CONTRACTELE COMERCIALE SPECIALE

1. Contractul de vanzare-cumparare comerciala

1. NOTIUNEA CONTRACTULUI DE VANZARE-CUMPARARE COMERCIALA.

Intrucat activitatea comerciala se realizeaza nu numai direct, ci si prin intermediari, contractul de vanzare-cumparare comerciala reprezinta actul juridic cel mai des intalnit ca obiect al contractelor de intermediere: contractul de mandat, contractul de comision si contractul de consignatie.

Datorita importantei sale pentru activitatea comerciala, contractul de vanzare-cumparare comerciala face obiectul unei ample reglementari legale.

In Codul comercial sunt cuprinse numai anumite norme juridice prin care se reglerriehteaza aspecte specifice vanzarii-cumpararii comerciale (art.60-73) si ele privesc: pretul vanzarii, transferul dreptului de proprietate si a riscurilor, consecintele nerespectarii obligatiilor etc. Regulile generare ale vanzarii-cumpararii comerciale sunt aceleasi ca si ale vanzari i-cumpararii civile si sunt reglementate in Codul bivil (art. 1294-1404).

1.1. COMERCIALITATEA CONTRACTULUI DE VANZARE-CUMPARARE.

Sub aspectul structurii sale, vanzarea-cumpararea comerciala este asemanatoare vanzarii-cumpararii civile. Ceea ce deosebeste vanzarea-cumpararea comerciala de cea civila este functia economica a contractului si anume interpunerea in schimbul bunurilor. Aceasta functie confera vanzarii cumpararii caracterul comercial.

Avand in vedere aceasta deosebire, Codul comercial stabileste anumite reguli speciale referitoare la obiectul si finalitatea vanzarii-cumpararii comerciale.

a) Conditiile legale ale vanzarii-cumpararii comerciale

Articolul 3 Cod comercial precizeaza actele juridice, faptele juridice si operatiunile pe care legea le declara ca fapte de comert.

Astfel, sunt considerate fapte de comert cumpararile de producte sau de marfuri spre a se revinde fie in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria. Are aceeasi valoare si cumpararea spre a se revinde, de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit care circula in comert (pct. 1).

De asemenea, sunt fapte de comert vanzarile de producte, vanzarile si tnchirierile de marfuri in natura sau prelucrate si vanzarile de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit care circula in comert, cand au fost cumparati in scop de revanzare sau inchiriere (pct.2).

Cum se poate observa, potrivit Codului comercial, cumpararea si vanzarea comerciala pot avea ca obiect numai bunurile mobile, productele, marfurile, obligatiunile statului si alte titluri de credit.

Productele sunt produsele naturale ale pamantului, care se obtin prin cultura sau exploatare directa (de exemplu, cerealele, legumele etc,) sau produsele animalelor (laptele, lana etc.).

Marfurile sunt produse ale muncii destinate schimbului, prin vanzare-cumparare.

Titlurile de credit sunt inscrisuri in baza carora titularii au calitatea sa exercite drepturile specificate in cuprinsul lor. Intrucat aceste documente incorporeaza anumite drepturi, titlurile de credit pot fi obiect al dreptului de proprietate, precum si al unor operatii juridice, intre care si vanzarea-cumpararea.

Asa cum rezulta din dispozitiile art. 3 pct. 1 si 2 Cod comercial, cumpararea este facuta in scop de revanzare sau inchiriere, iar vanzarea este precedata de o cumparare facuta in scop de revanzare.   

b) Trasaturile caracteristice ale vanzarii-cumpararii comerciale.   

Din dispozitiile art. 3 pct. 1 si 2 Cod corhercial rezulta ca trasatura caracteristica a cumpararii si vanzarii comerciale constituie intentia de revanzare; cumpararea este facuta in scop de revanzare sau inchiriere, iar vanzarea este precedata de o cumparare facuta in scop de revanzare.

Pentru a constitui o trasatura distinctiva a vanzarii-cumpararii comerciale, intentia de revanzare sau inchiriere trebuie sa indeplineasca trei conditii:

a) intentia de revanzare sau inchiriere trebuie sa existe la data cumpararii

b) intentia de revanzare sau inchiriere trebuie sa fie exprimata de cumparator, adica sa fie cunoscuta de contractant;

c) intentia de revanzare sau inchiriere trebuie sa priveasca in principal bunul cumparat.   

