepand cu anii 1960, fiecare defector sovietic aducea liste cu numele agentilor comunisti din CIA, care ramaneau tot acolo in timp ce cei care cautau sa-i demaste erau dati afara. Un caz tipic este al Senatorului Joseph McCarthy, om de rar curaj si integritate dotat cu un intelect formidabil, a carui unica greseala a fost ca avea incredere in poporul american. Nici un singur om n-a fost acuzat pe nedrept de Senatorul McCarthy in vanatoarea lui 'nebuna' de comunisti infiltrati; el in schimb a fost acuzat pe nedrept la 30 Iulie 1954 de 46 de 'infractiuni' dintre care la o examinare atenta au disparut 44 si-au ramas 2: ca n-a onorat invitatia Senatorului Gillette la un comitet, invitatie care-i fusese transmisa in asa fel incat a primi-o dupa data fixata si ca a lezat 'demnitatea Senatului' implicand ca un comitet de investigatie s-ar fi pretat fara sa stie la jocul comunistilor. Pe baza acestor grave acuzatii, 67 din senatori i-au dat lui McCarthy un vot de blam (cu 22 voturi contra). Faptul ca 67 senatori au facut-o, 67 pe care nimeni nu-i acuzase vreodata c-ar fi fost comunisti, dovedeste ca intr-adevar conspiratia e mult mai mare: 'evident, conspiratia impotriva Americii cuprinde mai mult decat doar partidul comunist', conchide John McManus (ibidem, p. 60). Louis Budenz, fost conducator al partidului comunist, zice despre McCarthy ca devenise tinta atacului 'pentru c-au vrut sa faca din el un simbol care sa reaminteasca conducatorilor politici ai Americii sa nu se puna in calea conspiratiei sau in calea planului ei de cucerire a lumii'. McCarthy a murit dupa trei ani, in 1957. Astazi vedem cum acuze de 'dement antisemit' il coplesesc pe Patrick Buchanan, singurul candidat la presedintia americana bine cunoscut publicului care e cinstit si doreste sa stavileasca Noua Ordine Mondiala. Suporterii lui se tem pentru viata lui. Dar din 1954 incoace, s-a dezvoltat tehnologia in sprijinul conspiratiei. Indiferent cum voteaza alegatorii, computerele au rezultatul alegerilor programat dinainte.

Transformarea societatii fost libere americane intr-o plutocratie socialista cu doua clase doar: elita plutocratica si masele de iobagi este indicata statistic. Prin 1975 salariul mediu al unui director de companie era de 39 de ori mai mare decat salariul mediu al unui alt salariat al companiei. In 1992, salariul mediu al directorilor era de 145 de ori mai mare decat cel al celorlalti salariati. In 1993, salariul mediu directorial ajunsese de 170 mai mare decat cel al membrilor productivi ai companiei. In 1994 salariul mediu directorial era de 187 mai mare decat cel al producatorilor. In timp ce milioane de lucratori ajunsi pe drumuri cad in mizerie dupa ce le expira jumatatea de an de ajutor de somaj si cad afara si din statisticile oficiale, profitul net al companiilor creste in mod exorbitant, caci manufactura in tarile lumii a treia si in China este extrem de ieftina, fiind bazata pe munca de sclavi (The Nationalist Times, Decembrie 1995, p. 7). Dar statisticile Biroului Muncii al guvernului federal dau o raza de speranta celor ajunsi la 50 de ani care-au ramas pe drumuri. Bazandu-se pe cifra de 4,8 milioane de lucratori ramasi pe drumuri intre 1981-1992, intre 1994 si anul 2005 acest birou prevede ca circa 4,8 milioane de americani trecuti de 44 de ani cu calificare superioara vor ramane pe drumuri - dar vor putea gasi de lucru ca portari, chelneri, casieri, vanzatori in pravalii si doici la copii mici, singurele meserii in care se remarca cresterea necesarului (AARP Bulletin, Ianuarie 1996, pp. 6-7,9).

Exista insa o ramura economica in care se remarca o mare crestere: infloresc companiile care face liste cu cei care scriu nefavorabil despre guvern sau despre plutocratie in mass-media de larga circulatie. Hazel O'Leary, sefa Departamentului Energiei al guvernului federal, a platit $43.000 unei firme particulare care i-a dat o lista indicand care reporteri scriu nefavorabil despre departamentul ei. Agentii de cenzori si spioni ca de exemplu Carma International face aceste servicii pentru companii ca Microsoft, Philip Morris, McDonald's, Partidul Republican si The National Rifle Association. Unii reporteri care 'deviaza' sunt pedepsiti, cu altii se duce 'munca de lamurire'. Tom Kenworth de la The Washington Post a calcat cu stangul criticand industria de carne de vita si dupa ce s-a dus 'munca de lamurire' cu el, Carma i-a dat note mai bune. Jeffrey Tucker si Lew Rockwell au criticat agentia federala de combatere a urgentelor (FEMA) si Tucker a primit un telefon de la seful acestei agentii care avea scopul sa-l intimideze. Tucker releva legatura mass-mediei cu guvernul prin subsidii si cu marile finante prin banii platiti pentru reclame (mass-media de mare circulatie nu traieste din abonamente); 'de aceea sunt asa de putine coloane care dezaproba guvernul in marile ziare si de aceea studentii aud asa de rareori despre dezavantajele democratiei sociale', zice Tucker. Barbara Ehrenreich este o jurnalista de stanga care-a avut un moment de sinceritate: 'Daca-mi arati un jurnalist care nu este la marginea societatii astazi imi arati o ruina care traieste intr-o spaima de moarte ca va fi concediat sau dat afara pentru ca l-a ofensat pe vreun director, vreunul care-si pune reclama-n ziarul lui, vreo companie care din intamplare face parte din conglomeratul de mass-media al carei salariat este acest biet ziarist', zice ea (The Nationalist Times, Decembrie 1995, p. 7).

