Notiuni generale in domeniul asigurarilor de persoane

Notiuni generale in domeniul asigurarilor de persoane

a Asigurarile de persoane au ca obiect garantarea platii unei sume de bani de catre asigurator, in cazul producerii unui eveniment legat de persoana fizica a asiguratului, si anume: vatamare corporala, imbolnavire, decesul sau supravietuirea acestuia.

In cazul asigurarilor de bunuri, asiguratorul se angajeaza sa dezdauneze pe asigurat pentru paguba suferita prin avarierea sau distrugerea bunurilor asigurate ca urmare a producerii riscului asigurat. Avand caracter reparator, indemnizatia datorata de asigurator nu poate fi mai mare decat dauna suferita de asigurat si, fireste, nici decat suma asigurata.

In cazul in care o persoana fizica sau juridical si-a asigurat un bun oarecare, din eroare sau cu intentie, pentru o suma mai mare decat valoarea reala a acestuia, si a achitat primele de asigurare aferente acestei sume supraestimate, la distrugerea acelui bun de catre un sinistru, asiguratul are dreptul la o despagubire limitata la valoarea daunei inregistrate, fara ca aceasta sa depaseasca suma asigurata.

Altfel stau lucrurile la asigurarile de persoane. Aici suma asigurata se stabileste in mod forfetar de catre asigurat, in functie de nevoile si de posibilitatile sale financiare. Asiguratul poate sa incheie mai multe contracte de asigurare impotriva aceluiasi eveniment (complex de evenimente) si pentru sume diferite, fara sa fie impiedicat de lege sau de asigurator. La producerea riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurarii are dreptul sa incaseze drepturile de asigurare de la toti asiguratorii, deoarece aici nu mai este vorba de dauna ca la asigurarile de bunuri. Neavand caracter reparator, asigurarea de persoane nu sufera restrictiile la care este supusa asigurarea de bunuri.

Daca in urma producerii riscului asigurat, asiguratul a suferit o vatamare corporala sau a contractat o maladie care i-a afectat capacitatea de munca, el are dreptul la o indemnizatie de asigurare care sa faca posibila refacerea situatiei sale financiare existente inaintea producerii accidentului sau contractarii bolii.

b. Clasificarea asigurarilor de persoane

Asigurarile de persoane se pot clasifica in functie de riscul asigurat, de momentul achitarii primei, de momentul incasarii sumei asigurate si de forma pe care acestea o imbraca. Astfel, in functie de riscul acoperit, asigurarile de persoane pot fi:

asigurari de supravietuire

asigurari de deces

asigurari mixte de viata

asigurari de accidente

asigurari de boala

alte forme

La asigurarile de supravietuire, asiguratorul se angajeaza sa plateasca asiguratului, la expirarea contractului, suma asigurata, cu conditia ca acesta sa fie in viata. In perioada de valabilitate a asigurarii, asiguratul, platind primele datorate, acumuleaza o suma de bani la dispozitia asiguratorului si care devine exigibila la expirarea contractului. Suma astfel economisita urmeaza sa fie folosita de asigurat, la momentul potrivit, pentru cele mai diverse scopuri: sa-si achizitioneze un imobil, un automobil sau alte bunuri de valoare mare ori de folosinta indelungata; sa se mute cu familia intr-o alta regiune sau alta tara; sa efectueze o calatorie de agrement, de afaceri etc.

Potrivit conditiilor contractuale, asiguratul intra in posesia sumei asigurate numai in cazul in care este in viata la expirarea contractului. Daca insa acesta a decedat anterior expirarii termenului de valabilitate a contractului, asiguratorul se considera eliberat de angajamentul luat prin contract si, ca urmare, nu are nici o obligatie fata de mostenitorii asiguratului. Suma acumulata de asigurat pe parcursul valabilitatii contractului ramane de drept asiguratorului, dupa decesul prematur al asiguratului.

O alta asigurare de supravietuire este asigurarea de renta , potrivit careia suma asigurata este pusa la dispozitia asiguratului sub forma unor plati periodice cu titlu de renta.

Fondul din care se suporta renta se constituie fie pe seama unei prime unice platita de asigurat la incheierea contractului, fie pe seama primelor achitate treptat(anual, semestrial, trimestrial sau lunar) de asigurat pe perioada de valabilitate a contractului. Si plata rentei se poate efectua in doua maniere distincte, si anume: plata rentei incepe fie imediat dupa perfectionarea contractului de asigurare, fie de la o data ulterioara (spre exemplu, dupa iesirea la pensie a asiguratului).

