Aprovizionare/Cumparare

Academia de Studii Economice

Facultatea de Marketing

Aprovizionare/Cumparare

Aprovizionare/Cumparare

Aprovizionarea

Procesul de aprovizionare consta in asigurarea cu proviziile necesare pentru functionare sau pentru activitate.

Solutia pentru Aprovizionare

Se bazeaza pe urmatoarea functionalitate:

-         Crearea, aprobarea si gestionarea necesarurilor de aprovizionare

-         Crearea comenzilor / contractelor de aprovizionare si urmarirea acestora (acte aditionale, etc)

-         Tratarea receptiilor, a inspectiilor de calitate, inregistrarea documentelor de insotire a marfii

-         Managementul furnizorilor, clasificarea acestora, posibilitatii de blocare a aprovizionarii de la anumiti furnizori, etc

-         Mentenanta nomenclatorului de articole aprovizionate

-         Gestiune cereri de oferta, cotatii primite de la furnizori

-         Creare si intretinere cataloage de produse, pe baza ofertelor primite de la furnizori

Aprovizionarea cu materii prime si materiale are un caracter

intermitent din cauza volumului si diversitatii resurselor materiale

necesare desfasurarii activitatii intreprinderii,raspandirii

teritoriale a furnizorilor,in timp ce procesul de productie are un

caracter continuu. Astfel asigurarea concordantei intre aprovizionare

si productie se realizeaza prin constituirea in intreprindere a

stocurilor de marime si asortiment determinast la nivelul capacitatii

de prelucrare si al cererii pe piata. Uneori este imposibil si

neeconomic sa se aprovizioneze materii prime si materiale in momentul

cand sunt cerute in productie. In unele ramuri, materialele nu pot fi

utilizate in procesul de productie imediat, fara o conditionare

prealabila.

Pe de alta parte, unitatea beneficiara se poate gasi in alta

localitate decat unitatea de la care se aprovizioneaza si in acest caz

este imposibil ca materia prima sa soseasca in intreprindere chiar in

momentul cand este necesar sa fie consumata in procesul de productie.

Aceste considerente economice fac necesara constituirea unui stoc care

reprezinta un volum de materiale provizoriu neutilizat.

Stocurile de productie reprezinta totalitatea resurselor materiale

destinate consumului productiei, aflate in depozitul intreprinderilor

consumatoare.

Stocul de productie este format din:

* stoc curent

* stoc de siguranta

* stoc pentru transport intern

* stoc de iarna

Fiecare categorie de stoc indeplineste functii specifice.

Stocul curent reprezinta cantitatea de materiale necesare pentru

asigurarea procesului de productie intre doua aprovizionari

consecutive. Marimea sa este este deteminata de consumul mediu zilnic

si de intervalul de timp dintre doua aprovizionari succesive. Stocul

curent este o marime dinamica care inregistreaza un nivel maxim la

data cand se primeste un lot de livrare de la furnizori; nivelul minim

se inregistreaza la incheierea intervalului dintre doua aprovizionari

succesive, prin trecerea in consum a ultimelor cantitati aflate in

stoc. Pentru desfasurarea continua a procesului de productie este

necesar ca atunci cand stocul curent atinge nivelul minim sa soseasca

o noua comanda. In cazul in care furnizorul nu respecta termenele de

livrare, lotul de livrare nu corespunde cantitativ sau calitativ sau

ritmul consumului a fost mai rapid decat cel estimat, stocul curent nu

poate fi reantregit in momentul atingerii nivelului minim, iar

procesul de productie poate inregistra intreruperi. Pentru a evita

aceasta situatie se formeaza un stoc de siguranta.

Stocul de siguranta reprezinta cantitatea de materiale necesara pentru

asigurarea continuitatii procesului de productie in cazul eventualelor

intreruperi in aprovizionare, ca urmare a unor neregularitati in

procesul de productie al furnizorului sau in transport, precum si in

cazul in care a crescut consumul mediu zilnic, stocul curent fiind

epuizat mai repede.

Stocul de siguranta se modifica in timp, in functie de natura si

structura productiei, particularitatile tehnologiei de fabricatie,

conditiile de aprovizionare, el constituindu-se diferentiat pe fiecare

tip de materie prima, material, semifabricat.