Edward Schillebeeckx, teologul marxist care a influentat asa de mult cel de-al doilea Consiliu de la Vatican care-a marcat inceputul agoniei catolicismului, a dezvaluit strategia orwelliana aplicata de marxistii infiltrati in varfurile Bisericii Catolice la acel consiliu: strategia cheie a fost introducerea ambiguitatilor si-a pasajelor neclare in documente. 'Am folosit expresii ambigui in timpul consiliului dar noi vom sti cum sa le interpretam mai tarziu', zice el (The Catholic Family News, Septembrie 1995, p. 25). Intr-adevar, Schillebeeckx si ceilalti anticrestini infiltrati in Biserica Catolica au stiut ce fac tot timpul si nu se jeneaza sa jubileze c-au reusit sa puna capat la 2000 de ani de crestinism printr-o revolutie pe care chiar ei o descriu ca bolsevica. Yves Congar, alt faurar al consiliului, zice: 'Biserica a trait revolutia sa [socialista] din Octombrie fara varsare de sange'. Yves Marsauden considera evenimentul prin ochii unui francmason 'traditional', cum isi zice el si declara ca de-acum 'libera cugetare, pe care o numim cu adevarat o revolutie, s-a revarsat magnific din lojile noastre masonice peste domul catedralei Sfantului Petru' (ibidem, p. 15).

Noua Ordine Mondiala necesita o noua religie universala si sincretica a Noii Ere ce va imbratisa toate religiile lumii dar va fi dominata de concepte hinduse si pagane. ONU a definit-o ca religia Baha'i, care chipurile combina tot ce e mai bun din toate religiile si care afirma ca 9 'mesageri' au venit pe pamant, dintre care Baha'u'llah (mort in 1892) este cel mai mare si Iisus Hristos si Mahomed au fost niste mesageri mai mici. Capii religiilor care au aderat la acest plan au inceput sa afirme tot mai multe puncte comune tuturor religiilor. Un punct comun ar fi 'regula de aur', care pentru crestini consta din cele doua precepte pe care le-a pronuntat Iisus Hristos: iubeste-l pe Dumnezeu din tot sufletul si iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti. Dar s-ar parea ca si cultul lui Zoroaster are o regula de aur si hinduismul are una; Papa Ioan Paul II a spus la Assissi ca toate religiile lumii o au; pana si Gorbaciov, care nu ascunde faptul ca este un ateu marxist fervent, zice ca o are; si aflam din scrieri recente ca Hillel, capul Sanhedrinului care a murit in anul 10 AD, ar fi autorul 'regulii de aur'. Un alt punct comun pe care sustine ONU impreuna cu promotorii Noii Ordini Mondiale ca l-ar avea toate religiile este 'Consiliul Inteleptilor'. Despre 'inteleptii' astia si functia lor de conducatori ai omenirii publicul larg nemasonic a auzit pentru prima data la 8 Februarie 1955, cand Hrusciov l-a propus pe Bulganin ca Presedinte al Consiliului de Ministri al Uniunii Sovietice 'conform instructiunilor primite [de Hrusciov] de la Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice si de la Consiliul Inteleptilor' (cuvintele lui Hrusciov au fost tiparite in Cominform la 11 Februarie 1955). A doua zi, la 9 Februarie 1955, ziarul londonez Daily Express a comentat cuvintele lui Hrusciov aratand ca 'niciodata pana acum nu s-a pomenit de un astfel de Consiliu [al Inteleptilor]'. Dar promotorii Noii Ordini Mondiale au inceput sa se refere la el. J. Robert Oppenheimer, seful Institutului de Studii Avansate de la Universitatea Princeton, credea ca 'numai un Consiliu Mondial al Inteleptilor poate asigura pacea pe baze stiintifice' (John Cotter in The Catholic Family News, Noiembrie 1995, pp. 9-10). Noi am citit pentru prima data despre Consiliul asta al Inteleptilor in scrierile istorice despre Sanhedrin si in Protocoalele Inteleptilor Sionului.

Dusmania dintre masonerie si catolicism mai dainuieste in enclavele in care Biserica Catolica n-a fost infiltrata si corupta. In Mexic, unde masoneria triumfatoare a fost felicitata in Iulie 1992 intr-o ceremonie solemna de catre reprezentantul presedintelui de atunci al Mexicului Carlos Salinas de Gortari, scopul ei a ramas distrugerea religiei catolice. In Mai 1995 asasini de profesie l-a ucis pe Cardinalul Juan Jesus Posadas Ocampo al Guadalajarei impuscandu-l de la un metru distanta; si la 11 Mai 1995 patru asasini l-au ucis pe procurorul mexican care urmarea omorul cardinalului impuscandu-l de 9 ori in fata casei lui. De atunci incoace asasinatul cardinalului a fost declarat 'rezolvat' explicandu-l prin faptul ca o banda rivala l-a confundat de la un metru distanta pe cardinalul slab si inalt imbracat in haine preotesti, cu un bandit mic de stat si gras care nu poarta vestminte clericale si nu apare niciodata in public decat inconjurat de garda lui personala (Catholic Family News, Octombrie 1995, p. 5).

