Abordari teoretice ale asigurarilor

Abordari teoretice ale asigurarilor

Forme de protectie a oamenilor si bunurilor impotriva calamitatilor naturii si accidentelor

Cauzele generatoare de pagube pot fi grupate in 2 categorii:

a) Cauze independente de vointa oamenilor, care au un caracter obiectiv cum sunt fortele naturii care nu pot fi controlate de om: cutremure, inundatii, fulgere, deces, etc.

b) Cauze legate de comportamentul oamenilor, care au un caracter subiectiv, cum ar fi: caracteristici de comportament (imprudenta, nervozitate, etc), care conduc la accidente, invaliditati, incedii, etc

Pentru a peintampina aparitia evenimentelor generatoare de cauze, denumite riscuri, oamenii apeleaza la mai multe forme sau cai de protectie:

a) Masuri de ocrotire gospodareasca a bunurilor si a sanatatii oamenilor. Se cauta evitarea riscului sau prevenirea lui prin anumite masuri care sa impiedice producerea acestuia cum ar fi: masuri de indiguire, masuri de regularizare a unor cursuri de apa, masuri de impaduriri, masuri de reducerea surselor de poluare a mediului inconjurator, masuri de construire de locuinte solide.

Oricat de eficiente ar fi masurile intreprinse de om prin ocrotire gospodareasca, ele au numai capacitatea de a limita frecventa riscurilor si a proportiilor pagubelor. De aceea trebuie create anumite rezerve materiale si banesti, in vederea acoperirii eventualelor pagube.

b) Constituirea unor fonduri de rezerva in mod descentralizat (autoasigurarea) sau centralizat.

Autoasigurarea este o forma de creare autonoma si descentralizata a unor fonduri de rezerva care sunt destinate acoperirii pagubelor provocate de evenimente neprevazute. Teoretic, aceste fonduri ar trebui sa fie egale cu valoarea patrimoniului persoanelor fizice sau juridice, insa in practica acest lucru nu este posibil si nici eficient. Fondurile de rezerva create in mod centralizat sunt reflectate in bugetul de stat la partea de cheltuieli si ele devin fonduri de asigurare atunci cand sunt folosite pentru acoperirea pagubelor provocate de evenimente neprevazute. Aceste fonduri de rezerva nu sunt insa suficiente pentru acoperirea tuturor pagubelor care pot sa apara in economie.

c) Cea mai importanta forma de constituire a fondurilor destinate acoperirii pagubelor, produse de diferite riscuri se realizeaza prin intermediul societatilor de asigurare si reasigurare. Aceasta forma se caracterizeaza prin faptul ca fondurile se constituie in mod descentralizat din contributiile asiguratilor (persoane fizice sau juridice) si se utilizeaza in mod centralizat la nivelul societatilor de asigurare pentru acoperirea despagubirilor celor care au suferit in urma unor evenimente.

Cele 3 forme de protectie prezentate mai sus nu se exclud, ci se completeaza reciproc actionand impreuna in acelasi scop fiecare insa avand specificul sau.

Conceptul de asigurare

Definitie: asigurarea consta in protectia financiara pentru prevederi cauzate de o gama larga si variata de riscuri. Asigurarea are la baza un acord de vointa (contract de asigurare), incheiat intre asigurator si asigurat prin care asiguratorul ofera asiguratului protectie pentru riscurile pe care si le-a asumat obligandu-se sa plateasca contravaloarea daunelor sau suma asigurata, in cazul producerii anumitor evenimente, iar asiguratul se obliga sa plateasca o suma de bani determinata, numita prima de asigurare

In literatura de specialitate sunt formulate acceptiuni diferite in ceea ce priveste conceptul de asigurare. Astfel, Florian Bercea apreciaza ca asigurarea are la baza existenta riscurilor comune care pot provoca pagube importante economiei nationale si populatiei. Exista riscuri comune determinand formarea comunitatii de risc, care accepta achitarea primelor de asigurare unei institutii specializate in vederea constituirii fondurilor de asigurare. Unii economisti considera definitorii in privinta asigurarii urmatoarele trasaturi principale ale acestuia:

existenta riscului, a comunitatii de risc si neutralitatea in suportarea pagubelor

Altii considera ca esenta asigurarii consta in scopul si metoda acesteia: scopul se refera la compensarea pagubelor produse de calamitati ale naturii si accidente, la prevenirea pagubelor, iar metoda se refera la acoperirea riscurilor, crearea unei comunitati de risc, toate acestea materializate prin formarea si utilizarea fondurilor de asigurare.

