Conceptul de asigurare

CONCEPTUL DE ASIGURARE

1. Continutul conceptului de asigurare

Dupa Gh. Bistriceanu[1] „asigurarea este operatiunea financiara ce decurge dintr-o lege sau dintr-un contract prin care societatea de asigurari se obliga ca în schimbul unei sume primite periodic sa despagubeasca pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în urma unor întâmplari independente de vointa lui”.

În acelasi timp, se poate spune ca, asigurarea este un raport juridic izvorât din lege sau dintr-un contract de asigurare a persoanei sau a unui bun.

Asigurarea are urmatoarele trasaturi caracteristice:

      riscurile se compenseaza prin crearea unei comunitati de risc si suportarea daunelor se face potrivit principiului mutualitatii.

      evenimentul trebuie sa fie întâmplator, adica producerea riscului sa fie independenta de vointa asiguratului si asiguratorului;

      evenimentul trebuie sa se poata evalua pe baza calculelor  statistico-matematice privind frecventa si proportiile valorice ale fiecarui risc;

      asiguratii trebuie sa fie egal amenintati de riscurile respective;

      plata primei de asigurare si, respectiv, a indemnizatiei de asigurare, în forma cea mai simpla.

Problemele asigurarii trebuie abordate, dupa caz, sub trei aspecte:

juridic,

economic

financiar.

Abordarea juridica

Pentru a fi operanta asigurarea trebuie sa capete forma juridica,  O asemenea forma i-o confera contractul, care constituie 'legea partilor', precum si legea propriu-zisa, emisa de puterea legislativa.

Potrivit legii asigurarilor din 1995, 'prin contractul de asigurare, asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului, iar acesta se obliga ca, la producerea unui anume risc, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului despagubirea sau suma asigurata, denumita în continuare îndemnizatie, în limitele si la termenele convenite'.

Formulari asemanatoare pot fi întâlnite si în codurile civile ale altor tari. 

Legea si contractul de asigurare se completeaza reciproc, constituind izvoare de drepturi si obligatii în domeniul asigurarilor.

Legea constituie principala forma juridica de reglementare a asigurarilor.

n art. 942, Codul civil român defineste contractul ca fiind „acordul între doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânsii un raport juridic'.

Contractul de asigurare este strict bilateral si, de regula, nu se poate încheia cu titlu gratuit.

Din punct de vedere juridic, contractul de asigurare face parte din categoria contractelor aleatorii.

Potrivit prevederilor Codului civil român, art. 1635 „contractul aleatoriu este conventia reciproca ale carei efecte, în privinta beneficiilor si a pierderilor pentru toate partile, sau pentru una sau mai multe dintre ele, depinde de un eveniment necert'.

Asigurarea facultativa se realizeaza prin contractul de asigurare.

Toate asigurarile sunt reglementate prin lege, dar, în timp ce asigurarile obligatorii functioneaza direct pe baza de lege, asigurarile facultative au la baza si contractul de asigurare semnat de parti.

Asigurarile sub aspect economic

Relatiile de asigurare sunt o componenta a finantelor, a relatiilor economice.

Relatiile economice de asigurare se concretizeaza în primul rând în constituirea fondului de asigurare, dar si în procesul de repartitie al acestuia. Aceste relatii banesti de repartitie se concretizeaza în primele de asigurare pe care le platesc companiile nationale, regiile autonome si societatile comerciale pentru asigurarea unor bunuri ale lor, organizatiile private si persoanele fizice pentru asigurarea bunurilor lor sau chiar a persoanelor fizice. Aaceleasi relatii economice de asigurare se folosesc si cu prilejul utilizarii fondului de asigurare pentru finantarea diferitelor masuri de prevenire, limitare si combatere a efectelor distructive ale manifestarii fortelor naturii,  accidentelor, pentru compensarea daunelor survenite si plata sumelor asigurate în cazul accidentarii sau decesului persoanelor asigurate etc.

Din punct de vedere economic, asigurarile exprima ansamblul relatiilor banesti cu ajutorul carora se întreprind masurile corespunzatoare în vederea desfasurarii normale, neîntrerupte a procesului de productie, în scopul apararii integritatii avutului public, privat si personal si ocrotirii persoanelor fizice în cazurile de pierdere a capacitatii de munca, supravietuire, în caz de deces.

Continutul economic al relatiilor de asigurare este determinat de natura si trasaturile orânduirii social-economice si de stat, de formele de proprietate, de legile economice obiective.

Întrucât asigurarile fac parte din sfera finantelor, ele întrunesc trasaturile acestora, dar, în acelasi timp, ele au si unele trasaturi specifice determinate de modul de constituire, de repartizare si de utilizare a fondului de asigurare. Astfel, asigurarile au fost instituite ca urmare a existentei unor riscuri comune a caror producere cauzeaza uneori pagube foarte mari economiei în ansamblu. Riscurile comune determina constituirea comunitatii de risc, adica anumite persoane fizice si juridice sunt amenintate de aceleasi riscuri, primejdii, ceea ce le determina sa participe împreuna la organizarea si ducerea luptei pentru 'apararea unor interese comune”.

Relatiile de asigurare se nasc între companiile nationale, regiile autonome, societatile comerciale, societatile de comert exterior, de transporturi, unitatile si organizatiile cooperatiste, private si persoanele fizice, pe de o parte, si societatile de asigurari, pe de alta parte.

Asigurarile sub aspect financiar

Asigurarile sunt considerate o ramura prestatoare de servicii, un intermediar financiar si un activ financiar într-o economie de incertitudini.

Societatile de asigurari pot face depuneri la banci, pot achizitiona hârtii de valoare, pot face investitii în bunuri imobiliare, participa la operatiuni de bursa, pot solicita împrumuturi etc.

Ca si celelalte componente ale sistemului financiar, asigurarile îndeplinesc anumite functii.

Functia de repartitie - functie principala a asigurarilor

se manifesta, în primul rând, în procesul de formare a fondului de asigurare, la dispozitia organizatiei de asigurare, pe seama primei de asigurare; 

se manifesta în procesul de repartitie a fondului de asigurare catre destinatiile sale legale, si anume: plata indemnizatiei de asigurare, finantarea unor actiuni cu caracter preventiv, acoperirea cheltuielilor administrativ-gospodaresti ale organizatiei de asigurare si constituirea unor fonduri de rezerva.

impozitele datorate de organizatia de asigurare sunt dirijate la bugetul de stat sau la bugetele locale, dupa caz,

contributiile cuvenite asigurarilor sociale sunt îndreptate catre bugetul asigurarilor sociale de stat.

Functia de control - functie complementara a asigurarilor

urmareste modul cum se încaseaza primele de asigurare si alte venituri ale organizatiei de asigurare,

urmareste cum se efectueaza platile cu titlu de indemnizatie de asigurare,

urmareste cheltuielile de prevenire a riscurilor,

urmareste cheltuielile administrativ-gospodaresti, s.a.,

urmareste corecta determinare a drepturilor cuvenite asigurarilor,

urmareste gospodarirea judicioasa a fondului de asigurare si a rezervelor legale constituite,

urmareste îndeplinirea integrala si la termen a obligatiilor financiare ale asiguratorului fata de stat si de terti.

Dupa cum se stie, notiunea de asigurare se foloseste în legatura nu numai cu activitatea societatilor comerciale de asigurari si a organizatiilor de asigurari mutuale, dar si cu asigurarile sociale.