Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AgriculturaAsigurariComertConfectiiContabilitateContracteEconomie
TransporturiTurismZootehnie


Continutul activitatii, rolul economic si functiile comertului cu amanuntul

Comert

+ Font mai mare | - Font mai mic




Continutul activitatii, rolul economic si functiile comertului cu amanuntul




La fel ca si celelalte domenii care formeaza structura procesului de distri­butie a marfurilor, si comertul cu amanuntul prezinta o problematica deosebit de complexa, atat sub aspectul activitatilor economice desfasurate, cat si al siste­mului de relatii generale. Aceasta face ca insusi sistemul de definire si conturare a continutului, a rolului si a functiilor sale sa prezinte unele aspecte dificile si ex­trem de pretentioase din punctul de vedere al analizei lor in timp, creand chiar etapizari si localizari punctuale. Pentru a raspunde unor asemenea exigente, specia­listul american Philip Kotler, intr-o lucrare relativ recenta, publicata in Romania in anul 1997 - 'Managementul marketingului' - incearca o conturare mai prag­matica a respectivului concept, pornind de la ideea potrivit careia 'notiunea de co­mert cu amanuntul include toate activitatile implicate in vanzarea produselor sau serviciilor direct catre consumatorii finali, spre a fi folosite in scopuri personale, necomerciale'. Potrivit parerii specialistului respectiv, 'orice organizatie care practica acest gen de comert - fie ca este vorba de producatori, detailisti sau grosisti - efectueaza comert cu amanuntul', necontand 'cum sunt vandute marfurile sau serviciile (de catre vanzator sau prin posta, cu ajutorul telefonului sau prin utilizarea unui automat de vanzare) si nici unde sunt vandute acestea (intr-un magazin, pe strada sau la domiciliul consumatorului). Kotler puncteaza astfel principalele aspecte privind continutul activitatii, agentii economici posibil a fi implicati, cat si formele de vanzare intalnite in comertul cu amanuntul.

Pornind de la aceste aspecte, in continuare s-a considerat necesar a se supune atentiei, atat sub forma diacronica, cat si sincronica, unele dintre aspectele subliniate mai sus, pentru a asigura instrumentarul de actiune amintit, necesar in fundamentarea si formularea politicilor comerciale posibil a fi promovate in diferite zone de piata.

Intr-o forma clasica, dictionarele de specialitate definesc comertul cu amanuntul ca o forma a circulatiei marfurilor a carei functie consta in a cumpara marfuri,pentru a le revinde consumatorilor sau utilizatorilor finali, in general in cantitati mici si in stare de a fi intrebuintate.

Economia moderna a generat insa noi exigente fata de comertul cu amanuntul, determinandu-l ca, alaturi de vanzarea propriu-zisa, sa includa in preocuparile sale si realizarea unor servicii care sa duca la imbunatatirea sistemului de satisfacere a nevoilor consumatorilor sau utilizatorilor finali si, implicit, la cresterea gradului de satisfactie a acestora. Este vorba atat de servicii pe care le pot realiza insisi comerciantii cu amanuntul, cum ar fi cele de consulting, ajustajul unor produse etc., cat si de o serie de servicii ce sunt asigurate impreuna cu alte unitati de specialitate, cum sunt cele privind asigurarea transportului marfurilor la domiciliul consumatorilor, instalarea si garantiile postcumparare, asistenta sociala, diverse servicii personale (frizerie, coafura) etc. Mai mult, ultimele evolutii ale activitatii comerciale contureaza chiar o interferenta voita in cadrul proceselor de vanzare a bunurilor cu serviciile destinate satisfacerii anumitor nevoi, cum ar fi, de pilda, vanzarea diferitelor bunuri de folosinta indelungata si asigurarea unor abonamente privind intretinerea acestora, atat in perioada de garantie, cat si postgarantie, organizarea sarbatoririi unor evenimente familiale sau, in general, servitul mesei la domiciliu etc. Aparitia si conturarea ca tendinta a cresterii intensitatii unor astfel de fenomene va face ca atat continutul activitatii de comert cu amanuntul, cat si functiile sale sa devina mult mai complexe, ducand chiar la regandirea rolului si locului unitatilor comerciale in cadrul procesului de servire a consumatorilor.