1.2. DEFINITIA SI CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI PE VANZARE-CUMPARARE COMERCIALA

Codul, comercial nu da o definitie a contractului de vanzare-cumparare comerciala. intr-o atare situatie, in temeiul art.1 Cod comercial, contactul de vanzare-cumparare comerciala poate fi definit pe baza dispozitiilor art. 1294 Cod civil.

Deci, contractul de vanzare-cumparare comerciala este acel contract prin care o parte (vanzatorul) se obliga sa transmita dreptul de proprietate asupra unui bun catre cealalta parte (cumparatorul), care se obliga sa plateasca o suma de bani drept pret (Prof. unit. dr. Stanciu Carpenaru).

1.2.2. CARACTERELE JURIDICE.

Din definitia data rezulta si caracterele juridice ale contractului de vanzare-cuinparare cbrrierciala:

a) contractul este bilateral (sinalagmatic), adica da nastere la obligatii in sarcina ambelor parti contractante;

b) contractul este cu titlu oneros, ceea ce inseamna ca ambele parti urmaresc obtinerea unor foloase patrimoniale;

c) contractul este comutativ; existenta si intinderea obligatiilor asumate de catre parti sunt certe si deci cunoscute chiar de la momentul incheierii contractului;

d) contractul este consensual; se incheie prin simplul acord de voinita al partilor contractante; art.1295 Cod civil prevede in acest sens ca vinderea este perfecta intre parti 'indata ce partile s-au invoit asupra lucrului si asupra pretului, desi lucrul inca nu se va fi predat si pretul nu se va fi numarat';

e) contractul este translativ de proprietate; prin contract se transmite dreptul de proprietate asupra lucrului vandut de la vanzator la cumparator.

Conditiile de validitate a contractului de vanzare-cumparare comerciala

Ca orice contract, contractul de vanzare comerciala, _;pentru a fi valabil incheiat, trebuie sa indeplineasca anumite conditii de existenta: consimtamantul, capacitatea, obiectul si cauza (art. 948 Cod civ.).

2.1. CONSIMTAMANTUL PARTILOR. PROMISIUNEA DE VANZARE

a) Consimtamantul partilor.   

Incheierea contractului de vanzare-cumparare comerciala implica un scqrd de, vointa al partilor, in sensul fransniiterii de la vanzator la cumparator a dreptului de proprietate asupra unui bun, in schimbul unui pret.

Conditiile in care trebuie sa se manifeste vointa partilor pentru incheierea contractului de vanzare-cumparare comerciala sunt cele prevazute de lege pentru incheierea oricarui contract, ceea ce ne scuteste de analiza lor.

b) Promisiunea de vanzare.

b. 1. Promisiunea unilaterala de vanzare. Primind oferta de vanzare a unui bun, beneficiarul poate sa o accepte, caz in care se incheie contractul de vanzare-cumparare, sau poate sa o refuze, caz in care contractul nu se incheie, oferta putand fi facuta altei persoane. Intre aceste doua, posibilitati extreme, beneficiarul poate alege si o alta cale. Intr-adevar, prevazand un interes pentru dobandirea bunului, dar neavand clare toate consecintele incheierii contractului, beneficiarul poate primi promisiunea promitentului de a-i vinde bunul, rezervandu-si insa facultatea de a-si manifesta ulterior (de obicei, inte-un anumit termen) consimtamantul de a-l cumpara sau, dimpotriva de a nu-l cumpara. Aceste manifestari de vointa ale promitentului si beneficiarului, constituie continutul unei promisiuni de vanzare.

b.2. Promisiunea bilaterala de vanzare.

In cazul promisiunii bilaterale de vanzare, promitentul se obliga sa vanda, iar beneficiarul se obliga sa cumpere un anumit bun, in baza unui contract de vanzare-cumparare care se va incheia in viitor. Deci, promisiunea bilaterala de vanzare este un antecontract prin care ambele parti se obliga sa incheie in viitor un contract de vanzare-cumparare avand ca obiect bunul promis. Aceasta obligatie asumata de parti este o obligatie de 'a face '.

2.2. CAPACITATEA PARTILOR.

Articolul 1306 Cod civil stabileste principiul potrivit caruia "pot cumpara si vinde toti carora nu le este oprit prin lege'.

Prin urmare, orice persoana care indeplineste conditiile generale de capacitate privind iricheierea actelor juridice poate sa incheie un contract de vanzare-cumparare comerciala, afara de cazul cand legea ii interzice incheierea unui atare contract.