In Noiembrie 1993, cand propovaduia acordul economic NAFTA impotriva caruia se ridicasera 80 % din americani (degeaba), Presedintele Clinton zicea ca NAFTA va crea 200.000 de locuri de munca noi in decursul primului an de zile. Ron Paul examineaza statisticile si arata: in acest rastimp au disparut 1 milion de locuri de munca datorita NAFTEI; si cei norocisi care nu si-au pierdut slujba si-au vazut munca platita cu 3% mai putin. Manufacturierii americani si-au redus mana de lucru si sufera in continuare caci populatia Canadei si Mexicului, la fel de ruinata de NAFTA, nu poate cumpara produsele americane. Mexicanii pe care NAFTA ar fi trebuit sa-i favorizeze sufera o pauperizare si mai masiva chiar decat americanii. Peste 1 milion de mexicani au ramas someri si zeci de mii de manufacturi au dat faliment. Economia mexicana a scazut cu 10 % in primele sase luni si Mexicul e sfasiat de lupte politice violente (The Ron Paul Survival Report, 15 Octombrie 1995, pp. 7-8). In ultimii 7 ani au fost eliminate 3 milioane de locuri de munca in Statele Unite. Numai luna Noiembrie 1995 a facut 41.293 de noi someri, cu 45 % mai mult decat aceeasi perioada in anul precedent. In 1995 s-au eliminat a sasea parte din locurile de munca (ibidem, 15 Ianuarie 1996, p. 6). Cine face treaba? Sclavii din lagarele de concentrare chinezesti, care nu trebuie hraniti si cazati cumsecade si altii ca ei. De aceea ne 'globalizam'.

Noua Ordine Mondiala promite o pace vesnica si universala care se va instaura imediat ce se vor sterge granitele nationale si se va elimina conceptul de natiune. Dar in vederea acestui paradis al pacii aflam ca Rusia 'fost' sovietica isi va pastra nivelul de inarmare care fusese prevazut sa fie redus. Steven Greenhouse scria la 16 Septembrie 1995 in The New York Times ca 'drept o concesie menita sa reduca tensiunea dintre Moscova si ceilalti, Statele Unite si ceilalti membri ai NATO-ului au decis astazi sa permita Rusiei sa pastreze mai multe tancuri si mai multa artilerie in Caucaz decat e specificat in tratatul din 1990'. Pentru ca sa nu fie anulat acel tratat, i se permite Rusiei sa-l ignore; ceilalti il vor respecta insa si se vor dezarma (The Catholic Family News, Noiembrie 1995, p. 16).

Natiunile Unite se ocupa de drepturile copilului aparandu-l de parintii care-l oprima dandu-i educatie religioasa fara consimtamantul copilului; si 576.000 de copii au pierit de foame in suferinte sfasietoare si alte sute de mii agonizeaza astazi, pentru ca Natiunile Unite cu sprijinul Statelor Unite au impus embargo-ul impotriva Irak-ului ca sa-l pedepseasca chipurile pe Saddam Hussein (The Ron Paul Survival Report, 15 Ianuarie 1996, p. 6).

Unii parinti au aruncat o privire la desenele animate si filmele pentru copii produse de studioul Walt Disney, care se mandreste cu cel mai mare numar de salariati care practica pe fata perversiuni sexuale si s-au ingrozit. Studioul Walt Disney a promulgat recent un regulament intern al salariatilor care le acorda perechilor homosexuale aceleasi beneficii pe care le acorda sotiilor salariatilor, dar nu le acorda amantelor sau logodnicelor lor necasatorite. Michael Eisner, presedintele studioului, a spus ca '40% din cei 63.000 de salariati ai mei sunt homosexuali', o performanta atinsa probabil cu oarecare efort, caci proportia de homosexuali in populatie este foarte mica, de circa 1 %. Dar parintii care-au vazut filmele si desenele animate pentru copii produse de studioul lui Eisner nu apreciaza acest efort si obiecteaza la faptul ca in filmul Sirena cea Mica, de exemplu, copiilor li se arata un falus pe coperta videocasetei si un preot care oficiaza la o nunta are o erectie vizibila; si mai obiecteaza si la faptul ca in filmul Aladdin se aude soptindu-se un mesaj pornografic destinat copiilor (American Family Association Journal, Noiembrie-Decembrie 1995, pp. 10-11). Dar nu numai copiii mici beneficiaza de educatie sexuala dupa conceptiile lui Michael Eisner. Marile universitati americane ca Harvard, Yale, Cornell, Columbia, Dartmouth, Brown ofera cursuri de homosexualitate de tipul 'Femeile invizibile din literatura: traditia literara lesbiana', etc. (Human Events, 29 Septembrie 1995. apud American Family Association Journal, p. 13). Asociatia Nationala a Educatorilor a decis la conferinta anuala din Iulie 1995 sa dedice luna Octombrie 'istoriei homosexualitatii' (loc. cit., Septembrie 1995, p. 2).

