PIATA: CONTINUT, STRUCTURA, PARTENERI

PIATA: CONTINUT, STRUCTURA, PARTENERI

Obiective :

Ø      delimitarea continutului pietei bunurilor si serviciilor;

Ø      precizarea principalelor structuri ce pot fi identificate pe piata bunurilor si serviciilor;

Ø      identificarea principalelor categorii de parteneri prezenta in cadrul pietei;

Cuvinte cheie:

piata, piata interna, piata externa, piata urbana, piata rurala, distribuitori, furnizori, prescriptori si consilieri

1.1. Continutul pietei bunurilor si serviciilor de consum

Notiunea de piata este un termen general, care comporta mai multe acceptiuni, intre care cele mai importante apar:

Ø      ansamblul ofertei si cererii pentru un produs sau serviciu dintr-o zona determinata;

Ø      ansamblul tranzactiilor efectuate intr-o arie geografica determinata;

Ø      amplasamentul sau localul in care se ofera diversele produse spre vanzare;

Ø      ansamblul consumatorilor sau cumparatorilor ce prezinta o importanta fundamentala pentru o anumita intreprindere.

Pornind de la multiplele sale acceptiuni practice, din punct de vedere metodologic, piata este un mecanism complex ce cuprinde cererea, oferta, concurenta si preturile, mecanism ce determina comportamentul agentilor economici. Din punct de vedere teoretic, se poate considera ca piata reprezinta o categorie economica ce isi gaseste expresia in totalitatea actelor de vanzare - cumparare privite in unitate organica cu relatiile pe care le genereaza si in conexiune cu spatiul in care se desfasoara.

Continutul pietei, examinat ca o categorie dinamica, nu poate fi limitat la suma proceselor economice care au loc in mod efectiv, ci trebuie extins si asupra celor potentiale. In aceasta acceptiune, piata nu priveste doar cererea si oferta reala, ci include si cererea nesatisfacuta, cererea in formare, oferta pasiva etc. Sub aspectul intensitatii cu care se desfasoare actele de vanzare-cumparare, se intalnesc notiunile de piata dispersata (cazul comertului cu amanuntul) si piata concentrata (cazul burselor de valori sau de marfuri).

1.2. Structura pietei

Piata reprezinta, asa cum am vazut, sfera economica in care productia de marfuri apare sub forma de oferta, iar nevoile de consum sub forma de cerere. Sfera confruntarii ofertei cu cererea de marfuri si realizarea lor sub forma actelor de vanzare - cumparare are in vedere, pe de o parte, productia totala de marfuri, pe de alta parte, intregul consum, productiv si neproductiv. Piata se structureaza in raport de mai multe criterii.

1. In functie de aria geografica sau perimetrul in cadrul caruia se desfasoara confruntarea dintre cerere si oferta si se organizeaza actele de schimb, avem piata interna si piata externa.

Piata interna are in vedere totalitatea relatiilor de vanzare - cumparare ce au loc in interiorul unei tari. Aceasta s-a extins odata cu dezvoltarea sferei circulatiei la scara nationala si cu aparitia a noi produse si ramuri de activitate. In cadrul pietei interne sau nationale se disting o serie de piete locale, cu trasaturi specifice in ceea ce priveste amploarea, structura, sezonalitatea, etc. actelor de piata.

Piata externa are in vedere totalitatea relatiilor privind schimbul de bunuri si servicii intre tari. Corespunzator celor doua piete, vom distinge comertul intern sau interior si comertul exterior.

Comertul interior este activitatea care cuprinde operatiile de vanzare - cumparare a marfurilor destinate consumului intern al agentilor economici producatori sau consumului individual al populatiei tarii. Comertul interior asigura concordanta in timp si spatiu pe plan intern intre oferta producatorilor si cererea consumatorilor. Activitatea comertului interior cuprinde vanzarea - cumpararea produselor intre producatori si consumatori prin intermediari , verigi comerciale specializate, piete organizate sau in mod direct.

Comertul exterior reprezinta procesul de vanzare - cumparare a marfurilor intre tari. Functiile comertului exterior se concretizeaza in doua operatii principale: exportul si importul marfurilor. In principiu, in activitatea de comert exterior se cuprind operatiunile comerciale sau de cooperare tehnico - stiintifica in raport cu strainatatea privind: vanzarea, cumpararea sau schimburile de marfuri, prestarile de servicii, transportul si expeditiile internationale, proiectarea si executarea de lucrari, vanzarea sau cumpararea de licente, operatiuni financiar-valutare, asigurarile, turismul, etc.

2. Tinand seama de natura consumului, piata se divide in doua segmente: piata bunurilor de productie (prodfactorilor) si piata bunurilor de consum.