Cu toate ca nu s-a ajuns la un consens in ceea ce priveste notiunea de asigurare, se pot desprinde totusi anumite trasaturi caracteristice ale asigurarilor:

1. existenta si actiunea unor riscuri pe care asigurarea le ia sub protectia sa
2. existenta si formarea comunitatilor de risc care cuprinde totalitatea persoanelor fizice si juridice care, amenintate de existenta unor riscuri comune accepta sa plateasca sume de bani sub forma primelor de asigurare din care se vor plati pagubele produse de aceste riscuri
3. mutualitate in suportarea pagubelor care reprezinta un act de solidaritate umana potrivit careia riscul este suportat si acoperit in comun de catre toate persoanele cuprinse in asigurare ("toti pentru unul si unul pentru toti")
4. formarea si utilizarea fondului de asigurare sub forma baneasca
5. ev trebuie sa fie intamplator iar realizarea lui sa nu depinda de vointa asiguratului, fie ca acest lucru este imposibil, fie ca interesul asiguratului sau legea il impiedica sa-l provoace
6. evenimentul sa fie evaluabil sa se bazeze pe calculele statistico-matematice, atat in privinta frecventei lui cat si a proportiilor valorice ale fiecarui caz in parte.

Pornind de la aceste trasaturi, in economia nationala se formeaza si se utilizeaza 2 mari categorii de fonduri de asigurare si anume: fondurile de asigurari sociale si fondurile de asigurari comerciale.

Functiile si rolul asigurarii

Specialistii in domeniul asigurarilor considera ca aceasta indeplineste 3 functii specifice:

1. Functia de compensare a pagubelor pricinuite de calamitati ale naturii si accidente (in cazul asigurarilor de bunuri si raspundere civila), sau de plata a unor sume asigurate, atunci cand in viata asiguratilor survin anumite evenimente. Asigurarile au rolul de a contribui la refacerea bunurilor avariate sau distruse, la repararea unor prejudicii fata de terti, pentru care asiguratii raspund conform legii si acordarea unor sume de bani in cazul producerii unor evenimente privind viata si integritatea oamenilor.
2. Functia de prevenire a pagubelor a aparut si s-a dezvoltat dupa cel de-al II-lea razboi mondial si ea se exercita prin 2 cai:

finantarea unor activitati de prevenire a calamitatilor naturale si accidentelor (construirea de diguri, lucrari de impaduriri, desecari, irigatii, finantarea unor programe educationale pentru asigurati)

stabilirea unor conditii de asigurare care sa oblige pe asigurat la o conduita preventiva permanenta.

3. Functia financiara apare ca urmare a decalajului de timp intre momentul incasarii primelor si momentul platii despagubirilor sau sumelor asigurate, decalaj important indeosebi la asigurarile de viata. Astfel societatile de asigurari concentreaza temporar sume importante de bani pe care le plaseaza pe piata de capital pentru a le fructifica si a-si consolida pozitia financiara. Domeniile in care societatile de asigurari pot plasa fondurile de asigurare sunt limitative prin lege si anume:

• Depozite bancare
• Achizitia de obligatiuni de stat
• Achizitia de actiuni cotate la bursa de valori
• Plasamente pe piata imobiliara

Unii economisti din tara noastra trateaza asigurarile ca pe o componenta a mecanismului financiar al tarii, drept pentru care considera ca acestea indeplinesc cele 2 (doua) functii ale finantelor publice:

Ø      Functia de repartitie

Ø      Functia de control

Clasificarea asigurarilor

In literatura de specialitate sunt utilizate mai multe criterii de clasificare a asigurarilor si anume:

1.Dupa natura raporturilor juridice de asigurare:

a) Asigurari obligatorii: asigurarea obligatorie izvoraste din interesul economic si social al intregii colectivitati si ea se introduce atunci cand bunurile unui numar mare de persoane fizice si juridice sunt amenintate de anumite riscuri astfel incat fiecare detinator individual al bunului respectiv ar avea de suportat pagube la producerea evenimentelor asigurate. In cele mai multe tari, ca si in tara noastra forma de asigurare obligatorie este asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse din accidente de autovehicule. In Romania aceasta forma a fost reglementata prin Legea    136/1995, privind asigurarile si reasigurarile. Clauzele contractului, limitele maxime si minime de raspundere pentru pagube produse la bunuri, vatamari corporale sau deces, sunt stabilite prin Hotarare de Guvern la propunerea Ministerului de Finante. Legea prevede obligatia persoanelor fizice si juridice, detinatoare de autovehicule supuse inmatricularii, sau care circula pe teritoriul Romaniei, de a le asigura pentru cazurile de raspundere civila ca urmare a pagubelor produse din accidente pe teritoriul Romaniei. Posesorii de autovehicule care nu-si achita la termen primele de asigurare isi pierd calitatea de asigurat si sunt sanctionati conform legii.

b) Asigurari facultative: asigurarea facultativa are la baza acordul de vointa dintre asigurator si asigurat, concretizat prin semnarea contractului de asigurare prin care sunt stabilite drepturile si obligatiile partilor, precum si toate celelalte elemente ale asigurarii: suma asigurata, prima de asigurare, perioada de asigurare, riscuri acoperite (sau excluse), etc.