De cand s-au introdus metodele 'citirii fara silabisire' si 'matematicii noi' in scolile americane, din 1963, se cheltuieste de doua ori mai mult pentru fiecare elev din scolile publice ($2.031 in 1963; 5.296 in 1993) si capacitatea copiilor de a citi si scrie a scazut cu 10 %, masurata pe plan national (scorul SAT: 980 in 1963, 899 in 1993) (American Family Association Journal, Noiembrie-Decembrie 1995, p. 12).

La Intrunirea la Nivel Inalt a Natiunilor Unite despre Mediul Inconjurator si Dezvoltare de la Louisville din Mai 1993, Pragati Pascale, responsabil cu informatica la acea conferinta, a exclamat: 'Totul e pregatit pentru instaurarea guvernului mondial. Statele Unite sunt singura tara care se codeste. Guvernul Statelor Unite ne este insa favorabil Ce-are poporul american?!' (Hope for the World, toamna 1955, p. 3).

Pragati Pascale nu stie ce-are poporul american dar noi stim: are pusti si de aceea se codesc Statele Unite. Pana nu le-au smuls americanilor pusca din mana, le vine peste mana eroilor Noii Ordini Mondiale s-o instaureze; caci acesti eroi varsa cu mare placere doar sangele altora. De aceea se grabesc lacheii plutocratiei din guvernul si Congresul american sa scoata in afara legii dreptul de port-arma.

Pana si sursele guvernamentale americane lasa sa se intrevada adevarul uneori. Ziarul Government Technology (Septembrie 1995, p. 18) arata ca 19 milioane de americani au cerut ajutor de somaj numai in 1994 pentru ca au ramas fara lucru si fara paine ca rezultat al 'globalizarii' si al tratatelor NAFTA si GATT. Aceste 19 milioane nu-i includ pe somerii mai vechi de 6 luni de zile care nu mai au dreptul sa ceara ajutor de somaj. Cu sinceritate rara, aceasta publicatie guvernamentala da un grafic care arata cresterea marcata a somajului in Statele Unite in ultimii cativa ani. Dar mizeria maselor de americani aduce mari profituri bancilor. Banca Chase Manhattan se consolideaza cu Chemical Bank, care tocmai a inghitit Manufacturers Hanover Bank anul trecut si astfel consolidate aceste megacompanii vor da afara inca 12.000 de lucratori lasandu-i someri. Megabanca nou nascuta va detine $297 de miliarde, devenind astfel mai bogata decat Citicorp, care fusese pana acum cea mai mare banca americana cu $257 miliarde (Informationweek, Septembrie 1995, p. 20). 'Singurii imbogatiti [de NAFTA] sunt cateva familii de bancheri si politicieni din Mexic si cateva familii de bancheri si politicieni din Statele Unite. Din cauza prabusirii peso-ului si a economiei mexicane cauzata direct sau indirect de catre NAFTA, oamenii se inghesuie sa paraseasca Mexicul, unde nu pot gasi de lucru si nu-si pot castiga existenta' (The Ron Paul Survival Report, 15 Septembrie 1995, pp. 4-5).

Evreimea e unita numai impotriva celorlalti, dar in interiorul ei disensiunile sunt mai mari decat intre ne-evrei atunci cand sunt lasati in pace. Israel Shahak atribuie asasinatul primului ministru Yitzhak Rabin unei factiuni religioase talmudice de un fanatism extrem pe care Yoram Peri, fost redactor sef al ziarului israelian Davar, il descria la 25 Martie 1994 ca o sursa sigura de varsare de sange care poate sa ajunga pana la razboi civil in Israel. Aceasta factiune este guvernata de rabini care au putere absoluta asupra supusilor lor, ca in ghetourile medievale europene, unde evreii traiau independent de guvernul tarii in care se afla ghetoul dar ca sclavi absoluti ai tiranilor rabini'. 'Rabinii isi foloseau aceasta putere', scrie Shahak, 'ca sa persecute doua feluri de evrei: evreii care comiteau 'crime religioase' si evreii care informau despre evrei spunandu-le ceva ne-evreilor, sau daunau intereselor evreiesti. Persecutiile rabinilor sunt consemnate in literatura talmudica pedepse erau scoaterea ochilor, amputarea mainilor si picioarelor, o mare varietate de biciuiri. Pedeapsa cu moartea, adesea cruda, prin lapidare, de exemplu, era obisnuita. Era foarte folosita umilirea in public. De fapt, vechile sinagogi din Polonia, multe distruse de nazisti, aveau juguri de tintuit osanditii pentru torturi. Evreii pacatosi erau inlantuiti acolo si cei piosi ii scuipau cand veneau sa se roage. Desigur ca se facea la fel in Anglia secolului 16 si 17. Dar diferenta fundamentala este ca se scrie despre asta in cartile de istoria Angliei. Cartile de istorie a evreilor publicate in Anglia si America ignora aceste lucruri' (Christian Defense League World News Update, Ianuarie-Februarie 1996, pp. 1-2).

