Elementele tehnice ale asigurarilor

ELEMENTELE TEHNICE ALE ASIGURARILOR

1. Asiguratorul - este persoana juridica (societatea de asigurari) sau societatea de asigurari-reasigurari care, in schimbul primei de asigurare incasate de la asigurati, isi asuma raspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamitati naturale sau accidente, de a plati indemnizatia de asigurare la producerea riscului prevazut.

2. Asiguratul - este persoana fizica sau juridica care, in schimbul primei de asigurare platite asiguratorului, isi asigura bunurile impotriva anumitor calamitati naturale sau accidente, sau persoana fizica ce se asigura impotriva unor evenimente ce pot aparea in viata sa, precum si persoana fizica ce se asigura pentru prejudiciul pe care il poate produce unor terte persoane.

3. Beneficiarul asigurarii - reprezinta persoana care are dreptul sa incaseze despagubirea sau indemnizatia de asigurare fara insa ca aceasta sa fie parte la contractul de asigurare. Aceasta persoana poate fi mentionata de asigurat in polita de asigurare sau este desemnata in cursul executarii contractului de asigurare prin declaratia scrisa, comunicata de asigurat societatii de asigurare, sau prin testament.

4. Contractantul asigurarii - este persoana fizica sau juridica care poate incheia o asigurare, fara sa obtina calitatea de asigurat (ex: un agent economic care incheie o asigurare de accidente pentru salariatii sai, care sunt transportati la si de la locul de munca cu autovehicule apartinand acestuia).

5. Contractul de asigurare - este actul incheiat intre asigurator si asigurat prin care primul isi asuma raspunderea ca, in schimbul primei de asigurare, sai plateasca celui de-al doilea suma asigurata sau echivalentul acesteia la producerea riscului asigurat. In contractul de asigurare se regasesc o serie de precizari privind drepturile si obligatiile celor doua parti.

6. Coasigurarea - este operatiunea are apare in momentul subscrierii unor riscuri de dimensiuni mari, ce depasesc capacitatea de acoperire a unui singur asigurator. Prin urmare, doi sau mai multi asiguratori subscriu acelasi risc, insa preiau pe propria raspundere a fiecaruia doar o cota parte din riscul respectiv. Altfel spus, coasigurarea este o asigurare bazata pe coparticipare, adica in functie de cota de participare la preluarea riscului va avea loc impartirea primei de asigurare intre asiguratorii respectivi si acoperirea eventualei daune inregistrate.

7. Intermediarii in asigurari - sunt persoane fizice sau juridice romane care realizeaza o activitate de intermediere in asigurari in baza unei autorizatii sau a inregistrarii acestora conform normelor legale. Ei pot fi intalniti ca brokeri de asigurare sau ca agenti de asigurare.

8. Brokerul de asigurare - este persoana juridica romana, autorizata conform legii, care negociaza cu persoane fizice sau juridice incheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare si acorda asistenta inainte si pe parcursul derularii contractelor sau pentru regularizarea daunelor ce urmeaza sa fie despagubite de asigurator. Pe langa acestia mai pot functiona si asistentii in brokeraj, care pot fi persoane fizice sau juridice care, in baza unui contract incheiat cu un broker de asigurare si/sau de reasigurare capata o imputernicire in legatura cu un mandat de brokeraj al acestuia.

9. Mandatul de brokeraj - este contractul dintre un asigurat sau un potentia asigurat, care are calitatea de mandant, si brokerul de asigurare si/sau de reasigurare in calitate de mandatar. Prin acest contract se incredinteaza mandatarului negocierea sau incheierea contractelor de asigurare / reasigurare, acordarea de asistenta inainte si pe parcursul derularii contractelor ori in ceea ce priveste regularizarea daunelor.

10. Agentul de asigurare - este persoana fizica sau juridica imputernicita care, in baza autorizarii unui asigurator / reasigurator, incheie, in numele si in contul asiguratorului / reasiguratorului, contracte de asigurare / reasigurare cu tertii, conform conditiilor din contractul de mandat incheiat.

Pe langa agentul de asigurare, intalnim subagenti si agenti de asigurare subordonati.

11. Subagentii - sunt persoane fizice, altele decat conducatorul agentului de asigurare, care au calitatea de angajati cu contract de munca cu persoana juridica si actioneaza in numele acesteia.

12. Agentul de asigurare subordonat - este persoana fizica sau juridica care presteaza activitate de intermediere in asigurari in numele si in contul unuia sau mai multor asiguratori.