Stocul de conditionare sau de pregatire cuprinde cantitatea de

materiale necesara pentru asigurarea continuitatii procesului de

productie in cazul eventualelor stationari ale materialelor inainte de

a fi introduse in productie in scopul efectuarii unor operatii de

conditionare impuse de procesul tehnologic.

Stocul pentru transport intern reprezinta cantitatea de materiale necesara pentru asigurarea continuitatii procesului de productie in cazul in care sunt necesare transporturi de la un depozit central la punctele de consum.

Stocul de iarna cuprinde cantitatea de materiale necesara pentru asigurarea continuitatii procesului de productie in timpul iernii, cand nu este posibila exploatarea unor materiale datorita conditiilorclimaterice nefavorabile.

Normatarea stoculuicurent in unitati de timp se face fie pe baza termenelor contractuale, fie pe baza intervalului mediu intre aprovizionarile consecutive realizate in anul de baza.

Stocul curent exprimat in unitati naturale se determina pe baza intervalului mediu dintre livrarile succesive si necesarul mediu zilnic.

Stocul curent exprimat in unitati valorice se obtine prin inmultirea marimii absolute a stocului curent exprimat in unitati naturale cu pretul unitar.

Stocurile contribuie la accelerarea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante in masura in care ele sunt constituite la un nivel determinat dupa criterii economice. Astfel, daca existenta stocurilor intr-o intreprindere este o necesitate, marimea acestora se impune a fi determinata la strictul necesar, ca rezultat al unei temeinice

examinari a volumului de activitate, a consumurilor specifice, a conditiilor de aprovizionare, depozitare, a implicatiilor financiare pe care le genereaza constituirea si intretinerea lor.

Dimensionarea stocurilor de productie la niveluri mai mari decat nevoile reale ale productiei duce la aparitia stocurilor supranormative, ceea ce provoaca imobilizari de capital antrenat in cumpararea de materiale sau in produsele finite stocate si inca nevandute.

Dimensionarea la niveluri mai mici decat nevoile reale ale intreprinderii poate pune in pericol continuitatea procesului de productie si, ca urmare, provoaca micsorarea productivitatii muncii, marirea costurilor.

Toate acestea impun efectuarea de analize si calcule economice care sa determine strategia si politica in domeniul formarii stocurilor de la o etapa la alta, in functie de noile conditii care apar pe piata de resurse materiale, de mutatiile in structura cererilor pentru consum sau de potentialul de furnizare a lor.

Printre factorii de care depinde marimea stocurilor se pot enumera:

* nesiguranta livrarilor;

* spatiul disponibil de depozitare;

* politica intreprinderii in acoperirea cheltuielilor de depozitare

Exista unele cheltuieli care sunt determinate de aprovizionare sau de marimea comenzii de productie si alte cheltuieli care cresc o data cu nivelul stocului. Primele costuri duc la aprovizionari masive si loturi mari in productie in scopul reducerii la un nivel acceptabil a costurilor unitare de emitere a comenzii si a costurilor de pregatire.

A doua categorie de cheltuieli duce la loturi mici, in scopul mentinerii costului stocurilor la nivele acceptabile. Decidentul este astfel confruntat cu problema gasirii celor mai bune solutii si metode de echilibrare a diverselor costuri cu tendinte opuse din sistemul considerat.

Principalele probleme care se pun in fata agentilor economici sunt 'cand?' si 'cu cat?' trebuie sa se aprovizioneze o intreprindere astfel incat costul sa fie cat mai mic, iar productia sa se desfasoare in conditii bune. Optiunile pentru constituirea si marimea stocurilor sunt influentate de raspunsul la intrebarea 'ce avantaje si ce

pierderi se inregistreaza daca se stocheaza mai mult sau mai putin, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp?'

Teoria matematica a stocurilor permite stabilirea momentului si volumului aprovizionarii astfel incat politica urmarita sa fie optima. Ea utilizeaza modele matematice pentru determinarea regulilor de gestiune optima a materiilor prime, materialelor si produselor finite, cu scopul minimizarii cheltuielilor de aprovizionare-stocare in conditiile in care sa se asigure realizarea continua, eficienta a procesului de productie.

Aceste modele economico-matematice permit utilizarea intensiva, cu maxima eficienta, a capacitatilor de productie si a resurselor de munca prin furnizarea la timp, in marimea si structura necesara a resurselor materiale solicitate de procesele productive.