Dupa un circ de peste un an de zile care a ocupat in exclusivitate mass-media, O. J. Simpson, multimilionarul negru acuzat ca si-a asasinat sotia alba, a fost achitat, desi toate dovezile si toti martorii indica faptul ca a fost langa sotia lui cand aceasta a fost asasinata, ca sangele ei se afla pe manusile lui, ca o batuse crancen de multe ori si ca ea se temea ca o va ucide; dar a fost achitat pentru ca unii politisti care-au cercetat cazul au comis ilegalitati in timpul cercetarilor. Asa cere justitia: totul trebuie sa fie cinstit si legal, altfel nu se poate face dreptate intr-o 'democratie' ca cea din Statele Unite de astazi, nu-i asa? In Mai 1991 George Loeb si sotia lui, doi albi din Jacksonville, Florida, au intrat cu masina in parcarea unui magazin alimentar unde un negru a condus asa de prost incat aproape i-a accidentat. Dupa o altercatie sotii Loeb au intrat in magazin sa-si faca cumparaturile dupa care s-au urcat din nou in masina lor sa plece acasa, cand negrul s-a reintors insotit de un alt negru, ambii cu caramizi in maini, zbierand insulte obscene si zicand: 'Am sa-ti zdrobesc capul'. Loeb a cautat sa se apere de negrul care ajunsese langa el cu caramida ridicata scotand pistolul sotiei lui din buzunarul masinii si impuscandu-l pe agresor. A fost arestat si la proces au fost patru martori: doi ai apararii, aratand ca Loeb a actionat in legitima aparare caci negrul avea caramida cu care vroia sa-i zdrobeasca capul si doi ai acuzarii, care-au sustinut ca intr-adevar negrul intentiona sa-i zdrobeasca capul lui Loeb dar scapase caramida din mana cand s-a prabusit mort si deci Loeb n-a putut fi in legitima aparare. Acesti doi martori au fost celalalt negru care ameninta cu caramida si o femeie alba. Au fost deci doi martori contra doi martori, dar judecatorul l-a condamnat pe Loeb la inchisoare pe viata pentru asasinat cu premeditare, pentru ca procurorul (evreu) a aratat ca Loeb era un 'rasist alb' (Free Speech, Octombrie 1995, p. 9). In 1992, in timpul razmeritei si jafului organizat de negrii din Los Angeles, Damian Williams si Henry Watson l-au smuls pe un sofer alb nevinovat din camionul lui, i-au zdrobit capul cu o caramida si-au dansat apoi veseli si fericiti pe cadavrul lui. Au fost achitati pe motiv ca 'au fost prinsi in vartejul razmeritei' (Imprimis, Noiembrie 1995, p. 3). Pentru martora alba care l-a trimis la inchisoare pe viata pe un om cinstit si productiv alb pentru ca s-a aparat impotriva unui ucigas negru ceea ce a facut ea este 'corect din punct de vedere politic'. Mare lucru e sa gandesti corect din punct de vedere politic. Raphael Needleman, redactor sef al revistei de electronica Byte, este optimist. 'E un lucru acceptat', scrie el, 'ca vine acum o generatie de consumatori care vor accepta sa li se implanteze tehnologie de computere in trup' (Octombrie 1995, p. 12). Caci asa va fi 'corect din punct de vedere politic'. Uneori le vine greu oamenilor sa creada ca atata suferinta si durere poate fi cauzata de o mana de conspiratori; majoritatea oamenilor nici nu cred ca exista o conspiratie plutocratica anticrestina. Dar firul evenimentelor si documentele dezvaluie ca exista factiuni si grupuri de familii suprabogate si influente care planuiesc ticalosii economice si sociale in avantajul lor. Aceste familii n-ar avea nici o sansa de izbanda daca n-ar fi gloata cu creierele spalate care se asociaza la orice ticalosie care este 'corecta din punct de vedere politic.' Factiunile conspiratorii platesc agenti care pornesc o actiune; mass-media stapanita de ele o lauda: si multimea se alatura actiunii ca oile duse la abator, in zelul lor 'corect din punct de vedere politic' calcand in picioare oile mai slabe sau pe cele care se codesc sa intre in abator.

La 25 Septembrie 1995, vorbind in fata Clubului National al Presei din Washington, D.C., pe John Macaw, seful Biroului Alcoolului, Tutunului si Armelor de Foc, BATF, l-a luat gura pe dinainte si-a declarat ca 'daca noi, BATF-ul, am fi fost lasati sa terminam cu incidentul din WACO, noi n-am fi ars cladirea aceea [cu oamenii inauntru]'. Deci FBI-ul a dat foc cladirii din Waco si-a ars de vii oamenii din ea! Aceasta declaratie a facut-o in public in fata camerelor de televiziune, pledand pentru mentinerea BATF-ului ca o compania privata din Puerto Rico, dominion al Statelor Unite, platita de bancherii care stapanesc Sistemul Federal de Rezerva ca o armata particulara care incaseaza birurile pe care le impun americanilor si pledand impotriva unor propuneri de a trece BATF-ul sub jurisdictia guvernului Statelor Unite si a Departamentului Justitiei, ca si FBI-ul (C-Span, 25 si 30 Septembrie 1995). Cand se cearta banditii si asasinii intre ei le mai scapa si adevarul. Nu ca guvernul federal ar fi mai bun. In efortul sau de a mai subtia enorma birocratie guvernamentala, Congresul, care in 1992 votase o lege a reglementarii industriei televiziunii prin cablu, a votat in 1995 o alta lege menita s-o anuleze pe prima si sa dereglementeze aceasta industrie. Unde legea din 1992 daduse nastere la 27 de regulamente pentru aplicarea ei, legea din 1995 care chipurile o anuleaza da nastere la 70-80 de regulamente pentru aplicarea ei. Comisia Federala a Comunicatiilor care chipurile e subtiata astfel a cerut imediat o crestere de 50 % a bugetului actual ca sa angajeze 270 de noi birocrati care se vor ocupa de eliminarea birocratiei din aceasta comisie (Network Computing, 1 Septembrie 1995, p. 38).