In lumina dispozitiilor citate rezulta ca, in materia vanzarii-cumpararii comerciale, capacitatea este regula, iar incapacitatea reprezinta o exceptie si deci opereaza numai in cazurile expres prevazute de lege.

a) Incapacitati speciale privind incheierea contractului de vanzare-cumparare comerciala.

a.l. Interdictia incheierii contractului de vanzare-cumparare intre soti;   

a.2. Interdictia incheierii contractului de vanzare-cumparare intre tutore si minorul aflat sub tutela sa;

a.3. Interdictia cumpararii de catre mandatari a bunurilor pe care au fost imputerniciti sa le vanda;

a.4. Interdictia de a cumpara de catre persoanele care administreaza bunurile statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale, precum si de catre functionarii publici, a bunurilor pe care le administreaza, respectiv a bunurilor care se vand prin mijlocirea lor;

a.5. Interdictia incheierii contractului de vanzare-cumparare de catre persoanele care indeplinesc anumite functii in organele statului   

b) Interdictii speciale de incheiere a contractului de vanzare-cumparare comerciala.

b.l. Interdictia incheierii de catre prepus a unor operatiuni de natura comertului cu care este insarcinat;

b.2. Interdictia incheierii de catre asociatii cu raspundere nelimitata a unor operatiuni care ar atinge interesele societatii comerciale.

2.3. OBIECTUL CONTRACTULUI

a) Lucrul vandut

a.1. Conditiile pe are trebuie sa le indeplinesca lucrul vandut.

Contractul de vanzare-cumparare comerciala poate avea ca obiect lucrurile mobile corporale sau incorporate, lucrurile prezente ori viitoare, lucrurile determinate sau determinabile.

Asa cum am aratat, bunurile imobile nu pot constitui obiectul contractului de vanzare-cumparare comerciala; actele de vanzare-cumparare privind aceste bunuri sunt acte juridice civile.

Oricare ar fi lucrul vandut, pentru a fi considerat obiectul obligatiei vanzatorului si, implicit, obiectul contractului de vanzare-cumparare, el trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa se afle in circuitul civil; sa existe in momentul incheierii contractului ori sa existe in viitor; sa fie determinat sau determinabil; sa fie proprietatea vanzatorului.

b) Pretul vanzarii.   

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca pretul. Pentru incheierea contractului de vanzare-cumparare, partile trebuie sa cada de acord nu numai asupra lucrului vandut, ci si asupra pretului, care este obiectul prestatiei cumparatorului.

Pretul este suma de bani pe care cumparatorul o da vanzatorului in schimbul lucrului.

Pentru a putea fi obiect al contractului de vanzare-cumparare, pretul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie stabilit in bani; sa fie determinat sau determinabil; sa fie real.

b.l. Pretul sa fie stabilit in bani

Legea nu prevede in mod expres o atare conditie. Cu toate acestea, este indeobste admis ca stabilirea pretului in bani este de esenta contractului de vanzare-cumparare.

b.2. Pretul sa fie determinat sau determinabil.

Pentru a putea fi obiect al contractului de vanzare-cumparare, se cere ca pretul sa fie precizat in contract. Prin stabilirea pretului se poate cunoaste intinderea obligatiei asumate de catre cumparator.

Pretul vanzarii trebuie convenit de catre parti in momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare (art. 1303 Cod civil). Aceasta inseamna ca stabilirea pretului nu poate sa depinda de vointa exclusiva a uneia dintre parti si nici nu poate fi lasata la aprecierea ulterioara a partilor.

Potrivit legii, pretul vanzarii trebuie sa fie determinat sau, cel putin, determinabil.

Pretul este determinat cand in contract s-a precizat in concret suma de bani datorata pentru lucrul vandut (de exemplu 1.500 lei).

Pretul este determinabil in cazul cand in contract s-au prevazut anumite elemente cu ajutorul carora se va stabili in viitor cuantumul pretului; de exemplu, pretul vanzarii va fi pretul pietei din luna octombrie 2001. In contract care cuprinde un pret determinabil este perfect valabil. In acest sens, art. 60 Cod comercial prevede: 'Vanzarea pe un pret nedeterminat in contract este valabil daca partile au convenit asupra unui mod de a-l determina in urma'.