Piata bunurilor de productie are in vedere bunurile industriale si de echipament destinate satisfacerii consumului productiv. Piata bunurilor de consum se refera la bunurile destinate consumului final, in principal populatiei.

Deosebirile dintre cele doua piete se refera la obiectul actelor de schimb, la regimul de vanzare - cumparare ce caracterizeaza fiecare destinatie, natura vanzatorului si a cumparatorului, tipul de preturi, etc. Prin natura lui, comertul cu amanuntul include toate activitatile implicate in vanzarea produselor sau serviciilor direct catre consumatorii finali, spre a fi folosite in scopuri personale, necomerciale. Orice organizatie care practica acest gen de comert - fie ca este vorba de producatori, detailisti sau angrosisti - efectueaza vanzare cu amanuntul. Prin urmare, acest tip de comert este legat in principal de piata bunurilor de consum. Comertul cu ridicata include toate activitatile implicate in vanzarea de bunuri sau servicii catre cei care le cumpara pentru a le revinde sau pentru a le folosi in scopuri comerciale. Acest tip de comert este legat atat de piata bunurilor de consum cat si de cea a bunurilor de productie.

3. Un criteriu important de structurare a pietei il constituie gruparea populatiei sau a altor tipuri de purtatori ai cererii pe medii. Subdiviziunile vor fi in acest caz piata urbana si piata rurala.

Piata urbana se caracterizeaza printr-un grad ridicat de concentrare, consecinta a densitatii demografice din orase si a unei atractii comerciale puternice exercitata asupra zonelor invecinate, printr-un nivel mai ridicat de organizare a activitatii comerciale, o mai mare mobilitate si elasticitate, precum si printr-un ritm superior de dezvoltare.

Piata rurala, pe langa nivelul ridicat de dispersie, rigiditate si ritmul evolutiv mai lent, se mai caracterizeaza, la randul sau, printr-un grad ridicat de omogenitate in profil teritorial, prin mari deosebiri de la o zona la alta si prin faptul ca nu reflecta in totalitate consumul dintr-o anumita zona. Aceasta se datoreaza atat economiei naturale - consumul din productia proprie are o pondere mare, cat si fenomenului gravitatiei comerciale - o parte din cerere se orienteaza catre centrele urbane din imprejurimi. In general, in majoritatea tarilor, piata urbana detine ponderea cea mai mare. Formele de comert difera substantial pe medii: urban-rural.

4. Un alt criteriu de structurare a pietei il constituie particularitatile cumparatorilor. Acestia alcatuiesc grupe relativ distincte - segmente - in ceea ce priveste marfurile solicitate, nivelul exigentelor, comportamentul, etc. O asemenea structurare permite specialistilor in domeniul comertului sa gaseasca nisele in functie de fortele pietei, exprimate de capacitatea de cumparare, pe de o parte, calculata ca suma a cumparatorilor existenti, si de marimea si structura ofertei, pe de alta parte, reflectata de numarul si natura intreprinzatorilor prezenti.

In orice analiza referitoare la evolutia pietei se pleaca de la urmatoarele aspecte, considerate factori de influenta ai respectivei evolutii:

Ø      Productia bunurilor industriale si agricole. In majoritatea tarilor acesta reprezinta factorul principal al evolutiei pietei, determinand volumul ofertei de marfuri, respectiv posibilitatile satisfacerii cererii consumatorilor si utilizatorilor finali.

Ø      Importurile de produse. Alaturi de productia interna, acestea influenteaza piata prin oferta de marfuri. In ansamblul ofertei, marfurile importate detin o pondere mai mica decat productia indigena, dar la anumite produse au o importanta exclusiva (de ex. cafea). Importurile au o contributie importanta la cresterea asortimentului de marfuri in comertul cu ridicata si cu amanuntul, precum si la cresterea exigentelor competitive pentru firmele autohtone.

Ø      Veniturile banesti si capacitatea de investitii a populatiei sau a unor intreprinzatori colectivi. Veniturile determina nivelul si structura cererii de marfuri, conditionand in ultima instanta si nivelul ofertei satisfacute. Libertatea de actiune specifica economiei de piata face necesare urmatoarele precizari: a) veniturile reprezinta, intr-adevar o baza pentru desfasurarea activitatii in cadrul pietei; b) sporul de venit nu reprezinta in orice situatie un factor imediat de crestere a activitatii pe piata, si in speta a bunurilor de consum individual. Sporul de venit poate imbraca forma unor economii destinate investitiilor.