Datorita sistemului unei republici in care puterea era impartita intre ramura legislativa, cea executiva si cea judiciara a guvernului functionand independent si controlandu-se reciproc, datorita educatiei profund crestine a secolului trecut, datorita sistemului economic al pietei libere, care exista inainte de socialismul megacompaniilor internationale si care stimula puterea creatoare si rasplatea efortul, americanii au atins o prosperitate nemaiintalnita de nici un alt popor si drept consecinta au devenit comozi si naivi si nu observa cum sunt inrobiti si jefuiti si cum republica ce le respecta drepturile constitutionale este inlocuita cu totalitarismul socialist al plutocratiei atee, talmudice si satanice. Dar nici romanii care au toate motivele sa nu fie comozi si naivi nu observa. Citim in ziarul Romanul Liber din Aprilie 1994, versiunea internationala in limba engleza, la p. 1, despre marele avantaj pe care-l au romanii ipotecandu-si compania aeriana Tarom, profitabila in 1994, unor afaceristi anonimi prin intermediul bancii Samuel Montagu & Co. din Londra. O alta afacere avantajoasa chipurile romanilor este faptul ca si-au vandut 51% (adica controlul) industriei de automobile Oltcit, magnatilor sud-coreeni care detin compania Daewoo, care doresc sa cumpere si manufacturi de frigidere, hoteluri, docuri si o firma electronica in Romania. Romanul Liber jubileaza la norocul ce-a cazut pe capul romanilor. Acestia insa ar face mai bine sa studieze istoria bancherilor ca Samuel Montagu si a companiilor ca Daewoo ca sa vada cum vor fi inselati si jefuiti. Cine-si inchipuie ca bancheri care si-au cladit averea pe de lapidare si jaf 'investesc' in Romania de dragul romanilor e mai mult decat naiv. Si cine-si inchipuie ca eliminarea clasei de mijloc care se intretine independent si stabilizarea societatii in doua clase: elita birocratica si plutocratica pe de o parte si gloata de muncitori industriali pe de alta, duce la propasire, n-a inteles nimic din comunism.

Eliminarea clasei de mijloc a creat in Statele Unite o clasa mereu crescanda de saraci lipiti pamantului, pe care guvernul socialist american ii 'ajuta' de 30 de ani prin tot felul de programe. Acestea au inghitit pana acum peste $5 trilioane si n-au facut decat sa exacerbeze problema, creand si mai multi saraci decat inainte, convingandu-i pe acestia sa nu munceasca si sa nu caute sa scape de mizerie ci sa faca liote de copii asteptand de la guvern ajutorul economic pentru ei, copiii lor si copiii copiilor lor pe vesnicie. Din fiecare dolar alocat 'ajutorarii saracilor', doar 30 de centi merg la intretinerea acestei clase crescande de vesnici pensionari ai statului de la nastere; restul de 70 de centi merge in salariile birocratiei create de aceste programe, care este singurul grup de oameni ce profita din ele (Imprimis, August 1995, p. 5).

Stephen Best, vice-presedintele asociatiei International Wildlife Coalition, scrie: 'De multe ori, guvernele si politicienii au ajuns nimic altceva decat paravane si slugi ale 'noilor' conducatori ai omenirii. In ultimul deceniu, puterea politica si economica s-a mutat cu preponderenta mare din mainile guvernelor alese prin vot in mainile intereselor comerciale si financiare. Drept consecinta multe guverne nu-si servesc cetatenii care le-au ales ci servesc megacompanii nationale si internationale. Natiunile sunt in competitie acerba ca sa intre in gratiile acestor creaturi comerciale si sunt fortate sa sacrifice ultimele standarde de protejare a mediului inconjurator, de dreptate, de siguranta si de drepturi ale oamenilor. Ni se spune ca aceasta schimbare a puterii, numita 'globalizare', nu e numai de dorit ci si inevitabila Ni s-a promis ca 'globalizarea' va aduce prosperitate pentru toti Dar ne-a dat o populatie a globului de saraci lipiti pamantului care creste mai rapid decat creste populatia globului in general. Pe scurt, globalizarea inseamna ca avansul cel mai mare in prosperitate materiala a dus la decadere sociala extrema si ca cea mai infloritoare perioada de crestere tehnologica si stiintifica a ajuns sa ameninte posibilitatea vietii pe pamant. E usor de vazut cine profita de pe urma globalizarii. In America, de exemplu, marile companii profita mai mult ca oricand. In 1994 profitul lor a crescut cu 11%, in 1993, cu 13 % si in primul sfert al anului 1995, companiile din Fortune 500 au atins un profit nemaiintalnit de 20,12%! Pentru omul de rand, e alta poveste. De doua decenii salariul real e in scadere. Din 1973 salariul real a scazut cu 13,4 % pe ora si 19,2 % pe saptamana. In timp ce monstrii comerciali globali consuma, cresc si prospera, oamenii de rand traiesc cu groaza ca-si vor pierde slujba. In 1994, in culmea prosperitatii lor, marile corporatii americane au facut 516.069 de someri' (Wildlife Watch, August 1995, p. 2).