Aceasta este forma cea mai frecvent intalnita in practica: o perioada de timp, mai lunga sau mai scurta, asiguratul varsa primele datorate asiguratorului pentru constituirea fondului, din care aceste din urma va suporta renta, numai in cazul in care asiguratul va fi in viata la data expirarii contractului. Decesul anterior al asiguratului il dezleaga pe asigurator de orice obligatie fata de mostenitorii asiguratului.

Pentru a evita pierderea primelor achitate de asigurat, in cazul decesului acestuia in perioada de valabilitate a contractului, in practica internationala se iau diverse masuri. De exemplu, de scriere in contract clauza contaasigurarii, care permite rambursarea primelor aferente riscului de supravituire; asiguratorul isi retine evident prima aferenta riscului de deces. Daca la expirarea termenului de asigurare, asiguratul este in viata, el incaseaza suma asigurata, in timp ce prima pentru riscul de deces ramane de drept asiguratorului.

Asigurarile de deces protejeaza asiguratul impotriva riscului de deces. Cum decesul este un eveniment viitor si sigur, dar incert ca data, asiguratorii folosesc diverse forme de asigurare care sa satisfaca cele mai diferite preferinte. Astfel, intr-o formula asigurarea acopera riscul de deces la orice data ar surveni acesta. In acest scop, pentru a putea beneficia de o asemenea protectie, asiguratul se angajeaza sa plateasca prime toata viata. Este cunoscuta si solutia care limiteaza, totusi, plata primelor la o anumita perioada de timp: pe o durata de n ani, pana la data x, pana la iesirea la pensie a asiguratului etc. In toate aceste cazuri, avem de-a face cu o asigurare de deces temporara.

Asigurarea de deces incheiata pe termen limitat obliga pe asigurator sa achite suma inscrisa in contract, daca decesul asiguratului a avut loc in perioada de valabilitate a acestuia. Daca la expirarea contractului asiguratul este in viata, asiguratorul este exonerat, fata de asigurat, de orice obligatie decurgand din contract. Asadar, asigurarea de deces nu este o asigurare de economisire(capitalizare), ci una de protectie impotriva unui risc determinat.

Asigurarile mixte de viata. Pentru a face mai atractive raporturile sale cu asiguratii si pentru a le simplifica sub raport organizatoric, asiguratorul ofera un produs care acopera ambele riscuri intr-un contract , denumit asigurare mixta de viata. Prin cuprinderea a doua riscuri alternative intr-un contract de asigurare unic, nu dispare caracterul contradictoriu al celor doua riscuri, ci se creeaza impresia ca asiguratii castiga in cazul producerii oricarui risc: in cazul decesului asiguratului, beneficiarul asigurarii intra in posesia sumei asigurate, iar in caz de supravietuire, asiguratul incaseaza personal suma asigurata prevazuta in contract. Este adevarat ca asiguratul castiga in ambele imprejurari, dar acest lucru il obtine cu pretul aferent acoperirii celor doua riscuri, adica cu suportarea primelor datorate atat pentru riscul de deces, cat si pentru cel de supravietuire. Daca nu ar "taxa" fiecare risc preluat asupra sa, daca nu ar "vinde" fiecare garantie impotriva unui risc - pe care o ofera unui asigurat -, asiguratorul nu si-ar putea echilibra primele incasate cu indemnizatiile datorate, veniturile realizate cu angajamentele asumate fata de asigurati.

Asigurarile de accidente urmaresc protejarea persoanelor fizice de consecintele nefaste ale unor evenimente neprevazute care le afecteaza viata, integritatea corporala ori capacitatea de munca. Persoanele accidentate primesc, cu titlu de indemnizatie, fie o suma forfetara, fie mai multe plati fractionate pentru acoperirea cheltuielilor de ingrijire medicala, refacere a sanatatii si compensarea pierderii de venit. In caz de invaliditate permanenta, asiguratorul datoreaza asiguratului intreaga suma asigurata sau o parte din aceasta, in functie de gradul de invaliditate stabilit de comisia de expertiza medicala.

La expirarea contractului, asiguratorul poate sa accepte reinnoirea acestuia pentru o noua perioada, eventual cu o prima majorata, sau sa o refuze, daca persoana accidentata a suferit un grad ridicat de invaliditate care i-a redus total sau in parte capacitatea de munca.

Asigurarea de boala are drept obiectiv protejarea persoanelor care au surferit o incapacitate temporara de munca determinata de boala.