Gestiunea stocurilor poate fi privita in doua acceptiuni:

a. in sens restrans, de evidenta propriu-zisa, in care se urmareste miscarea materiilor prime, materialelor ( intrarile, iesirile, stocul initial, stocul final );

b. in sens larg, de modelare si optimizare a proceselor de stocare prin luarea in considerare a costurilor implicate de existenta stocurilor in intreprinderi.

Una din metodele practice utilizate in gestiunea stocurilor curente o constituie analiza ABC de grupare selectiva a acestora, care permite un studiu diferentiat al stocurilor indeosebi in legatura cu tipul de model de optimizare utilizat, lucru ce se realizeaza in functie de importanta si ponderea valorica a materiilor prime si materialelor ( in grupa A sunt cuprinse materii prime si materiale care detin

aproximativ 7% ca pondere valorica si numai 10% din numarul total de materiale din magazii ).

PRINCIPALELE MODELE DE APROVIZIONARE

In marea majoritate a cazurilor, constituirea stocurilor nu adauga valoare bunurilor economice inmagazinate, mai mult, stocarea genereaza anumite cheltuieli directe si indirecte ca urmare a achizitionarii, transportului, depozitarii si inregistrarii unor eventuale pierderi, datorate deprecierii materiilor prime, materialelor. Existenta in

intreprinderea industriala a unui program optim de productie asigura un nivel minim cheltuielilor ocazionate de depozitarea materiilor prime, materialelor si de eventualele modificari ale volumului productiei.

Sistemele moderne de gestiune a stocurilor presupun ca fiecare unitate

economica sa raspunda urmatoarelor cerinte:

* determinarea cantitatii optime de comandat,

* determinarea perioadei optime de aprovizionat,

* determinarea stocului de siguranta optim in conditiile minimizarii

cheltuielilor.

Definirea modului de aprovizionare este un obiectiv principal al

problemelor de stocare si reprezinta de fapt 'intrare' in sistemele

cibernetice. In lucrarile de specialitate privind teoria matematica a

stocurilor [1, 18], se considera ca elementele principale ale unui

proces de stocare sunt:

A - cerere pentru consum

B - cantitatea sau necesarul de aprovizionat

C - lotul de livrare

D - parametrii temporali

E - costurile

A - Cererea pentru consum este un element de baza care conditioneaza nivelul si ritmul eliberarilor de materiale din stocuri si implicit volumul si ritmul aprovizionarilor care asigura reantregirea lor.

Cererea poate fi cunoscuta pe toata perioada de gestiune, caz in care

procesul de formare a stocurilor si, respectiv, modelele de dimensionare a acestora sunt deterministe. Cererea poate fi insa necunoscuta dar previzibila, cum este cazul materialelor destinate fabricatiei produselor solicitate la prezentare intamplatoare sau pe baza de comenzi imprevizibile, ca si al resurselor necesare activitatii auxiliare, a celor destinate efectuarii unor reparatii accidentale; in acest caz, ea poate fi considerata ca o variabila aleatoare cu distributie data, iar modelele economico-matematice de calcul sunt de natura probabilistica. In aceste conditii, natura si

caracteristicile cererii se stabilesc pe baza de observatii, prin studii de prognoza, serii de date statistice etc.; masa datelor culese se prelucreaza cu ajutorul statisticii matematice, acestea reprezentand 'informatia initiala' care conduce atat la alegerea

modelului de calcul, cat si la procedeele de optimizare. De regula, cererea de materii prime, de componente si subansambluri este dependenta de esalonarea calendaristica si dimensionala a programelor de fabricatie.

B - Cantitatea sau necesarul de aprovizonat pentru perioada de gestiune luata in calcul exprima volumul de resurse care urmeaza a fi asigurat de la terti furnizori; in modelele de optimizare se ia ,fregvent, in calcul si necesarul pentru indeplinirea     rogramului.

C - Lotul de livrare reprezinta cantitatea de materiale care se adduce la un moment dat de la furnizori. Baza de calcul este necesarul de aprovizonat; aceasta inseamna ca de cantitatea de materiale care se prevede sau se comanda sa se aduca de la furnizor, cu ocazia uneireaprovizonari, depinde marimea lotului de livrare. Acest element

imbraca, in practica ceonomica si teoria de specialitate, si denumirea de lot de reaprovizonare sau cantitate comandata.