Asigurarea obligatorie prezinta o serie de trasaturi, care o deosebesc de cea facultativa si anume:

- in asigurarea obligatorie sunt cuprinse toate bunurile de acelasi fel, fiind deci, o asigurare totala. Fiind totala se exclude posibilitatea selectiei riscurilor, dar primele de asigurare sunt stabilite la cote mai reduse. Asigurarea facultativa, cuprinde doar o parte din bunurile de acelasi fel, ofera posibilitatea selectiei riscurilor, insa tarifarea este mai ridicata

- suma asigurata este stabilita prin lege, sub forma unor norme de asigurare ceea ce inseamna ca asigurarea obligatorie este o asigurare normata. La asigurarea facultativa suma asigurata nu este stabilita prin norme, ea se stabileste de comun acord intre asigurat si asigurator, dar nu poate depasi, valoarea reala a bunului asigurat din momentul incheierii politei.

- spre deosebire de asigurarea facultativa auto-casco, la care suma asigurata se diminueaza de fiecare data cu despagubirea acordata anterior, la asigurarea obligatorie de raspundere civila auto, la acordarea unei despagubiri nu se va tine seama de despagubirile acordate anterior.

2.Dupa domeniul asigurarii deosebim:

a) Asigurari de bunuri: in cazul asigurarilor de bunuri, obiectul asigurarii il constituie anumite bunuri (un autovehicul, o constructie, animale, culturi agricole, etc.) amenintate de anumite riscuri provocatoare de pagube.

b) Asigurari de raspundere civila: in cazul asigurarilor de raspundere civila numita si asigurarea de responsabilitati obligatorii, asigurarea consta intr-o valoare patrimoniala egala cu despagubirile ce ar urma sa le plateasca asiguratul unor terte persoane ca urmare a unui prejudiciu cauzat acestora si pentru care raspunde potrivit legii. Asigurarile de bunuri si de raspundere civila sunt asigurari contra pagubelor denumite si asigurari de daune avand drept scop repararea prejudiciului care ameninta patrimoniul asiguratului.

c) Asigurari de persoane: au ca obiect persoane fizice, viata si integritatea sa supuse amenintarii unor evenimente care pot provoca boala, invaliditatea sau decesul. Anumiti specialisti considera ca in cadrul acestei clasificari dupa domeniul asigurarii mai poate fi specificata o categorie distincta si anume asigurarea riscurilor financiare (asigurarea riscului de neplata din partea debitorilor in cazul in care acestia intra in incapacitate de plata).

3.In functie de subiectele raporturilor de asigurare se disting:

a) Asigurari directe

b) Asigurari indirecte (reasigurari)

Specific asigurarilor directe este faptul ca raporturile de asigurare se stabilesc nemijlocit intre asigurati si asiguratori fie in baza contractului, fie in baza legii.

Coasigurarea (asigurarea directa) in care exista mai multi asiguratori si un singur asigurat.

Spre deosebire de asigurarile directe, asigurarea indirecta apare ca un raport care se stabileste de fiecare data intre 2 societati de asigurare dintre care una are calitatea de reasigurat si cealalta de reasigurator. Reasigurarea are la baza contractul de reasigurare prin intermediul caruia reasiguratul cedeaza unui reasigurator o parte din raspunderile asumate prin contractul de asigurare.

Reasiguratorul isi asuma obligatia de a participa la acoperirea despagubirilor in limitele asumate in contractul de reasigurare.

4.Dupa riscul asigurat exista asigurari pentru urmatoarele categorii de riscuri:

• Riscuri ale naturii: cutremure, incendii, grindina, traznet, explozii
• Riscuri din accidente: derapari, rasturnari, coliziuni
• Riscuri ale animalelor: diferite epizoolii sau accidente ale animalelor
• Evenimente ce pot surveni in viata oamenilor: boala, invaliditatea, decesul, supravietuirea
• Prejudicii cauzate tertilor pentru cazurile de raspundere civila

5.Dupa sfera de cuprindere teritoriala asigurarile se impart in:

a) Asigurarile interne se caracterizeaza prin faptul ca partile contractate, obiectele asigurate si riscurile cuprinse in asigurare se afla sau se produc pe teritoriul aceluiasi stat. De asemenea primele de asigurare, sumele asigurate si despagubirile se platesc in moneda statului pe teritoriul caruia se afla bunurile sau se produc riscurile.

b) Asigurarile externe se caracterizeaza prin aceea ca fie partile contractante fie obiectul asigurarii, fie riscul asigurat se afla sau se produc pe teritoriul altui stat. Primele de asigurare, sumele asigurate si despagubirile pot fi calculate si platite in valuta. In cadrul acestei asigurari pot fi incluse: asigurarea marfurilor pe timpul transportului extern, asigurarea navelor maritime si fluviale ce parcurg rute internationale.