Pretul vanzarii poate fi determinat de catre parti si prin trimiterea la pretul legal, daca un atare pret exista; de exemplu, aratarea actului normativ care stabileste pretul benzinei.

Pentru a facilita incheierea contractului, Codul comercial recunoaste valabilitatea vanzarii, chiar cand pretul nu s-a prevazut in contract, daca partile au inteles sa se refere la adevaratul pret sau la pretul curent (art. 61).

Potrivit art. 40 Cod comercial, prin adevaratul pret al productelor si marfurilor se intelege pretul stabilit prin listele bursei sau mercurialele locului unde contractul a fost incheiat, sau in lipsa, Regula transmiterii de drept a proprietatii in contractul de vanzare-cumparare opereaza numai daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: contractul sa fie valabil incheiat, vanzatorul sa fie proprietarul lucrului, lucrul vandut sa fie un bun individual determinat.

Regula transmiterii de drept a proprietatii, reglementata prin art, 1295 Cod civil, nu are caracter imperativ, ci dispozitiv. Drept urmare, partile pot deroga de la aceasta regula, in sensul transmiterii dreptului de proprietate numai la predarea lucrului ori la plata pretului sau la implinirea unui termen ori a unei conditii.

B. REGULILE SPECIALE STABILITE DE CODUL COMERCIAL

In Codul comercial este reglementata transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor in anumite situatii speciale. Aceste situatii privesc contractele de vanzare-cumparare comerciale al caror obiect il formeaza bunurile determinate generic.

b.l. Transmiterea proprietatii si a riscurilor in cazul bunurilor determinate generic care circula de pe o piata pe alta prin intermediul carausului.

Avand in vedere ca, in general, in cazul bunurilor determinate generic, proprietatea si riscurile se transmit la data individualizarii bunurilor, problema care se pune este aceea de a sti in ce moment si in ce conditii se face individualizarea in cazul bunurilor care circula de pe o piata pe alta prin intermediul carausului.

In mod traditional, se considera ca individualizarea bunurilor si, in consecinta, transmiterea dreptului de proprietate si a riscurilor opereaza in momentul predarii bunurilor catre caraus, in vederea transportului.   

b.2. Transmiterea proprietatii si a riscurilor in cazul bunurilor determinate generic apartinand vanzatorului.

Art. 62 Cod comercial dispune: 'Cand marfurile vandute sunt aratate in contract numai prin catime, fel si calitate, fara nici o alta indicatiune de natura a desemna un corp cert si determinat, vanzatorul este obligat a preda, la locul si timpul stipulat, catimea, felul si calitatea cuvenita, chiar daca marfurile, care ar fi fost la dispozitiunea sa in momentul formarii contractului, sau pe care el si le-ar fi procurat in urma in executarea lui, ar fi pierit, sau daca expedierea sau sosirea acelor marfuri ar fi fost impiedicata de vreo cauza oarecare'.

b.3. Transmiterea proprietatii si a riscurilor in cazul marfurilor care se transporta pe apa

Potrivit art. 63 Cod comercial, vanzarea marfurilor care se afla in calatorie, cu aratarea vasului care le transporta, este supusa conditiei sosirii in buna stare a acelui vas.

Prin urmare, contractul de vanzare-cumparare privind bunurile care se transporta pe apa cu aratarea vasului cu care se efectueaza transportul este considerat un contract incheiat sub conditia suspensiva a sosirii vasului in portul de destinatie. Aceasta inseamna ca daca bunurile pier fortuit in cursul transportului, deci inainte de indeplinirea conditiei (sosirea vasului la destinatie), riscurile sunt suportate de catre vanzator (art. 1018 Cod civil). Aceasta nu va avea dreptul la plata pretului, dar nici nu va fi obligat sa predea alte bunuri si'nici sa plateasca despagubiri.

OBLIGATIILE PARTILOR

A. OBLIGATIILE VANZATORULUI

a. Consideratii generale.

Potrivit Codului civil, vanzatorul are doua obligatii: sa predea lucrul cumparatorului si sa raspunda pentru lucru, adica sa il garanteze pe cumparator in privinta lucrului dobandit.

Cele doua obligatii reprezinta principalele obligatii ale vanzatorului (art. 1313 Cod civil). Aceasta insemana ca partile, prin acordul lor de vointa, pot conveni si alte obligatii in sarcina vanzatorului.

