Sursele de apa si calitatea apei de irigatie

sursele de apa si calitatea apei de irigatie

1. Sursele de apa pentru irigat

Apa destinata irigarii culturilor poate proveni din trei surse: apele de suprafata, apele subterane si apele marine.

Apele de suprafata - reprezinta sursa cea mai importanta pentru irigarea culturilor. Principala categorie de ape de suprafata este reprezentata de cursuri naturale de apa. Atunci cand necesarul de apa nu este acoperit, datorita debitelor mici, se contruiesc pe traseul cursurilor de apa, bazine de acumulare, care inmagazineaza cantitati mari de apa.

In tara noastra, principala sursa de apa este formata din Dunare si reteaua interioara a cursurilor de apa.

Volumul mediu multianual de apa al Dunarii este de 155 miliarde m³/an, iar al raurilor interioare de circa 35 miliarde m³/an.

Suprafata agricola care poate fi irigata anual din Dunare este de circa 1,3 milioane ha.

Din raurile interioare pot fi utilizate pentru irigatie doar 6 miliarde m³/an, ceea ce reprezinta 15% din total, dar, prin acumulari, volumul de apa care poate fi utilizat creste cu peste 20 miliarde m³/an.

Apele subterane - reprezinta o rezerva de apa pentru irigatie, principala lor utilizare fiind in alimentatie, in unele ramuri ale industriei, in igiena etc. Debitele apelor subterane sunt mici, pana la 10-15 l/s, iar folosirea lor presupune, adesea, investitii ridicate. Adesea, apele subterane au temperaturi scazute si un continut ridicat de saruri, situatii in care sunt contraindicate pentru irigatie.

Apele marine - reprezinta a treia mare sursa de apa pentru irigatie. Utilizarea lor se va face doar dupa desalinizare. Aceasta categorie de apa poate reprezenta o sursa de perspectiva, in conditiile identificarii unor tehnologii    de desalinizare a apei, la costuri accesibile.

Mai pot fi utilizate in irigatie si alte categorii de apa:

Apele reziduale si apele uzate, de canalizare, din marile asezari urbane, constituie una din sursele de apa pentru irigat tot mai larg utilizate. Pentru a corespunde calitativ, aceste ape trebuie tratate mecanic, chimic si biologic. Exista situatii in care folosirea apelor reziduale si a celor uzate, se face cu precautie, chiar dupa tratarea acesteia. Spre exemplu, nu se vor uda cu astfel de ape legumele ce urmeaza sa se consume in stare proaspata; cartofii si cerealele nu se vor uda dupa inflorire; sfecla furajera, plantele uleioase si pentru fibre nu se vor uda cu patru saptamani inainte de recoltare; pasunile si fanetele cu doua saptamani inainte de recoltare si pasunat etc. (I.Jinga, 1971; I.Plesa, 1974; N.Onu, 1988).

2. calitatea apei de irigatie

Stabilirea unei surse de apa se face dupa mai multe criterii, tinandu-se seama, pe langa debitul sursei, si de proprietatile fizice si chimice, care influenteaza calitatea acesteia.

Utilizarea in irigatie a unor ape necorespunzatoare calitativ, poate conduce, in cele mai multe cazuri, la fenomene de degradare a solurilor, indeosebi prin saraturare si inmlastinire.

Cunoasterea continutului de saruri si a felului acesteia, influenteaza alegerea metodei de udare, care sa contribuie la prevenirea proceselor de degradare si la stabilirea masurilor de ameliorare a solurilor afectate (I.Plesa, 1974; V.Ionescu Sisesti, 1982; N.Onu, 1988; V.Budiu, 1992).

2.1. Proprietatile apei de irigatie

Aprecierea calitatii apei de irigatie se face in functie de principalele proprietati fizice si chimice ale acesteia: temperatura, turbiditatea, gradul de aeratie, reactia, concetratia in elemente chimice si in saruri solurile (N.Onu, 1992).

Temperatura apei trebuie sa aiba valori apropiate de ale temperaturii optime de vegetatie a plantelor. Aceasta conditie este indeplinita de cele mai multe dintre sursele de apa de suprafata.

O situatie speciala o prezinta apele subterane, a caror temperatura este, de regula, mai redusa. Prin circularea acestei categorii de apa pe canale si conducte, inainte de udarea propriu-zisa, temperatura creste la nivelul corespunzator, care nu dauneaza culturilor.

Turbiditatea reprezinta cantitatea de aluviuni aflate in suspensie si transportate de apa, intr-o unitate de volum. Valoarea turbiditatii se exprima in g/l sau kg/m³.

In apele de suprafata, cantitatea de aluviuni este mai ridicata decat in apele subterane. De asemenea, gradul de turbiditate variaza chiar pe acelasi curs de apa, de la un sezon la altul, in functie de debitul si viteza cursului de apa.

Gradul de aeratie sau continutul in oxigen al apei de irigatie are importanta in desfasurarea proceselor de oxidare din sol. O apa buna pentru irigatie contine minimum 4 mg oxigen intr-un dm³ de apa si consumul biochimic de oxigen pentru procesele de oxidare bacteriana in 5 zile este de maximum 12 mg/dm³.

Cursurile de apa au un grad de aeratie satisfacator, apele subterane au un grad mai redus, iar lacurile, baltile, bazinele si iazurile sunt nesatisfacatoare, fiind aproape lipsite de oxigen. Folosirea acestor ape la irigatie este posibila doar dupa aplicarea unor masuri de aeratie.

Reactia apei sau concentratia apei in ioni de hidrogen, exprimata in unitati pH este un indicator important ale apei de irigatie. Valorile pH admise se situeaza intre limitele 5 -8,6, cu precizarea ca apele cu pH mai mic de 6,5 sau mai mare de 7,5 necesita masuri de ameliorare inainte de utilizare. Cele mai multe culturi prefera, asadar, o reactie apropiata de cea neutra, pentru apa de irigatie.

Concentratia in saruri este un indice complex al calitatii apei de irigatie si se exprima ca reziduu salin sau reziduu mineral fix, in g/l, in mg/dm³, in parti per milion (ppm) sau in g/100 g sol uscat, sub forma conductivitatii electrice a solutiei solului, care este direct proportionala cu continutul in saruri. Conductivitatea electrica a unei solutii depinde de numarul de ioni, sarcinile electrice ale acestora si mobilitatea lor si se exprima in micromho/cm la 25sC (1 mho = 1/ohm) sau in unitati Siemens/cm la 25sC (unitatea siemens, cu simbolul S, inlocuieste unitatea mho). Cantitatile separate de ioni se exprima in miliechivalenti (me) la litru (me/l) pe dm³ (me/dm³) sau in grame la litru.

Pe baza analizelor fizice, chimice si biologice ale apelor, se stabilesc indici calitativi care ajuta la caracterizarea surselor de irigatie. Principalii indici calitativi ai apelor de irigatie sunt: indicii salini - reziduul salin, sarurile minerale dizolvate (cloruri, sulfati de sodiu), indicele CSR (carbonat de sodiu rezidual) si indicele SAR (raportul de absorbtie a sodiului - sodium absorbtion ratio)