Asigurarea de sanatate permanenta urmareste sa elimine saracia, adesea asociata cu o incapacitate de munca de durata, provocata de un accident sau de o boala. Din momentul in care un asigurat a fost examinat medical si acceptat pentru o asigurare de sanatate permanenta, contractul de asigurare isi pastreaza valabilitatea un anumit numar de ani (de exemplu, pana la varsta pensionarii) si nu poate fi reziliat de catre asigurator.

Primele se platesc anual si de obicei nu se modifica de la un an la altul. Daca asiguratul a contractat o incapacitate de munca in urma unei boli sau a unui accident, el are dreptul la o indemnizatie de asigurare(compensatie), care se acorda periodic atat timp cat se mentine starea de incapacitate sau pana cand asiguratul a atins varsta de pensionare ori a decedat.

Asiguratii salariati beneficiaza de indemnizatie pe linia asigurarii de sanatate permanenta pe perioada de timp cat au fost bolnavi si care variaza intre o luna si un an. Aceasta limitare se produce pe motiv ca in perioada de boala salariatii au dreptul la o parte din salariu. Marimea indemnizatiei acordate de asigurator pe perioada de incapacitate de munca se stabileste de asigurat, impreuna cu asiguratorul, la incheierea contractului, dar nu poate depasi 75% din castigul asiguratului realizat inainte de imbolnavire, din care se deduce suma primita din fondurile publice.

Aceasta forma de asigurare se practica in Marea Britanie.

Asigurarea dotala este conceputa ca o modalitate de constituire treptata a dotei unui copil pana cand acesta ajunge la majorat. Asiguratorul onoreaza aceasta asigurare, daca beneficiarul asigurarii este in viata la data atingerii majoratului, cand asigurarea devine exigibila. In ipoteza in care beneficiarul asigurarii a decedat anterior acestei date, asiguratorul este exonerat de orice raspundere legata de acel contract. Daca contractul respectiv prevede clauza "contraasigurarii", in cazul mortii premature a beneficiarului asigurarii asiguratorul este obligat sa restituie primele incasate.

Asigurarea de nuptialitate este o asigurare de viata, in baza careia asiguratorul se angajeaza sa plateasca o anumita suma de bani asiguratului, daca acesta se casatoreste inainte de a implini o anumita varsta.

Asigurarea de natalitate prevede obligatia asiguratorului de a plati o suma de bani asiguratului, caruia i s-a nascut un copil, intr-un anumit termen.

Ultimele doua forme de asigurare prezentate sunt in continuu regres, ca urmare a modificarii conditiilor demografice si a comportamentului oamenilor fata de institutia casatoriei si de planingul familial.

Pe parcursul executarii unor contracte de asigurare de viata, adesea apar situatii critice, care ii pun pe unii asigurati in imposibilitatea de a-si onora angajamentele asumate(plata primelor) sau au nevoie imperioasa de a incasa cu anticipatie suma asigurata(sau o parte din aceasta) pentru a iesi dintr-un impas financiar. In scopul solutionarii unor astfel de probleme, contractul de asigurare se completeaza cu anumite prevederi, care ofera asiguratilor garantii suplimentare. Spre exemplu, cun sa se procedeze in situatia in care asiguratul a ajuns in imposibilitatea de a nu-si plati primele de asigurare din cauze independente de vointa acestuia (somaj, imbolnavire, accidente etc.).

Asigurarea care cuprinde asemenea prevederi este denumita asigurare complementara.

Formele concrete ale asigurarilor de viata difera de la o tara la alta si chiar de la o perioada la alta. Asigurarile de viata se incheie in mod individual sau in grup(asigurari colective). In fiecare tara exista legi speciale care reglementeaza modul de incheiere si de executare a contractului de asigurare, incrimineaza abaterile de la prevederile legale si stabilesc sanctiunile aplicate celor vinovati de incalcarea dispozitiilor legale.

Aspectele concrete ale relatiilor dintre asigurat si asigurator isi gasesc reflectarea in contractul de asigurare, care cuprinde numele, prenumele si data nasterii asiguratului, riscul asigurat, termenul de valabilitate a contractului, prima de asigurare datorata si data la care aceasta devine exigibila, suma asigurata si modul de achitare a acesteia etc. Asigurarea de viata poate fi incheiata cu sau fara examinarea medicala a asiguratului, in functie de suma asigurata si de obiectul asigurarii. Pe baza rezultatelor examenului medical, asiguratorul accepta(cu plata unei prime normale sau a uneia majorate) ori respinge cererea de asigurare, din cauza riscului tarat, de valoare ridicata, pe care il prezinta.