Tinand seama de cele aratate mai sus, se poate spune ca, intr-o asemenea acceptiune, comertul cu amanuntul reprezinta un ansamblu de activitati si relatii organizate si desfasurate de unitati specializate pe circulatia marfurilor, in scopul aprovizionarii consumatorilor sau utilizatorilor finali.

Data fiind complexitatea activitatii care se desfasoara in acest domeniu, pe langa relatiile economice de schimb, comertul cu amanuntul presupune si relatii juridice, bancare, prestari de servicii, precum si relatii de munca. Prin intermediul unor asemenea relatii, comertul cu amanuntul se integreaza mecanismului de. piata, fiind direct conectat cu toate cele patru componente ale pietei globale: piata bunurilor si serviciilor, piata capitalurilor, piata schimburilor monetare si piata fortei de munca.



Comertul cu amanuntul este infaptuit de societati comerciale cu capital public sau privat, regii autonome, cooperative, unitati proprii ale producatorilor, diverse organizatii obstesti, asociatii etc.

Pentru a asigura oferta de marfuri in cadrul pietei, intreprinderile comerciale cu amanuntul, indiferent de forma de proprietate, apartenenta, tipul, structura si marimea lor, se aprovizioneaza cu marfuri de la comerciantii cu ridicata sau de la producatori, constituie in unitatile lor stocuri de marfuri si apoi le vand catre consumatori: Aceasta face ca, sub aspect logistic, comertul cu amanuntul sa reprezinte o unitate a trei procese: aprovizionare-stocare-vanzare, unitate in cadrul careia vanzarile de marfuri constituie activitatea esentiala, specifica relatiilor de schimb din cadrul respectivei forme de comert.

Desfasurand o activitate bine delimitata in procesul distributiei marfurilor, comertul cu amanuntul prezinta o anumita specificitate. Respectiva specificitate este data de urmatoarele elemente: marfurile care se vand prin comertul cu amanuntul sunt destinate in cea mai mare parte consumului individual; vanzarea-cumpararea are loc prin intermediul relatiilor banesti; marfurile se desfac in partizi mici, corespunzator consumului unei persoane sau familii intr-o anumita perioada de timp; prin vanzarea lor, marfurile parasesc sfera circulatiei, intrand in sfera consumului.

Corespunzator caracteristicilor enuntate, in cadrul desfacerilor cu amanuntul se cuprind urmatoarele categorii de operatiuni comerciale: vanzarile de marfuri alimentare, nealimentare, alimentatie publica realizate prin reteaua comerciala cu plata in numerar sau pe credit; vanzarile de tiparituri (ziare, reviste etc.) pe baza de abonament; vanzarile de bunuri efectuate prin magazinele de consignatie din depunerile de obiecte facute de populatie; vanzarea unor produse specifice aprovizionarii unor categorii de mestesugari cu regim special de aprovizionare; livrarile de energie electrica si termica prin intermediul unitatilor specializate in distributia unor asemenea servicii (de mentionat faptul ca vanzarile de combustibili solizi sau lichizi sunt incluse in structura vanzarilor de marfuri nealimentare); unele vanzari ocazionale efectuate de catre diferitele tipuri de institutii si intreprinderi publice sau private, ce au in vedere o serie de produse alimentare destinate consumurilor sociale (cantine, crese, gradinite de copii, spitale etc), cat si unele produse nealimentare ce formeaza asa-zisul consum gospodaresc al institutiilor si intreprinderilor respective (furnituri de birou, materiale de intretinere, unele piese de mobilier etc).

Prin continutul activitatii extrem de eterogene pe care o desfasoara, prin complexitatea sistemelor de relatii ce stau la baza respectivei activitati, cat si prin conexiunile generale in circuitele de piata, comertul cu amanuntul detine un loc important in cadrul mecanismului economic al oricarei societati.

Analiza rolului economic al comertul cu amanuntul trebuie sa plece de la ideea ca vanzarea cu amanuntul este indispensabila in viata economica a unei societati, deoarece, prin intermediul acesteia, produsele sunt puse la dispozitia consumatorilor, acolo unde acestia se gasesc si sunt oferite potrivit posibilitatilor de cumparare ale acestora. Un asemenea rol ramane acelasi, fie ca este vorba de comertul traditional, realizat prin intermediul micilor magazine cu o suprafata redusa, fie ca se au in vedere noile suprafete comerciale ale caror dimensiuni ating zeci de mii de metri patrati . Singurele aspecte care vin sa nuanteze importanta rolului respectiv sunt date de modul de aprovizionare al fiecarui tip de unitati, complexitatea sortimentala, metodele de vanzare, facilitatile acordate cumparatorilor si serviciile asigurate acestora.