Datorita caracterului supletiv al dispozitiilor Codului civil incidente, partile pot aduce modificari obligatiilor reglementate de lege.

a.l. Obligatia de a preda lucrul vandut.

a. 1.1. Notiunea si cuprinsul obligatiei de predare.

Prin predare se intelege punerea efectiva a lucrului la dispozitia cumparatorului, astfel incat acesta sa poata sa-si exercite toate prerogativele pe care i le confera dreptul de proprietate asupra lucrului. Obiectul obligatiei de predare il constituie lucrul vandut, asupra caruia au convenit partile contractante; bunul individual determinat trebuie predat in starea in care se afla in momentul incheierii contractului (art. 1324 Cod civil); in cazul bunurilor determinate generic, vanzatorul trebuie sa predea bunuri de calitate mijlocie (art. 1103 Cod civil).

Obligatia de predare cuprinde si accesoriile lucrului si tot ceea ce tine de folosirea normala a acestuia (arti 1325 Cod civil); ea cuprinde si obligatia de a conserva lucrul pana la predare (art. 1074 Cod civil).

a. 1.2. Modul de executare a obligatiei de predare.

Predarea bunurilor care fac obiectul contractului de vanzare-cumparare comerciala poate fi o predare reala sau simbolica.

Predarea reala se realizeaza cand bunurile sunt puse efectiv la dispozitia cumparatorului sau predate carausului pentru a le transporta.

Predarea simbolica se realizeaza diferit, in functie de situatia in care se afla bunurile.

Astfel, in cazul bunurilor depozitate in docuri, antrepozite, silozuri, etc, predarea bunurilor se efectueaza prin inmanarea recipisei de depozit catre cumparator.

Tor astfel, daca bunurile se afla in cursul calatoriei pe apa, predarea se poate realiza prin remiterea politei de incarcare (conosamentul).

Bunurile se predau cumparatorului insotite de factura, in care sunt precizate elemente precum: cantitatea, calitatea, pretul, etc. Factura poate fi transmisa si separat.

Potrivit legii, factura constituie un mijloc de proba, in caz de litigiu (art. 46 Cod comercial).

a.1.3. Termenul la care se face predarea. Termenul esential.

Lucrul vandut trebuie predat la termenul convenit de catre partile contractante. Daca partile nu au stabilit un termen, predarea se va face potrivit principiilor generale, imediat dupa realizarea acordului de vointa sau la cererea cumparatorului.

a. 1.4. Locul unde se face predarea.

Regulile privind locul de executare a obligatiilor comerciale si deci, si a obligatiilor din contractul de vanzare-cumparare comerciala sunt stabilite de art. 59 Cod comercial, care sunt partial, diferite de cele prevazute de Codul civil.

In principiu, predarea lucrului se executa la locul aratat prin contract de catre partile contractante.

Daca contractul nu cuprinde nici o prevedere in acest sens, predarea trebuie sa se faca la locul care ar rezulta din natura operatiunii ori din intentia partilor contractante.

a. 1.5. Suportarea cheltuielilor predarii.

Daca partile nu au convenit altfel, cheltuielile ocazinate de predarea lucrului vandut (cantarire, masurare, numarare, etc.) sunt suportate de catre vanzator, iar cheltuielile de ridicare (incarcare, descarcare, transport, etc.) sunt in sarcina cumparatorului (art. 1317 Cod comercial).

a.2. Obligatia de garantie

a.2.1. Garantia contra evictiunii.

Potrivit art. 1337 Cod civil, vanzatorul raspunde pentru evictiunea totala sau partiala a lucrului, precum si pentru sarcinile care greveaza lucrul vandut si care nu au fost declarate la incheierea contractului.

Prin evictiune se intelege pierderea dreptului de proprietate asupra lucrului, total sau in parte, ori tulburarea cumparatorului in exercitarea dreptului de prorietate, rezultand din valorificarea de catre tert a unui drept asupra lucrului vandut, drept care exclude dreptul dobandit de cumparator in temeiul contractului de vanzare-cumparare.

In absenta oricarei dispozitii in Codul comercial, conditiile cerute pentru existenta obligatiei si efectele garantiei contra evictiunii sunt cele prevazute de art. 1337-1351 Cod civil.

a.2.2. Garantia contra viciilor lucrului.

Codul comercial cuprinde putine dispozitii privind obligatia de garantie a vanzatorului pentru viciile lucrului vandut. In consecinta, aceasta obligatie este reglementata de Codul civil.