Statele Unite dau anual Israelului $13 miliarde sub diverse forme.

Cum dau guvernele faliment? Nu asa cum dau pravaliile faliment, ci reducand nivelul de trai al cetatenilor lor, in special al clasei de mijloc si distrugand moneda tarii prin inflatie neintrerupta. Americanii nascuti in 1994 vor plati 84,4% din venitul lor in impozite, zice Steve Hanke, profesor la Universitatea Johns Hopkins. In secolul nostru puterea de cumparare a dolarului a scazut cu 96 % (The Ron Paul Survival Report, 15 August 1995, pp. 5-6). Falimentul guvernului este acompaniat de masuri represive exacerbate. Constitutia Statelor Unite enumera doar 3 crime federale, dar din 3 au devenit 4.100 astazi. Pentru urmarirea si pedepsirea acestor 4.100 de crime federale politia statului politienesc se umfla tot timpul; peste 10 % din politisti sunt acum ai guvernului federal si nu mai raspund in fata guvernelor locale si a cetatenilor (ibidem, 15 Septembrie 1995, p. 5).

In Ianuarie 1995 Centrul Simon Wiesenthal din Los Angeles, California a trimis scrisori unui numar de 200 de centre care ofera publicului acces la Internet, cerandu-le sa nu permita 'nazistilor' si 'suprematistilor albi' sa aiba acces la Internet. Dar Dan Rosenbaum, redactorul sef al revistei Netguide - Ghidul Internetului nu e de acord. 'Acesta ar fi ultimul lucru de dorit din lume, sa-i facem sa se ascunda in subteran,' scrie el si continua: 'Prefer sa ramana vizibili, acolo unde pot sa-i urmaresc'. Adica pe Internet (Netguide, Martie 1996, p. 16).

In Septembrie 1995, miliardarul maghiaro-american George Soros a investit parte din profiturile de peste $1 miliard pe an obtinute din speculatii financiare in formarea unui grup care sa controleze Internet-ul. Citim ca 'Soros a investit milioane ca sa promoveze democratia (?!!) in Europa Rasariteana, dintre care $13 milioane in ultimii trei ani ca sa duca Internet-ul in rasaritul Europei. Multi il venereaza pe Soros, dar unii zic ca speculatiile lui cu fonduri monetare nu prea sunt curate Pana si unii afaceristi americani au indoieli cu privire la o astfel de personalitate cand finanteaza aspectul legal si politic al Internet-ului' (Network Computing, 15 Octombrie 1995, p. 31). Soros, care a investit $800 milioane in sistemele de telecomunicatii din Moscova, Novosibirsk si Yaroslavl (in Rusia) si Kiev (in Ucraina), a declarat ca va investi $22 milioane anul acesta ca sa-i puna pe rusi pe Internet (Informationweek, 22 Ianuarie 1996, p. 12). Cum ajung miliardarii, miliardari? Furand, zice Jerry Kaplan, care in autobiografia lui, Startup, publicata in 1995, scrie ca Bill Gates, magnatul companiei Microsoft, a furat programele echipei lui Kaplan si apoi i-a ruinat compania cu ajutorul companiei Intel (Informationweek, 2 Octombrie 1995, p. 86).

Cu zeci de ani in urma se mai auzea de mari sculptori si artisti romani ca Jalea, Medrea, Paciurea, Ladea. Dar in ultima jumatate de secol sculptura romaneasca nu exista, s-ar parea, decat prin Brancusi. Laudele ditirambice la adresa lui nu mai inceteaza; si li se reproseaza romanilor ca nu l-au stiut aprecia,

astfel incat a trebuie sa vina una ca Peggy Guggenheim, ale carei obiecte hidoase si obscene murdaresc frumoasa Venetie prin Muzeul de Arta Moderna Peggy Guggenheim, ca sa-l aprecieze si sa-l glorifice. 'Fara americani, niciodata nu as fi putut sa lucrez atat si, poate, nu as fi existat!' spunea el insusi (Romanul Liber, Iunie 1995, p. 15). Acest ziar fierbe de indignare cand relateaza cum genialele capodopere ale lui Brancusi nu sunt venerate indeajuns in Romania si cum cei doi legatari ai operei sale numiti de Brancusi in testamentul sau, Natalia Dumitresco si Alexandru Istrati, 'au realizat copii ale capodoperelor, vanzandu-le drept originale!' (ibidem). 'Fireste, s-au gasit o seama de experti, directori de muzee care sa ia atitudine impotriva industrializarii postume a operei brancusiene', ne linisteste Romanul Liber, care-si incheie diatriba cu strigatul de durere: 'Sarmane Brancusi, cand se vor sfarsi toate acestea?' Dar noi nu-l plangem pe Brancusi ci-i plangem pe expertii care trebuie sa deosebeasca nepretuitele capodopere brancusiene de imitatiile lipsite de valoare vandute pe sume exorbitante in Franta, Germania, Japonia.

