IZVOARELE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL

IZVOARELE DREPTULUI COMERTULUI INTERNATIONAL

I. IZVOARE:

• interne: reglementari nationale
• internationale: conventii internationale la care Romania este parte
• distinct de cele de mai sus: reglementari elaborate de organisme internationale si reprezentand un model pentru partile contractante (ex: Principiile privind contractile comerciale internationale, adoptate de Institutul International pentru Unificarea Dreptului Privat - UNIDROIT; UNIDROIT- for de dezbateri in material comertului international si dreptului international privat care elaboreaza proiecte de conventii internationale, ghiduri, legi-model, conditii generale impuse partilor, etc.)

Principiile UNIDROIT privind contractele internationale

- elaborate in 1994 si actualizate in 2004.

- baza de reguli propuse partilor ca model pentru incheierea contractelor.

II. UZANTELE COMERCIALE INTERNATIONALE

- rol mult mai important ca in dreptul comun

= practici, in general nescrise, adoptate de catre participantii la comertul international, care prezinta un anumit grad de vechime, repetabilitate si stabilitate, aplicate intre un numar nedefinit de parteneri comerciali de regula pe o zona geografica si arie de activitate comerciala, practici care in functie de natural or prezinta sau nu un haracter de izvor de drept.

Elemente definitorii ale uzantelor comerciale internationale:

1. Contin un element obiectiv

sunt practici sociale, un ansamblu de acte si fapte juridice care au capatat caracter de practica datorita elementului de vechime si repetabilitate pe care le prezinta.

pentru a deveni practica, un act juridic sau un fapt juridic trebuie repetat intr-un anumit interval si trebuie sa prezinte ca atare un anumit element de stabilitate.

2. Contin un element colectiv

sunt generale si impersonale, aplicandu-se unui numar nedefinit de parteneri comerciali, in acest sens asemanandu-se cu legea.

reprezinta o creatie a comerciantilor.

3. Caracterul de izvor de drept

uzantele conventionale- nu sunt izvor de drept.

uzantele normative- sunt izvor de drept.

uzantele comerciale internationale ≠ uzantele partilor (obisnuite stabilite si intre parti).

uzantele partilor ≠ obisnuinte ( = practici stabilite intre un numar limitate de parteneri comerciali care se afla in relatii de afaceri indelungate).

Clasificarea uzantelor

A. Din punct de vedere al intinderii aplicarii in spatiu

1. Uzante locale: intr-o anumita zona geografica

ex: uzantele unui port, ale unei piete comerciale.

2. Uzante speciale: intr-o anumita ramura de comert sau categorie comerciala.

3. Uzante generale: la nivelul majoritatii sau totalitatii relatiilor comerciale internationale.

- uzantele generale sunt in mare parte normative, de foarte multe ori fiind preluate de legiuitor intr-un text de lege.

B. Din punct de vedere al fortei lor juridice

1. Uzante normative

- au cele doua elemente definitorii ale uzantelor:

a) elementul obiectiv: sunt practici sociale , mai vechi, mai stabile, mai bine conturate (longa inveterate diuturna consuetudine- practica veche, continua, invederata)

b) elementul de colectivitate: practici generale aplicabile unui numar nedefinit de parteneri comerciali.

- au si un al treilea element, de natura subiectiva, care consta in faptul ca cei care intra sub incidenta uzantelor normative le respecta cu sentimentul ca ele li se impugn intocmai ca si legea (opinion juris sive necessitatis); elementul subiectiv este o conditie necesara pentru ca o uzanta sa fie normativa (conditie necesara dar nu si suficienta- legea trebuie sa permita existenta uzantelor normative).

Nu toate sistemele de drept accepta uzantele ca izvor de drept.

De principiu, in dreptul roman, uzantele normative nu sunt recunoscute decat in anumite domenii.