13. Reasigurarea - este operatiunea prin care un asigurator cedeaza o parte din raspunderea asumata unui reasigurator.

14. Reasiguratul - este asiguratorul care cedeaza, prin contractul de reasigurare, o parte din raspunderea sa unui reasigurator.

15. Reasiguratorul - este persoana juridica ce preia asupra sa, prin contractul de reasigurare, o parte din raspunderea unui resigurat/ unor reasigurati.

16. Bancassurance - activitatea de distributie a unor produse de asigurari, complementara la produsele bancare, prin intermediul unitatilor bancare. Ex: o banca incheie, in numele unei societati de asigurare, contrate de asigurare cu persoane fizice sau juridice care isi desfasoara activitatea pe teritoriul Romaniei. Pentru activitatea prestata, banca percepe un comision calculat prin aplicarea unei cote procentuale asupra primelor de asigurare.

17. Riscul asigurat - este evenimentul care o data produs datorita efectelor sale obliga pe asigurator sa plateasca asiguratului sau beneficiarului asigurarii despagubirea sau indemnizatia de asigurare.

Notiunea de risc are mai multe sensuri:

Probabilitatea producerii evenimentului impotriva caruia se incheie asigurarea;

Posibilitate de distrugere (partiala sau totala) a bunurilor de unele fenomene imprevizibile (grindina, furtuna, incendiul, uraganul, etc);

Marime a raspunderii asumate de asigurator prin incheierea unei anumite asigurari.

Riscul asigurat este cel care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

Producerea evenimentului pentru care se incheie asigurarea sa fie posibila, in sens contrar, asigurarea nu este necesara. Evenimentul care se produce in mod frecvent si pe scara larga nu poate fi acceptat drept risc asigurat, deoarece o eventuala cuprindere a sa in asigurare ar necesita plata de catre asigurat a unor prime de asigurare apropiate sau egale ca marime cu valoarea pagubelor respective. In acelasi timp, evenimentul trebuie sa aiba o anumita regularitate in producere si un grad de dispersie cat mai mare pe teritoriu.

Evenimentul trebuie sa aiba in toate cazurile un caracter intamplator - pentru a se putea incheia o asigurare nu este admisa existenta nici unei posibilitati a partilor participante la asigurare de a cunoaste bunurile sau persoanele care vor fi supuse actiunii fenomenului, nici intensitatea si nici momentul aparitiei lui.

Actiunea fenomenului este necesar sa poata fi inregistrata in evidenta statistica - datele din evidenta statistica referitoare la un anumit fenomen trebuie sa permita stabilirea pe o perioada cat mai indelungata a frecventei si intensitatii producerii acestuia. Aceste date stau la baza incheierii asigurarii, deoarece fara ele asiguratorul nu poate stabili probabilitatea producerii fenomenului asigurat.

Producerea fenomenului sa nu depinda de vointa asiguratului sau a beneficiarului asigurarii - in cazul in care asiguratul sau beneficiarul asigurarii a contribuit, direct sau indirect, la producerea riscului asigurat, pentru ca astfel sa poata primi despagubirea sau indemnizatia de asigurare, acesta pierde drepturile conferite de asigurare si , in acelasi timp, suporta rigorile legii.

18. Evaluarea in vederea asigurarii - operatiunea prin care se stabileste valoarea bunurilor in vederea cuprinderii lor in asigurare. Valoarea bunurilor cuprinse in asigurare trebuie sa fie stabilita in deplina concordanta cu valoarea reala a acestora. Supraevaluarea bunurilor poate conduce la diminuarea preocuparii asiguratilor pentru prevenirea pagubelor, iar subevaluarea bunurilor nu permite, in caz de paguba, acordarea unei despagubiri cu care asiguratul sa poata compensa in intregime pierderea suferita. Valoarea de asigurare poate fi mai mica sau cel mult egala cu valoarea bunului respectiv, inregistrata in evidenta contabila sau stabilita in functie de pretul de vanzare-cumparare, practicat pentru acel bun pe piata, in momentul incheierii asigurarii.

19. Suma asigurata - este partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul isi asuma raspunderea in cazul producerii fenomenului pentru care s-a incheiat asigurarea. Suma asigurata reprezinta limita maxima a raspunderii asiguratorului. Ea sta la baza calcularii primei de asigurare si poate fi, in cazul asigurarilor de bunuri, egala sau mai mica decat valoarea bunului asigurat. La asigurarile de bunuri obligatorii, suma asigurata se stabileste pe baza normelor de asigurare, iar la cele facultative in functie de propunerea asiguratului. In cazul asigurarilor obligatorii de persoane si al celor de raspundere civila are cuantumul precis determinat prin lege. La asigurarile facultative de persoane si raspundere civila, suma asigurata se stabileste pe baza propunerii asiguratului si in limita prevederilor stipulate in conditiile de asigurare.