Dar Brancusi nu impartasea cu Peggy Guggenheim numai ura pentru crestinism. El este puternic ancorat in miscarea New Age, religia Noii Ere. Mircea Alexandrescu ne povesteste tot in Romanul Liber (Februarie 1994, p. 28) ca 'Brancusi citea si vorbea cu placere despre Milarepa, un ermit budist din Tibet.

Sculptorul a calatorit in India, invitat de Maharadjahul Iesuant Rao-Holkar.' Pe vremea cand Brancusi sculpta Sarutul, 'occidentul descoperea cu alti ochi valorile spirituale din Asia si subcontinentul indian. Les Kama-sutra de Vatsayana incepeau sa circule la Paris insotite de ilustratii abundente. Cataloage cu panteonul budist reproduceau si Samvara Blanc, unul din zeii titulari din budismul esoteric indian de obicei reprezentat in uniune mistica: polul masculin reprezentand L'Eveil, cel feminin La Sagesse, intelepciunea inerenta pentru Eveil', scrie Mircea Alexandrescu, care apoi se lamenteaza ca inalta cultura hindusa a patruns si in piata Centrului Beaubourg, unde 'se canta, se bea, se picteaza, se cerseste, se vand tot felul de fleacuri Se urineaza pe atelierul Brancusi' (uita insa o alta latura importanta a ideologiei hinduse care l-a insufletit pe Bracusi: se fura). Unor astfel de reprezentari ale 'uniunii mistice' de obicei li se zice pornografie in cercuri mai putin 'intelectuale'.

'Brancusi a fost superstitios, ghicea in carti si zat de cafea, credea in spirite si se credea inzestrat cu daruri supranaturale, pornind sau oprind ploile. Reminiscente din copilarie, cand era ingrijit de Baba Brandusa', opineaza Alexandrescu. Dar milioane si milioane de oameni au fost ingrijiti de babe care dadeau in bobi si credeau in strigoi si n-au devenit adepti ai hinduismului sau ai culturilor voodoo. 'Unul din primele cadouri oferite perechii de artisti-colegi de atelier [Alexandru Istrati si Natalia Dumitresco] a fost un gros surub de presa, prezentat ca 'spiritul locului'' (ibidem).

Citim in Romanul Liber din Ianuarie 1996 (p. 8) despre '400.000 de vizitatori care au platit biletul la Retrospectiva Brancusi in timp ce tot targul [Parisul] a vorbit despre Brancusi si toate autobuzele purtau afise publicitare cu muza adormita'. Cautand opera sculptorului, Mircea Alexandrescu aude ca e plecata in turneu international dar mai sunt cateva piese la Fminimasculin, sectie aflata la etajul 5 al Muzeului National de Arta Moderna de la Beaubourg. 'si eu urc la etajul 5 si ma gasesc in fata unui tablou: L'Origine du Monde de Gustave Courbet, pictat in 1866 pentru Kalil-bey', povesteste Alexandrescu, 'o pictura care nu respecta canoanele artei din secolul XIX: un corp de femeie cu gambele despartite, dezvaluind triunghiul intim si linia sexului'. Alte opere de arta din aceasta sectie sunt 'Man Ray cu fotografii alb-negru ambigue: barbatii poarta vestminte femeiesti; Andy Warhol cu Autoportret in travesti; Giacometti cu Sfera suspendata sau Pointe a l'oeil; Piccasso cu Raphael et la Fornarina sau Le Baiser; mai sunt prevazute si alte expresii de arta contemporana in care se vorbeste despre iubirea dintre barbati, de SIDA, iubirea dintre femei, prezervative si alte accesorii din balciul sado-maso. Mi-a facut placere sa surprind grupuri de vizitatori admirand tacuti o varianta a Sarutului de Brancusi, Trupul de tanara fata, sau Trupul de barbat tanar si bronzul Printesei X, sculptura pe care cenzura din Romania a acceptat-o pentru a o asemana cu un telefon'. Fotografia sculpturii NU seamana cu un telefon.

'Indrazneala apartine artistilor si organizatorilor', zice Alexandrescu, dar minte. Linia politica a Noii Ordini Mondiale este degradarea maselor prin impunerea pornografiei, a perversiunilor sexuale, a culturilor satanice, demonice, hinduse. Cei care le promoveaza sunt functionarii plutocratiei internationale, din care facea parte cu buna stiinta Peggy Guggenheim, protectoarea lui Brancusi. N-au nevoie de curaj ca sa-si faca treaba pentru care sunt platiti. Cei care au nevoie de curaj sunt cei care indraznesc sa-i spuna pornografiei pe nume chiar cand toate universitatile si intreaga mass-media din lume ii canta osanale numind-o cultura; cei care indraznesc sa-si apere civilizatia crestina, cea mai ridicata din istoria omenirii, in fata asaltului bine finantat al religiei Noii Ere cu hinduismul, budismul din Tibet, voodoo, strigoii, tranvestitii si sado-mazochistii ei cu tot.