Faptul ca, prin activitatea desfasurata, comertul cu amanuntul reprezinta o legatura intre consumator si producator, fie in calitate de veriga intermediara independenta, fie impreuna cu comertul cu ridicata, genereaza o serie de functii specifice acestuia in cadrul circulatiei marfurilor. intre acestea, trei prezinta o importanta mai deosebita:

• Prima dintre cele trei functii mai importante ale comertului cu ama­nuntul se refera la faptul ca acesta cumpara marfuri pe care apoi le revinde in cantitati mici In virtutea acestei functii, comertul cu amanuntul cumpara marfuri in partizi care sa corespunda capacitatii de stocare a fiecarei unitati din reteaua de distributie, partizi care apoi sunt descompuse, marfurile respective fiind puse la dispozitia diferitelor categorii de clienti in cantitati mici si foarte mici, uneori chiar in limite inferioare etalonului de vanzare (de pilda, vanzari comensurabile prin intermediul submultiplilor metrului, litrului sau kilogramului). O asemenea functie genereaza, la randul sau, avantaje incontestabile pentru clientela, care, pe de o parte, nu trebuie sa-si investeasca veniturile decat pentru achizitionarea cantitatilor de produse strict necesare, iar pe de alta parte, este ferita de grija depozitarii unor cantitati de produse care i-ar depasi consumul curent.

• Cea de-a doua functie a comertului cu amanuntul are in vedere asigurarea prezentei unitatilor sale in toate zonele, localitatile si punctele populate. Omniprezenta unitatilor comerciale cu amanuntul presupune atat o amplasare a acestora in toate punctele de consum, indiferent de conditiile de acces specifice localitatilor sau zonelor geografice in care sunt amplasate, cat si deschiderea acestora in toate zilele anului potrivit unui program corespunzator solicitarii segmentelor de consumatori aprovizionati. in consecinta, asigurarea omniprezentei comertului cu amanuntul are in vedere atat comertul realizat de marile magazine universale, de micile magazine din cartiere si din unele sate izolate sau cabane din munti, cat si diferitele forme realizate prin intermediul comertului mobil sau prin corespondenta.

• In sfarsit, cea de-a treia functie considerata de noi importanta pentru comertul cu amanuntul are in vedere asigurarea unui sortiment foarte larg si extrem de complex, punand la dispozitia populatiei absolut toate produsele realizate de producatorii industriali sau agricoli. De mentionat ca acesta functie specifica comertului cu amanuntul are in vedere, pe de o parte, posibilitatile teoretice ale acestuia de a se aproviziona de la toti producatorii sau de la toate intreprinderile comerciale cu ridicata (inclusiv de la cele cu statut de importator), iar pe de alta parte, ia drept premisa natura si scopul marilor suprafete de vanzare care au fost create tocmai pentru a forma si asigura universalitatea sortimentului de marfuri ce urmeaza a fi pus la dispozitia populatiei sau de a asigura universalitatea sortimentului de marfuri din sectorul comercial in care actioneaza. Prin intermediul acestei functii se asigura cumparatorilor atat posibilitatile maxime de aprovizionare cu marfurile necesare sau dorite, cat si largi posibilitati de alegere a produselor pe care le considera a fi cele mai adecvate satisfacerii nevoilor. in legatura cu aceasta functie mai trebuie subliniat ca in analiza trebuie sa se aiba in vedere cateva elemente, cum ar fi universul cotidian, universul de dezvoltare tehnico-stiintifica a societatii, punctele de referinta, capacitatea de cumparare a populatiei din fiecare localitate si natura cerintelor din fiecare punct de consum, care, impreuna, contureaza campul de formare a cererii si ofertei, cat si dimensiunile sferei de confruntare a acestora, fenomen ce isi pune amprenta, in ultima instanta, asupra universalitatii trebuintelor .






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1869
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site