20. Norma de asigurare - reprezinta suma asigurata, stabilita prin lege, pe unitatea de obiect asigurat, ea putand fi intalnita numai in cazul asigurarilor de bunuri obligatorii.

21. Prima de asigurare - reprezinta suma de bani stabilita dinainte, pe care asiguratul o plateste asiguratorului, pentru ca acesta sa-si poata constitui fondul de asigurare necesar achitarii despagubirii sau indemnizatiei de asigurare la producerea riscului asigurat. Ea se determina prin inmultirea sumei asigurate cu o cota de prima tarifara stabilita pentru fiecare 100 sau 1000 de unitati monetare suma asigurata.

22. Durata asigurarii - este un element specific asigurarilor facultative si reprezinta perioada de timp in care raman valabile raporturile de asigurare intre asigurator si asigurat, asa cum au fost stabilite prin contractul de asigurare.

23. Paguba sau dauna - reprezinta pierderea, in expresie baneasca, intervenita la un bun asigurat, ca urmare a producerii fenomenului impotriva caruia s-a incheiat asigurarea.

Paguba poate fi totala, in cazul in care bunul a fost distrus in intregime, si partiala, atunci cand pierderea este mai mica decat valoarea bunului.

24. Prejudiciu - este efectul negativ (paguba materiala, vatamare corporala, deces) suferit de persoana pagubita prin producerea unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de raspundere civila.

25. Despagubirea - suma de bani pe care asiguratorul o datoreaza asiguratului in vederea compensarii pagubei produse de riscul asigurat.

Despagubirea poate fi egala sau mai mica decat paguba, in functie de principiul de raspundere al asiguratorului aplicat la acoperirea pagubei:

a) Principiul raspunderii proportionale - marimea despagubirii este influentata de cuantumul pagubei, dar si de raportul dintre suma asigurata si valoarea bunului asigurat.

Despagubire = paguba * suma asigurata/valoarea bunului asigurat

Despagubirea este egala cu paguba numai atunci cand suma asigurata este egala cu valoarea bunului asigurat. Partea de paguba care depaseste suma asigurata este suportata in intregime de asigurat.

Acest principiu se aplica in cazul asigurarilor animalelor si al culturilor agricole, al asigurarii autovehiculelor, al asigurarii marfurilor in transportul international.

b) Principiul primului risc despagubirea este egala cu paguba, fara a putea insa depasi marimea sumei asigurate. Partea de paguba care depaseste suma asigurata este suportata in intregime de asigurat. In acest caz, nivelul despagubirii depinde doar de marimea pagubei si a sumei asigurate.

Acest principiu se utilizeaza la acele asigurari de bunuri, la care toate pagubele totale se produc mai greu (asigurarea cladirilor si a constructiilor).

c) Principiul raspunderii limitate - despagubirea se acorda numai daca paguba produsa de riscul asigurat depaseste o anumita limita stabilita dinainte. Prin urmare, o parte din paguba cade in sarcina asiguratului, iar marimea acesteia este stipulata in contractul de asigurare.

Partea din valoarea pagubelor dinainte stabilita, care cade in sarcina asiguratului, se numeste fransiza.

Fransiza poate fi atinsa (simpla) si deductibila (absoluta).

In cazul fransizei atinse, asiguratorul acopera in intregime paguba - pana la nivelul sumei asigurate - daca aceasta este mai mare decat fransiza.

Fransiza deductibila se scade intotdeauna din paguba, indiferent care este volumul pagubei. Despagubirea se acorda numi pentru partea de paguba care depaseste fransiza.

Pentru ambele forme ale fransizei, despagubirea nu se acorda pentru pagubele care se incadreaza in limitele fransizei.

Acest principiu se practica la asigurarea marfurilor in transportul international, la asigurarea de raspundere civila auto.

26. Indemnizatia de asigurare - este suma de bani pe care asiguratorul se obliga sa o plateasca asiguratului sau beneficiarului asigurarii, la producerea riscului asigurat in cazul asigurarilor de persoane. In cazul in care se produce decesul asiguratului, iar in prealabil nu a fost desemnat un beneficiar, indemnizatia de asigurare se plateste mostenitorilor legali ai asiguratului.

Indemnizatia de asigurare se intalneste si in cazul asigurarilor de credite si garantii si al asigurarilor de pierderi financiare.

27. Polita de asigurare - este documentul eliberat de societatea de asigurare, care atesta incheierea si plata primei initiale de asigurare. In unele cazuri, contractul de asigurare tine locul politei de asigurare.