Regulile speciale stabilite de Codul comercial.

Art. 70 Cod comercial, dispune: 'Cumparatorul unor marfuri sau producte provenind din o alta piata, este dator sa denunte vanzatorului viciile aparente in timp de doua zile de la primire, ori de cate ori un timp mai lung n-ar fi necesar din cauza conditiunilor exceptionale in care se afla lucrul vandut sau persoana cumparatorului.

El este dator sa denunte viciile ascunse ale lucrului in primele doua zile de la descoperirea lor.

Odata acest termen expirat, cumparatorul nu mai poate fi primit a reclama ceva pentru viciile lucrului vandut'.

Din dispozitiile citate rezulta unele particularitati privind raspunderea pentru viciile lucrului.

In contractul de vanzare-cumparare comerciala, vanzatorul raspunde nu numai pentru viciile ascunse, ca in materia civila, ci si pentru viciile aparente.

In privinta viciilor ascunse, Codul comercial reglementeaza numai termenul inauntru caruia cumparatorul trebuie sa aduca la cunostinta vanzatorului viciile ascunse ale bunurilor. Acest termen este tot de doua zile, socotit de la descoperirea viciilor. Si in acest caz, expirarea termenului decade pe cumparator din dreptul de a mai reclama viciile lucrului vandut.

Conditiile si efectele raspunderii pentru viciile ascunse ale lucrului vandut sunt cele prevazute de Codul civil.

Codul comercial cuprinde anumite dispozitii privind constatarea calitatii si conditiile marfii vandute (art. 71 si 72 Cod comercial). Potrivit acestor prevederi legale, la cererea cumparatorului sau a vanzatorului, presedintele instantei judecatoresti poate dispune constatarea de catre unul sau mai multi experti a calitatii si starii in care se afla lucrul vandut.

B. OBLIGATIILE CUMPARATORULUI

b.l. Obligatia de plata a pretului.

b. 1.1. Data platii pretului.

Pretul se plateste la diata convenita de parti in contract. in lipsa unei stipulatii contractuale, pretul trebuie platit in momentul predarii lucrului de catre vanzator (art. 1362 Cod civil).

b.1.2. liocul platii pretuitii.

Plata pretului se face la locul determinat de parti in contract (art. 1361 Cod civil). In absenta unei intelegeri a partilor, pretul trebuie platit la locul unde se preda lucrul vandut (art. 1362 Cod civil). Deci, in lipsa unei dispozitii contrare, plata nu se face la domiciliul debitorului (cumparatorului), asa cum prevede regula generala, ci la locul unde se preda lucrul.   

b.1.3. Suspendarea platii pretului.

Legea permite cumparatorului sa suspende plata pretului, in cazul cand este tulburat ori are motive de a se teme ca va fi tulburat printr-o actiune in revendicare (art. 1364 Cod civil). Plata pretului poate fi suspendata pana cand vanzatorul va face sa inceteze tulburarea sau va da cautiune cumparatorului;

b.l.4. Dobanda pretului datorat.

Potrivit legii, cumparatorul datoreaza, pe langa pretul vanzarii, si dobanda pretului (art. 1363 Cod civil).

Trebuie aratat ca, potrivit art. 43 Cod comercial cumparatorul este obligat sa plateasca dobanzi in toate cazurile de intarziere la plata pretului. Aceasta solutie este diferita de cea din materie civila, care impune plata dobanzilor numai in cazurile expres prevazute de art. 1362 Cod civil.

Dobanda este datorata de la data scadentei si pana la plata sumei care constituie pretul vanzarii.

b. 1.5. Modalitatea de plata a pretului.

Pretul vanzarii trebuie platit in conditiile stabilite de partile contractante.

Daca partile s-au inteles ca pretul sa fie achitat printr-o singura prestatie, cumparatorul este obligat sa plateasca, la termenul convenit ori in momentul predarii lucrului, intreaga suma care constituie pretul vanzarii.

b.2. Obligatia de a lua in primire lucrul vandut.

Luarea in primire a lucrului vandut se face la data si locul convenite de parti in contract.   

Daca partile nu au stabilit un termen, preluarea bunului se va face potrivit principiilor generale, imediat dupa realizarea acordului de vointa sau la cererea vanzatorului.

Daca in contract nu s-a prevazut locul de preluare a bunului vor fi aplicabile regulile stabilite de art. 59 Cod comercial.

b.3. Obligatia de a suporta cheltuielile vanzarii.