D - Parametrii temporali care intervin in procesele de stocare sunt:

- perioada de gestiune care, de obicei, se considera a fi de un an; ea poate fi delimitata si la nivel de semestru sau trimestru in functie de specificul activitatii unitatii economice ( cu productie continua sau sezoniera), de natura cererii pentru consum, de caracteristicile surselor de furnizare sau de conditiile de transport etc.;

- intervalul de timp dintre doua aprovizonari succesive reprezinta perioada de timp care se scurge intre o intrare anterioara de materiale in unitatea economica si cea imediat urmatoare, sau intre doua reintregiri succesive ale stocului curent cu resurse de la furnizori;

- durata de aprovizionare reprezinta timpul care se scurge din momentul calendaristic la care s-a emis comanda de aprovizonare(sau s-a initiat actiunea de aprovizonare) pana la sosirea partii de materiale livrate de furnizor in depozitele unitatii beneficiare;

- momentul calendaristic de declansare a actiunii de aprovizonare reprezentat de data la care se emit comenzile de aprovizonare sau se ia legatura cu furnizorul pentru efectuarea livrarilor urmatoare programate ( denumit si data de aprovizionare).

E - Costurile, respectiv cheltuielile care sunt antrenate de comandarea-cumpararea resurselor materiale si derularea procesului de aprovizionare-stocare (cheltuielile cu aducerea materialelor, depozitarea, stocarea etc.), din care, in calcul se iau, de regula,

urmatoarele:

-costul de lansare a comenzii, care include toate cheltuielile ce se fac incepand cu intocmirea comenzii, trimiterea acesteia la furnizor, cheltuielile de transport ale lotului de livrare inclusiv cu deplasarile de delegati ai beneficiarului la furnizor.In general, aceste cheltuieli sunt fixe pentru o comanda;

* costul de stocare, care cuprinde suma cheltuielilor ce trebuie efectuate pe timpul stationarii resurselor materiale in stoc si anume: cheltuieli cu primirea-receptia, transportul in interiorul depozitului, manipulare, depozitare propriu-zisa, conservare,

paza, evidenta, eventuale perisabilitati normale; efectul imobilizarii fondurilor financiare aferente; dobanzi, taxe, impozite, etc.; cheltuieli cu amortizarea spatiilor de depozitare, a dotarilor aferente, a celor cu plata salariilor lucratorilor care isi desfasoara activitatea in cadrul depozitelor; cheltuieli cu uzura morala a resurselor materiale.

Costurile de stocare cuprind categorii de cheltuieli care prin natura lor pot fi variabile in raport cu marimea cantitatii stocate ( cum sunt, de pilda: dobanzile bancare pentru creditarea cumpararii si stocarii materialelor, efectul imobilizarii fondurilor financiare, cheltuieli de conservare-pastrare sau cu uzura morala) si

conventional-constante ( cheltuielile cu amortizarea fondurilor fixe, cu paza si securitatea contra sustragerilor sau incendiilor, cu evidenta, cu iluminatul, etc.);

-costuri suplimentare corespunzatoare lipsei materialelor in stoc, de penalizare sau de penurie, care apar la un moment dat cererea este mai mare decat stocul si, deci, nu poate fi acoperita; in acest caz se fac cheltuieli suplimentare pentru satisfacerea operativa a cererii pe alte cai ( reaprovizionari suplimentare de la alti furnizori,

urgentarea sosirii mai devreme a loturilor programate, folosirea de materii prime de alta calitate sau dimensiune-configuratie).

Intotdeauna, epuizarea stocului inainte de sosirea unui nou lot de materiale conduce la asemenea cheltuieli suplimentare, care cresc proportional cu partea din cererea nesatisfacuta si cu durata lipsei resursei respective. De regula, lipsa de resurse in stoc se evita, pentru ca ii sunt proprii efecte economice nefavorabile mai mari decat

suprastocarea. Penalizarile si amenzile apar in cazul ruperii de stoc cu comenzi care pot fi amanate. Daca nu pot fi amanate comenzile, atunci costul ruperii stocului reprezinta tocmai beneficiul care s-ar obtine prin vanzarea produselor respective.

