Limitele interventiei statului asupra mecanismele de formare a pretului

Limitele interventiei statului asupra mecanismele de formare a pretului

Interventia statului asupra mecanismului de formare a preturilor ar trebui sa fie aproape inexistena si sa nu se manifeste direct prin fixarea pretului. Interventia statului asupra pretului este valabila in anumite limite si situatii caracterizate de dezechilibre, crize considerate trecatoare, si deci corectabile, pe intervale de timp foarte mici (3-6 luni).

In supravegherea preturilor, statul, prin Guvern, practica urmatoarele forme:

limitarea nivelului preturilor, in scopul stoparii cresterii excesive a acestora;

avizarea nivelului, ajustat pe perioade scurte de timp, al pretului anumitor categorii de bunuri atat cat se justifica interventia respectiva, in scopul controlarii, stapanirii procesului inflationist propagat prin preturi.

In Romania principiile in baza carora functioneaza mecanismul pietei referitoare la formarea preturilor si interventia Guvernului in cadrul acestui proces sunt precizate de art.4 din Legea 21/1996, 'Legea conurentei'. Din cuprinsul acestui articol se desprind asemenea principii, care vor fi prezentate mai jos:

Primul principiu, considerat si fundamental, este cel care defineste respectarea legitatii caracterului economiei de piata : "Preturile produselor si tarifele serviciilor, si lucrarilor se determina in mod liber prin concurenta, pe baza cererii si ofertei

Al doilea principiu precizeaza ca: "Preturile si tarifele practicate de regiile autonome, precum si cele practicate in cadrul activitatilor cu caracter de monopol natural sau al unor activitati economice supuse prin lege unui regim special se stabilesc cu avizul Oficiului Concurentei".

Al treilea principiu vizeaza o alta latura a competentei de supraveghere generala a formarii preturilor si urmarirea evolutiei acestora, si anume aceea a instituirii pozitiilor dominante sau ale celor de monopol, care sa profite de de o parte importanta sau de totalitatea pietei pe latura ofertei si sa practice preturi abuzive in defavoarea concurentilor existenti si a celor potentiali, ca doritori de intrare in ramura.

Al patrulea principiu se refera la aplicarea unor masuri prin care Guvernul combate direct cresterea excesiva a preturilor, atunci cand un asemenea fenomen este cauzat de o criza economica, criza care perturba functionarea normala a mecanismului pietei, a concurentei. Asemenea masuri nu presupun fixarea autoritara a unui pret sau tarif, ci ele constau in instituirea limitelor de preturi. Preturile raman libere, dar nivelul lor nu poate depasi aceste limite: " Pentru sectoare economice determinate si in imprejurimi exceptionale, precum situatii de criza, dezechilibrul major intre cerere si oferta, si disfunctionalitate evidenta a pietei, Guvernul poate dispune masuri cu caracter temporar pentru combaterea cresterii excesive a preturilor sau chiar blocarea acestora. Asemenea masuri pot fi luate prin hotarare pe o perioada de 6 luni, care poate fi prelungita succesiv pentru durate de cel mult 3 luni, cat timp persista imprejurimile care au determinat adoptarea respectivei hotarari ".