Potrivit art. 1305 Cod civil, cheltuielile vanzarii sunt in sarcina cumparatorului in lipsa de stipulatie contrara. Deci, daca partile nu au convenit altfel, cheltuielile vanzarii vor fi suportate de catre cumparator.

Prin cheltuieli ale vanzarii se inteleg cheltuielile ocazionate de vanzare; de exemplu, cheltuielile de redactare a contractului. Aceste cheltuieli sunt diferite de cheltuielile de predare (cantarire, masurare, numarare, etc.) care sunt in sarcina vanzatorului si cheltuielile de ridicare a lucrului, aflate in sarcina cumparatorului, afara de cazul cand partile s-au inteles altfel.

2. Contractul de mandat comercial

Mandatul comercial este contractul prin care o persoana - mandatar - se obliga catre o alta persoana - mandant - sa indeplineasca insarcinarea primita in numele si in contul acestuia.

Elementele proprii care individualizeaza mandatul comercial de mandatul obisnuit sunt urmatoarele:

mandatul comercial poate fi numai conventional;

reprezentarea este de natura contractului si nu de esenta lui;

mandatul comercial este intotdeauna un contract cu titlu oneros;

mandatarul este imputernicit a face toate actele necesare executarii operatiunii cu care a fost insarcinat;

mandatul comercial se revoca numai din motive intemeiate.

Acest contract este folosit in activitatea de intermediere a agentilor, acestia avand functia de a reprezenta accidental sau continuu interesele mandantului lor.

Agentul comercial poate actiona ca un mandatar cu sau fara reprezentare. In calitate de mandatar cu reprezentare, agentul negociaza si incheie operatiuni comerciale. Ca simpul mandatar el transmite ofertele si comenzile primite mandantului, care va decide asupra lor.

Reprezentantul este un agent caruia o firma producatoare sau comerciala, din tara sau strainatate, ii incredinteaza desfacerea curenta a marfurilor sale.

Prin contractul de reprezentanta se stabileste ca reprezentantul sa se ocupe cu plasarea marfurilor, sa ia masuri pentru a crea conditii cat mai favorabile si sa reprezinte interesele reprezentantului.

Agentul reprezentant poate avea si obligatia de a transmite informatii comerciale curente, de a organiza propaganda si reclama in tara importatoare, de a inchiria mijloace de transport si de a apara drepturile asupra brevetelor, patentelor si marcilor de fabrica.

Curtierul este un intermediar care se ocupa cu mijlocirea incheierii contractelor prin punerea in legatura a celor doi parteneri.

3. Contractul de comision - este un contract prin care o persoana - comisionar - se obliga din insarcinarea altei persoane - comitent - sa efectueze operatiuni comerciale incheind acte juridice.

Contractul de comision reprezinta o forma comerciala a reprezentarii si se poate incheia in 2 forme:

comisionarul sa lucreze in nume propriu, dar in contul comitentului;

comisionarul sa actioneze in numele comitentului.

Comisionul comercial prezinta urmatoarele trasaturi

existenta relatiilor de mandat, in raporturile dintre comisionar si comitent;

comisionarul care a lucrat in numele comitentului apare ca un adevarat mandatar, fara a se stabili raporturi juridice intre el si tert;

comisionarul care a actionat in nume propriu are calitatea de parte in raportul perfectat cu tertul, garantand executarea contractului;

privilegiul comisionarului asupra bunurilor incredintate ca o garantie a creantelor impotriva comitentului.

In practica comertului international, contractul de comision este folosit in vanzarea - cumpararea de marfuri, in domeniul transporturilor si in operatiunile asupra valorilor mobiliare.

Comisionarul este acea persoana care are sarcina de a vinde sau cumpara anumite marfuri. El poate avea sediul in tara exportatoare sau importatoare.

Consignatarul. Uneori cerintele pietei impun ca in tara importatoare comisionarul sa primeasca in depozit marfuri in consignatie, devenind astfel consignatar, iar comitentul devenind consignant.

Contractul de consignatie este reglementat ca o forma particulara a contractului de comision.

Prin contractul de consignatie se urmareste accelerarea desfacerii si apararea intereselor consignatarului.

Consignatarul isi rezerva intotdeauna dreptul de proprietate asupra marfurilor trimise, pana la momentul vanzarii sau depunerii in cont a contravalorii.