Cumpararea

Proce sul de cumparare presupune intrarea in posesiunea unui lucru, platind contravaloarea lui cu bani

Motivatii de cumparare

Nu inceta niciodata sa-ti dezvolti si sa-ti imbunatatesti tehnicile de a-ti prezenta produsele/serviciile, subliniindu- i clientului beneficiile acestora. Relateaza aceste lucruri cu caldura . Aminteste-ti ca oamenilor nu le pasa din ce este alcatuit produsul, ci ce vor obtine ei din cumpararea lui - beneficii.

Foloseste-ti personalitatea, indemanarea si cunostintele pentru a depasi rezistenta opusa de client. Nu considera vanzarea o confruntare verbala.

Care sunt principalele motivatii de cumparare?

Care dintre ele se potrivesc cu produsul sau serviciul oferit de tine?

1. Castigul banesc

2. Satisfacerea nevoilor

3. Beneficiu pentru sanatate

4. Sentimente

5. Satisfacerea mandriei

6. Valoarea utila

7. Precautie / siguranta

8. Placere

Cum cream " Dorinta" de cumparare? De ce clientul va trata cu noi sau va cumpara produsul nostru si nu pe cel al concurentei? Aici veti gasi cateva lucruri demne de retinut:

1.Stabileste o comunicare in ambele sensuri. Asculta atent.

2.Foloseste un limbaj simplu, direct, evita detaliile tehnice care nu sunt strict necesare.

3.Prezinta-ti propunerile ferm, sincer si entuziast.

4.Stabileste nevoile sale reale. Trateaza-le folosind beneficiile oferite de tine.

5.Evidentiaza beneficiile si arata aplicabilitatea lor in cazul clientului. Aminteste-ti ca oamenii cumpara ceea ce produsul poate face pentru ei si nu produsul in sine.

6.Prezinta dovezi pentru argumentele tale -demonstreaza si foloseste toate accesoriile de vanzare pe care le ai la dispozitie.

7. Nu te rezuma numai la relatari verbale.Cunoaste bine produsele pe care i le prezinti.

8.Atrage-i interesul inca de la inceput si mentine-l pana la sfarsitul discutiei sau al vanzarii.

9.Urmareste semnalele de indoiala si trateaza obiectiile cu incredere si indemanare.

10.Organizeaza-ti expunerea intr-o maniera metodica, foloseste un limbaj pozitiv, vorbeste clar si fara graba.

11.Construieste o relatie solida cu clientul - nu pierde vremea.

Criteriile de evaluare ale cumparatorului

Cumparatorul se pregateste pentru actiunea de cumparare, parcurgand mai multe etape:

constientizarea nevoii: Procesul de cumparare incepe de la constientizarea lipsei
unei satisfactii, declansata fie de stimuli interiori, fie indusa din exterior (de
factorii de mediu, de persoane de influenta, de stimuli promotionali).

culegerea informatiilor: Cumparatorul absoarbe informatiile in mod pasiv (ex:
din mass-media, de la cunostinte si prieteni) sau le cauta in mod activ (ex: citind
publicatii de specialitate, discutand cu 'experti', vizitand magazinele, solicitand
oferte). Cumparatorul desfasoara o activitate de informare cu atat mai intensa, cu
cat este vorba de achizitii riscante, adica de mare valoare (ex: un automobil, o
asigurare pe viata, echipamente industriale).

criterii de evaluare: Cumparatorul prelucreaza informatiile si obtine o imagine
ideala a marcii preferate in functie de care face alegerile. Prin aceasta, elaboreaza
criterii de evaluare a produselor sau serviciilor pe care intentioneaza sa le
cumpere, Criteriile de evaluare reprezinta formalizarea preferintelor pentru un
produs sau serviciu.

Etapele pregatirii sunt comune atat cumparatorului individual cat si cumparatorului organizational; totusi abordarea acestora este diferita.

Cumparatorul individual nu isi defineste in mod riguros criteriile de cumparare si adesea nu stie precis de ce doreste un anumit lucru. Totusi, acesta are capacitatea de a avea preferinte, fara de care n-ar putea lua decizii. Precizia criteriilor depinde si de tipul cumpararii. Atunci cand este vorba de achizitii riscante, care presupun o investitie substantiala, demersul cumparatorului individual este analitic, constand in elaborarea unor criterii cat mai precise de evaluare. Cumpararea produselor sau serviciilor mai ieftine poate fi mai mult un rezultat al hazardului.