Ø      Reducerea treptata a consumului natural sau denaturalizarea consumului. Acest fenomen evidentiaza in special legatura dintre evolutia pietei si cea a consumului populatiei. Denaturalizarea consumului este datorata unor factori ca: dezvoltarea moderna a agriculturii, schimbarea structurii populatiei pe categorii sociale, amploarea procesului de urbanizare, modernizarea comertului rural, etc.

Ø      Elemente de ordin social - cultural. Acestea se constituie intr-un factor important de influenta a dinamicii pietei, prin repartizarea populatiei pe niveluri de instruire, culte religioase, mod si nivel de trai etc.

Ø      Elemente de ordin legislativ - normele juridice si diferite hotarari guvernamentale.

Ø      Sistemul de institutii reclamat de buna functionare a mecanismului de piata

Ø      Diferitele aspecte de ordin tehnologic.

1.3. Principalele categorii de parteneri prezenti in cadrul pietei

Firma de comert intra in relatii de piata cu urmatoarele tipuri de parteneri:

Ø      Consumatorii sau utilizatorii finali reprezinta de fapt clientii actuali sau potentiali. De numarul si comportamentul lor va depinde evolutia vanzarilor. In functie de natura bunurilor comercializate, in aceasta categorie intra indivizii, familiile, firmele, unitatile administrative de stat, etc. Comportamentul consumatorului este analizat in detaliu de marketing, existand opinii potrivit carora acesta ar putea constitui obiectul de studiu al unei discipline separate. Probleme mai numeroase apar la comercializarea acelor bunuri pentru care consumatorul final nu este cel care ia decizia de cumparare, de exemplu in cazul medicamentelor consumate de bolnav, alese de medic, alimente si imbracaminte pentru copii, pentru care decizia este luata de parinti, etc. In ceea ce priveste utilizatorul colectiv, fenomenul apare si mai clar, reprezentantii colectivitatilor sau firmelor in cauza fiind cei care hotarasc asupra bunurilor ce trebuie achizitionate.

Ø      Cumparatorii apar ca o categorie aparte de parteneri in cadrul pietei datorita posibilelor diferente intre consumatorul final si acela care achizitioneaza produsul. Drept urmare, cumparatorii reprezinta un public distinct de cel al consumatorilor sau al utilizatorilor finali si, in masura in care exercita o anumita influenta asupra alegerii produselor, sunt un segment important al publicului.

Ø      Distribuitorii sau participantii la distributie se constituie intr-o categorie distincta de parteneri prezenti in cadrul pietei, ca urmare a faptului ca cea mai mare parte a firmelor nu isi vand direct produsele, ci apeleaza la intermediari. Deciziile lor influenteaza piata, in principal prin structurarea acesteia si prin modelarea ofertei.

In conditiile pietei actuale, cei mai multi producatori nu isi vand bunurile direct utilizatorilor finali, intre ei existand numerosi intermediari cu denumiri diverse, care indeplinesc diferite functii. Unii, cum ar fi angrosistii si detailistii cumpara, isi insusesc si revand marfa; ei se numesc comercianti. Altii, cum ar fi comisionarii, reprezentantele producatorilor si agentii de vanzari, cauta clienti, putand negocia in beneficiul producatorului, dar fara a-si insusi bunurile care fac obiectul negocierilor; ei se numesc generic agenti. Iar altii, cum ar fi societatile de transport, angrosistii independenti, bancile si agentiile de publicitate, participa la distributie, fara a-si insusi bunurile sau a negocia in vederea achizitionarii sau vanzarii lor; ei se numesc mijlocitori.

Ø      Prescriptorii si consilierii, ca parteneri in relatiile de piata se alatura tipurilor de intermediari amintiti mai inainte, dar sunt specializati. Ei joaca un rol de consiliere in tranzactiile comerciale, acorda asistenta de specialitate cumparatorilor, consultanta, in scopul orientarii si fundamentarii deciziei de achizitionare a produselor necesare. De exemplu, firmele de design pot interveni in decizia privitoare la produsele de amenajari interioare; agentiile sau atelierele auto, in orientarea cumparatorilor de automobile; medicii, care prin specificul muncii lor sunt atat prescriptori cat si consilieri.

Ø      Concurentii, prin prezenta lor reprezinta elementul de profil al unei economii de piata. Politica promovata de concurenti in diferite domenii ca lansarea de noi produse, organizarea de campanii publicitare, fixarea preturilor etc. influenteaza activitatea fiecarui intreprinzator in comert.

Ø      Furnizorii in activitatea de comert pot fi producatorii sau diferiti intermediari. In special in cazul verigilor de comert cu ridicata, un agent economic poate fi simultan client si furnizor de bunuri si servicii.