Rolul uzantelor normative

a. Uzantele normative pot reglementa raporturi juridice pe care legea nu le prevede (acoperirea lacunelor legislative)

- consuetudo praeter legem

b. Uzantele normative interpreteaza sau completeaza legea

- consuetudo secundum legem

c. Uzantele normative se pot aplica impotriva unei dispozitii legale

- consuetudo contra legem

Uzantele normative au forta unei legi supletive speciale → consecinte pe planul raporturilor intre uzante si legi si intre uzante si contract.

Raport uzante- legi

uzantele normative prevaleaza asupra legii cand legea nu este imperativa.

uzantele prevaleaza in virtutea caracterului special al acestora.

Raport uzante- contracte

fiind asimilate unor legi supletive, uzantele normative pot fi inlaturate prin contract

ex: - solidaritatea pasiva - uzanta in unele sisteme de drept, in alte sisteme fiind preluata si inclusa in Codul comercial.

- anatocismul comercial- similar

- punerea in intarziere a debitorilor- similar

- obligatia partilor de a coopera

2. Uzante conventionale   

- reprezinta regula

- lipseste elementul subiectiv

- au forta juridica a unei clauze contractuale, temeiul aplicarii lor fiind vointa partilor

- au opinion juris sive necessitates precum uzantele normative

- se aplica in temeiul vointei partilor

Partile se pot referi la uzante conventionale fie in mod expres, fie in mod tacit (rezultand din anumite indicii).

Conventia de la Viena asupra contractelor internationale de vanzare de marfuri (1980) prevede in articolul 9: partile sunt tinute de orice uzanta obisnuinta asupra careia au convenit. In afara de conventia contrara a partilor, acestea sunt considerate ca s-au referit in mod tacit in contract la orice uzanta pe care o cunosteau sau pe care ar fi trebuit sa o cunoasca si care in comertul international este larg cunoscuta si in mod regulat respectata de catre partile la contracte de acelasi tip in ramura comerciala avuta in vedere.

Rolul uzantelor comerciale

- interpretarea si completarea contractelor in orice faza a existentei lor

ex: uzante asupra modului de purtare a negocierilor, de incheiere a contractelor

uzante privind incetarea efectelor contractelor, etc.

Raportul uzante conventionale- lege

- uzantele conventionale prevaleaza asupra legii daca legea nu este imperativa

Raportul uzante conventionale- contract

- prin contract partile pot inlatura aplicarea unei uzante

Cauzele justificative ale existentei uzantelor   

1. Dinamica relatiilor comerciale internationale care fac imposibila o legiferare in pas cu practica
2. Particularitatea relatiilor comerciale

In cazul uzantelor nescrise, se pune problema probei acestora. Exista insa mijloace de fixare a uzantelor nescrise, de exemplu prin contractul comercial international (practica de contractare), prin jurisprudenta (hotarari judecatoresti si arbitrale), asa-numitele "certificate de cutuma" emise de Camerele de Comert si Industrie.

Uzantele in dreptul roman

In dreptul roman exista izvoare care trimit la uzante:

a) izvoare interne: Codul Civil (trimitere la obicei, obisnuinte)

b) izvoare externe:

- Conventia de la Geneva (1961)- Conventia Europeana de Arbitraj Comercial International: "Arbitrii vor tine seama de stipulatiile contractuale si de uzantele comerciale".

- Regulile de Procedura ale Curtii de Arbitraj Internationale de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei.

La nivelul dreptului comun, in dreptul nostru nu sunt recunoscute uzantele normative, ci numai cele conventionale.

In anumite domenii exista legi speciale care trimit la uzante:

a) in materia titlurilor de valoare

- Legile 58 si 59/ 1934 asupra cambiei, biletului la ordine si asupra cecului

- uzantele burselor de marfuri si de valori

b) uzantele porturilor

Ex: contract prestare servicii incheiat pe un formular- tip de catre o firma romana (prestator) si de o firma franceza (beneficiar). In formular se prevedea ca respectivul contract se incheie pe un termen de 6 luni. Pe formular, scris de mana, partile prevad ca respectivul contract se incheie pe o perioada nedeterminata, fiind semnat de parti.

In acest caz, prevaleaza clauza scrisa de mana, conform unei uzante.