Criteriile de cumparare sunt ordonate dupa importanta pe care le-o acorda cumparatorul, definind anumite prioritati.

Nu intotdeauna cumparatorul individual este atat de bine pregatit ca atunci cand cumpara un autoturism. in cazul cumpararilor neriscante poate sa nu constientizeze motivatiile si prioritatile sale.

Vanzatorul are sarcina sa descopere criteriile cu care opereaza partenerul in procesul sau de decizie, ceea ce este echivalent cu identificarea nevoilor acestuia.

Nevoile cumparatorului se pot clasifica in doua categorii: declarate si ascunse:

Nevoile declarate sunt cele exprimate in mod direct de cumparator, prin care
indica vanzatorului cum doreste sa fie produsul sau serviciul.

Nevoile ascunse sunt neconstientizate, neconturate inca sau protejate din diferite
motive (ex: cumparatorului ii este rusine sa declare ca doreste o cravata care sa fie
asemanatoare cu a sefului). Vanzatorul trebuie sa le depisteze si sa le aduca la
suprafata, transformandu- le in nevoi declarate, adica definite chiar de cumparator.

Pentru descoperirea nevoilor cumparatorului, tehnicile de comunicare utilizate de vanzator sunt intrebarile si ascultare activa. Vanzatorul este ajutat si de numeroasele modele teoretice privitoare la motivatiile de cumparare.

Cumparatorul organizational (companiile care fac achizitii de materii prime, materiale etc.) desfasoara o activitate bine structurata si adesea complexa de identificare si definire a criteriilor de cumparare. Acestea sunt incluse in specificatia de produs, un document care exprima nevoile reale ale organizatiei si este rodul colaborarii mai multor categorii de personal (ex: utilizatorii, personalul tehnic, persoanele de decizie). Cumparatorul transmite specificatia furnizorilor potentiali, primind de la acestia oferte care pot fi comparate si negociate, pe baza criteriilor elaborate.

in practica, intre apar diferente intre nevoia reala a organizatiei si nevoia indeplinita (realizata prin produsul achizitionat. Cauzele acestei situatii sunt urmatoarele:

nevoia reala nu este exprimata perfect de catre personalul implicat,

specificatia poate sa descrie imperfect chiar nevoia exprimata

exprimata prin specificatie nu corespunde exact cu nevoia reala

realizarea specificatiei poate fi imperfecta sau se poate dovedi imposibila.

Se intampla de multe ori ca organizatia sa-si propuna sa cumpere ceva care depaseste nevoile sale reale (ex: un sediu prea impozant) sau sa constate ca produsul, asa cum 1-a descris, nu este disponibil.

in afara de aceasta deosebire fata de cumpararile individuale, data de modul bine structurat al definirii nevoii, cumparatorul organizational are ca specific si existenta unui nucleu de cumparare, compus din sase roluri distincte:

utilizatorii: cei care utilizeaza efectiv produsul, de pilda sectiile de
fabricatie;

persoanele de influenta: in special personalul tehnic care contribuie la
elaborarea specificatiei produsului;

persoanele care decid: cei care elaboreaza decizia de cumparare, de
exemplu seful departamentului de achizitii;

persoanele care autorizeaza decizia: cei care aproba in mod formal
efectuarea achizitiei, de regula directorul general sau directorul care
coordoneaza vanzarile;

cumparatorul: de regula departamentul de achizitii sau angajatul insarcinat
cu negocierea;

paznicii: persoane care asigura protectia membrilor nucleului de
cumparare, cum ar fi: secretariatul, specialistii de la departamentul juridic
sau financiar etc.

Rezulta ca negociatorul cumparator este supus unor presiuni diferite, nu numai din exteriorul organizatiei (piata, partenerii de negociere) ci si din interiorul acesteia (membrii nucleului de cumparare).

Concluzii:

Aprovizionarea este premergatoare cumpararii.Daca nu ar exista un proces de aprovizionare bine pus la punct procesul de cumparare nu ar putea fi bine practicat,cumparatorii intrand intr-un impas negasint produsele de care au nevoie in stoc.Procesul de aprovizionare sta la baza intregii activitati in firma daca acesta este interrupt si activitatea este intrerupta.

Bibliografie:

-Internet

-https://siveco.ro/expert_case_studies_details.jsp?ID=30